Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 163/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 163/A/2015
Ședința publică din 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. P.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. – procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Orăștie împotriva sentinței penale nr. 105/4 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 105/4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul G. F., fiul lui F. și C., născut la data de 21 august 1987 în municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în ., județul Hunedoara, la:
-4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere suspendat sau anulat prev. și ped. de art.335 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal și art.375 și art.396 alin.10 Cod penal.
În baza art.44 alin.2 Cod penal, art.38 și 39 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.327/2013 a Judecătoriei D. și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsa contopită, urmând ca în final inculpatul G. F. să execute pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, s-a impus condamnatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la datele fixate de acesta.
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.
-să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.
-să comunice schimbarea locului de muncă.
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
-să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.96 și 97 Cod penal.
În baza art.275 Cod pr. pen, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.251/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, înregistrat la data de 03.09.2014 sub nr._, inculpatul G. F., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 Cod penal.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
În data de 24.03.2013, în jurul orei 22,50 agenții de poliție din cadrul Poliției Municipiului Orăștie – Biroul Rutier, aflați în serviciul de supraveghere a traficului rutier pe DN 7, ., au observat autoturismul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare_, constatând în urma controlului faptul că proprietarul autoturismului este ,,Fundația D.”, iar conducătorul autoturismului se numește G. F..
Organele de poliție au procedat la oprirea autoturismului cu care a fost legitimat și identificat conducătorul auto în persoana numitului G. F.. Inculpatul nu a putut prezenta lucrătorilor de poliție documentele autoturismului, recunoscând că nu posedă permis de conducere.
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: proces verbal de depistare, adresa Serviciului Rutier Hunedoara nr.29.543/05.04.2014, adresa nr.860/02.04.2013 de la SRPCIV Hunedoara, declarațiile inculpatului (filele 8 -28 dosar UP).
În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
După sesizarea instanței, judecătorul de cameră preliminară a procedat conform dispozițiilor art.344 C.p.p., comunicând inculpatului copia certificată a rechizitoriului. Cu aceeași ocazie, judecătorul de cameră preliminară a pus în vedere inculpatului faptul că procedura în camera preliminară are ca obiect verificarea, după trimiterea sa în judecată, conform rechizitoriului anexat, a competenței și a legalității sesizării instanței precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală respectiv că are dreptul ca, în termen de 20 de zile de la data primirii comunicării, să-și angajeze apărător și să formuleze, în scris, eventuale cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală (fila 33).
Întrucât inculpatul nu a formulat cereri și nu a invocat excepții în termenul stabilit, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 08.10.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul dispozițiilor art.346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății, sens în care au fost citate părțile (fila 36). Totodată, potrivit prevederilor art.346 alin. 1 Cod procedură penală încheierea menționată a fost comunicată inculpatului respectiv Ministerului Public.
Inculpatul, legal citat s-a prezentat în fața instanței și a fost de acord să fie audiat, declarația acestuia fiind cosemnată în scris și depusă la dosar (filele 45,46,47).
Văzând poziția procesuală a părților care nu au solicitat administrarea vreunei probe, instanța a constatat incidența dispozițiilor art.374 alin. 7 Cod procedură penală, cu privire la probele administrate în faza de urmărire penală, reținând că acestea nu au fost contestate și nu se impune readministrarea acestora, ținând seama și de poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut comiterea faptei în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
În data de 24 martie 2014, în jurul orelor 22,30, inculpatul G. F., a condus pe . Orăștie, autoturismul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare_, deși avea permisul de conducere suspendat în vederea anulării.
Din adresele_/2013 și 860/2013 rezultă că la data când inculpatul a fost surprins în trafic, conducând pe drumurile publice autovehiculul mai sus arătat, acesta era condamnat definitiv prin sentința penală nr.327/2013 a Judecătoriei D. pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
La data de 23.09.2012 inculpatul a fost surprins de către organele de poliție din municipiul D. conducând un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i reținut permisul de conducere și eliberându-i-se o dovadă fără drept de circulație.
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești că la data de 24 martie 2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, deși permisul său de conducere era suspendat încă de la data de 23.09.2012 și se afla doar în posesia unei dovezi fără drept de circulație eliberată de Poliția D..
Având în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, astfel cum a fost analizat, ținând cont și de poziția procesuală exprimată de inculpat în conformitate cu prevederile art.375 Cod pr. pen., s-a constatat existența faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia.
În drept s-a reținut că potrivit art.5 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Ulterior datei săvârșirii faptelor și până la judecarea prezentei cauze a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, legea nr.286/2009 privind Codul penal și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală cu modificările ulterioare.
S-a impus, în cauză, verificarea incidenței dispozițiilor art.5 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, cât și a tratamentului juridic sancționator aplicabil, rezultat din legile aflate în conflict.
Criteriile în baza cărora s-a stabilit legea penală mai favorabilă și care trebuie apreciate „in concreto” sunt: conținutul infracțiunii, instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, respectiv art.37 lit.a și 83 ambele din Codul penal anterior.
Referitor la condițiile de incriminare a faptei sub legea penală veche și sub legea penală nouă, s-a constatat că art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, incrimina conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care dreptul de conduce suspendat, iar pedeapsa prevăzută de același text de lege era închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
În noul Cod penal infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere suspendat este incriminată de art.335 alin.2 Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la trei ani sau amendă.
Comparând conținutul art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, cu conținutul actual, în vigoare de la data de 01.02.2014, s-a constatat că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are exercițiul dreptului de a conduce suspendat se regăsește incriminată cu același conținut în art.335 alin.2 Cod penal.
Referitor la tratamentul sancționator s-a constatat că atât sub legea veche cât și sub legea nouă, limitele speciale de pedeapsă sunt închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Deși, raportat la această infracțiune s-a constatat că nu există un conflict de legi sub aspectul incriminării, s-a apreciat că în cauză se impune reținerea dispozițiilor noului Cod penal, întrucât sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, sunt mai favorabile inculpatului.
De asemenea legea penală mai favorabilă inculpatului –având în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale –din perspectiva modului de executare a pedepsei ce se va aplica, este legea penală nouă.
Prin sentința penală nr.327/2013 Judecătoria D. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, sentință rămasă definitivă la data de 19.03.2013 prin nerecurare.
Fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită de inculpat în termenul de încercare a pedepsei aplicate prin sentința mai sus menționată.
Conform art.44 Cod penal există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc, potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.
Conform art.41 Cod penal actual există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
S-a reținut că în conformitate cu legea penală nouă, inculpatul nu se află în stare de recidivă, pedeapsa la care a fost condamnat anterior fiind mai mică de un an.
În aceste condiții, s-a apreciat că este mai favorabilă inculpatului legea penală nouă, în cauză existând o pluralitate intermediară.
Așa fiind, instanța a dispus condamnarea inculpatului G. F. la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are exercițiul dreptului de a conduce suspendat prev. și ped. de art.335 alin.2 din noul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal și art.375 și art.396 alin.10 Cod penal.
În baza art.44 alin.2 Cod penal, art.38 și 39 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal s-a dispus contopirea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința de față cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.327/2013 a Judecătoriei D. și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă contopită, urmând ca, în final, inculpatul G. F. să execute pedeapsa de 5 luni închisoare.
Întrucât din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul societății și că pedeapsa aplicată acestuia este sub trei ani închisoare și se apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și fără executarea acesteia, în baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, instanța a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la datele fixate de acesta.
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.
-să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.
-să comunice schimbarea locului de muncă.
-să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență.
-să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate.
Pe parcursul termenului de supraveghere, instanța a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.96 și 97 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Orăștie, invocând faptul că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința apelată a fost comisă în termenul de încercare a pedepsei anterioare de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar în cauză erau aplicabile astfel prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012., cu privire la revocarea suspendării condiționate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel apreciază că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Orăștie este întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Astfel, într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.
În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în data de 24.03.2013, în jurul orei 22,50 agenții de poliție din cadrul Poliției Municipiului Orăștie – Biroul Rutier, aflați în serviciul de supraveghere a traficului rutier pe DN 7, ., l-au identificat pe inculpat conducând autoturismul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare_, deși acesta nu deținea permis de conducere. Aceasta, întrucât la data de 23.09.2012, inculpatul a fost surprins de către organele de poliție din municipiul D. conducând un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i reținut permisul de conducere și eliberându-i-se o dovadă fără drept de circulație.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 CP.
În concret, din conținutul adreselor nr._/5.04.2013 și 860/2.04.2013 emise de IPJ Hunedoara Serviciul Rutier, a rezultat faptul că inculpatul avea, la data de 24.03.2013, permisul de conducere suspendat, dat fiind faptul că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 327/2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2012, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, hotărâre rămasă definitivă la data de 19.03.2013. Despre anularea permisului de conducere, inculpatul a fost înștiințat după data de 24.03.2013.
Însă, așa cum rezultă din dovada aflată în copie la fila 21 dosar urm. pen., în 23.09.2012, inculpatul a fost depistat pe raza localității D. conducând un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care i s-a întocmit un dosarul penal anterior menționat, fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată. Cu acel prilej, inculpatului i s-a reținut permisul de conducere și i s-a emis o dovadă fără drept de circulație.
Conform art. 97 alin.3 din OUG nr. 195/2002, perioada cât titularul permisului de conducere nu are drept de a conduce pe drumurile publice se consideră suspendare.
2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de depistare de către organele de poliție, adresa Serviciului Rutier Hunedoara nr.29.543/05.04.2014, adresa nr.860/02.04.2013 de la SRPCIV Hunedoara, declarațiile inculpatului în care acesta a recunoscut comiterea faptei.
În cursul judecății, inculpatul a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate la urmărire penală, conform procedurii recunoașterii vinovăției.
3. Curtea de Apel reține însă că instanța de fond a comis o eroare de judecată, atunci când a contopit două pedepse, în diferite forme de executare.
Astfel, se impunea a se reține că prezenta faptă pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința de față, a fost comisă în termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.327/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2013, definitivă în 19.03.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza CP din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acestuia, este cel prev. de CP din 1969.
În aplicarea acestei dispoziții legale tranzitorii, se impune a se revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 83 CP din 1969.
4. În ce privește legea penală mai favorabilă inculpatului, se impune a se ține seama de dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Curtea de Apel constată că pentru o aplicare globală a acesteia, de vreme ce tratamentul juridic ce se impune a se aplica inculpatului datorită condamnării din antecedență impune obligatoriu aplicarea art. 83 CP din 1969, se impune a se reține că este mai favorabilă inculpatului încadrarea juridică prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, în vigoare sub imperiul CP din 1969. Aceasta, în condițiile în care între reglementarea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și art. 335 alin. 2 CP nu există diferență de tratament juridic.
Ca atare, în aplicarea art. 5 Cod penal, se va încadra fapta de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are permisul de conducere suspendat în dispozițiile art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
5. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepsei și la durata acesteia, conform art. 74 CP, Curtea de Apel a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptei comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.
Pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului, respectiv minimul special prevăzut de lege în condițiile reținerii incidenței art. 396 alin. 10 CPP, este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse sau care se puteau produce, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală.
Astfel, se va menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată de instanța de fond inculpatului G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are permisul de conducere suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
6. În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 Cod penal din 1969, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.327/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria D. și se va dispune executarea în întregime a acesteia, la care se adaugă pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății în prezentul dosar, în final inculpatul G. F. urmând să execute în regim privativ de libertate pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Orăștie împotriva sentinței penale nr. 105/4 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr._, pe care o desființează în parte sub aspectul încadrării juridice a faptei în dispozițiile noului Cod penal, al omisiunii aplicării dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului G. F., al individualizării modalității de executare a pedepsei și, rejudecând:
Cu aplicarea art. 5 Cod penal încadrează fapta de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are permisul de conducere suspendat în dispozițiile art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată de instanța de fond inculpatului G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are permisul de conducere suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 Cod penal din 1969 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.327/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria D. și dispune executarea în întregime a acesteia, la care se adaugă pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății în prezentul dosar, în final inculpatul G. F. urmând să execute în regim privativ de libertate pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M.H./MIS
2 ex/25.04.2015
J. Fond F. N.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 164/2015.... → |
|---|
