Internare medicală. Cerere de încetare a măsurii. Expertiză psihiatrică
| Comentarii |
|
Pentru soluţionarea cererii de încetare a internării medicale formulată de persoana internată, în cazul în care avizul unităţii sanitare la care se referă art. 434 alin. (2) C. proc. pen. şi actele medicale depuse nu sunt lămuritoare cu privire la starea sănătăţii acestuia, se impune efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă cel internat s-a însănătoşit şi nu mai prezintă pericol pentru societate, dacă măsura internării poate fi înlocuită cu cea a obligării la tratament medical, sau internarea medicală trebuie menţinută.
(Secţia penală, decizia nr. 2742 din 6 iunie2003)
Prin sentinţa nr. 402 din 30 noiembrie 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 162 alin. (3) C. proc. pen., a confirmat măsura internării medicale privind pe S.S. dispusă provizoriu de procuror şi a dispus internarea medicală a acestuia până la însănătoşire.
Instanţa a constatat că făptuitorul, scos de sub urmărire penală pentru tentativă la infracţiunea de omor săvârşită fără discernământ suferă, potrivit expertizei psihiatrice"efectuate, de schizofrenie paranoidă şi prezintă pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul Bucureşti, secţia I, prin sentinţa nr. 569 din 18 iunie 2002, a respins, ca nefondată, cererea de revocare a internării medicale formulată de S.S., iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul declarat de făptuitor, prin decizia nr. 509/A din 2 septembrie 2002.
împotriva acestei din urmă decizii cel internat a declarat recurs, susţinând că din actele medicale
prezentate instanţei rezultă că boala sa psihică s-a ameliorat, impunându-se revocarea măsurii de siguranţă.
Recursul este fondat.
Atât tribunalul, cât şi curtea de apel au reţinut corect că măsura de siguranţă a internării medicale a fost luată pe baza unei expertize psihiatrice şi nu poate fi revocată pe baza unei adrese, adeverinţe şi certificat medical semnate de un singur medic, dar nu au dispus, deşi se impunea, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru a stabili dacă temeiurile care au impus luarea măsurii internării medicale au încetat.
Neprocedând astfel, se impune rejudecarea cauzei de către prima instanţă sub aspectul menţionat, motiv pentru care recursul a fost admis şi s-au casat cu trimitere hotărârile atacate.
| ← Înşelăciune. Infracţiune continuată. Consecinţe deosebit... | Furt calificat. Componente ale sistemelor de irigaţii → |
|---|
