Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 16/2015

Ședința publică de la 04 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial A. I. este reprezentat de procuror D. Magdea.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial S. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul S.-Secția penală în dosarul nr._ 14.

La apelul nominal, făcut în cauză, au răspuns:

- inculpatul intimat A. F., aflat în stare de arest preventiv în P. A., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. S.;

- inculpatul intimat G. F., aflat în stare de arest preventiv în P. A., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. S. și apărător ales, avocat L. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta D. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în scris și să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați pe o durată de 60 de zile.

Precizează că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere, oferire vânzare de droguri de mare risc, introducere în țară fără drept de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, toate faptele în concurs real, iar inculpatul G. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere, oferire vânzare de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

Învederează că până la acest moment nu a fost audiată martora N. Ș., asupra căreia inculpatul G. a făcut presiuni, astfel că există pericolul de influențare a bunului mers al cercetărilor.

Arată că motivul pentru care inculpatul a încercat să influențeze martora nu a dispărut, nu s-a diminuat, iar riscul suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare fiind actual și iminent.

Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul G. nu are antecedente penale, deoarece este clar că acesta este recidivist, iar când a evaluat oportunitatea înlocuirii măsurii arestării preventive instanța a ignorat elementul circumstanțial avut în vedere, cel privind încercarea de a influența depoziția martorei care nu a fost audiată.

Învederează că în cauză s-a acordat termen pe 4 aprilie pentru când martora este citată cu mandat de aducere și eventual, după audierea martorei s-ar fi putut lua în considerare o nouă evaluare a inculpaților.

Apreciază că la acest moment este neavenită înlocuirea măsurii.

Precizează că inculpații au fost arestat 6 luni și 20 de zile, dar acesta nu este un termen nerezonabil prin raportare la dispozițiile CEDO și prevederile naționale.

Concluzionând, solicită admiterea contestației.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat A. F., avocat S. S., solicită respingerea contestației.

Precizează că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 7 luni și că acesta are o poziție procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptelor și de uzare a procedurii simplificate.

Învederează că nu există probe că ar fi încercat să se sustragă de la administrarea probelor, să împiedice buna desfășurare a procesului penal.

Arată că inculpatul este reabilitat pentru fapta pentru care a suferit o condamnare și că există probe că este bine integrat în societate și are sprijinul familiei.

Precizează că în cauză se vor administra doar probele privind audierea martorei și proba privind vizionarea unei înregistrări.

Apreciază că durata de 7 luni a arestului preventiv este suficientă, învederând că inculpatul a recunoscut faptele, este vorba doar de două pastile și nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul ar împiedica buna soluționare a procesului.

Consideră că în mod corect s-a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive și solicită respingerea contestației.

Apărătorul ales al inculpatului intimat G. F., avocat L. D., solicită respingerea contestației, învederând că temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii preventive a arestului nu mai subzistă.

Cu privire la existența unui pericol iminent pentru buna desfășurare a procedurilor judiciare învederează că în acest stadiu arestul la domiciliu nu ar impieta buna desfășurare a procesului, învederând că procesul s-a reluat din cauza modificării structurii completului de judecată și că în cauză sunt 4 martori care au fost audiați de 2 ori, iar cu privire la martora N. ce urmează să fie audiată arată că aceasta este o martoră propusă de parchet, iar în prima fază, din raportul făcut de poliție a rezultat că martora nu locuiește la adresa de unde a fost citată și au trecut încă 3 termene de judecată, timp în care inculpații au trebuit să stea în arest preventiv pentru că nu a fost găsită martora. Învederează că inculpatului îi este imposibil să influențeze martora deoarece prim măsura dispusă de instanța de fond inculpatul nu are voie să părăsească locuința. Mai arată că dacă inculpatul vroia, acesta putea să ia legătura cu martora prin interpuși. Cu privire la acea discuție avută de inculpat cu martoră în curtea D.-ului arată că aceasta a avut loc după audierea inculpatului, în condițiile în care s-a dovedit faptul că aceștia au trăit în concubinaj. Consideră că nu există un pericol cu privire la buna desfășurare a procesului.

Referitor la pericolul social prevăzut de art. 223 alin. 2 din codul de procedură penală arată că a încercat să facă comparație între vechile reglementări ale codului de procedură penală și noile reglementări și precizează că nu înseamnă că dacă te trimit în judecată pentru trafic de droguri judecătorul trebuie să ia în considerare rechizitoriul, ci el trebuie să aibă o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, nu este ținut de rechizitoriu pentru ca să ia o măsură. Precizează că ceea ce a vrut să spună legiuitorul prin alineatul 2 a fost faptul că pentru infracțiunile grave se creează o stare emoțională pentru opinia publică. Precizează că inculpatul G., așa cum se reține în rechizitoriu, este trimis în judecată pentru că a consumat împreună cu martora N. 2 pastile. Învederează că inculpatul nu este cunoscut ca și traficant de droguri sau ca și consumator de droguri, astfel că nu se creează o stare emoțională a societății, precizând că este vorba de 2 pastile.

Cu privire la circumstanțele personale arată că se face vorbire și se sugerează instanței faptul că G. este recidivist și că ar fi un motiv temeinic pentru menținerea măsurii arestării preventive, dar arată că suntem într-o anumită fază a cercetării judecătorești și consideră că este periculoasă o astfel de abordare în condițiile în care inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Învederează că s-au pus de către P. puține concluzii pe un element pe care instanța de fond l-a avut în considerare, și anume, rezonabilitatea acestei perioade. Arată că este vorba de 6 luni și 20 de zile, iar în aprilie, după audierea martorei, ar fi vorba de 10 luni și, având în vedere hotărârile CEDO ce nu agreează o perioadă mare cu privire la măsurile preventive de lipsire de libertate, consideră că instanța de fond a luat o măsură temeinică și legală, iar contestația este nefondată.

Inculpatul intimat A. F., având ultimul cuvânt, solicită să se mențină soluția Tribunalului S..

Inculpatul intimat G. F., având ultimul cuvânt, solicită să se țină cont de decizia Tribunalului S.. Arată că merită o altă măsură preventivă, precizând că martora este de negăsit. Învederează că mama sa este bolnavă și că nu influențează cu nimic ancheta.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra contestației de față:

Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul S.-Secția penală în dosarul nr._ 14, în baza art. 362 C.pr.pen. rap. la art. 242 alin. 2 c.p.p. art. 208 c.p.p. și art. 218 c.p.p. art. 220 c.p.p. a fost înlocuită măsura arestului preventiv luată față de inculpații:

- A. F., fiul lui I. și Sorița, născut la data de 14.04.1984 în ., CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, domiciliat în com. R., .. 1534, jud. S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S., în prezent aflat în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 11/UP/10.07.2014 emis de Tribunalul A.),

- G. F., fiul lui I. și V., născut la data de 04.03.1976 în Râmnicu V., județul V., CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, domiciliat în municipiul S., ., nr. 1A, ., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S. în prezent aflat în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 12/UP/01.07.2014 emis de Tribunalul A.) cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 30.01.2015.

În baza art.221 alin.1 C.pr.pen. s-a impus inculpaților obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiesc, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, respectiv:

A. F. – domiciliul din com. R., .. 1534, jud. S.,

G. F. - domiciliul din municipiul S., ., nr. 1A, ., județul S..

În baza art.221 alin.2 C.pr.pen. pe durata arestului la domiciliu s-au stabilit în sarcina inculpaților următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să nu comunice cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane care au legătură cu prezenta cauză.

În baza art.221 alin.4 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.221 alin.5 C.pr.pen. pe durata măsurii, s-a hotărât că inculpații pot părăsi imobilul unde locuiesc, pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

S-a dispus ca Biroul de Supraveghere Judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean S. să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpaților A. F. și G. F..

S-a dispus punerea în libertate a inculpaților de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/UP/10.07.2014 emis de Tribunalul A. pentru inculpatul A. F. și de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12/UP/10.07.2014 emis de Tribunalul A. pentru inculpatul G. F., la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art. II alin. 2 din OUG nr. 82/10.12.2014 raportat la art. 362 Cpp, art. 208 alin. 2, alin. 5 Cpp s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul:

- S. M., fiul lui I. și E., născut la 18.06.1989 în S., jud. S., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii liceale, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, cu domiciliul în S., .. 12-14, jud. S., posesorul CI . nr._, CNP_.

În temeiul art. 215 alin. 3 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

S-a respins cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulate de inculpatul S. M. prin reprezentantă.

Pentru a pronunța această încheiere, a reținut Tribunalul S.-Secția penală că(și vom face referire exclusiv la inculpații A. F. și G. F.) prin încheierea penală nr. 72/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial A. I. și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. F. și G. F. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.07.2014 și până la data de 08.08.2014.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea propunerii, motiv pentru care, în baza art. 224 C.p.p rap. la art. 223 alin. 2 C.p.p. a admis-o, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale ale acestora și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, privarea lor de libertate este necesară.

Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că există probe care creează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii presupuselor fapte în ceea ce îi privește pe inculpați, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 223 alin. 2 teza I. C.p.p., fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Față de toate aceste considerente a fost admisă propunerea formulată și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. F. și G. F. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.07.2014 și până la data de 08.08.2014.

Încheierea pronunțată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 460/15.07.2014 a Curții de Apel A. I..

Prin încheierea penală nr.80/06.08.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial A. I. și în consecință, în baza art.234 și urm. C.p.p. a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpaților A. F. și G. F., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.08.2014 și până la data de 07.09.2014 inclusiv. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive se mențin și în prezent. Astfel, probatoriul administrat până la acel moment în cauză, este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpați, a faptei pentru care sunt cercetați, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Pe de altă parte, s-a reținut că se menține și condiția impusă de art. 223 alin. 2 c.p.p. privitoare la necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică și care impune privarea în continuare de libertate a inculpaților. Astfel, evaluând gravitatea faptelor, circumstanțele de comitere a acestora judecătorul de drepturi și libertăți a aprecia că subzistă și temeiurile privitoare la pericolul social al lăsării în libertate a inculpaților.

În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv se mențin și la acest moment, nefiind administrate alte probe care să releve o altă stare de fapt, iar aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, față de dispozițiile art. 234 alin. 1 c.p.p. a apreciat propunerea formulată ca fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o, și, în baza art. 236 alin. 1,2 c.p.p. a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv pe o durată de 30 zile începând cu data de 09.08.2014 până la data de 07.09.2014.

Încheierea pronunțată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 498/12.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosar nr._ .

La data de 28.08.2014 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații A. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere, oferire vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și G. F. săvârșirea infracțiunilor de deținere, oferire vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, iar în stare de libertate inculpatul S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere, oferire de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Prin încheierea din data de 02.09.2014, judecătorul de cameră preliminară investit cu soluționarea cauzei a constatat în baza art. 348 al. 2 C.p.p. rap. la art. 207 al. 2 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații A. F. și G. F., măsură menținută de instanța superioară prin decizia 533/08.09.2014, ca urmare a soluționării contestației declarate de către inculpatul G. F., stabilind termen în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive la data de 26.09.2014, în cameră preliminară.

Prin încheierea penală din 04.09.2014 judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul S. M., până la soluționarea definitivă a cauzei, încheiere rămasă definitivă prin necontestare.

La data de 29.09.2014 judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. 2 C.p.p., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis în dosarul nr. 62/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial S. privind pe inculpații A. F.. G. F., S. M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe aceiași inculpați, acordând termen de judecată la data de 15 octombrie 2014.

Conform art. 208 alin.1, 2, 3 C.proc.pen. judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive, iar instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 207 alin. 4 C.p.p., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Conform art. 362 alin.2 C.p.p. în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

La termenul de judecată din data de 30.01.2015, tribunalul a procedat la verificarea măsurii preventive dispuse în cauză față de inculpații A. F. și G. F., constatând, referitor la temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpaților, că acesta a fost cel prevăzut de art. 223 alin.2 C.pr.pen., respectiv faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, s-a apreciat că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Probatoriul administrat în cauză (declarațiile inculpaților, p.v. de redare a interceptărilor telefonice, declarațiile martorilor, rapoartele și procesele verbale ale colaboratorului și investigatorilor autorizați, p.v. de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare tehnico științifică) este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpați, a faptelor pentru care sunt cercetați, aceste probe nefiind înlăturate până la acest moment procesual, deși unele dintre ele sunt contestate de către inculpați.

Pentru aceste fapte, legea prevede o limită de pedeapsă de 5 ani sau mai mare, condiție care se menține, în continuare, în cauză.

Pe de altă parte, se mențin în continuare considerentele avute în vedere privitoare la gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații precum și modul și circumstanțele de comitere a acestora.

La acest moment procesual nu s-au modificat nici împrejurările avute în vedere privitoare la anturajul, mediul din care provin inculpații, antecedentele penale ale acestora și împrejurările privitoare la persoana acestora, însă, dată fiind perioada de timp scursă de la momentul luării măsurii arestului preventiv ( 6 luni și 20 zile) și față de împrejurările concrete ale cauzei, tribunalul a apreciat că privarea de libertate a inculpaților prin menținerea măsurii arestului preventiv nu mai este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, fiind suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 c.p.p.

În acest sens, evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei, respectiv, stadiul procesual ( în cauză urmează a mai fi audiată o martoră și vizionate înregistrările video), durata procedurii, precum și conduita procesuală a inculpaților ( inculpatul A. recunoscând faptele, înțelegând să beneficieze de procedura simplificată) permit aprecierea că o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive.

Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu există probe sau indicii că vreunul dintre inculpați a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată, iar acest pericol nu poate fi apreciat numai pe baza gravității faptelor pentru care sunt cercetați. În plus, pericolul de fugă descrește în mod necesar cu timpul petrecut în detenție, ca urmare a deducerii probabile a duratei detenției preventive din perioada totală de privare de libertate la care cel interesat se poate teme că va fi condamnat. (cauza Neumeister c/a Austriei).

De asemenea, judecătorul trebuie să ia în considerare și alte circumstanțe, precum caracterul inculpaților, moralitatea lor, domiciliul, profesia, resurse materiale, legăturile cu familia. (cauza Neumeister c/a Austriei). În speță, inculpații sunt tineri, sunt integrați în societate, au sprijinul familiilor, astfel că aceste circumstanțe sunt în măsură să permită aprecierea că inculpații nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal prin sustragerea lor de la judecată.

În ceea ce privește pericolul săvârșirii de noi infracțiuni, este adevărat că inculpatul A. F. a mai fost condamnat, însă pentru acea faptă a intervenit reabilitarea, ceilalți inculpați neavând antecedente penale, iar prin impunerea obligației inculpaților de a nu comunica cu ceilalți participanți și cu martorii din prezentul dosar, se poate preveni comiterea de noi infracțiuni și se poate asigura buna desfășurare a procesului penal. În acest fel este înlăturat și pericolul de exercitare a unor presiuni asupra martorilor (cauza Wemhoff c/a Germaniei).

În mod similar, dacă inițial, detenția inculpaților era justificată pentru a se înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, la acest moment procesual, acest pericol nu mai este actual, perioada de timp scursă de la momentul comiterii faptelor și de la momentul arestări inculpaților fiind suficientă pentru a se putea aprecia că ecoul faptelor s-a estompat iar gradul de pericol concret al acestora s-a redus.

Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că, în speță, sunt întrunite condițiile art. 242 alin. 2 c.p.p. pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv al inculpaților cu măsura arestului la domiciliu.

Împotriva acestei încheieri a exercitat calea de atac a contestației P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial S. criticând încheierea primei instanțe pentru netemeinicie.

Expunând considerentele ce au determinat exercitarea contestației, Ministerul Public a început prin a face trimitere la starea de fapt și la încadrarea juridică a faptelor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, pentru a reda apoi considerentele avute în vedere de prima instanță la momentul la care a dispus înlocuirea măsurii preventive.

Dezvoltând ulterior motivele de critică, a susținut Ministerul Public că până la acest moment s-a reținut în mod constant caracterul necesar și oportun al măsurii arestării preventive apreciindu-se că raportat la natura și gravitatea infracțiunilor, la modul și circumstanțele de comitere a acestora, la elementele care caracterizează persoana inculpaților, măsura arestării preventive este necesară și oportună pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În plus se mai afirmă că până la acest moment nu s-a reușit audierea unui martor asupra căruia inculpatul G. F. a exercitat presiuni, încercând să influențeze depoziția sa.

Se mai afirmă că deși unul dintre inculpați a înțeles să recunoască faptele această atitudine nu conduce la schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea sa preventivă. Deși nu se poate face abstracție de atitudinea inculpatului și de circumstanțele personale ale ambelor inculpați, nu se poate acorda acestora o pondere covârșitoare ce să determine instanța să înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Mai susține Ministerul Public că impunerea obligației în sarcina inculpaților de a nu lua legătura cu martorii din cauză este lipsită de efecte de vreme ce inculpatul G. F. a depus diligențe, prin aparținătorii săi, să identifice domiciliul din Germania al martorului.

Detenția preventivă de până la acest moment nu a depășit o durată rezonabilă. Pentru a se argumenta această afirmație se procedează la o analiză meticuloasă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia supusă dezbaterii.

Se concluzionează, arătându-se că datele concrete ale cauzei, insuficiența măsurilor preventive mai puțin restrictive de libertate și motivele invocate până la acest moment, justifică menținerea măsurii arestării preventive și nu înlocuirea ei cu o alta mai ușoară.

Analizând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, considerăm noi că prezenta contestație este fondată și urmează a fi admisă, pentru considerentele ce urmează.

Pentru a ajunge la concluzia temeiniciei criticilor formulate am pornit în analiza noastră de la textele de lege incidente în materie și am continuat cu analiza împrejurărilor concrete din prezenta cauză.

Reținem noi, în baza propriei analize a textelor de lege incidente în materie, că instituția înlocuirii unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă o regăsim reglementată, alături de instituția revocării măsurilor preventive, în cuprinsul art. 242 din Codul de procedură penală. Legiuitorul român a diferențiat cazurile de înlocuire a măsurii preventive, după cum se solicită înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta mai ușoară sau mai grea.

Statuează textul de lege citat în cuprinsul alin. 2 că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Rezultă din textul de lege citat că două sunt condițiile necesare pentru a se putea dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară:

sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru a putea fi luată măsura preventivă mai ușoară, cu care se înlocuiește cea existentă(evident mai grea) și
se apreciază de judecător sau instanță că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală și anume, buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Aprecierea judecătorului sau a instanței nu este una arbitrară ci ea se formează, potrivit textului de lege citat, pe baza evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului.

Riscul ca suspectul sau inculpatul să împiedice buna desfășurarea a procesului penal sau să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată poate fi dedus din circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, pedeapsa ce i-ar putea fi aplicată în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare, domiciliul, profesia, resursele financiare de care dispune, vârsta, starea de sănătate, personalitatea, relațiile de familie sau legăturile de orice fel cu țara în care este supus urmăririi penale și judecății, conduita avută anterior în cadrul procedurii cu privire la obligațiile pe care trebuie să le respecte.

Inculpații din prezenta cauză au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, măsură preventivă mai ușoară raportat la cea căreia îi sunt acum supuși.

Textul art. 218 alin. 1 din Codul de procedură penală statuează condițiile generale în care se poate lua măsura arestului la domiciliu, și anume dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 și dacă luarea măsurii este necesară și suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1. Aprecierea caracterului necesar și suficient al măsurii se face prin raportare la gradul de pericol al infracțiunii, la scopul măsurii, la sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura. Textul art. 218 din Codul de procedură penală interzice luarea măsurii arestului la domiciliu cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie și cu privire la inculpatul care a fost anterior condamnat definitiv pentru infracțiunea de evadare.

Analizând aceste condiții generale de luare a măsurii preventive mai ușoare solicitată de inculpați, respectiv arestul la domiciliu, ajungem la concluzia că în prezenta cauză ar fi întrunită prima condiție instituită de legiuitor în cuprinsul art. 242 alin. 2 pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă mai ușoare.

În schimb apreciem noi că, evaluând împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților, o măsura preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală și anume, buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Când facem această din urmă afirmație avem în vederea câteva considerații punctuale.

În primul rând împrejurările concrete ale cauzei nu justifică aprecierea că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea scopului procesului penal.

Inculpatul A. F. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000(reținându-se în esență că în luna mai a anului 2004 a introdus în România din Olanda un număr de 500 pastile de ecstasy);

-deținere, oferire, vânzare de droguri de mare risc, fără drept prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000(reținându-se în esență că în perioada mai-iulie 2014 a oferit și vândut circa 500 de pastile de ecstasy ) și

-deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000(reținându-se în esență că în perioada mai-iulie 2014 a deținut circa 500 de pastile de ecstasy pentru consum propriu).

Inculpatul G. F. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-deținere, oferire, vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000(reținându-se în esență că în perioada iunie-ulie 2014 a vândut 2 pastile de ecstasy primite de la inculpatul A. F. martorei N. Ș.) și

-deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000(reținându-se în esență că în perioada anterior menționată a deținut, fără drept, pentru consum propriu 2 pastile de ecstasy).

Inculpații au văzut în săvârșirea acestor infracțiuni unica modalitate de obținere sau, cel puțin de sporire, a veniturilor materiale necesare traiului cotidian. Au ales ei ca, exploatând viciul unor terțe persoane, să obțină principalele mijloace materiale necesare traiului cotidian. În aceste condiții, temerea că odată înlocuită măsura preventivă cu o alta mai ușoară, inculpații vor continua săvârșirea de infracțiuni, este greu de susținut că este una nefondată și ipotetică. Dimpotrivă ea este una foarte actuală și întemeiată.

Legat de acest prim aspect mai trebuie observată modalitatea în care se susține că unul dintre inculpați, în concret G. F., ar fi acționat. Se afirmă că inculpatul G. F. ar fi oferit inițial o pastilă de ecstasy, fără a pretinde vreo sumă de bani, martorei N. Ș.. După un timp martora i-ar fi solicitat inculpatului o a doua pastilă pe care acesta a fost de acord să o procure dar, de data aceasta, în schimbul unei sume de bani. Se susține practic că inculpatul a urmat schema clasică pe care o dezvoltă un distribuitor de droguri: inițial oferă gratis o pastilă pentru consum pentru ca apoi, în momentul în care persoana consumatorului capătă dependență, să-i ofere droguri în schimbul unor sume de bani.

În al doilea rând, dar în strânsă legătură cu cele mai sus expuse, se susține că inculpatul G. F. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințarea și presarea martorei N. Ș. pentru ca aceasta să declare o situație neconformă cu realitatea, în concret să afirme că pastilele pe care i le-ar fi oferit nu ar fi fost droguri ci Viagra. Această atitudine a inculpatului conduce nu numai la concluzia că martora pe care prima instanță încearcă să o audieze la acest moment are o stare de temere de a declara adevărul, stare care se impune a fi înlăturată prin privarea de libertate a inculpaților dar și că inculpatul, prin conduita sa procesuală, urmărește a împiedica buna desfășurare a procesului penal. Măsura arestării preventive este necesară în aceste condiții, tocmai pentru a-și îndeplini scopul enunțat de legiuitor în cuprinsul art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală. Afirmațiile inculpaților cum că nu vor împiedica bunul mers al procesului și nu vor mai comite alte fapte, sunt nesincere pentru motivele deja arătate.

În acest moment trebuie să facem câteva referiri punctuale la persoana inculpaților. Referirile noastre sunt extrase din cuprinsul referatelor de evaluare presentențială întocmite de S. de Probațiune A..

Se reține în cuprinsul referatului de evaluare a inculpatului A. F. că acesta dă dovadă de o mobilitate crescută, un nivel ridicat de autonomie personală și o impulsivitate crescută. Inculpatul afirmă în fața consilierilor de probațiune că după momentul revenirii în țară(după deplasările frecvente în Germania și Olanda) a adoptat un stil de viață libertin deoarece nu era implicat în activități lucrative și deoarece resimțea o stare de euforie continuă ca urmare a consumului de droguri. Mai afirmă același inculpat că ar fi văzut în distribuirea de droguri o modalitate facilă de obținere a veniturilor necesare traiului cotidian și că, din punctul său de vedere, acest tip de drog nu are nici un fel de efecte negative asupra sa sau asupra terțelor persoane consumatoare. În finalul referatului, consilierul de probațiune apreciază că riscul de săvârșire a unei noi infracțiuni de către inculpat este mediu spre mare.

Cu privire la inculpatul G. F. se reține în cuprinsul referatului de evaluare că acesta dă, la rândul său, dovadă de o mare mobilitate(plecând constant și pentru o lungă perioadă de timp în Spania ). De asemenea se mai afirmă că pe fondul consumului de alcool inculpatul devine violent, fapt atestat și de condamnarea sa anterioară pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie pe fondul consumului menționat. Consilierul de probațiune identifică și factorii care favorizează în cazul inculpatului manifestarea conduitei infracționale și anume: abilitățile decizionale limitate, stilul anterior de viață marcat de consumul de alcool, deconsiderarea situației sale juridice. Încheie consilierul de probațiune referatul său prin a estima un risc mare de săvârșire a unor noi infracțiuni.

Încercând să concluzionăm, afirmăm faptul că, din punctul nostru de vedere, plasarea inculpaților la acest moment în arest la domiciliu, este nejustificată. Chiar dacă sunt supuși unor măsuri riguroase de control există riscul ca inculpații, neinteresați de situația lor juridică sau pasionați de consumul de droguri, să reia activitatea infracțională, fie pentru satisfacerea viciului, fie pentru obținerea mijloacelor materiale necesare traiului cotidian. În plus, mobilitatea foarte mare de care au dat dovadă inculpații până la momentul arestării lor preventive și lipsa unor legături puternic afective cu familiile din care provin ne generează o temere, rezonabilă afirmăm noi, că odată plasați în arest la domiciliu, aceștia vor efectua demersuri pentru a împiedica buna desfășurare a procesului penal, inclusiv prin sustragerea lor de la judecată.

Pentru toate aceste considerente apreciem că la acest moment nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Văzând dispozițiile art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, vom admite contestația, vom desființa încheierea atacată și, soluționând cauza, vom menține măsura arestării preventive a inculpaților.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite contestația exercitată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial S. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul S.-Secția penală în dosarul nr._ 14.

Desființează încheierea contestată în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpații A. F. și G. F. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu și, soluționând cauza:

În baza art. 362 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 din Codul de procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpaților:

- G. F., fiul lui I. și V., născut la data de 04.03.1976 în Râmnicu V., județul V., CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, domiciliat în municipiul S., ., nr. 1A, ., județul S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S. în prezent aflat în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 12/UP/01.07.2014 emis de Tribunalul A.).

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat A. F., în sumă de 100 lei, și onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. F., în sumă de 25 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.

Președinte,Grefier,

G. L. OdagiuCornelia M. N.

Red. / tehnored. G.L.O.

2 ex./09.02.2015

Jud. fond D.M. C.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 109/2015. Curtea...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 305/2015. Curtea de... →

Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA