CSJ. Decizia nr. 842/2003. Penal. Art.20 rap.art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr.842/2003
Dosar nr.4734/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi R.M. împotriva deciziei penale nr.324 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
S-au prezentat inculpaţii, în stare de arest şi asistaţi de apărător ales, avocat Ţ.A., lipsind intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursurilor şi în rejudecarea cauzei se impune reducerea pedepselor.S-a susţinut că legea nu distinge asupra căror fapte se va aplica circumstanţe atenuante. Or, faţă de circumstanţele personale, recunoaşterea şi regretul inculpaţilor, comportarea sinceră, se impune reducerea pedepselor.
Procurorul a concluzionat în sensul respingerii recursurilor.
Inculpaţii au cerut reducerea pedepselor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.238 din 27 iunie 2002, Tribunalul Bacău i-a condamnat pe inculpaţii:
- M.I. la 4 ani închisoare în baza art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2 lit.a, b, c, d,f C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen.
- R.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2 lit.a, b, c, d, f C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen.
Încadrarea juridică reţinută este rezultatul schimbării acesteia, conform art.334 C.proc.pen., din art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2 lit.a, d,f C.pen.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 C.pen. pe durata prevăzută de art.71 C.pen.
A fost menţinută arestarea preventivă şi a fost dedusă prevenţia de la 27 martie 2002 pentru inculpatul M.I. şi de la 28 martie 2002 pentru inculpatul R.M., la zi.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul M.I. a unui spray paralizant, un briceag şi o seringă cu ac.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt că, inculpatul M.I., angajat al SC „M.I.” Dărmăneşti şi cu locul de muncă într-o hală dinmunicipiul Oneşti, l-a văzut în incinta societăţii pe numitul S.I., despre care a aflat că este om de afaceri, având mulţi bani şi pe care credea că îi păstrează în locuinţă.
În acest context, s-a interesat unde locuieşte şi a hotărât să-l tâlhărească. Inculpatul M.I. a luat legătura cu prietenul său R.M., pe care l-a convins să coopereze la faptă, astfel încât ambii inculpat au făcut recunoaşterea zonei blocului în care locuia partea vătămată.
În seara de 27 martie 2002, inculpaţii s-au întâlnit la domiciliul inculpatului M.I., care i-a dat coinculpatului R.M. un fes pentru a-şi acoperi faţa şi după ce au consumat băuturi alcoolice la două baruri din oraşul Oneşti, au mers la locuinţa părţii vătămate.
Inculpatul M.I. a sunat la apartamentul părţii vătămate de la etajul I şi pretextând interesul de a cumpăra tablă, în momentul deschiderii uşii a atacat-o pe partea vătămată, încercând să o doboare. Aceasta s-a opus, declaşându-se o luptă, în prezenţa soţiei părţii vătămate şi a copilului, la ţipetele cărora au fost alertaţi vecinii.
Înacest timp, inculpatul R.M., având faţa acoperită cu fesul, a încercat să pătrundă şi el în apartament, fiind împiedicat de opunerea părţii vătămate S.C.
Dat fiind că au apărut vecinii, inculpatul R.M. a fugit pe scări, iar inculpatul M.I. a fost imobilizat şi predat poliţiei. A doua zi, a fost ridicat de la domiciliu şi inculpatul R.M..
Partea vătămată S.I. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată S.C. a avut nevoie de 17-18 zile de îngrijiri medicale.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către inculpaţi, ambii solicitând reducerea pedepselor, iar inculpatul R.M. şi schimbarea încadrării juridice sub aspectul formei sale de participaţie, în sensul de a se reţine complicitatea.
Prin Decizia penală nr.324 din 19 octombrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, constatând că încadrarea juridică dată infracţiunii este legală, iar cererea de reducere a pedepseloraplicate spre minimul special, deşi fapta are o gravitate deosebită, nu este justificată.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menţionate, solicitând personal şi prin apărătorul ales, acordarea circumstanţelor atenuante în considerarea conduitei anterioare bune şi a sincerităţii în cursul procesului, cu efectul reducerii pedepselor.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de recurs invocat îşi găseşte temeiul juridic în dispoziţiile art.3859 alin.1 pct.14 C.proc.pen., însă nu este fondat.
În cauză, situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţă şi aceasta rezultă dinplângerea şi declaraţiile părţilor vătămate declaraţiile martorilor vecini pe scara blocului cu părţile vătămate, raportul de constatare medico-legală a leziunilor suferite de părţile vătămate.
Conduita inculpaţilor de-a lungul procesului penal a fostoscilantă, între recunoaştere totală (inculpatul M.I.) şi în diferite versiuni (inculpatul R.M.) în cursul urmăririi penale, la negarea intenţiei de tâlhărie de către ambii inculpaţi, la instanţa de fond.
Vinovăţia acestora în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, forma imperfectă, este în afară de orice îndoială, rezultând din modul de pregătire şi participare, din acţiunile succesive de violenţă – fiecare inculpat atacând câte o parte vătămată -executarea fiind întreruptă de intervenţia vecinilor.
Afirmaţia inculpatului R.M., în sensul că l-ar fi însoţit pe inculpatul M.I. pentru ca acesta să solicite împrumut suma de 200.000 lei de la partea vătămată este nesinceră şi nesusţinută de împrejurările concrete ale participaţiei sale, fiind stabilit că recurentul inculpat şi-a procurat un fes cu care şi-a acoperit faţa, că pentru a determina partea vătămată să deschidă uşa au folosit ca pretextintenţia de a cumpăra tablă şi mai apoi, a exercitat personal violenţe faţă de partea vătămată S.C., încercând să pătrundă şi el în apartament.
În raport de aceste date, cererea de reţinere a circumstanţelor atenuante personale în favoarea inculpaţilor şi corespunzător, de reducere a pedepselor, nu poate fi acceptată, comportarea anterioară a acestora rezultând din lipsa antecedentelor penale, fiind avută în vedere la stabilirea pedepsei la nivelul minimului legal special în cazul inculpatului R.M. şi în apropierea acestui prag în cazul inculpatului M.I.
Pedepsele, astfel aplicate, sunt necesare pentru realizarea funcţiilor lor, de constrângere şi reeducare şi justificate de scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art.3859 alin.3 C.proc.pen. existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor pronunţate în cauză, recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate.
În temeiul art.38517 alin.4 C.proc.pen. cu referire la art.383 alin.2 C.proc.pen. se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi R.M. împotriva deciziei penale nr.324 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Compută arestarea de la 27 martie 2002 până la 19 februarie 2003 pentru inculpatul M.I.şi de la 28 martie 2002 până la 19 februarie 2003 pentru inculpatul R.M.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi19 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 834/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 843/2003. Penal → |
|---|
