ICCJ. Decizia nr. 850/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 850
Dosar nr.5751/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din 9 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Buzău, inculpatul C.I., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21)lit. b) şi c) cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc.pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă arestarea preventivă a acestuia, de la 31 martie 2003 la zi şi totodată a fost prelungită această măsură, pe o durată de 30 de zile, respectiv până la 21 octombrie 2003, inclusiv.
În temeiul dispoziţiilor art.118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict, respectiv un cuţit.
În latură civilă, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate I.P.
În fine, inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate în cauză următoarele:
În dimineaţa zilei de 31 martie 2003, partea vătămată I.P. a venit în municipiul Buzău, având asupra sa două genţi cu obiecte de îmbrăcăminte, pentru a-şi căuta o gazdă, întrucât a doua zi urma să înceapă serviciul la o societate comercială.
În jurul orei 13,00 acesta s-a întors la gară şi a intrat într-un bar pentru a consuma băuturi alcoolice, luând loc la o masă. Aici, a intrat în discuţie cu inculpatul C.I. care s-a oferit să-i închirieze o cameră şi în aceste condiţii, cei doi au plecat de la bar cu un taxi, apoi au intrat în camera în care locuieşte inculpatul.
Aici, partea vătămatăi-a spus inculpatului că nu îi place şi a intenţionat să plece, moment în care inculpatul a luat dintr-un colţ al camerei un cuţit, pe care şi l-a pus la brâu, apoi a luat în mână alt cuţit, cerându-i părţii vătămate banii.
De teamă să nu fie lovit, I.P. i-a dat inculpatului 50.000 lei şi pentru că acesta a insistat să-i dea toţi banii, i-a mai dat încă 100.000 lei, după care a încercat să ia sacoşele cu haine şi să plece.
Partea vătămată a fost împiedicată să facă acest lucru de către inculpat, care i-a spus că bagajele rămân tot la el.
Reuşind să părăsească camera, partea vătămatăa anunţat imediat un echipaj de poliţie, carel-a însoţit la locul faptei, fiind găsite obiectele de îmbrăcăminte şi suma de 150.000 lei, asupra inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul C.I. criticând soluţia ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră, solicitând reducerea acesteia, urmând a se da în acest sens o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., reţinute de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 456 din 20 octombrie 2003 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reţinându-se că pedeapsa de 5 ani închisoare a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând cauza sub aspectul motivului invocat potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct.14 C. proc.pen. cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei instanţele au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul şi condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta, valoarea prejudiciului şi datele ce caracterizează persoana inculpatului astfel că o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu se impune.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpat, va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 31 martie 2003 la zi şi îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 456 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 31 martie 2003 la 12 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2003. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 853/2003. Penal → |
|---|
