Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 109/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 109/A/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 182/2014 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, adresa formulată de doamna avocat N. L. prin care aceasta informează instanța că a reziliat contractul de asistență juridică cu inculpatul.
Curtea constată că asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie și că nu sunt alte cereri de formulat în cauză, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 182/2014 a Judecătoriei Hunedoara în ce privește latura civilă și doar cu privire la primul motiv de apel, referitor la faptul că inculpatul nu a fost obligat la plata accesoriilor și după data intrării în insolvență a societății. Cu privire la cel de-al doilea motiv, de netemeinicie, arată că din acte rezultă că deși s-a încercat instituirea sechestrului asigurător, nu au existat bunuri aparținând inculpatului sau părții responsabile civilmente pentru a se putea executa măsura.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 182 din data de 18.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Hunedoara a hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpatul K. S., fiul lui M. și C.-F., născut la data de 31.08.1969 în mun. Hunedoara – județul Hunedoara, domiciliat în Hunedoara, ., ., județul Hunedoara, CNP_, fără antecedente penale, divorțat, 5 copii minori, administrator la S.C. B. K. S.R.L., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art 41 al. 2 Codul penal din 1969 (perioada scadentă a sumelor septembrie 2008-noiembrie 2009), cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal.
În baza art. 71 Cod penal din anul 1969 rap la art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, respectiv de-a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de-a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 1003 din Codul civil din 1864, a admis acțiunea civilă a părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL cu sediul social în Hunedoara, ., . A, apt. 20, județul Hunedoara, CUI_, prin lichidator Cabinetul Individual de Insolvență Căpâlnă D., să-i plătească părții civile suma de 7487 lei reprezentând impozite și contribuții reținute la sursă și 1370 lei accesorii pentru întârzierea la plată conform Codului de procedură fiscală.
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, a dispus comunicarea prezentei hotărâri Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului în sumă de 200 lei, a rămas în sarcina statului, urmând a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Hunedoara că prin rechizitoriul din data de 26.06.2014 întocmit în dosar nr. 353/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I., a fost trimis în judecată inculpatul K. S. pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și a art. 5 Cod penal (10 acte materiale).
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că la data de 09.07.2008 inculpatul K. S. a preluat părțile sociale ale . SRL cu sediul social declarat în Hunedoara, ., . A, ., județul Hunedoara, înregistrată la ORC cu numărul J_, CUI_, inculpatul devenind cu această ocazie și administrator al societății, până la . la data de 27.10.2009.
. SRL a avut ca principal obiect de activitate lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, desfășurând activitatea, potrivit documentelor puse la dispoziție de reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, cu mai mulți angajați, situația nominală a acestora, precum și perioada în care fiecare angajat a avut contract de muncă valabil, fiind prezentată în centralizatorul pus la dispoziție de această instituție (f. 55-57).
Evidențele contabile ale societății au fost conduse pe întreaga perioadă a desfășurării activităților de către contabilul societății Sina D. – audiată în calitate de martor (f. 85).
Din actele de urmărire penală s-a stabilit că la data de 12.04.2013, S.C. V. și D. S.R.L. datora către bugetul de stat cu titlu de taxe și impozite cu reținere la sursă suma de 7.487 lei din care 2.731 lei impozit pe venit, 2.981 lei CAS asigurați, 149 lei contribuție individuală șomaj, 1.626 lei sănătate asigurați (f. 17-18, 21). La aceste sume au fost calculate majorări și penalități de întârziere pentru neplata la termen în valoare de 6.399 lei, sume stabilite în baza ultimei adrese comunicare de AJFP Hunedoara, cu nr. 1628/28.01.2014 (f. 75). Administrația Finanțelor Publice Hunedoara a comunicat organelor de urmărire penală, perioada în care aceste taxe s-au acumulat, respectiv perioada de scadență 25.10.2008 – 25.12.2009 (f. 17-18). Modalitatea de formare a taxelor și impozitelor este dovedită și de fotocopiile declarațiilor 100 și 102 existente la dosarul cauzei cu referire la perioada analizată (f. 23-43), precum și de fișa sintetică totală pusă la dispoziție de organul fiscal (f. 44-54).
Taxele și impozitele cu stopaj la sursă datorate de S.C. V. și D. S.R.L. pentru angajații săi au fost reținute de inculpat și nevărsate către bugetul de stat în 30 de zile de la scadență, cu intenție. Astfel, din analiza balanței pentru decembrie 2008, ce acoperă parte inițială a stopajului la sursă, s-a stabilit că societatea a avut cumulat pe anul 2008 un rulaj în casă de 15.838 lei, din care doar în luna decembrie s-au efectuat plăți de 2.770 lei, fiind dovedit astfel că societatea a avut sume de bani cu care a făcut alte plăți. De asemenea, analiza balanței pe octombrie 2009 (f.70) relevă faptul că în cursul anului societatea a avut venituri din lucrări de 24.000 lei (rulaj sumă creditoare cont-704, coloana 3) în timp ce încasările prin casă au fost de 27.221 lei, iar plățile de 26.957 lei, cu un sold la final de perioadă de 263 lei, rezultând astfel că societatea a avut disponibilități bănești pe care însă administratorul societății inculpatul K. S. le-a folosit pentru achitarea altor obligații în detrimentul bugetului de stat. Relevant în acest sens este și faptul că soldul debitor al contului 542 avansuri de trezorerie este de 2.200 lei, ceea ce denotă faptul că acești bani au fost ridicați din casieria societății fără a fi justificați în termenul legal.
Audiat fiind, inculpatul K. S. a recunoscut săvârșirea faptelor invocând însă în apărarea sa faptul că nu a cunoscut că este obligat să achite aceste contribuții, apărare însă care nu poate fi luată în considerare întrucât inculpatul a fost cel care a ales să administreze o societate, dobândind calitatea de profesionist, cu toate obligațiile care decurg din această calitate (f. 87). În declarația de inculpat dată în fața procurorului, inculpatul a menționat faptul că va face demersuri pentru achitarea prejudiciului, cu toate că de la prima audiere (09.10.2013) și până în prezent nu a plătit nici măcar parțial sumele datorate bugetului de stat (f. 92).
Situația de fapt descrisă mai sus a fost reținută de parchet prin administrarea următoarelor mijloace de probă: actul de sesizare - proces verbal întocmit de organele de cercetare ale poliție judiciare, (f.9); fișa de identificare a . SRL, pusă la dispoziție de ORC Hunedoara (f. 10-14); adresele DGFP Hunedoara nr. 7.740/02.04.2013 și 13.120/12.04.2013 cu privire la debitele datorate de societate, precum și actele contabile – declarații 100, 102 și bilanțurile contabile și balanțele contabile depuse de . SRL (f. 15-73); constituire parte civilă AJFP Hunedoara, (f. 74-75); documentele puse la dispoziție de Cabinet Individual de Insolvență Căpâlnă D. (f. 77-81); declarație martor Sina D. (f. 85); declarații inculpat K. S. și procese verbale de aducere la cunoștință a acuzațiilor (f. 86-92); fișa de cazier a inculpatului K. S. (f. 93-96).
Se arată că inculpatul este divorțat, cu 6 copii minori, iar în prezent este administrator la S.C. B. K. S.R.L, fără antecedente penale, iar pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptelor.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 04.09.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., precum și legalitatea administrării probelor și actelor de urmărire penală susmenționate, dispunând începerea judecății pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Anterior începerii cercetării judecătorești partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente, solicitând obligarea acestora să plătească impozite și contribuții cu reținere la sursă de 7487 lei debite și 1370 lei accesorii (f 116). Pe parcursul cercetării judecătorești n-au fost administrate probe, întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, la primul termen când cauza s-a aflat în stare de judecată.
Analizând actele și probele administrate în cauză, instanța a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu se confirmă, în sensul că inculpatul K. S. în calitate de administrator al părții responsabile civilmente . SRL, deși a stabilit si reținut sumele datorate de societatea respectivă cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă pentru perioada septembrie 2008-noiembrie 2009, nu a procedat la vărsarea acestora către bugetul de stat. Inculpatul, cu intenție, nu a procedat la vărsarea către bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de „stopaj la sursa", întrucât din balanțele întocmite de societate pentru perioada respectivă, rezultă că societatea a avut venituri cu mult peste impozitele și contribuțiile datorate, însă inculpatul a plătit cu prioritate datoriile către alți creditori.
În drept, a apreciat Judecătoria Hunedoara că faptele inculpatului K. S. care în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de administrator la partea responsabilă civilmente . SRL, a reținut și nu a vărsat, cu rea credință, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă datorate de angajații societății (în perioada septembrie 2008- noiembrie 2009), cuantumul total al sumelor reținute fiind de 7487 lei, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și ale art. 5 Cod penal.
Reținând că infracțiunea există, că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, identificat ca lege mai favorabilă în speță prin prisma modalității de executare a pedepsei.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal din 1969, instanța va avea în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea dedusă judecății care vor fi avute în vedere în speță sunt de la 1 an la 3 ani sau amendă (prin aplicarea art. 13 al. 1 din Codul penal din 1969 privind legea penală mai favorabilă, ținând seama de împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății se pedepsește în prezent cu închisoare de la 1 an la 6 ani, dar la data săvârșirii ei, se pedepsea cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă).
Prin aplicarea în speță și a art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, limitele de pedeapsă în speță sunt de la 8 luni la 2 ani sau amendă.
Din extrasul după cazierul judiciar, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, însă simplul fapt că o persoană nu a mai fost condamnată, sau că are șase copii, nu poate constitui circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal din 1969.
Atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care, în declarațiile sale din faza de urmărire penală și din cursul judecății, a recunoscut săvârșirea faptelor, nu poate constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, întrucât inculpatul a recunoscut fapta doar după începerea urmăririi penale și fiind pus în fața unor probe pe care nu le putea tăgădui (evidențele contabile care dovedeau stabilirea și reținerea obligațiilor de plată a impozitelor/contribuțiilor și nevirarea acestora către buget precum și împrejurarea că societatea a avut venituri).
Deși prejudiciul produs de inculpat nu este foarte mare (7487 lei debite și 1370 lei accesorii), instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este îndestulătoare în speță, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea peste minimul special prevăzut de lege, deoarece acesta nu a făcut niciun efort pentru repararea pagubei.
Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare, această pedeapsă fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității, sau de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. d și e din Codul penal din 1969. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu-i va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal din 1969, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, conform art. 82 din Codul penal din 1969. Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969 este mai favorabilă față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Codul penal în vigoare, ținând seama de împrejurarea că în cadrul suspendării condiționate a executării pedepsei, condamnatul nu este supus nici unei măsuri de supraveghere și nu-i poate fi stabilită nicio obligație. În cazul amânării pedepsei, inculpatul ar trebui să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 85-86 din Codul penal.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8857 lei, din care 7487 lei debite și 1370 lei accesorii la impozite și contribuții reținute la sursă de inculpat și nevirate la buget, datorate de partea responsabilă civilmente . SRL. Sumele de plată pretinse de partea civilă au fost determinate pe baza declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat depuse de partea responsabilă civilmente la organul fiscal, iar inculpatul nu le-a contestat.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii civile prev. de art. 998 din Codul Civil din 1865, sub imperiul căruia s-a săvârșit fapta, potrivit căruia: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În speță, s-a dovedit fapta ilicită a inculpatului sub forma acțiunilor de reținere și nevirare la buget a impozitelor și contribuțiilor. A fost dovedit prejudiciul adus părții civile constând cuantumul contribuțiilor și impozitelor nevirate la buget la care se adaugă accesorii (dobânzi) pentru întârzierea la plată conform codului de procedură fiscală. A fost dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției. Întrucât prejudiciul îi este imputabil și părții responsabile civilmente care datora sumele respective la bugetul de stat, în temeiul art. 1003 din Codul Civil din 1865, aceștia vor fi obligați în solidar să-l repare.
Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1003 din Codul civil din 1865, a fost admisă acțiunea civilă a părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, să-i plătească părții civile suma de 7487 lei debite și 1370 lei accesorii conform Codului de procedură fiscală.
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 al. 1 C.proc.pen a fost obligat inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului de 200 lei, a rămas în sarcina statului, urmând a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului partea civilă A.N.A.F., D.R.F.P. Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate.
În motivarea apelului său a arătat partea civilă că sentința primei instanțe este nelegală de vreme ce Judecătoria Hunedoara a admis acțiunea civilă omițând obligarea inculpatului și la plata accesoriilor până la data plății efective a prejudiciului, în conformitate cu dispozițiile art. 119 alin. 1 și 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a susținut, în al doilea rând, că hotărârea primei instanțe este nelegală de vreme ce s-a omis a se dispune instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența valorii prejudiciului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel A. I. constată că apelul exercitat de partea civilă este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul K. S. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Astfel, faptele inculpatului K. S. care în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de administrator la partea responsabilă civilmente . SRL, a reținut și nu a vărsat, cu rea credință, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă datorate de angajații societății (în perioada septembrie 2008- noiembrie 2009), cuantumul total al sumelor reținute fiind de 7487 lei, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și ale art. 5 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a înțeles să uzeze în fața primei instanțe de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de inculpat, Curtea de Apel A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. A motivat în mod amplu prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa principală și accesorie, considerentele ce au determinat-o să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă în cazul inculpatului, considerentele ce au determinat-o să suspende condiționat executarea acesteia și să admită acțiunea civilă exercitată în cauză. Expunerea amplă și cuprinzătoare din motivarea Judecătoriei Hunedoara ne scutește de o analiză suplimentară.
Apelul exercitat în cauză de partea civilă prin care solicită obligarea inculpatului la plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului, este nefondat.
Încă dintr-un început, în analiza noastră, trebuie să precizăm faptul că împărtășim considerentele expuse de prima instanță cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile.
Reținem noi, în baza propriei noastre analize, că inculpatul K. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.
Faptele pentru care s-a dispus inculparea domnului K. S., trimiterea sa în judecată și ulterior condamnarea definitivă a acestuia sunt legate de calitatea sa de administrator al S.C. V. și D. S.R.L. Hunedoara, calitate în care a reținut și nu a vărsat, cu rea credință, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă datorate de angajații societății (în perioada septembrie 2008- noiembrie 2009), cuantumul total al sumelor reținute fiind de 7487 lei.
La această sumă arată partea civilă că ar trebui calculate accesorii în sumă de 1370 lei și în continuare alte accesorii până la data plății efective.
Referitor la sumele solicitate de partea civilă trebuie să facem câteva precizări:
1. Prin constituirea de partea civilă din data de 29.01.2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a arătat că solicită obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente S.C. V. și D. S.R.L. Hunedoara la plata sumei de 13.886 lei, reprezentând debite cu reținere la sursă(7487 lei) și accesorii(6.399 lei)-fila 75 dosar urmărire penală.
După momentul constituirii ca parte civilă, Ministerul Public a solicitat părții civile, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, Biroul Juridic, să precizeze constituirea de parte civilă depusă la dosar cu adresa nr. 3871/29.01.2014. S-a solicitat indicarea în concret a modalității de calcul a accesoriilor la sumele reprezentând debite cu stopaj la sursă în sensul că:
-dacă după deschiderea procedurii de lichidare dispusă prin încheierea cu numărul_/2009 a judecătorului delegat la ORC Hunedoara se puteau calcula și pretinde accesorii în sarcina societății comerciale pentru sumele datorate cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă;
-care este data până la care au fost calculate penalitățile în cuantum de 1.814 lei menționate în adresa cu numărul 7267/03.03.2010;
-în situația în care se solicită accesorii până la zi, iar potrivit normelor legale în vigoare, față de societate-în calitate de parte responsabilă civilmente-nu se mai pot calcula accesorii după deschiderea procedurii lichidării judiciare, care sunt accesoriile calculate până la data deschiderii procedurii de lichidare și care sunt accesoriile calculate după această dată.
Adresa Ministerului Public la care am făcut referire este atașată dosarului primei instanțe la fila 129.
2. A.N.A.F., D.G.R.F.P. Timișoara, Administrația județeană a finanțelor publice Hunedoara răspunde solicitărilor Ministerului Public arătând, prin adresa cu nr._/26.06.2014(fila 127 dosarul primei instanțe) următoarele:
„Serviciul Fiscal Municipal Hunedoara, prin adresa cu nr._/25.06.2014, ne-a confirmat faptul că potrivit dispozițiilor art. 1222 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare introduse prin O.U.G. nr. 46/2009 aprobată și modificată prin Legea nr. 324/2009 în vigoare din data de 25.10.2009, începând cu această dată nu se mai datorează accesorii de către societățile la care s-a pronunțat o hotărâre de dizolvare. Pentru societățile la care hotărârea de dizolvare s-a pronunțat ulterior datei de 25.10.2009, nu se mai calculează și nu se mai datorează accesorii începând cu data pronunțării hotărârii de dizolvare.
În concluzie, S.C. V. și D. S.R.L. nu mai datorează și nu i se mai pot pretinde accesorii pentru sumele datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă începând cu data de 17.10.2009, dată la care, prin încheierea cu nr._/27.10.2009 a judecătorului delegat la ORC Hunedoara s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară.
Precizăm că accesoriile calculate pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă sunt în cuantum de 1.370 lei până la data deschiderii procedurii de lihidare-27.10.2009 și de 4.585 lei după data deschiderii procedurii de lichidare-27.10.2009.
Rămân datorate potrivit legii accesorii în cuantum de 1.370 lei”
Această adresă este atașată la dosarul primei instanțe la filele 127-128.
3. La data de 22.09.2014, partea civilă prin adresa nr._, învederează instanței de judecată că înțelege să solicite obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 8.857 lei reprezentând stopaj la sursă. Suma arătate se compune din 7.487 lei debite și 1.370 lei accesorii.
În continuarea adresei se solicită ca, pe lângă suma menționată, inculpatul și partea responsabilă civilmente să fie obligați și la plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 119 alin. 1 și 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Această adresă este atașată la dosarul primei instanțe la fila 126.
O primă concluzie ce se desprinde din cele trei adrese succesive emise de partea civilă este aceea că, în concret, nici partea civilă nu cunoaște care este cuantumul sumelor pe care ar trebui să le datorează inculpatul și/sau partea responsabilă civilmente cu titlu de accesorii. Din punctul nostru de vedere este greu de acceptat ca sub semnătura acelorași persoane,la doar trei luni distanță, cuantumul sumelor solicitate să se schimbe, fără a se aduce argumente pertinente. Dacă în cuprinsul adresei din data de 26.06.2014 se stipulează un cuantum al accesoriilor de 1.370 lei care „rămân datorate potrivit legii”(în exprimarea textuală a părții civile) și la care nu se mai pot adăuga alte penalități(după cum chiar partea civilă susține) deoarece partea responsabilă civilmente a intrat în procedura lichidării, ulterior, la data de 22.09.2014, se solicită pe lângă accesoriile deja menționate și plata accesoriilor până la data plății integrale a debitului.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1222 alin. 1 din O.U.G. nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează majorări de întârziere. Or, la data de 29.01.2009, prin sentința nr. 336 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosarul nr. 7687/2008 s-a dispus dizolvarea societății comerciale începând cu data de 13.02.2009. În aceeași zi hotărârea a fost înregistrată la registrul comerțului(fila 13 dosar urmărire penală). Având în vedere faptul că textul art. 1222 alin. 1 din O.U.G. nr. 46/2009 a intrat în vigoare la data de 25.10.2009, începând cu această dată nu mai pot fi calculate majorări de întârziere. Mai mult, la data de 27.10.2009 pentru societatea comercială parte responsabilă civilmente, prin încheierea_/27.10.2009 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului Hunedoara, s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară.
Prin urmare, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 7487 lei reprezentând impozite și contribuii reținute la sursă și 1370 lei accesorii este legală și temeinică.
Solicitarea de luare a măsurilor asiguratorii nu poate fi primită de vreme ce încă din faza de urmărire penală la dosar s-a depus o adresă emisă de Primăria Municipiului Hunedoara(fila 84 dosar urmărire penală) din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe cu bunuri mobile sau imobile. Cabinetul individual de insolvență Căpâlnă D. arată încă din faza de urmărire penală(fila 78) că societatea comercială V. și D. SRL Hunedoara nu deține bunuri, nu încasează sume de bani și nu distribuie sume de bani.
Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul exercitat de partea civilă împotriva sentinței Judecătoriei Hunedoara.
Motivat de culpa sa procesuală exclusivă constând în promovarea unei căi de atac nefondate, va fi obligată partea civilă, în baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 182/2014 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe partea civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare în apel
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
S. TrifGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. G.L.O.
2 ex./20.04.2015
Jud. fond N. I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 15/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
