Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 228/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 228/A/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. M. M.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de partea civilă S. H. și inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr.68 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 februarie 2015, care fac parte din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săliște s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. G.,pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe,constând în aceea că la data de 10.06.2013 în jurul orelor 19,25 pe . Sibiului ,inculpatul i-a aplicat părții vătămate S. H. un pumn în zona feței ,provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru îngrijire 16-18 zile de îngrijiri medicale .
În fața instanței de fond ,partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1800 lei reprezentând daune materiale și cu suma de 50.000 euro reprezentând daune morale.
S. C. Județean de Urgență Sibiu a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 1138,78 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale pentru persoana vătămată plus dobânzi și penalități de întârziere până la stingerea totală a debitului .
Prin sentința penală nr.68 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Săliște în baza art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art 5 NCpen a fost
condamnat inculpatul R. G., la o amendă penală de 1500 lei ,pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 81 alin. 2 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a suspendat executarea amenzii iar în temeiul art. 82 alin. 2 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a stabilit un termen de încercare de 1 an.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp,s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din vechiul Cp privind revocarea suspendării pedepsei.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. H., și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1300 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art 19 alin 1,5 NCpr pen ,art 25 alin 1 NCprpen ,art 397alin 1 NCprpen. rap la art 1357 CCiv și art 313 din legea 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1138,78 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. H. plus dobânzi și penalități până la stingerea totală a debitului .
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 335 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 205 ron cheltuieli în faza de urmărire penală iar în temeiul art. 276 NCpp, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2480 lei reprezentând onorariul avocatului.
Pentru a hotărî astfel în fapt instanța de fond a reținut că la data de 10.06.2013, în jurul orelor 19,25, in timp ce persoana vatamata S. H. se deplasa spre magazinul alimentar situat pe . Sibiului jud. Sibiu, a fost abordat verbal de inculpatul Radutiu G., intre cei doi izbucnind o cearta care a degenerat rapid in acte de violenta. Inculpatul i-a aplicat persoanei vatamate S. H. un pumn in zona fetei, in urma loviturii aceasta a cazut la sol, s-a ridicat, dupa care a incercat sa-l prinda pe inculpat cu mainile in zona gatului, intre parti intervenind pentru aplanarea conflictului numitul D. A.. Urmare agresiunii persoana vatamata a suferit leziunile traumatice constatate in certificatul medico-legal nr. !/a/582 din data de 11.06.2013 care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de ingrijiri medicale.
Fiind audiat, inculpatul a declarat ca a incercat sa discute cu persoana vatamata in legatura cu o oaie, dar persoana vatamata l-a prins cu mainile de gat, l-a lovit cu mana peste nas, iar in aparare inculpatul a lovit-o cu cotul in partea stanga a gatului, persoana vatamata a cazut la sol intre cei doi intervenind D. A..
Analizand probatoriul cauzei instanța de fond apreciază că inculpatul se face vinovat de savarsirea faptei de lovire reținând că declaratiile persoanei vatamate se coroboreaza cu constatarile si concluziile certificatului medico-legal (potrivit fisei de observatie nr._ persoana vatamata a fost internata in sectia BMF a Spitalului C. Judetean Sibiu, in perioada 11-17.06.2013, cu diagnosticul stabilit TMF prin agresiune afirmativ, cu pierderea afirmativa a cunostintei, . os malar stang cu minima deplasare, epstaxis oprit spontan, hematom palpebral stang, hemosinus maxilar stang) si cu declaratiile martorului ocular D. A. (martorul infirma varianta inculpatului si a relatat ca inculpatul i-a aplicat un pumn in zona fetei persoanei vatamate, care a cazut la sol, dupa ce s-a ridicat persoana vatamata l-a prins cu mainile in zona gatului pe inculpat martorul intervenind pentru a-i desparti).
Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia a acționat sub imperiul provocării avand in vedere modul si momentul l-a care a acționat ,reținând că persoana vatamată l-a prins cu mainile de gat pe inculpat dupa actul de lovire al inculpatului, fiind oprit imediat de martor, astfel că inculpatul nu a fost pus in situatia de legitima aparare deoarece actul sau de lovire s-a consumat ,iar persoana vatamata a fost oprita de martorul D. A. si incidentul s-a finalizat prin interventia acestuia.
Sunt avute în vedere declarațiile persoanei vătămate care se coroborează cu constatările si concluziile certificatului medico-legal ((« TMF prin agresiune afirmativ, cu pierderea afirmativa a cunostintei, . os malar stang cu minima deplasare, epistaxis oprit spontan, hematom palpebral stang, hemosinus maxilar stang ), cu declarațiile martorilor oculari D. A. și J. S. precum și cu declarația parțială a inculpatului R. ,care recunoaște că l-a lovit însă după ce partea vătămată l-ar fi prins cu mâinile d e gât. De asemenea atât inculpatul cât și martorii au arătat că inculpatul a fost cel care l-a abordat pe partea vătămată ,ulterior discuțiile au degenerat.
S-a reținut că fapta inculpatului prezinta un grad de pericol social ridicat, avand in vedere modul, mijloacele si imprejurarile de comitere a faptei( pe timp de ziua in . conflictul, el a fost acela care a abordat persoana vatamata si i-a aplicat un pumn, urmarea acesteia si persoana inculpatului,diagnosticul stabilit de medici victimei (« TMF prin agresiune afirmativ, cu pierderea afirmativa a cunostintei, . os malar stang cu minima deplasare, epistaxis oprit spontan, hematom palpebral stang, hemosinus maxilar stang », inculpatul are antecedente pentru fapte similare fiind sanctionat administrativ cu amenda in cursul anului 2012 de catre P. de pe langa Judecatoria S. tot pentru savarsirea infractiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 c.p.
Analizând probatoriul cauzei instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, iar scuza provocării invocata de inculpat nu este confirmată cu probele administrate în cauză. Astfel se reține că declarațiile persoanei vătămate se coroborează cu constatările si concluziile certificatului medico-legal ((« TMF prin agresiune afirmativ, cu pierderea afirmativa a cunostintei, . os malar stang cu minima deplasare, epistaxis oprit spontan, hematom palpebral stang, hemosinus maxilar stang ), cu declarațiile martorilor oculari D. A. și J. S. precum și cu declarația parțială a inculpatului R., care recunoaște că l-a lovit însă după ce partea vătămată l-ar fi prins cu mâinile de gât. De asemenea atât inculpatul cât și martorii au arătat că inculpatul a fost cel care l-a abordat pe partea vătămată ,ulterior discuțiile au degenerat.
Analizând declarația martorului D. A. dată în fața instanței de fond în raport de restul probelor administrate în cauză, aceasta a înlăturat-o ca nesinceră, reținând ca reală declarația dată la urmărire penală ,fiind dată imediat după accident când fapta era proaspătă în memoria acestuia și totodată se coroborează și cu declarația părții vătămate precum și cea a inculpatului care a arătat că martorul D. a intervenit și i-a despărțit .Totodată martorul J. a arătat că în timp ce discuta cu martorul D. ,acesta i-a atras atenția cu privire la cei doi ,în sensul că se certau .
Cu privire la aplicarea legii penale în timp, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp precum și având în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 instanța de fond a reținut că infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art 180 alin 2 vechiul Cp era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar noul Cod penal prevede în art. 193 alin 2 pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda.
Astfel instanța de fond considerând că aplicarea unei pedepse cu amenda este suficientă pentru îndreptarea inculpatului,a reținut că mai favorabilă este legea veche, cuantumul amenzii fiind mai favorabil potrivit vechiului Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv:
•limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă),
•gradul de pericol social concret al faptei: care este relativ ridicat având în vedere că inculpatul a exercitat acte de violență aplicând lovituri cu biciul părții vătămate și trăgând-o pe aceasta de păr prin noroi, apoi lovind-o cu coada biciului peste cap și corp,cauzându-i leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
•modul de săvârșire al acesteia: agresiune comisă pe stradă, în prezența trecătorilor, Persoana vatamata a fost agresata fizic in public (pe timp de ziua in . conflictul, el a fost acela care a abordat persoana vatamata si i-a aplicat un pumn, diagnosticul stabilit de medici victimei (« TMF prin agresiune afirmativ, cu pierderea afirmativa a cunostintei, . os malar stang cu minima deplasare, epistaxis oprit spontan, hematom palpebral stang, hemosinus maxilar stang », inculpatul are antecedente pentru fapte similare fiind sanctionat administrativ cu amenda in cursul anului 2012 de catre P. de pe langa Judecatoria S. tot pentru savarsirea infractiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 c.p..
•conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal: inculpatul în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, recunoaște doar că l-a împins pe partea vătămată după ce acesta –l-ar fi prins cu mâinile de gât .
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond în temeiul art. 180 alin 2 VCPEN cu aplicarea art 5 NCpen a aplicat pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
Apreciind că scopul restrictiv- sancționator și educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpat fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii penale în cuantum de 1.000 lei pe o perioadă de, 1an , conform art. 82 alin. 2 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp
Analizând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a inculpatului,instanța de fond a constatat că,în cauza de față, există o faptă ilicită și anume săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, există un prejudiciu și anume suferința fizică pe care a suferi-o persoana vătămată S. H. prin loviturile primite de la inculpat, vinovăția inculpatului așa cum a fost stabilit mai sus, precum și o legătură de cauzalitate.
S-a reținut că se justifică acordarea prejudiciului material de 1200 lei reprezentând suma de 50 de lei pe zi pe aproximativ 3 luni perioadă în care partea vătămată urmare ,a fost nevoit deseori să apeleze la ajutorul martorilor pentru a-l ajuta în gospodărie ,uneori pentru o zi întreagă ,alteori pentru câteva ore ,fiind plătiți pentru o zi cu suma de 50 de lei .Martorii au declarat că cel puțin unul din ei ,l-a ajutat aproape toată vara .De asemenea s-a acordat suma de 100 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de persoana vătămată, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut că partea civilă a suferit prejudiciu moral constând în suferință fizică cauzată de inculpat. apreciind că suma de 2500 lei este o sumă rezonabilă pentru contravaloarea prejudiciului moral suferit de către partea civilă.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat apel partea civilă S. H. și inculpatul R. G..
În apelul declarat de partea civilă se solicită desființarea sentinței atacate, și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare și admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel partea civilă critică suspendarea executării amenzii arătând că față de persoana inculpatului, care are antecedente penale, fiind cercetat pentru o infracțiune identică,față de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta ,și de conduita inculpatului din cursul procesului penal nu se justifica suspendarea executării.
Cu privire la latura civilă consideră că suma de 2500 de lei acordata de către instanta cu titlu de daune morale este disproportional de mica raportat la suferința in primul rand fizica, trecuta, prezenta si viitoare, aparuta ca urmare a incidentului. Precizează că a dovedit cu acte medicale inrautatirea vizibila si pe termen lung a stării de sanatate legata in mod direct de infracțiunea savarsita de către inculpat si deasemenea a dovedit cu martori ca in prezent are nevoie de ajutor la orice munca mai substanțiala pe care o depune in gospodărie sau la lucrul suprafeței de teren agricol pe care îl deține, ajutor pe care il obține contra cost. De asemenea arată că a dovedit că costul/persoana/zi de munca este 50 de lei plus alte foloase, astfel ca, suma acordata cu titlu de daune morale se termina dupa remunerarea unei singure persoane pe o durata de 50 de zile.
Inculpatul prin apelul declarat solicită desființarea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună:
-achitarea în temeiul art. 10 lit d Cod procedură penală arătând că faptei îi lipsește un element constitutiv ,respectiv vinovăția
-achitarea în temeiul art 10 lit.e Cod procedură penală ,fapta fiind săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că probele administrate în cauză nu dovedesc săvârșirea infracțiunii de către inculpat,arătând că declarația părții civile nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel se arată că deși partea vătămată a susținut că a fost lovit cu o piatră nici un martor nu a văzut acest fapt și nici nu a fost găsită la locul faptei o piatră,iar martorul D. a declarat în fața instanței de fond că nu a văzut incidentul astfel că în mod neîntemeiat declarația acestuia a fost înlăturată de instanța de fond ,fiind reținută declarația acestuia dată în cursul urmării penale.
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.417 alin.2,420 Cod procedură penală constată că apelul este nefondat.
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, precum și în fața instanței - pe latură civilă și în circumstanțiere, instanța reține că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă,
Astfel în baza propriei evaluări a probelor administrate în cauză instanța de apel reține că la data de 10.06.2013, în jurul orelor 19,25, in timp ce persoana vatamata S. H. se deplasa spre magazinul alimentar situat pe . Sibiului jud. Sibiu, a fost abordata verbal de inculpatul Radutiu G., iar intre cei doi a izbucnit o cearta care a degenerat rapid in acte de violenta. Inculpatul i-a aplicat persoanei vatamate S. H. un pumn in zona fetei, in urma loviturii aceasta a cazut la sol, s-a ridicat, dupa care a incercat sa-l prinda pe inculpat cu mainile in zona gatului, intre parti intervenind pentru aplanarea conflictului numitul D. A..
Urmare agresiunii persoana vatamata a suferit leziunile traumatice constatate in certificatul medico-legal nr. !/a/582 din data de 11.06.2013 si au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de ingrijiri medicale.
În cauză starea de fapt este dovedită cu declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor oculari D. A. care observând incidentul dintre cei doi a intervenit între aceștia pentru a-i despărți precum și a martorului J. S. care a auzit cearta dintre inculpat și partea vătămată fără a observa însă momentul în care aavut loc ..
Cu privire la declarația martorului D. A. în mod corect instanța de fond a acordat relevanță declarației date de martor în cursul urmăririi penale ,întrucât martorul deși și-a schimbat declarația dată la instanța de fond nu a oferit o explicație rezonabilă cu privire la schimbarea declarației .Și instanța de appel apreciază ca fiind sinceră declarația dată de acest martor în cursul urmăririi penale întrucât acesată declarație se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
În ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia a săvârșit infracțiunea din cauza unei constrângeri fizice ,ca urmare a faptului că partea vătămată a fost cel care l-a prins de gât și pentru a scăpa i-a aplicat o lovitură cu pumnul părții vătămate ,instanța de apel nu va reține această circumstanță întrucât încercarea părții vătămate de a-l prinde de gât pe inculpat nu constituie o constrângere fizică astfel cum este definită de art.46 alin.1 C.pen.
Constrângerea fizica este situația in care o persoana savârșește o fapta prevazuta de legea penala, datorita unei constrangeri fizice careia nu i-a putut rezista iar potrivit legii conditiile constrangerii fizice:
- sa se săvârșească o fapta prevazuta de legea penala, fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune, fapta sa fi fost comisa datorita unei actiuni exterioare de constrangere fizica, exercitata asupra faptuitorului, fiind urmarea constranâgerii energiei fizice sau a corpului persoanei, care s-a aflat in imposibilitate de a se manifesta liber, potrivit propriei sale vointe. Actiunea de constrângere poate fi consecinta actiunii unei forte umane, unei forte a naturii, a unei energii mecanice, sau a oricarei alte forme de energie exterioara faptuitorului, cu conditia ca ea sa actioneze direct asupra celui constrans;
- constrangerea fizica exercitata sa paralizeze libertatea de vointa si actiune a persoanei respective, cu consecinta ca aceasta nu poate intreprinde alte masuri decat de savarsire a faptei, faptuitorul devenind un instrument pus in miscare sau oprit sa actioneze de un factor exterior caruia nu-i poate rezista in nici un fel.
Din circumstanțele cauzei nu se poate reține că încercarea părții vătămate de a-l prinde pe inculpat de gât poate fi calificată ca fiind o acțiune de natură a paraliza libertatea de vointa si actiune a inculpatului ,întrucât pentru evitarea incidentului nimic nu-l împiedica pe inculpat să plece de la locul faptei.
Însă inculpatul a dat curs impulsului violent de a o agresa pe partea vătămată prevăzând și acceptând rezultatul faptei sale respectiv cel de a-i provoca o vătămare acesteia care este o persoană mult mai în vârstă decât inculpatul aflat astfel într-o poziție de superioritate fizică față de partea vătămată .
Din starea de fapt astfel cum a fost dovedită rezultă că fapta inculpatului de a-i aplica părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței în urma căreia a căzut la pământ provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de ingrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal din 1969 ale cărei dispoziții sunt mai favorabile așa cum în mod legal a reținut instanța de fond . Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, inculpatul deși nu a urmărit a prevăzut rezultatul faptei sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond în mod legal a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a C. pen. referitoare la forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa ( intenția indirectă); limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare pentru fapta săvârșit, gradul mediu de pericol social al faptei comise pus în evidență de modul și împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, dar mai ales de urmările efectiv produse (sub acest aspect se are în vedere numărul relativ redus de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor produse părții vătămate )circumstanțele personale ale inculpatului ,își are asigurate în mod licit veniturile necesare existenței, fiind agricultor,nu are antecedente penale fiind numai sancționat administrativ pentru infracțiune similară.
Referitor la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei constatând îndeplinite cerințele formale prev. de art. 81 C. pen Curtea va analiza în continuare oportunitatea acordării, din perspectiva disp. art. 81 C. pen., a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ori sub acest aspect, în raport cu conduita sa ulterioară săvârșirii faptelor constând în prezentarea la organele de urmărire penală,se poate estima că acesta a conștientizat gravitatea acestora și semnificația negativă a comportamentului său antisocial, astfel încât se poate aprecia în mod rezonabil că realizarea scopului legal al pedepsei ar putea fi asigurată în mod eficient și fără executarea propriu-zisă a acesteia, respectiv prin suspendarea condiționată.
Sub aspectul modului de soluționare a laturii civile ,instanța de apel reține că în mod legal au fost acordate daune materiale ,martorii F. V., Dădacea C. declarând, că după incident, datorită faptului că partea vătămată nu mai poate să se descurce singur în gospodărie ,având mereu amețeli și stări de leșin, a fost nevoit deseori să apeleze la ajutorul acestora, uneori pentru o zi întreagă ,alteori pentru câteva ore ,fiind plătiți pentru o zi cu suma de 50 de lei pe o perioadă de aproximativ 3 luni.
În ceea ce privește suma pretinsă de partea civile cu titlu de daune morale, în cuantum de 50.000 euro, Curtea retine ca la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să se aibă în vedere anumite criterii precum: criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii; criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv; criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justa și reala despăgubire a părții civile, cu efect de satisfacție și să nu constituie o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori venituri necuvenite pentru părțile civile.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate în bani. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare,în prezenta cauză față de natura leziunilor și numărul zilelor de îngrijitri medicale necesare pentru vindecare ,suma de 50.000 euro solicitată de partea civilă are caracter speculativ.Astfel instanța de apel cu respectarea criteriului echității și al proporționalității apreciază că suma de 2500 lei acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale este echitabilă.
În acest sens Curtea de apel constată că apelurile formulate de partea civilă S. H. și inculpatul R. G. sunt nefondate și în baza art. 421ali.1 pct.1 litb cod procedură penală se va dispune respingerea acestora.
În baza art. 274 alin.2 C.proc.pen. va obliga apelantul parte civilă și apelantul inculpat la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelurile formulate de partea civilă S. H. și inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr.68 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._ .
În baza art. 274 alin.2 C.proc.pen. obligă apelantul parte civilă și apelantul inculpat la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 02 2014.
Președinte, Judecător,
E. B. C. M. M.
Grefier
D. M.
Red./tehn./EB
2ex./21.04.2015
Jud.fond E. S. V. S.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 713/2015. Curtea de Apel ALBA... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 295/2015. Curtea... → |
|---|
