Expulzare. Protecţie umanitară condiţionată
| Comentarii |
|
Măsura de siguranţă a expulzării poate fi luată şi faţă de condamnatul care a obţinut din partea statului roman protecţie umanitară condiţionată, dar numai dacă măsura este impusă de raţiuni privind siguranţa naţională sau ordinea publică.
în atare situaţie, cel expulzat nu poate fi trimis, conform art. 23 alin. (1) lit. m) din
O. G. nr. 102/2000, în teritorii unde viaţa sau libertatea i-arfi ameninţate pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.
(Secţia penală, decizia nr. 2949 din 19 iunie 2003)
Prin sentinţa nr. 2/2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a condamnat pe inculpatul G.A., cetăţean străin, la 3 ani închisoare pentru trafic de stupefiante şi, în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea acestuia după executarea pedepsei.
Ulterior, condamnatul a solicitat să i se acorde statutul de refugiat, cerere care a fost respinsă de Oficiul naţional pentru refugiaţi, acordându-i-se însă protecţie umanitară condiţionată.
Prin sentinţa nr. 1248 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis contestaţia la executare formulată de condamnat împotriva sentinţei nr. 2/2001 şi a dispus revocarea măsurii de siguranţă a expulzării, cu motivarea că acordarea protecţiei umanitare condiţionate de către statul roman, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, constituie o cauză de împiedicare a executării măsurii expulzării, conferindu-se beneficiarului acestei forme de protecţie, potrivit art. 23 din O.G. nr. 102/2000, dreptul de a rămâne pe teritoriul României şi dreptul de a nu fi expulzat sau retumat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 188 din 8 aprilie 2003, a admis apelul
declarat de procuror, a casat hotărârea atacată şi a respins contestaţia la executare.
Recursul deciarat de contestator nu este fondat. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. m) din O.G. nr. 102/ 2000, acordarea protecţiei umanitare condiţionate conferă beneficiarului dreptul de a nu fi expulzat, cu excepţia cazurilor impuse de raţiuni de siguranţă naţională sau de ordine publică, iar atunci când se dispune expulzarea în astfel de situaţii, cel în cauză nu poate fi trimis în teritorii unde viaţa sau libertatea i-ar fi ameninţate pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.
Aşadar, legea prevede posibilitatea ca o persoană care a obţinut protecţie umanitară condiţionată să poată fi expulzată, cu observaţia că art. 117 C. pen. nu prevede obligaţia ca expulzarea să se facă numai în statul de origine a condamnatului, această măsură de siguranţă putându-se executa şi într-un alt stat, unde nu există riscurile menţionate.
în consecinţă recursul declarat de contestator a fost respins.
| ← Fals intelectual. Fals în înscrisuri sub semnătură privată.... | Consum ilicit de droguri. Punerea la dispoziţie a locuinţei... → |
|---|
