Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-03-2015
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 295/A/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. D. B.
Grefier D. M. H.
M. Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA AIUD împotriva sentinței penale nr. 59/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr. 59/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. h Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 ind. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, a fost încetat procesul penal privind pe inculpata U. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.6 din Legea 241/2005.
În temeiul art.74 ind.1 Cod penal rap. la art.91 lit.c Cod penal i s-a aplicat inculpatei amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art. 274 alin. 1 Noul Cod proc.pen a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud înregistrat sub nr. 493/P/2010, sub dosar nr._ a fost trimisă în judecată inculpata U. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din L.241/2005.
În motivarea actului de sesizare se arată că U. I. D. care în calitate de administrator al . AIUD, în perioada septembrie 2006- decembrie 2006, martie 2007, aprilie 2007, iunie 2007, iulie 2007, septembrie 2007- decembrie 2007, iunie 2008, decembrie 2008, a reținut însă nu a vărsat în termenul de 30 de zile stabilit de lege sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu de 31.600 lei ( fără accesorii).
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, . are sediul social în Aiud, ca administrator pe inculpata U. I. D. din anul 2005 și ca obiect principal de activitate”comerț cu ridicata al materialului lemnos, materialelor de construcții și echipamentelor sanitare ”.
Din adresele emise de AFP Aiud rezultă că societatea are restanțe la plata obligațiilor cu reținere la sursă respectiv scadente în perioada 25.08._09, astfel: impozit pe salarii- 14.536 lei, CAS – 13.231 lei, contribuțiile pentru șomaj -787 lei și CASS – 8238 lei, debit total 36.792 lei, plus accesorii, în total 57.236 lei.
Din procesul verbal întocmit de Garda Financiară - Secția A. nr._/08.03.2012, întocmit pe baza documentelor contabile puse la dispoziție ( doar pe anumite luni), rezultă că societatea a înregistrat până în luna iunie 2009 obligații cu reținere la sursă în cuantum de 34.132 lei, în anexă s-a analizat perioada septembrie 2006- decembrie 2006, martie 2007, aprilie 2007, iunie 2007, iulie 2007, septembrie 2007- decembrie 2007, iunie 2008, decembrie 2008- dată până la care societatea datora în total cu titlu de obligații cu reținere la sursă suma de 31.600 lei și a avut disponibilități bănești pentru achitarea acestor obligații. În luna iunie 2009 disponibilul societății era sub 200 lei, mai mic decât obligațiile cu reținere la sursă aferente acestei luni, astfel încât această lună nu se va include în perioada de săvârșire a faptei .
În expertiza contabilă întocmită în cauză și în lămuririle ulterioare la aceasta se arată că societatea a început să înregistreze restanțe la plata obligațiilor cu stopaj la sursă din martie 2006, până în decembrie 2008 au fost prezentate documente (pentru celelalte luni nu au fost prezentate documente contabile ), contribuțiile datorate de societate fiind de 34.936 lei; în fiecare lună, până la scadența obligațiilor cu stopaj la sursă societatea a avut disponibilități bănești care –i permiteau virarea integrală a acestor contribuții .
Starea de fapt descrisă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
-fișa sintetică totală din data de 11.02.2010
- adresa nr._ /11.04.2011 a AFP Aiud și adresa 3324/_ a AFP Aiud privind datoriile înregistrate de societate la plata obligațiilor cu reținere la sursă, cu scadență în perioada 25.08.2006 până în 25.09.2009 ,în sumă totală de 36.792 lei.
-adresa nr. 692/06.01.2012 a AFP Aiud în care se arată că societatea figura cu obligații cu reținere la sursă declarate în perioada iulie 2006- februarie 2010 și neachitate până la 11.02.2010 de 36.792 lei debit, la care se adaugă dobânzi de 20.444 lei, fiind achitată de învinuită la data de 24.08.2011 suma de 1998 lei ; au fost înființate 6 popriri bancare începând cu 11.02.2010, se formulează constituire de parte civilă, fișa sintetică totală editată la 04.01.2012
-adresa nr. 9364/16.02.2012 a AFP Aiud privind sumele achitate de societate din 16.03.2010 în total 2498 lei .
-adresa nr._/17.04.2013 a AFP Aiud – privind plățile efectuate în contul tuturor obligațiilor bugetare în perioada martie 2006- decembrie 2012
-lista popririlor aplicate de AFP Aiud
-balanțe de verificare pe lunile octombrie 2006, decembrie 2006, iunie 2007, decembrie 2007 ,iunie 2008, decembrie 2008, iunie 2009,
-adresă de la ITM A. – datele deținute privind angajații societății
-adresă de la ORC A.- informații privind .
-acte ale societății: bilanț, contul de profit și pierdere date informative pe anii 2006, 2007, 2008,
-acte depuse privind plățile efectuate de învinuită în contul obligațiilor cu reținere la sursă
-acte ale societății depuse de învinuită: raport de inspecție fiscală nr. 4/30.11.2009 al DGFP A. cu anexe, balanță de verificare septembrie 2009, bilanț 2006, cu anexe, bilanț 2007 cu anexe, bilanț 2005 cu anexe, situații din iunie 2008, alte acte, extrase de cont aprilie 2008, ianuarie 2006- iulie 2007, octombrie 2007, aprilie 2008, noiembrie 2008, septembrie 2009,
-raport de expertiză contabilă fiind analizate disponibilitățile bănești ale societății în perioada ianuarie 2006- decembrie 2008 la data de 25 a fiecărei luni, în lunile ianuarie și februarie 2009 nu s-au prezentat documente pentru disponibilitățile din casierie fiind analizate doar disponibilitățile din cont care au fost reduse, iar din martie 2009- iunie 2009 nu au fost prezentate deloc documente ;se concluzionează că societatea a avut disponibilități bănești pentru a achita în totalitate obligațiile cu reținere la sursă, din tabelul întocmit rezultă că restanțe la plata acestor obligații s-au înregistrat din martie 2006, în total fiind neachitate contribuții cu reținere la sursă de 37.547 lei ; la 30 iunie 2009 societatea nu avea de încasat creanțe ci a încasat cu suma de 14.213 lei mai mult decât trebuia
-cerere privind obiecțiuni la expertiza contabilă inculpata nu este de acord cu concluzia expertului privind creanțele societății susținând că mai are de încasat sume de la clienții societății și nu că a încasat mai mult decât trebuia, solicitând în plus a se atașa și balanțele de verificare care lipsesc. Obiecțiunile învinuitei au fost respinse de organul de cercetare penală prin ordonanța din 03.05.2012 ,dat fiind că expertul a răspuns că expertiza s-a făcut în mod corect pe baza documentelor puse la dispoziție ,iar în plus nu intră în atribuțiile expertului să întreprindă demersuri pentru atașarea tuturor actelor contabile. De precizat în plus că din actele dosarului rezultă că s-au întocmit adrese către AFP Aiud care a pus la dispoziție actele societății pe care le deținea și au fost atașate balanțele de verificare găsite . În plus administratorul statutar nu a pus la dispoziția administratorului judiciar documentele financiar contabile ale societății ( aspect care rezultă din sentința comercială nr. 707/F/2011 a Tribunalului A. – Secția a II Civilă și de C. Administrativ)
-lămuriri în scris la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză – din care rezultă că au fost reținute scriptic contribuții cu stopaj la sursă fiind evidențiate în anexa 1 la raportul de expertiză de 37.547 lei, se analizează disponibilul bănesc al societății la data de 25 a fiecărei luni și salariile plătite angajaților și se concluzionează că societatea a avut disponibilități bănești la 25 ale lunii din care putea să achite salariul brut al angajaților în lunile aprilie, iunie, septembrie, octombrie și decembrie 2006, ianuarie – octombrie 2007, martie, noiembrie și decembrie 2007 .
-proces verbal întocmit de Garda Financiară - Secția A. nr._/08.03.2012, care concluzionează că societatea a înregistrat până în luna iunie 2009 obligații cu reținere la sursă în cuantum de 34.132 lei, în anexă s-a analizat perioada septembrie 2006- decembrie 2006, martie 2007, aprilie 2007, iunie 2007, iulie 2007, septembrie 2007- decembrie 2007, iunie 2008, decembrie 2008- dată până la care societatea datora în total cu titlu de obligații cu reținere la sursă suma de 31.600 lei și au existat disponibilități bănești pentru achitarea acestora, iunie 2009- în această lună disponibilul fiind sub 200 lei, mai mic decât obligațiile cu reținere la sursă aferente acestei luni, în perioada iunie 2007 – iulie 2009 conform balanțelor nu a achitat nici o sumă pentru obligațiile cu reținere la sursă, disponibilul bănesc la societății a fost folosit pentru a achita furnizori, salariile, restituire aport asociați și depunere numerar în bancă, iar la 30.06.2009 societatea avea de încasat creanțe de 96.660 lei ,se precizează că s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată
Din tabelul întocmit de expertul contabil rezultă că salariile au fost achitate cu neregularitate ,nefiind analizat de expert disponibilul total al societății ci cel de la 25 al fiecărei luni, disponibil mai mic decât cel lunar ca urmarea a plăților efectuate până la data de 25 a fiecărei luni ( salarii dar și alte plăți ( furnizori etc). Analizând procesul verbal întocmit de Garda Financiară A. rezultă că societatea a deținut resurse bănești importante, începând cu 245.000 lei în luna septembrie 2006, acestea nefiind în perioada analizată mai mici de 20.000 lei. În aceste condiții, dat fiind că salariile lunare nu depășeau suma de 5000 lei, iar contribuțiile cu stopaj la sursă lunare nu depășeau suma de 1500 lei ( așa cu rezultă din lămuririle suplimentare prezentate de expertul contabil ), rezultă că după plata salariilor nete societatea a avut mai mult decât suficient pentru achitarea integrală a contribuțiilor cu stopaj la sursă, alegând să folosească aceste sume pentru alte plăți, acest aspect nefiind de natură a înlătura răspunderea penală a învinuitei.
-balanțe de verificare pe lunile septembrie 2006 ,octombrie 2006, noiembrie 2006, decembrie 2006, martie 2007, aprilie 2007, iunie 2007, iulie 2007, septembrie 2007, octombrie 2007, noiembrie 2007, decembrie 2007, iunie 2008, decembrie 2008, iunie 2009, registru de casă pe lunile iulie 2006 – decembrie 2008
-sentința comercială nr. 797/F/2011 a Tribunalului A. – Secția II C. – deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată, dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare a societății
- declarații inculpată – aceasta susține că din 2009 societatea și-a încetat faptic activitatea ,din aprilie 2009 nu a mai avut angajați, până în anul 2009 a avut 7 angajați iar în anul 2009 un număr de 3 angajați, salariile fiind achitate și fiind reținute obligațiile cu reținere la sursă, sumele de bani rămase după plata salariilor fiind folosite pentru achitarea ratelor aferente împrumutului bancar, precizează că societatea are de încasat sume de bani de la clienți și că numita M. L. a deținut calitatea de administrator a societății doar scriptic și nu s-a implicat în fapt în activitățile societății .
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatei U. I. D. care în calitate de administrator al . AIUD, în perioada septembrie 2006- decembrie 2006, martie 2007, aprilie 2007, iunie 2007, iulie 2007, septembrie 2007- decembrie 2007, iunie 2008, decembrie 2008, a reținut însă nu a vărsat în termenul de 30 de zile stabilit de lege sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu de 31.600 lei (fără accesorii ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din L.241/2005 cu aplic. art 41 alin.2 Cod P..
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015 inculpata a făcut dovada achitării integrale a prejudiciului.
Astfel, prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 74 ind.1 Cod penal din 1969, potrivit „în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată, neglijență în serviciu, prevăzute în cod ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, dacă prejudiciul cauzat și recuperat este de până la 100.000 Euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica o amendă”.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 al. 1 lit. i ind. 1 Cod procedură penală din 1968, cu aplicarea art.74 ind.1 și art.13 Cod penal prima instanță a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata U. I. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.6 din Legea 241/2005.
În temeiul art.74 ind.1 Cod penal din 1969 rap. la art.91 lit.c din același cod, prima instanță a aplicat inculpatei amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
În final prima instanță a făcut aplicarea art. 274 alin.1 Noul Cod proc.pen., obligând inculpata să plătească statului suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA AIUD, solicitând desființarea ei și, în rejudecare:
- a se aplica inculpatei o sancțiune administrativă orientată spre maxim, cu motivarea că amploarea activității infracționale și cuantumul semnificativ al prejudiciului produs ar impune această majorare;
- a se constata rămânerea fără obiect a acțiunii civile, ca urmare a plății integrale a prejudiciului de către inculpată;
- a se dispune ridicarea sechestrului asigurator, ca urmare a acoperirii prejudiciului;
- a se reține temeiul juridic corect al obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță, anume art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală.
Inculpata, prin avocat ales, și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului doar în ceea ce privește ultimele trei puncte.
Partea civilă și partea responsabilă civilmente, legal citate, nu și-au exprimat pozițiile procesuale cu privire la apelul parchetului.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în apelul parchetului, curtea reține următoarele:
Prima instanță a dat o justă interpretare și aplicare dispozițiilor art. 741 alin. 2 cu raportare la art. 91 lit. c din Codul penal din 1969, aplicând o amendă administrativă într-un cuantum mediu, după cum mediu a fost și pericolul social al faptei inculpatei dar și luând în considerarea lipsa antecedentelor penale ale acesteia și atitudinea procesuală de a acoperi integral prejudiciul.
Potrivit art. 397 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, instanța este obligată să se pronunțe și asupra acțiunii civile. Deși legea nu prevede expres soluția care trebuie pronunțată în cazuri în care prejudiciul este integral acoperit, instanța este, totuși, obligată să se pronunțe asupra acțiunii civile, singura soluție logică în situația în discuție fiind aceea de constatare a rămânerii fără obiect a acțiunii civile.
Având în vedere că unul dintre scopurile pentru care se iau măsurile asigurătorii este, potrivit art. 249 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, asigurarea reparării pagubei produse prin infracțiune, din moment ce paguba a fost acoperită, rațiunea pentru care măsura asiguratorie a fost luată a încetat.
Temeiul juridic al obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazuri precum cel din speță, de încetare a procesului penal, îl reprezintă, într-adevăr, dispozițiile art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală și nu cele ale art. 274 alin. 1 din același cod, care sunt aplicabile în cazul unei soluții de renunțare la urmărirea penală, de condamnare, de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA AIUD împotriva sentinței penale nr. 59/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, pe care o va desființa doar sub aspectul omisiunii constatării rămânerii fără obiect a acțiunii civile, al omisiunii pronunțării cu privire la sechestrul asigurător și al temeiului juridic al obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și, rejudecând în aceste limite:
Va constatat că acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă ANAF prin DGFP A. a rămas fără obiect prin acoperirea prejudiciului de către inculpata U. I. D..
În baza art. 404 alin. 4 lit. c din noul Cod de procedură penală, va ridica sechestrul asigurător constând în indisponibilizarea imobilului apartament, înscris în CF nr._-C1-U4 a municipiului Aiud, proprietatea inculpatei U. I. D., sechestru dispus prin ordonanța nr. 493/P/2010 din 23.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud și precizat sub aspectul valorii prin ordonanța nr. 493/P/2010 din 14.09.2012 a aceluiași parchet.
Va schimba temeiul de drept al obligării inculpatei U. I. D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată în primă instanță din art. 274 alin. 1 în art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală.
Curtea va menține, în rest, sentința penală apelată, în măsura în care nu contravine prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Curtea va acorda onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei în apel, în sumă de 200 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU A CESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA AIUD împotriva sentinței penale nr. 59/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, pe care o desființează doar sub aspectul omisiunii constatării rămânerii fără obiect a acțiunii civile, al omisiunii pronunțării cu privire la sechestrul asigurător și al temeiului juridic al obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și, rejudecând în aceste limite:
Constată că acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă ANAF prin DGFP A. a rămas fără obiect prin acoperirea prejudiciului de către inculpata U. I. D..
În baza art. 404 alin. 4 lit. c din noul Cod de procedură penală, ridică sechestrul asigurător constând în indisponibilizarea imobilului apartament, înscris în CF nr._-C1-U4 a municipiului Aiud, proprietatea inculpatei U. I. D., sechestru dispus prin ordonanța nr. 493/P/2010 din 23.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud și precizat sub aspectul valorii prin ordonanța nr. 493/P/2010 din 14.09.2012 a aceluiași parchet.
Schimbă temeiul de drept al obligării inculpatei U. I. D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată în primă instanță din art. 274 alin. 1 în art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală.
Menține, în rest, sentința penală apelată, în măsura în care nu contravine prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei în apel, în sumă de 200 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red./Tehnored.
A.D.B./D.M.H.
20.05.2015, 2 ex.
J. Fond M. L. V.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 228/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 296/2015. Curtea de... → |
|---|
