Omor calificat. Tentativă. Premeditare
| Comentarii |
|
încercarea de a ucide o persoană din răzbunare, după verificarea prin telefon dacă este acasă, deplasarea făptuitorului în comuna unde domiciliază victima şi pândirea ei spre a se convinge că este singură în locuinţă constituie acţiuni ce caracterizează premeditarea infracţiunii de omor prevăzută în art. 175 lit. a) C. pen.
(Secţia penală, decizia nr. 2333 din 20 mai2003)
Prin sentinţa penală nr. 267 din 1 august 2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul T.C. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, prin schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor calificat prevăzută în art. 175 lit. a) C. pen., şi a infracţiunii de violare de domiciliu prevăzut în art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
Instanţa a reţinut că, în timp ce locuia împreună cu partea vătămată S.G., inculpatul a furat din
locuinţa acesteia, la 6 septembrie 2001, bani şi bijuterii.
S.G. s-a adresat cu plângere judecătoriei, iar părinţii inculpatului au reproşat acestuia fapta săvârşită.
în pornirea sa împotriva lui S.G., la 27 decembrie 2001, în jurul orei 17, după ce s-a convins, telefonându-l, că partea vătămată se află acasă, a plecat din comuna Secuieni la Hemeiuşi, unde aceasta avea domiciliul; o vreme inculpatul a aşteptat
în faţa casei, şi când s-a convins că partea vătămată este în locuinţă, a pătruns în casă prin efracţie şi, fiind descoperit, a lovit pe aceasta cu cuţitul pe care-l avea asupra sa, la mână şi în zona capului, încetând agresiunea după ce victima a reuşit să-l lovească puternic cu un lemn pe care-l aruncase spre el.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 341 din 24 octombrie 2002, a respins apelul procurorului.
Recursul declarat de procuror, cu motivarea că fapta a fost comisă cu premeditare.
Premeditarea presupune ca luarea rezoluţiei să preceadă cu un oarecare timp activitatea materială ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii, şi să se concretizeze în anumite activităţi de pregătire a infracţiunii, cum ar fi obţinerea de informaţii, procurarea de mijloace ori pândirea victimei.
în speţă, din probe rezultă că inculpatul, anterior comiterii faptei, în timp ce se afla la domiciliul
părinţilor, într-o altă localitate, a luat hotărârea de a se răzbuna pe S.G., în care scop i-a telefonat şi, constatând că este acasă, s-a deplasat la domiciliul acestuia, în altă localitate unde, după ce s-a asigurat că nu este văzut şi victima e singură în casă, a pătruns în casă înarmat cu un cuţit; în momentul în care a fost descoperit, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul.
Motivarea instanţelor că inculpatul a acţionat cu intenţia de a se răzbuna pe victimă, care îl denunţase pentru furtul bunurilor din locuinţă, nu dovedeşte lipsa premeditării, ci dimpotrivă, că inculpatul a urmărit de mai multă vreme comiterea faptei.
în consecinţă recursul declarat de procuror a fost admis, s-au casat hotărârile atacate şi s-a dispus condamnarea inculpatului conform art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen.
| ← Pericol social. Art. 18^1 C. pen. Ultraj contra bunelor moravuri... | Minor. Internare într-un centru de reeducare. închisoare cu... → |
|---|
