Fals intelectual. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Carnet de muncă. Adeverinţă eliberată de o cooperativă
| Comentarii |
|
înscrierea de date nereale în carnetul de muncă, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, constituie un fals intelectual, acest act având, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, caracter de înscris oficial.
Falsificarea unei adeverinţe eliberate de o cooperativă meşteşugărească privind vechimea în muncă şi veniturile unor cooperatori constituie fals în înscrisuri sub semnătură privată, acest act, în raport cu prevederile art. 150 alin. (2) C. pen., neavând caracterul unui înscris oficial.
(Secţia penală, decizia nr. 2822 din 12 iunie 2003)
Inculpatul a fost condamnat, sub aceeaşi încadrare juridică, şi pentru falsificarea adeverinţelor doveditoare ale vechimii în muncă şi a eliberat aceste înscrisuri pentru a fi folosite de persoane neîndreptăţite să primească ajutoare sociale.
Cu privire la aceste acte se constată că ele au fost întocmite în numele cooperativei meşteşugăreşti la care inculpatul era angajat şi, ca atare, nu pot fi considerate înscrisuri oficiale, întrucât, potrivit art. 150 alin. (2) C. pen., astfel de acte trebuie să emane de la unităţile la care se referă art. 145 din acelaşi cod.
în consecinţă, faptele inculpatului care, în perioada 1994 -1999 a întocmit şi eliberat în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, adeverinţele prin care atesta împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la calitatea de angajat şi la salarizarea unor persoane constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290, cu aplicarea art. 41 alia (2) C. pen.
în consecinţă recursul inculpatului a fost admis sub acest aspect, s-a casat hotărârea atacată şi s-a dispus condamnarea acestuia potrivit încadrării mentionate.
Prin sentinţa penală nr. 276 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava, inculpatul G.V. a fost condamnat, între altele pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals intelectual prevăzută în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
în perioada 1994-1999 inculpatul, inspector în cadrul unei cooperative meşteşugăreşti, a întocmit unor persoane adeverinţe prin care atesta perioade nereale de activitate şi a completat în fals carnetele lor de muncă, ajutându-le în acest mod să beneficieze în mod injust de ajutor de şomaj şi alocaţie de sprijin.
Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că fapta săvârşită constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este, în parte, fondat.
în ceea ce priveşte falsificarea carnetelor de muncă ale unor cooperatori, încadrare juridică a faptei, ca fals intelectual în prevederile art. 289 C. pen., este corectă.
în adevăr, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este definit ca act oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, retribuţia şi alte drepturi ale titularului. în raport cu acest text de lege, prevederile art. 289 C. pen. sunt incidente în cauză.
| ← Furt calificat. Componente ale sistemelor de irigaţie | Expulzare. Protecţie umanitară condiţionată → |
|---|
