CSJ. Decizia nr. 975/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.975/2003
Dosar nr.5319/2002
Sedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.G.R. împotriva deciziei nr.719 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat A.G.R.,în stare de arest, asistat avocat F.V. , apărător desemnat din oficiu, lipsind intimata parte civilă I.A.C., pentru care a răspuns consilier juridic B.N. , de la Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului,sector 2.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat a se reaprecia cuantumul pedepsei considerând că este exagerat de mare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Consilierul juridic al organismului de ocrotire a copilului , a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea recursului .
CURTEA
Asupra recursului de faţă ;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.841 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală inculpatul A.G.R. a fost condamnat la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art.64 lit.aşi b Cod penal pentru infracţiunea de viol prevăzută de art.197 alin.3 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal tribunalul a revocat liberarea condiţionată a restului de 659 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare , aplicată prin sentinţa penală nr.1352/2001 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, pe care l-a contopit cu pedeapsadin cauză, dispunând ca inculpatul să execute 20 ani închisoare.
Totodată tribunalula menţinut starea de arest a incupatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 iunie 2002 la zi şi l-a obligatla 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că la data de 25 iunie 2002, inculpatul a cunoscutîn parcul IOR din Bucureşti, pe minora I.A.C., în etate de 10 ani care fugise din centrul de minori unde se afla internată şi împreună cu aceasta a mers în ParculOrăşelului Copiilor unde au dormit în timpul nopiţii iar dimineaţa, inculpatul a întreţinut cu minora un raport sexual anal.
Prin Decizia penală nr.719 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatprivind modul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Din dosarul cauzei rezultă că la data de 21 iunie 2002 minoraI.A.C. a fugit din centrul de minori unde se afla internată, iar în cursul după-amiezii de 25 iunie 2002, fiind în parcul IOR l-a cunoscut pe inculpat, după care împreună s-au deplasat în parcul Orăşelul Copiilor unde au dormit în timpul nopţii, iar dimineaţa inculpatul a avut cu minora, princonstrângere, raport sexual anal.
În continuare minora a fost surprinsă în timp ce sustrăgea ţigări de pe o tarabă în şi cu această ocazie, fiind prinsă, s-a sesizat şi fapta comisă de inculpat asupra ei.
Mai rezultă că minora are o conduită necorespunzătoare (furt,vagabondaj, agresivitate verbală, a părăsit şcoala şi că se ataşează uşor de persoanele de sex opus care îi acordă atenţie, percepută ca afecţiune.)
Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările cate atenuează sau agravează răspunderea penală.
Se constată că instanţele, la aplicarea pedepsei inculpatului, nu au avut în vedere, în suficientă măsură,toate criteriile de individualizare sus-arătate.
În acest sens, instanţele au avut în vedere doar gradul de pericol social al infracţiunii comise şi persoanei inculpatului, nu şi de împrejurările concrete de natură săatenueze răspunderea sa, şi anume culpa însăşi a părţii vătămate,care prinatitudinea sa a înlesnit comiterea faptei( a fugit din centrul de reeducare, după care, de bună voie s-a dus cu inculpatul în parc, s-a dezbrăcat şi a dormit în braţele acestuia).
În raport cu aceste împrejurări concrete, stabilirea unei pedepse la limita maximă prevăzută de lege este prea severă, motiv pentru care se va admite recursul declarat de inculpat, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză , în sensul şi potrivit dispozitivului, de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul A.G.R. împotriva deciziei penale nr.719 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr.841 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti – secţia I penală numai cu privire la pedeapsa privativă de libertateaplicată acestuia pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art.197 alin.3, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
Reduce pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea sus-menţionatăde la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare .
Contopeşte restul de 659 zile închisoaredin pedeapsa anterioară cu privire la care s-a revocat liberarea condiţionată, urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
Face aplicarea art.71, 64 din Codul penal.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor sus-menţionate.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 iunie 2002la 26 februarie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 974/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 978/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
