CSJ. Decizia nr. 974/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.974/2003
Dosar nr.5051/2002
Sedinţa publică din 26 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţiiK.H., B.P. şi B.M. împotriva deciziei penale nr.687 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
S-au prezentatîn stare de arest recurenţiiinculpaţi K.H., B.P. şi B.M., asistaţi deavocat G.S. , apărător desemnat din oficiu,precum şi interpretul de limba turcă V.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiua solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpaţii B.P. şi B.M. şi reducerea pedepselor, pe care le consideră ca prea aspre faţă de circumstanţele reale în care s-au comis faptele şi de cele personale, fără antecedente penale, situaţia familială grea, a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere a altor inculpaţi. S-a făcut aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000 , dar nu în măsura care se cuvenea.
Pentru inculpatul K.H., a solicitat admiterea recursului şi a se face aplicarea şi la el a dispoziţiilor art.16 din aceeaşi lege, din adresa Parchetului de pe lăngă Curtea Supremă de Justiţie rezultând că acesta în timpul urmăririi penale a ajutat la depistarea şi identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri în vederea tragerii lor la răspundere penală.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, susţinând că nu se impune reducerea pedepselor , acestea înscriindu-seîn limitele prevăzute pentru infracţiunile respective , cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000.
Interpretul de limbă turcă a tradus inculpatului K.H. concluziile puse de apărătorul din oficiu şi de procuror, apoi prin interpret a solicitat reducerea pedepsei, prin aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000.
Inculpaţii B.P. şi B.M. au solicitat reducerea pedepselor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă ;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prinsentinţa penală nr.262 din 27 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii :
- K.H. la 11 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.2 al.1 şi al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal;16 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.3 al.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2, art.75 lit.a şi art.37 lit.a Cod penal ; 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.279 al.1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În cauză s-a făcut aplicarea art.83 din Codul penal şi s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.300/1999 a Judecătoriei Satu Mare .
Ca atare după aplicarea art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal şi art.83 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute 17 ani închisoare .
- B.P. la:5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.2 al.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.16 din aceeaşi lege, art.41 al.2 Cod penal şi art.75 lit.a Cod penal; 7 ani şi 6 luniînchisoare şi 4 aniinterzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.3 al.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.16 din aceeaşi lege, art.41 al.2 Cod penal şi art.75 lit.a Cod penal.
Conform art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
- B.M.la : 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.2 al.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.16 din aceeaşi lege, art.41 al.2 Cod penal şi art.75 lit.a Cod penal; 7 ani şi 6 luniînchisoare şi 4 aniinterzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.3 al.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.16 din aceeaşi lege, art.41 al.2 Cod penal şi art.75 lit.a Cod penal.
Conform art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.
În baza art.117 din Codul penal s-a dispus expulzarea inculpatului K.H.
În baza art.118 lit.e Cod penal s-a confiscat de la inculpatulK.H. pistolul marca „Hege”, 11 cartuşe de calibru 7,65 mm, 2 tuburi de cartuş şi 2 gloanţe.
Conform art.17 al.1 din Legea nr.143/2000 s-a confiscat heroina rămasă după efectuarea probelor iar conform art.118 lit.c Cod penal s-au confiscat 400 $ şi 4000 DM de la inculpatul K.H.; 11.600 DM şi 1000 guldeni de la inculpatul B.P. ; 700 DM şi 1000 guldeni de la inculpata B.M.
Inculpaţii au fost obligaţi fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut căîn luna august 2000 inculpatul K.H. a supravegheat un transport de 10 kg heroină adus din Turcia în România de soţia sa K.M. şi sora sa care au primit răsplată 4000 DM . La 8.08.2000 a trimis heroina în Franţa cu 2 conductori de tren care au primit 10.000 DM.
Heroina a ajuns în Franţa la 10.08.2000 inculpatul K.H. primind de la O. – proprietarul drogului – suma de 3.300 $ din care 2.900 $ i-a remis lui H.K..
În luna decembrie 2000 inculpatul K.H. la solicitarea telefonică a lui Z.O. s-a deplasat la Istanbul cu soţia de unde urma să aducă în România 20 kg heroină ce trebuia expediată mai departe în Franţa-Olanda.
Inculpatul a primit 10.000 DM din care 6.000 i-a dat inculpatului B.P. care, ajutat de cumnata sa B.M. au adus drogurile în ţară cu trenul. Inculpatul K.H. a expediat heroina în Franţa prin 2 conductori de tren care au readus heroina în ţară dat fiindcă nu au realizat contactul cu persoanele interesate din Franţa din motive independente de voinţa lor.
În luna ianuarie 2001 la iniţiativa unor traficanţi kurzi inculpatul K.H. a contactat un conductor de tren căruia i-a plătit 3000 DM ca împreună cu inculpatul B.P. şi K.M.să introducă înţară46,5 kgheroină adusă de la Istanbul . Aceştia demai sus au transportat heroina la Bucureşti şi au predat-o la doi cetăţeni arabi.
La 18.04.2001 inculpatul K.H. i-a dat lui B.P. suma de 3000 DM pentru a aduce din Istanbul în ţară 20 kg heroină, pe care a predat-o unui cetăţean neidentificat.
La 24.02.2001 prin intermediul conductorilorde tren „I” şi „R” , K.H. a introdus în ţară 15 kg heroină preluată de un arab cu numele Habib .
În luna februarie 2001 inculpaţii B.P. şi B.M. au primit la Istanbul de la inculpatul K.H. 24 kg de heroină pentru a o introduce în România ceea ce s-a şi întâmplat .
Prin Decizia penală nr.687 din 31 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a casat hotărârea instanţei de fond numai în ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor de trafic cu droguri comise de cei trei inculpaţi, pe care a schimbat-o prineliminarea art.1 din conţinutul infracţiunilor de la articolele 2 şi 3 din Legea 143/2000 reţinute în sarcina celor 3 inculpaţi .
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii şi au fost respinse apelurile inculpaţilor.
Împotriva deciziei au declarat recurs incupaţii B.P., B.M. şi K.H. – primii doi cerând reducerea pedepselor, ultimul aplicarea faţă de el a articolului 16 din Legeanr.143/2000,motive de casare prevăzute de art.3859 pct.14 din Codul de procedură penală.
Recursul inculpatului K.H. este întemeiat .
Potrivit art.16 din Legea nr.143/2000 persoana care a comis una din ifracţiunile prevăzute la art.2-10 iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificaea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepseiprevăzute de lege .
Or în cauză atât în cuprinsul rechizitoriului dar şi în adresa trimisă Curţii de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a arătat aportul inculpatului K.H. în depistarea şi identificarea altor persoane în traficul cu heroină în vederea tragerii lor la răspundere penală.
Din formularea art.16 din Legea 143/2000, rezultă că dispoziţiile referitoare la reducerea pedepsei sunt obligatorii pentru instanţa care aplică sancţiuneadacă se realizează condiţia impusă de text inculpatului .
Aşa fiind , în cauză şi pentru inculpatul K.H. limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art.2 alin.2 vor fi de la 5 la 10 ani închisoare în loc de 10-20 de ani închisoare iar pentru infracţiunea prevăzută de art.3 alin.2 din Legea 143/2000 de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare.
În ce priveşte pe inculpaţii B.P. şi B.M. aceştia au beneficiat deja de aplicarea art.16 din Legea 143/2000 pedepsele ce le-au fost aplicate fiind situate la limita minimă prevăzută de lege. Cum în cauză nu există nici o împrejurare denatură a le atenua răspunderea penală, o reducere a pedepselor sub limita arătată ar fi nelegală.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală va admite recursul inculpatului K.H., va casa hotărârile pronunţate, va descontopi pedepsele , va face aplicarea art.16 din Legea 143/2000 şi va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.2 al.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 , art.75 lit.a Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal de la 11 ani la 10 ani închisoare iar pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art.3 l.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2, art.75 lit.a şi art.37 lit.a din Codul penal de la 16 ani la 12 ani şi 6 luni închisoare .
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penalinculpatul va executa 12 ani şi 6 luni plus un an închisoare a cărei suspendare condiţionată a fost revocată, urmând ca în total să execute 13 ani şi 6 luni închisoare.
Vor fi meţinute celelalte dispoziţii.
Vor fi respinse recursurile inculpaţilor Badea Pere şi B.M.
Se va computa prevenţia din durata pedepselor.
Recurenţii B.P. şi B.M.vor fi obligaţi fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declaratde inculpatul K.H. împotriva deciziei penale nr.687 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr,.262 din 27 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală,numai cu privire la neaplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, faţă de inculpatul K.H.
Descontopeşte pedepsele aplicate acestuia, în pedepsele componente.
Face aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, faţă de acest inculpat şi reduce pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2, a art.75 lit.a şi a art.37 lit.a din Codul penal, de la 11 ani închisoare, la 10 ani închisoare şi pedeapsa aplicată în baza art.26 raportat la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2, art.75 lit.a şi art.37 lit.a din Codul penal de la 16 ani închisoare la 12 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b din Codul penal, inculpatul va executa 12 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un an închisoare, a cărei suspendare condiţionată a fost revocată, inculpatul urmând să execute în total, 13 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor sus-menţionate.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 20 octombrie 1999, la 12 noiembrie 1999 şi de la 18 aprilie 2001 la 26 februarie 2003.
Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.P. şi B.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate acestora durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2001 la 26 februarie 2003.
Obligă pe aceşti recurenţi să plătească statului câte 1.100.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 953/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 975/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
