Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 305/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 305/A/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 52/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul apelant C. A. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G. C. și partea civilă intimată J. G. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul apelant C. A. depune la dosar memoriu și acte medicale. Întrebat fiind de instanță arată că nu dorește să dea alte declarații în cauză.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant C. A., avocat G. C., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și micșorarea pedepsei aplicate, considerând că instanța de fond a dat o soluție exagerată când a aplicat maximul pedepsei de 4 ani și 8 luni. Consideră că deși la fila 4 din sentință s-a reținut că nu sunt incidente circumstanțe atenuante, trebuie să se reindividualizeze pedeapsa, în temeiul art. 74, 75, 76 Noul cod penal și să se aibă în vedere vârsta inculpatului, starea acestuia de sănătate, inculpatul fiind bolnav, recunoașterea faptelor, care ar putea justifica și convinge Curtea de Apel să aplice o pedeapsă mai mică.
Persoana vătămată intimată J. G. R. solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Solicită să se aibă în vedere că toate criteriile avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei au fost corect și obiectiv stabilite. Arată că instanța a luat în considerare gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, care și-a premeditat săvârșirea faptei. Depune la dosar o fotografie a ușii în care printre resturile de lemn se observă și o foaie de hârtie, care reprezintă semnele ce atestă că inculpatul și-a premeditat săvârșirea infracțiunii. Precizează că faptul că a revenit după o săptămână și a sunat la interfonul ei a făcut posibil să îl rețină. Arată că ce s-a întâmplat a determinat o stare de teamă pentru ea și pentru familia ei. Învederează că i s-au adus acuze că a avut influență asupra instanței de fond, dar arată că s-a avut în vedere cazierul inculpatului, că acesta de peste 25 de ani se ocupă de asemenea infracțiuni. Arată că inculpatul a beneficiat de clemența legii de 7 ori și că acesta nu a realizat venituri din muncă, toate veniturile sale au provenit din bunurile vândute, obținute din infracțiuni de furt. Precizează că bunurile sustrase au fost vândute și că i-a fost sustras laptopul pe care avea toată munca sa. Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale în ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 104 al. 2 și art. 43 alin. 1 cod penal. Arată că deși a fost corect trimis în judecată inculpatul pentru furt calificat, recidiva nu era postcondamnatorie, ci postexecutorie, iar instanța nu trebuia să revoce beneficiul liberării condiționate și să-l adauge la pedeapsă. Arată că inculpatul a fost liberat condiționat în 22 noiembrie 2013 și nu în 2014, cu un rest de executat de 68 de zile, care în 2014 era considerat ca fiind executat, astfel că trebuiau aplicate prevederile art. 43 alin.2 din codul penal și limitele de pedeapsă trebuiau majorate cu jumătate, și anume, între 3 ani și 10 ani și 6 luni, care reduse cu o treime ar fi fost de la 2 ani la 7 ani. Arată că din punctul său de vedere urmează să fie menținută pedeapsa aplicată, care nu este în cuantum maxim și solicită înlăturarea liberării condiționate și cele 68 de zile.
Inculpatul apelant C. A., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și consideră că este o pedeapsă exagerat de mare, pedeapsă care i-a fost aplicată și la cerința persoanei vătămate, care din momentul arestării i-a spus că va influența instanța. Arată că a depus la dosar acte medicale și adeverințe medicale de la Unitatea de Primiri Urgențe care dovedesc că în ziua arestării a fost agresat de persoana vătămată, sens în care a formulat și trei plângeri penale pe care le-a trimis la P. de pe lângă Judecătoria D., de unde i s-a spus că se vor înainta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I., dar până în prezent nu a primit nimic. Solicită reducerea pedepsei, pe care o consideră prea mare, având în vedere că a recunoscut fapta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 52 din data de 15.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria D., în baza disp. art.228 alin. 1 - art.229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplic. art 41 alin. 1 C.p. respectiv cu aplic. art.396 alin. 10 C.p.p. a condamnat pe inculpatul C. A. (fiul lui G. și M., născ. la 21.08.1963 în ., domiciliat în ., jud.M., identificat cu C.I. . nr._ elib.de S.P.C. Târnăveni la 16.12.2010, CNP-_, cetățea român, studii – școală profesională, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, ocupația - sudor, fără loc de muncă, recidivist, încarcerat la PNT A. în temeiul M.A.P.nr.28/UP/03.12.2014 emis de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2014), la pedeapsa de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.104 alin. 2 C.p. a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._/211/2012, definitivă prin nerecurare la data de 26.01.2013.
În baza disp. art.43 alin. 1 C.p. a adăugat pedeapsa de 4 (patru) ani și 8 (opt) închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, conform celor de mai sus, la restul de 68 (șaizecișiopt) zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._/211/2012, astfel că inculpatul va executa, în final, pedeapsa de 4 (patru) ani, 8 (opt) luni și 68 (șaizecișiopt) zile închisoare.
În baza disp. art.67 alin. 1 C.p. rap. la art.66 alin. 1 lit. l C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a se afla în mun.D. pe o perioadă de 5 (cinci) ani.
A făcut aplicarea disp. art.65 alin. 1 C.p. cu ref. la art.66 alin. 1 lit. l C.p.
În temeiul disp. 72 alin. 1 teza I C.p. a computat perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 02.12.2014 la zi (15.01.2015).
În temeiul disp. art.399 alin. 1 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. A., arestat în baza M.A.P.nr.28/UP/03.12.2014 emis de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2014.
În temeiul disp. art.397 alin. 1 C.p.p. rap. la art.19 alin. 1, 2, 4 și 5 C.p.p., art.20 C.p.p., art.23 alin. 2 și 3 teza I C.p.p. și art.25 alin. 1 C.p.p. respectiv ale art.1349, art.1357 și art.1381 Noul Cod Civil, a admis acțiunea civilă formulată și alăturată acțiunii penale de partea civilă J. G. R. (domiciliată în mun.D., ..H3, ., jud.Hunedoara) și, în consecință, a obligat pe inculpatul C. A. să plătească părții civile suma de 6.161,18 (șasemiiunasutășaizecișiunuvirgulă optsprezece) lei, cu titlu de daune materiale.
În baza disp. art.112 alin. 1 lit. b C.p. și art.404 alin. 4 lit. d C.p.p. a confiscat de la inculpat 2 (două) buc. șurubelnițe și 1 (una) pereche de mănuși, obiecte ridicate de la acesta de către organele de poliție, conform procesului – verbal încheiat la data de 02.12.2014 (aflat la fila nr.37 dosar urmărire penală).
În baza disp. art.132 alin. 1 și 2 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/22.09.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, a dispus păstrarea la grefa instanței, în condițiile legii, a mijloacelor materiale de probă constând în 6 (șase) buc. CD – uri conținând înregistrări video (aflate într-un plic format A4 la fila nr.36 dosar urmărire penală).
În baza disp. art.398 C.p.p. rap. la art.274 alin. 1 C.p.p. a obligat pe inculpat la 500 (cincisute) lei cheltuieli judiciare către Stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 (douăsute) lei, s-a hotărât a fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria D. că prin rechizitoriul nr. 5741/P/2014 din data de 16.12.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria D., a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul C. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.228 alin. 1 - art.229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplic. art 41 alin. 1 C.p.
Se reține, în esență, prin actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt: în data de 24.11.2014, între orele 09:00 - 13:15, prin efracție a pătruns în locuința persoanei vătămate J. G.-R., situată în mun.D., .. H3, . a sustras mai multe bunuri (un laptop marca Asus, un ceas marca Sector, 2 ceasuri Disney, un ceas F. Wach și unul marca Festina, două brățări din aur galben, o verighetă de damă din aur, două perechi de cercei de aur, două medalioane de aur, o brățară de aur cu pietricele negre, un inel de metal alb, un telefon mobil marca Samsung, o geantă pentru transport animale, o tabletă marca Prestigio Multipad 7.0 Ultrapus, un aparat de fotografiat marca Sony digital, împreună cu accesoriile acestuia, o mașină de tuns Carrera, un ceas Linberg &Sons, două parfumuri de damă, un parfum de bărbați, o unghieră din metal, o geacă bărbătească din piele), dintre care doar o parte au fost recuperate și restituite persoanei vătămate (parfumul de damă marca ,,Fig&Cherry 1920”, geaca de piele marca Aviatrix, unghiera din metal și ceasul de mână marca Lindberg & Sons).
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: proces - verbal de cercetare la fața locului (f.nr.14 – 16 d.u.p.), planșe fotografice (f.nr. 17 – 22 d.u.p.), declarațiile persoanei vătămate (f.nr.27 - 32), dovadă de restituire a bunurilor ridicate de la inculpat (f.nr.33 d.u.p.), procesul - verbal de depistare a inculpatului (f.nr.37 – 39 d.u.p.), planșe fotografice privind bunurile găsite asupra inculpatului (f.nr.42 – 44 d.u.p.), dovadă de ridicare a bunurilor și instrumentelor de efracție găsite asupra inculpatului (f.nr.47 d.u.p.), tabelul privind cheltuielie comune ale asociației de proprietari (f.nr.48 d.u.p.), declarațiile martorului J. I.-S. (f.nr.50 - 54), declarațiile martorului B. N. (f.nr.55 – 59 d.u.p.), declarațiile inculpatului (f.nr.64 - 67, 70, 71 d.u.p.) precum și fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.nr.75 – 78 d.u.p.).
În faza de urmărire penală inculpatul inițial a negat săvârșirea faptei însă ulterior luării măsurii arestării preventive și-a schimbat poziția procesuală, recunoscând comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
După sesizarea instanței, judecătorul de cameră preliminară a procedat conform dispozițiilor art.344 C.p.p., însă cu respectarea exigențelor suplimentare impuse prin Decizia nr.641/11.11.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.887/05.12.2014. Astfel, copia certificată a rechizitoriului a fost comunicată atât inculpatului (f.nr.4) cât și părții civile (f.nr.11), ocazie cu care judecătorul de cameră preliminară a pus în vedere acestora faptul că, procedura în camera preliminară are ca obiect, verificarea, după trimiterea în judecată, conform rechizitoriului anexat, a competenței și a legalității sesizării instanței precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală respectiv că părțile au dreptul ca, în termen de 20 de zile de la data primirii comunicării, să-și angajeze apărător și să formuleze, în scris, eventuale cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
De asemenea, s-a fixat termen pentru îndeplinirea procedurii de cameră preliminară la data de 13.01.2015, pentru când atât inculpatul cât și partea civilă au fost legal citații, inculpatul aflat în stare de arest preventiv fiind adus de la locul de deținere respectiv partea civilă prezentându-se personal în fața judecătorului de cameră preliminară (f.nr.20).
Totodată, având în vedere că asistența juridică a inculpatului este obligatorie în cauză, conform art.90 lit. a C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a desemnat un apărător din oficiu pentru inculpat, acesta depunând și delegație la dosar (f.nr.18).
Întrucât nici inculpatul și nici partea civilă nu au formulat cereri și nu au invocat excepții în termenul de 20 de zile stabilit de către judecătorul de cameră preliminară iar acesta din urmă, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, a constatat că nici nu se impun a fi invocate asemenea cereri sau excepții din oficiu, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 13.01.2015, în temeiul disp. art.346 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății (f.nr.20,21) iar potrivit prevederilor art.346 alin. 1 C.p.p. încheierea menționată a fost comunicată inculpatului, părții civile și Ministerului Public.
Deoarece încheierea menționată a fost pronunțată în temeiul disp. art.346 alin. 2 C.p.p. (nefiind invocate excepții privind legalitatea sesizării, administrarea probelor sau efectuarea actelor de urmărire penală), instanța a constatat că aceasta este definitivă la data pronunțării, potrivit disp. art.347 alin. 1 C.p.p. astfel că, văzând și prevederile art.103 ind.14 alin 1 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, a fixat în cauză primul termen de judecată la data de 13.01.2015 (f.nr.22), constatând că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, aceștia fiind prezenți în fața instanței, în ședință publică.
În vederea soluționării legale și temeinice a cauzei de față instanța, cu ocazia pregătirii ședinței de judecată, potrivit prevederilor art.361 C.p.p., a dispus atașarea dosarului nr._/221/2014 al Judecătoriei D., dosar în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
La termenul de judecată din data de 13.01.2015 instanța, potrivit disp. art.374 alin. 4 C.p.p., a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a unor eventuale înscrisuri prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducând totodată la cunoștința inculpatului și conținutul disp. art.396 alin. 10 C.p.p. Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea, adică săvârșirea infracțiunii de furt calificat reținute în sarcina sa în actul de sesizare (f.nr.33). Astfel fiind, s-a procedat la audierea inculpatului, potrivit disp. art.378 – art.379 rap. la art.375 alin. 1 C.p.p., cele declarate fiind consemnate în proces – verbal aparte de ascultare, atașat la dosarul cauzei (f.27, 28). În raport de declarația inculpatului, care a recunoscut în totalitate învinuirea, adică săvârșirea infracțiunii de furt calificat, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 alin. 2 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p. a admis cererea formulată privind aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, sens în care a procedat la demararea cercetării judecătorești potrivit procedurii prev. de art.377 C.p.p., întrebând inculpatul dacă are de administrat probe cu înscrisuri sau dacă înțelege să solicite acordarea unui singur termen pentru a depune înscrisuri la dosar. Inculpatul a arătat că nu are de propus alte probe și nici nu înțelege să solicite amânarea cauzei pentru a depune înscrisuri la dosar (f.33).
Totodată, cu ocazia cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea părții civile J. G. - R., potrivit disp. art.380 C.p.p., cele declarate fiind consemnate în proces – verbal aparte de ascultare, atașat la dosarul cauzei (f.nr.29).
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a reținut în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
La data de 24.11.2014, organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului D. au fost sesizate prin plângere de către persoana vătămată J. G. - R. cu privire la faptul că în aceeași zi, în intervalul orar în care a lipsit de la domiciliu, respectiv între orele 9:00 -13:15, i-au fost sustrase din locuința încuiată mai multe bunuri. În jurul orelor 12:00, persoana vătămată a trecut prin fața blocului în care locuiește, împreună cu soțul său, martorul J. I. - S., ocazie cu care a constatat că, la intrarea în . persoană de sex masculin, pe care a descris-o în plângerea penală ca fiind în vârstă de 55 - 60 de ani, slab și cu părul cărunt.
Cu ocazia cercetării la fața locului, efectuată în data de 24.11.2014 la locuința persoanei vătămate, situată în mun.D., .. H3, . constatate urme de efracție. La data de 02.12.2014, martorul B. N., tatăl persoanei vătămate J. G.-R. l-a întâlnit pe inculpat în aceeași scară a blocului, îmbrăcat în geaca de piele aparținând martorului J. I.-S., care a fost sustrasă din locuință la data de 24.11.2014. Față de această stare de fapt, martorul B. N. a contactat-o telefonic pe fiica sa, persoana vătămată J. G.-R., care, la rândul ei, l-a sunat pe soțul ei, martorul J. I.-S..
La data de 02.12.2014, persoana vătămată a sesizat telefonic organele de poliție cu privire la faptul că a observat pe scara blocului în care locuiește o persoană de sex masculin, având semnalmentele persoanei pe care a văzut-o în data de 24.11.2014, cu puțin timp înainte de constatarea furtului din locuință. Bărbatul identificat de persoana vătămată purta o geacă de piele aparținând soțului ei, fiind sustrasă din imobilul acesteia. Urmare acestui fapt, persoana vătămată, însoțită de soțul acesteia, l-au imobilizat pe inculpatul C. A., solicitând intervenția organelor de poliție.
Cu ocazia identificării inculpatului, organele de poliție au găsit asupra acestuia mai multe instrumente de efracție, respectiv două șurubelnițe, o pereche de mănuși din material textil și o lanternă. Totodată, asupra inculpatului au fost găsite mai multe bunuri, printre care patru au fost reclamate de persoana vătămată ca fiind sustrase din locuința sa, respectiv un parfum ,,Fig&Cherry 1920”, geaca de piele aparținând soțului persoanei vătămate, o unghieră din metal și un ceas de mână marca Lindberg & Sons.
Declarațiile persoanei vătămate și ale soțului acesteia, martorul J. I.-S., se coroborează în ceea ce privește identitatea între persoana pe care amândoi au observat-o în data de 24.11.2014 la . care locuiesc și inculpatul C. A., care a fost identificat la data de 02.12.2014 în arealul infracțional, îmbrăcat în geaca aparținând soțului persoanei vătămate.
Deși inculpatul nu a recunoscut inițial comiterea faptei penale, după ce a fost arestat preventiv în cauză a formulat un autodenunț scris (f.nr.71 d.u.p.) prin care și-a asumat fapta penală reținută în sarcina sa. Mai mult, instrumentele de efracție găsite asupra inculpatului, tabelul asociației de proprietari privitor la locatarii imobilului în care s-a comis furtul, prezența sa în arealul infracțional în ziua comiterii faptei ilicite și ulterior, la data de 02.12.2014, precum și cele patru bunuri sustrase găsite asupra sa, coroborate cu declarația acestuia dată în fața instanței, cu ocazia cercetării judecătorești, probează pe deplin, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta a săvârșit infracțiunea de furt calificat, în maniera anterior expusă.
În drept, fapta inculpatului C. A., care, în data de 24.11.2014, între orele 9:00 - 13:15, prin efracție a pătruns în locuința persoanei vătămate J. G.-R., situată în D., .. H3, . a sustras mai multe bunuri (respectiv un laptop marca Asus, un ceas marca Sector, 2 ceasuri Disney, un ceas F. Wach și unul marca Festina, două brățări din aur galben, o verighetă de damă din aur, două perechi de cercei de aur, două medalioane de aur, o brățară de aur cu pietricele negre, un inel de metal alb, un telefon mobil marca Samsung, o geantă pentru transport animale, o tabletă marca Prestigio Multipad 7.0 Ultrapus, un aparat de fotografiat marca Sony digital, împreună cu accesoriile acestuia, o mașină de tuns Carrera, un ceas Linberg &Sons, două parfumuri de damă, un parfum de bărbați, o unghieră din metal, o geacă bărbătească din piele), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 1 din Codul penal.
Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective (verbum regens) s-a realizat prin acțiunea de sustragere, prin efracție respectiv prin violare de domiciliu, a bunurilor enumerate mai sus, din locuința persoanei vătămate J. G. - R. (situată în D., .. H3, . acesteia și în scopul de a le însuși pe nedrept, prin aceasta fiind încălcate relațiile sociale referitoare la integritatea patrimoniului, între urmarea socialmente periculoasă și faptă existând o legătură de cauzalitate certă, directă și neîntreruptă.
Sub aspectul laturii subiective se reține fără niciun dubiu vinovăția inculpatului sub forma intenției directe (art.16 alin. 3 pct.1 lit. a C.p.), acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acesteia prin comiterea infracțiunii.
Totodată, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă, fiind incidente astfel disp. art.41 alin. 1 C.p., în condițiile în care acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._/211/2012, definitivă prin nerecurare la data de 26.01.2013, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat prin sentința penală nr.1910/22.11.2013 a Judecătoriei Bistrița, cu un rest neexecutat de 68 de zile (conform mențiunilor din fișa de cazier judiciar – f.nr.78 d.u.p.).
Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiunea de furt calificat, în forma prev. și ped. de art.228 alin.1 - art.229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 1 din Codul penal și a fost săvârșită de inculpat, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin. 2 C.pr.pen., urmând a pronunța condamnarea acestuia.
La stabilirea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 N.C.P., raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, prin aplicarea următoarelor criterii: imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valorile sociale ocrotite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal respectiv nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Astfel, întrucât inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea, adică săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p., a constatat că acesta beneficiază de prevederile art.396 alin. 10 C.p.p., urmând a aplica pedepse între limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, reduse cu 1/3, și anume, între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare.
Instanța a constatat că în cauza penală de față nu sunt incidente circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului. Astfel, în raport de modalitatea concretă de săvârșire respectiv de circumstanțele reale ale infracțiunii precum și de obiectul cauzei, s-a constatat că este exclusă incidența vreunei circumstanțe atenuante legale prev. de art.75 alin. 1 N.C.P. Referitor la circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.75 alin. 2 N.C.P., s-a constatat că acestea nu sunt incidente în cauză întrucât inculpatul nu a depus niciun efort pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii în condițiile în care, nu numai că nu a reparat prejudiciul cauzat persoanei vătămate ci, inițial, în faza de urmărire penală, a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Recuperarea unora dintre bunurile sustrase de inculpat nu se datorează nicidecum acestuia ci faptului că acestea au fost găsite asupra sa la momentul în care a fost reținut de organele de poliție. Totodată, nu s-a constatat vreo împrejurare care să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului în condițiile în care acesta este recidivist, fiind liberat condiționat cu un rest neexecutat de 68 de zile închisoare și având totodată o bogată antecedență infracțională (peste 10 condamnări anterioare, toate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, conform fișei de cazier judiciar – f.nr.75 - 78).
Inculpatul are 51 de ani, nu este căsătorit, nu are loc de muncă, nu desfășoară nicio activitate sau îndeletnicire socialmente utilă, ducând o viață de tip parazitar, săvârșind, la diferite intervale de timp după eliberarea sa din penitenciar, noi infracțiuni de furt. Astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul a suferit peste 10 condamnări anterioare, toate pentru infracțiuni de furt calificat, săvârșite pe raza județelor M., Cluj, Timișoara, Satu M., S. și B., beneficiind și de clemența organelor judiciare, în condițiile în care a fost liberat condiționat nu mai puțin de 7 ori. Cu toate acestea, inculpatul nu a înțeles să-și îndrepte conduita, manifestând în continuare dispreț și desconsiderare față de valorile sociale ocrotite de legea penală, perseverând pe calea infracțională prin fapte de aceeași natură, stare de lucruri din care rezultă concluzia că pedepsele anterioare aplicate acestuia nu și-a atins scopul, până în prezent nereușindu-se reeducarea inculpatului.
Toate motivele de mai sus pledează pentru aplicarea unui regim sancționator aspru, astfel că instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantumul prevăzut de maximul special al normei incriminatoare (astfel cum acesta a fost redus ca urmare a aplicării în cauză a disp. art.396 alin. 10 C.p.p.) și anume, o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare, apreciind că se impune în mod necesar aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege. În acest sens instanța a avut în vedere și caracterul premeditat al activității infracționale, inculpatul folosindu-se de două instrumente anume adaptate pentru deschiderea ușii de acces prin efracție și a purtat mănuși pentru a nu lăsa impresiuni digitale. Mai mult, inculpatul, astfel cum a declarat în fața instanței (f.nr.27, 28), înainte de a comite furtul a plasat mai multe bucăți mici de hârtie în tocul ușilor de la mai multe apartamente din același . în care dintre acestea se intră și se iese respectiv în care nu locuiesc persoane la momentul respectiv. De asemenea, inculpatul, după ce a comis furtul la data de 24.11.2014, la un interval de o săptămână, la data de 02.12.2014 s-a reîntors la același imobil, având asupra sa lista cu proprietarii apartamentelor, ocazie cu care a fost prins de persoana vătămată și predat organelor de poliție.
Instanța, în temeiul art.104 alin. 2 C.p. a procedat la revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._/211/2012, definitivă prin nerecurare la data de 26.01.2013 și, în baza disp. art.43 alin. 1 C.p. a adăugat pedeapsa de 4 ani și 8 închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, la restul de 68 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa menționată astfel că inculpatul va executa, în final, pedeapsa de 4 ani, 8 luni și 68 zile închisoare.
Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei instanța a constatat că există o singură modalitate de executare a pedepsei, și anume în regim de detenție, fiind excluse cu desăvârșire aplicabilitatea disp. art.80, art.83 sau art.91 C.p., în raport de limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă respectiv de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Având în vedere că inculpatul are domiciliul în jud. M. (nicidecum pe raza mun. D. unde a comis fapta dedusă judecății) respectiv că acesta, anterior a mai săvârșit mai multe infracțiuni de furt pe raza județelor M., Cluj, Timișoara, Satu M., S. și B., ținând seama și de împrejurarea că acesta nu are nici loc de muncă sau altă sursă de procurare a mijloacelor de existență pe raza mun. D., instanța a apreciat că acesta s-a deplasat în mun. D. exclusiv cu scopul de a comite infracțiunea. Astfel fiind, instanța a constatat că, față de natura și gravitatea faptei, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a se afla în mun. D.. În acest sens, instanța a avut în vedere și perseverența infracțională a inculpatului, acesta întorcându-se în mun.D. după trecerea unui interval de o săptămână de la comiterea faptei, cu intenția de a comite și alte infracțiuni de furt în același imobil. Pentru aceste motive, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.67 alin. 1 C.p., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art.66 alin. 1 lit. l C.p., și anume, interzicerea exercitării dreptului de a se afla în mun.D. pe o perioadă de 5 ani, reținând cu privire la durata acestei pedepse complementare, considerentele care au stat la baza aplicării pedepsei complementare.
Reținând că, potrivit disp. art.65 alin. 1 C.p., pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin. 1 lit. a, b și d – o C.p., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, a făcut și aplicarea disp. art.65 alin. 1 C.p. cu ref. la art.66 alin. 1 lit. l C.p., și a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a se afla în mun. D..
Întrucât în faza de urmărire penală față de inculpat s-a luat măsura reținerii în data de 02.12.2014 (f.nr.80, 81 d.u.p.) respectiv măsura arestării preventive, fiind emis M.A.P.nr.28/UP/03.12.2014 al Judecătoriei D. în dosarul nr._/221/2014 (f.nr.92 d.u.p.), această din urmă măsurii fiind ulterior menținută cu ocazia sesizării instanței (f.nr.6, 7), instanța a făcut aplicațiunea disp. 72 alin. 1 teza I C.p. și a computat perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 02.12.2014 la zi (15.01.2015).
De asemenea, pronunțând o hotărâre de condamnare, în temeiul disp. art.399 alin. 1 C.p.p. instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. A., arestat în baza M.A.P.nr.28/UP/03.12.2014 al Judecătoriei D. în dosarul nr._/221/2014.
Constatând că inculpatul a folosit efectiv la săvârșirea faptei două șurubelnițe și o pereche de mănuși, bunuri care aparțin acestuia și care au fost ridicate de către organele de poliție, conform procesului – verbal încheiat la data de 02.12.2014 (aflat la fila nr.37 d.u.p.), instanța a constatat incidente disp. art.112 alin. 1 lit. b C.p., astfel că, văzând și art.404 alin. 4 lit. d C.p.p. a dispus confiscarea specială a acestor bunuri.
În baza disp. art.132 alin. 1 și 2 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/22.09.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, a dispus păstrarea la grefa instanței, în condițiile legii, a mijloacelor materiale de probă constând în 6 buc. CD – uri conținând înregistrări video (aflate într-un plic format A4 la fila nr.36 d.u.p.).
Văzând și disp. art.398 C.p.p. rap. la art.274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei aferentă fazei de urmărire penală.
Potrivit art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei s-a hotărât a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Procedând la soluționarea laturii civile instanța a reținut că persoana vătămată J. – G. R. s-a constituit parte civilă în cauză, în termen legal, anterior citirii actului de sesizare, cu suma de 6161,18 lei (f.nr.23), reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de la inculpat și nerecuperate de la acesta. În susținerea cererii de constituire de parte civilă, au fost depuse înscrisuri privind valoare de achiziție a unora dintre bunurile sustrase (f.nr.24 - 26).
Audiat fiind în fața instanței, inculpatul nu a contestat întinderea și valoarea pretențiilor civile și a fost de acord cu despăgubirea părții civile, conform solicitării acesteia (f.nr.27). Față de această poziție a inculpatului instanța a constatat că acesta a recunoscut pretențiile civile, stare de lucruri care atrage incidența disp. art.23 alin. 3 C.p.p., text de lege care scutește instanța de administrarea altor probe cu privire la latura civilă a cauzei.
Față de cele ce preced, instanța, văzând și disp. art.397 alin. 1 C.p.p. rap. la art.19 alin. 1, 2, 4 și 5 C.p.p., art.20 C.p.p., art.23 alin. 2 și 3 teza I C.p.p. și art.25 alin. 1 C.p.p. respectiv ale art.1349, art.1357 și art.1381 Noul Cod Civil, a admis acțiunea civilă formulată și alăturată acțiunii penale de partea civilă J. G. R. și, în consecință, a obligat pe inculpatul C. A. să plătească părții civile suma de 6.161,18 lei, cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului inculpatul C. A. criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.
În motivarea orală a apelului său a arătat inculpatul că pedeapsa stabilită de prima instanță este una exagerată. Vârsta sa, starea precară de sănătate, atitudinea sinceră din fața instanței, sunt argumente în sprijinul solicitării de reducere a pedepsei stabilite de Judecătoria D..
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel A. I. constată că apelul exercitat de inculpatul C. A. este fondat pentru considerentele ce urmează.
Reținem noi pentru început că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul C. A. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de furt calificat.
Astfel, fapta inculpatului C. A. care în data de 24.11.2014, între orele 9:00 - 13:15, prin efracție, a pătruns în locuința persoanei vătămate J. G.-R., situată în D., .. H3, . a sustras mai multe bunuri (respectiv un laptop marca Asus, un ceas marca Sector, 2 ceasuri Disney, un ceas F. Wach și unul marca Festina, două brățări din aur galben, o verighetă de damă din aur, două perechi de cercei de aur, două medalioane de aur, o brățară de aur cu pietricele negre, un inel de metal alb, un telefon mobil marca Samsung, o geantă pentru transport animale, o tabletă marca Prestigio Multipad 7.0 Ultrapus, un aparat de fotografiat marca Sony digital, împreună cu accesoriile acestuia, o mașină de tuns Carrera, un ceas Linberg &Sons, două parfumuri de damă, un parfum de bărbați, o unghieră din metal, o geacă bărbătească din piele), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b din Codul penal .
Prima instanță, Judecătoria D., a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.
În plus, inculpatul a recunoscut inconsecvent în cursul urmăririi penale și apoi integral în fața primei instanțe, săvârșirea faptei reținute mai sus. Inculpatul a înțeles să uzeze în fața Judecătoriei D. de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de inculpat, Curtea de Apel A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod amplu a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate.
Latura civilă a cauzei a fost corect și complet rezolvată. În mod temeinic a reținut prima instanță că inculpatul a fost de acord cu acoperirea integrală a prejudiciului invocat de partea civilă. Dând relevanță principiului disponibilității, instanța l-a obligat legal și temeinic pe inculpat la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă.
Apelul exercitat în cauză de inculpat este fondat și urmează a fi admis doar în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 43 alin. 1 din Codul penal. Critica legată de netemeinicia pedepsei stabilite de prima instanță este nefondată .
Vom începe analiza noastră cu critica de netemeinicie invocată de inculpat.
În ceea ce privește stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul C. A., furt calificat își raportat la limitele de pedeapsă prevăzute în prezent de Codul penal, Curtea de Apel A. I. apreciază, la modul general că, pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.
Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.
Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.
Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.
Legiuitorul român în cuprinsul art. 74 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la criteriile de individualizare, la considerentele mai sus expuse și la limitele de pedeapsă reduse ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel A. I. apreciază că stabilirea unei pedepse de 4 ani și 8 luni, este în măsură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor. Cu privire la cuantumul pedepsei vom reveni cu câteva scurte considerații în partea finală a expunerii noastre.
Inculpatul C. A. pare a se fi specializat în săvârșirea de infracțiuni de furt calificat. Modul de săvârșire a faptelor și numeroasele condamnări suferite de inculpat de-a lungul timpului ne-au determinat să ajungem la concluzia că inculpatul vede în săvârșirea de infracțiuni de furt calificat unica modalitate de asigurare a traiului cotidian.
Pe de altă parte nu putem să nu observăm îndrăzneala deosebită a inculpatului și „specializarea „sa în comiterea de astfel de fapte. Inculpatul, mai înainte de comiterea infracțiunii, a introdus fășii de hârtie în tocul ușilor apartamentelor pentru a observa locuințele ai căror proprietari lipsesc de acasă. Apoi ,cu îndrăzneală ,acesta și-a tradus în practică hotărârea infracțională reușind să sustragă importante bunuri de la domiciliul persoanei vătămate.
Dar ceea ce în mod deosebit ne-a atras atenția a fost istoricul infracțional al inculpatului(istoric asupra căruia prima instanță s-a aplecat la rândul ei la momentul stabilirii pedepsei). Inculpatul are vârsta de 51 de ani și de la vârsta de 22 de ani s-a specializat în săvârșirea de infracțiuni de furt simplu sau calificat. Dacă analizăm fișa de antecedente penale ale inculpatului observăm că prima condamnare înscrisă în aceasta datează din anul 1985. După această primă condamnare înscrisă în cazier, urmează alte nu mai puțin de 16 condamnări. Aproape de fiecare dată inculpatul a săvârșit infracțiunile în timpul liberării condiționate din executarea anterioarei pedepse. Inculpatul a fost condamnat de-a lungul timpului la pedepse cu închisoarea de la 1 an și 6 luni până la pedepse de 5 ani și 6 luni. Niciuna dintre aceste pedepse(repetăm, 17 pedepse) nu a fost în măsură a asigura scopul preventiv al pedepsei și nici funcțiile educativă și de reeducare a inculpatului. A aplica acum o pedeapsă modică nu ar însemna nimic altceva decât a-l încuraja pe inculpat să continue săvârșirea de noi și noi infracțiuni după momentul liberării sale condiționate. În schimb stabilirea pedepsei spre maximul special prevăzut de legiuitor poate să-l determine pe acesta ca pe viitor să-și schimbe atitudinea față de valorile sociale, conștient fiind că următoarele fapte infracționale este posibil să atragă pedepse într-un cuantum din ce în ce mai ridicat.
Pentru toate aceste considerente critica de netemeinicie a pedepsei stabilită de Judecătoria D. este nefondată.
Cu toate acestea apelul inculpatului trebuie admis sub un alt aspect.
Infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită la data de 24.11.2014, dată la care pedeapsa de 1 an și 2 luni aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 18/11.01.2013 a Judecătoriei Cluj N.(pedeapsă din care inculpatul s-a liberat condiționat cu un rest rămas de executat de 68 de zile) era considerată ca și executată. Inculpatul a fost liberat condiționat la data de 27.11.2013, dată de la care trebuie calculat restul de 68 de zile. Or în condițiile în care la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății(24.11.2014) pedeapsa anterioară era considerată executată, nu se mai poate revoca liberarea condiționată a restului rămas de executat, rest în cuantum de 68 de zile.
Această din urmă precizare atrage o alta. În sarcina inculpatului nu se pot reține dispozițiile art. 43 alin. 1 din Codul penal ci dispozițiile art. 43 alin. 5 din Codul penal ce prevăd obligativitatea majorării limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu jumătate, în cazul în care inculpatul săvârșește o infracțiune după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată(cum este cazul de față). Or în aceste condiții, limitele speciale ale pedepsei, limite stabilite prin luare în considerare a cauzei de atenuare prev. de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală dar și a celei de agravare prev. de art. 43 alin. 5 din Codul penal sunt, potrivit dispozițiilor art. 79 alin. ultim din Codul penal, de 2 ani și 8 luni și respectiv de 9 ani și 4 luni. Revenind, așa cum spuneam, la critica de netemeinicie a inculpatului observăm că, dimpotrivă, pedeapsa stabilită de prima instanță (4 ani și 8 luni)se situează spre limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și nu spre limita ei maximă.
Prin urmare, instanța de apel, dând relevanță dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală va admite apelul formulat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 52/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ și în consecință:
Va desființa în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind aplicarea art. 104 alin. 2 Cod penal și art. 43 alin. 1 Cod penal și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Va înlătura aplicarea art. 104 alin. 2 Cod penal privind revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr._/211/2012, definitivă prin nerecurare la data de 26.01.2013.
Va înlătura aplicarea art. 43 alin.1 Cod penal privind adăugarea restului de 68 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosarul nr._/211/2012 la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru fapta dedusă prezentei judecăți prin sentința penală atacată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza dispoz. art. 424 alin. 3 Cod procedură penală și art. 72 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 02.12.2014 până la data de 18.03.2015.
Lipsind culpa procesuală a inculpatului, în baza dispoz. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 52/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ și în consecință:
Desființează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind aplicarea art. 104 alin. 2 Cod penal și art. 43 alin. 1 Cod penal și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Înlătură aplicarea art. 104 alin. 2 Cod penal privind revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr._/211/2012, definitivă prin nerecurare la data de 26.01.2013.
Înlătură aplicarea art. 43 alin.1 Cod penal privind adăugarea restului de 68 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 18/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosarul nr._/211/2012 la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru fapta dedusă prezentei judecăți prin sentința penală atacată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza dispoz. art. 424 alin. 3 Cod procedură penală și art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 02.12.2014 până la data de 18.03.2015.
În baza dispoz. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2015.
Președinte,Judecător,
G. L. OdagiuSanda T.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. G.L.O.
2 ex./23.06.2015
Jud. fond P. F.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 113/2015.... → |
|---|
