Pericol social. Art. 18^1 C. pen. Ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice
| Comentarii |
|
Fapta unui inculpat recidivist, de a provoca scandal într-un bar, tulburând grav liniştea şi ordinea publică, prezintă pericolul social al unei infracţiuni, neavând relevanţă faptul că în local se prezentau programe de o moralitate îndoielnică, pentru persoane aflate sub influenţa băuturilor consumate.
(Secţia penală, decizia nr. 2416 din 22 mai 2003)
Prin sentinţa penală nr. 181 din 8 februarie 2002, Judecătoria Sibiu, în temeiul art. 11 pct. (2) lit. a) a raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului T.l. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 321 alin. (2) şi art. 217 C. pen., iar în temeiul art. 181 raportat la art. 91 din acelaşi cod a aplicat acestuia sancţiunea administrativă a amenzii de un milioan de lei.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 9 martie 2001, inculpatul, prin comportarea sa, a provocat altercaţii şi dezordine într-un baz din Sibiu.
în raport cu lipsa de amploare a acestora şi ţinând seama de specificul barului, în care se practică spectacole de striptease, instanţa a motivat că, deşi în neconcordanţă cu normele sociale şi morale, comportarea inculpatului şi a însoţitorilor săi nu a fost de natură a aduce atingere bunelor moravuri şi de a produce scandal public, faptele neprezentând pericolul social al unei infracţiuni.
Tribunalul Sibiu, prin decizia penală nr. 258 din 8 iulie 2002, a admis apelul procurorului şi a majorat la 3 milioane de lei amenda administrativă aplicată inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a motivat că faptele inculpatului, prin modul în care s-au produs au, fără îndoială, un anumit grad de pericol social; ele au produs perturbări în funcţionarea, pe moment, a localului şi au produs, în acelaşi timp, scandal public.
Comportamentul antisocial al inculpatului s-a produs, însă, într-un loc frecventat de consumatori de băuturi alcoolice şi de programe artistice îndoielnice, la ore înaintate, când consumul de băuturi alcoolice îşi făcuse efectul asupra acestora, situaţie în care, s-a arătat în decizie, achitarea inculpatuiui este corectă.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Calităţile morale ale persoanelor din barul în cauză, illustrate de frecventarea unor localuri de noapte în care sunt prezentate programe de un gust îndoielnic, la care se referă instanţele în motivarea hotărârilor atacate, nu constituie un criteriu de apreciere a pericolului social al faptei, ocrotirea persoanelor de săvârşirea unor fapte antisociale neputând fi diferenţiată în funcţie de moralitatea acestora.
Este de reţinut că art. 181 alin. (2) C. pen. enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita făptuitorului.
Din probe rezultă că inculpatul, însoţit de mai multe persoane, a provocat în noaptea de 9 februarie 2001 un scandal de proporţii într-un local public, a proferat injurii la adresa clienţilor, a distrus bunuri şi a comis acte obscene.
Acest comportament a fost de natură a crea reacţii de indignare şi dezaprobare, atât în rândul celor de faţă, o parte din persoanele prezente părăsind localul, cât şi în cadrul colectivităţii locale, faptele ajungând la cunoştinţa opiniei publice prin intermediul unui cotidian local.
Aşadar, faptele inculpatului, prin amploarea lor, au constituit o gravă încălcare a regulilor de
convieţuire în societate, având ca obiect securitatea persoanelor şi respectful demnităţii acestora, ocrotite de legea penală.
Afectarea gravă a liniştii publice este dovedită, de altfel, prin împrejurarea că patronul localului a trebuit să recurgă la sprijinul organelor de poliţie, care au constatat distrugerile provocate.
Rezultă, aşadar, că faptele inculpatului, care este recidivist, întrunesc elementele constitutile ale infracţiunilor prevăzute în art. 321 alin. (2) şi alte art. 217 C. pen. Pentru care acesta a fost trimis în judecată.
în consecinţă, se constată că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii, hotărârile atacate fiind supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin.
(1) pct. 171 C. proc. pen., corespunzător cazului prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza a ll-a din acelaşi cod, invocat în recursul în anulare.
Referitor la infracţiunea prevăzută în art. 217 C. pen., din acte rezultă că între partea vătămată şi inculpate a intervenit împăcarea.
în consecinţă recursul în anulare a fost admis, hotărârile atacate au fost casate şi s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 321 alin. (2) C. pen., la un an închisoare, iar pentru infracţiunea de distrugere s-a dispus încetarea procesului penal.
| ← Pericol social. Fals privind identitatea. Recidivă | Omor calificat. Tentativă. Premeditare → |
|---|
