Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 40/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 40/A/2015

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. M.

Judecător D. G.

Grefier L. B.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:

M. C.- procuror

Pe rol se află soluționarea apelul declarat de inculpata V. I. împotriva sentinței penale nr. 1053/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata apelantă V. I. asistată de apărătorul ales, avocat G. D. L. și partea vătămată intimată B. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocat G. D. L., apărătorul ales al inculpatei apelante V. I. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și motive de apel în original.

Întrebată fiind, inculpata V. I. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.

Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat G. D. L., apărătorul ales al inculpatei apelante V. I. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare aplicarea prevederilor art. 5 C. pen., respectiv să se constate că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.

În ceea ce privește primele două fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv cele săvârșite în data de 27.04.2012 și 30.06.2012, solicită achitarea inculpatei având în vedere că faptele reținute nu există, iar în ceea ce privește faptele săvârșite în data de 19.06.2012 și în 6.09.2012 solicită achitarea inculpatei având în vedere că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Arată că în prezentul dosar penal sunt vizate două persoane, respectiv C. E. și V. I., care au calitatea de coinculpate, iar faptele pentru care au fost trimise în judecată sunt fapte penale diferite și nu există nici o relația de interconectivitate cu privire la prejudiciul cauzat.

Apreciază că hotărârea pronunțată de Judecătoria Aiud este nelegală considerând că în mod eronat s-a reținut ca lege penală mai favorabilă legea nouă, în condițiile în care pentru fapta pentru care inculpata V. I. a fost trimisă în judecată, limitele speciale ale infracțiunii sunt mult inferioare pe legea penală veche și având în vedere concursul de infracțiuni, în a cărei materie, în legea nouă, există obligativitatea aplicării sporului de pedeapsă, în condițiile în care pe legea veche nu există această obligativitate, precum și din prisma existenței disp. art. 18/1, pe care le apreciază ca fiind favorabile în comparație cu oricare alte măsuri prevăzute de legea penală nouă.

Arată că primele două fapte reținute în sarcina inculpatei nu întrunesc condițiile pentru a constitui o faptă prevăzută de legea penală, având în vedere că inculpata, în calitate de angajată a unei case de amanet a acceptat ca coinculpata C. E. să prezinte cartea de alegător a soțului său la momentul la care au încheiat contractul de amanet. Precizează că condiția ca falsul să producă efecte juridice o reprezintă existența unei stări de fapt sau de drept împotriva căruia falsul să fie utilizat și solicită a se avea în vedere că la acel moment nu se dorea utilizarea acelui fals. Arată că condiția preexistenței stării de fapt sau de drept împotriva căruia falsul nu a fost utilizat poate conduce doar la concluzia că faptele nu există din punct de vedere penal și pe cale de consecință apreciază că se impune achitarea inculpatei.

În ceea ce privește celelalte două contracte de amanet solicită a se avea în vedere că inculpata a urmărit să achiziționeze bijuteriile, obiect al contractului, în valoare de 500 lei.

Precizează că în hotărârea atacată s-a reținut faptul că infracțiunea de fals este o infracțiune de pericol nu de rezultat, și atâta timp cât ea a fost săvârșită se întrunesc toate condițiile prevăzute de lege. Arată că pericolul trebuie individualizat în funcție de circumstanțele concrete ale faptei și solicită a se avea în vedere valoare mică a prejudiciului, faptul că societatea de amanet nu a formulat nici o plângere împotriva inculpatei, acesta fiind în continuare angajată și raportat la acestea consideră că pericolul social al acestor două fapte de fals este extrem de redus, motiv pentru care apreciază că se poat aplica disp. art. 18/1 C. pen.

Solicită a se avea în vedere că inculpatei C. E. i s-a aplicat o pedeapsă aproape similară cu ceea a inculpatei V. I. în condițiile în care a creat o stare de insecuritate în calitatea sa de menajeră în casa părții vătămate, a înșelat încrederea acordată, prejudiciul nu a fost recuperat și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmăriri penale încercând să disimuleze faptul că ea ar fi fost cea care a sustras bunurile.

Solicită a se avea în vedere că inculpata nu are antecedente penale, fiind o persoană cu o probitate morală care nu a fost pusă la îndoială până în acest moment și precizează că aceasta regretă faptele săvârșite.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpata V. I. în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că judecătorul fondului a stabilit în mod corect, raportat la împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și de atitudinea pe care ambele inculpate au avut-o pe parcursul procesului penal de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în sarcina lor, că aplicabile în cauză sunt prevederile Codului penal actual, raportat la instituția de care a uzat judecătorul fondului la momentul stabilirii pedepsei, respectiv amânarea executării pedepsei.

Apreciază sentința penală atacată ca fiind nelegală sub aspectul faptului că judecătorul fondului a pronunțat două soluții contradictorii pentru aceleași fapte, în condițiile în care deși a făcut aplicarea disp. art. 396 alin. 4 C. pr. pen. a dispus și condamnarea inculpatei.

Solicită înlăturarea din hotărârea atacată a sintagmei „condamnă” și menținerea soluției de amânare în ceea ce privește executarea pedepsei aplicată inculpatei V. I., prin extinderea efectelor și asupra inculpatei C. E..

Având ultimul cuvânt inculpata V. I. arată că regretă săvârșirea faptelor.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 1053/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud, în temeiul art. 396 alin. 4 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata C. E. fiica lui C. și P. născută la data de_ în Aiud, jud. A., având CNP_, cetățean român, studii 10 clase, îngrijitor la Școala Generală din Rădești, necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în Rădești, ., jud. A., la pedeapsa de:

● 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 noul Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 5 noul Cod penal (pentru fapta din luna aprilie 2012),

● 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 noul Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 5 noul Cod penal (pentru fapta din luna iunie 2012),

● 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 noul Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 5 noul Cod penal (pentru fapta din luna aprilie 2012),

● 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 noul Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 5 noul Cod penal (pentru fapta din luna iunie 2012),

totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b noul Cod penal instanța a contopit cele șase pedepse menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, la care a adaugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (și anume un spor de 7 luni și 10 zile) rezultând o pedeapsă rezultantă finală de 1 an și 10 zile închisoare.

În temeiul prevederilor art. 83 noul Cod penal a amânat aplicarea pedepsei de 1 an și 10 zile închisoare, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani calculați de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul prevederilor art. 85 noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata C. E. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele stabilite de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a încredințat supravegherea inculpatei C. E. Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul A., care va sesiza instanța în cazul intervenirii vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 86 alin. 4 noul Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 83 alin. 4 noul Cod penal a atenționat pe inculpata C. E. cu privire la dispozițiile art. 88 noul Cod penal care prevăd revocarea amânării aplicării pedepsei cu consecința aplicării și executării pedepsei, în cazul în care nu respectă, cu rea – credință măsurile de supraveghere stabilite în sarcina sa, în cazul în care nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre sau în cazul în care în termenul de supraveghere mai săvârșește o nouă infracțiune.

În temeiul art. 396 alin. 4 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata V. I. fiica lui C. și I. născută la data de_ în Aiud, jud. A., având CNP_, cetățean român, studii 12 clase, gestionar la ., necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în Aiud, ., ., jud. A., la pedeapsa de:

totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b noul Cod penal instanța a contopit cele șase pedepse menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare, la care a adaugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (și anume un spor de 4 luni) rezultând o pedeapsă rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În temeiul prevederilor art. 83 noul Cod penal a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani calculați de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul prevederilor art. 85 noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata V. I. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele stabilite de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a încredințat supravegherea inculpatei V. I. Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul A., care va sesiza instanța în cazul intervenirii vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 86 alin. 4 noul Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 83 alin. 4 noul Cod penal a atenționat pe inculpata V. I. cu privire la dispozițiile art. 88 noul Cod penal care prevăd revocarea amânării aplicării pedepsei cu consecința aplicării și executării pedepsei, în cazul în care nu respectă, cu rea – credință măsurile de supraveghere stabilite în sarcina sa, în cazul în care nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre sau în cazul în care în termenul de supraveghere mai săvârșește o nouă infracțiune.

S-a constatat că persoana vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. D. cu domiciliul în Rădești, ., județul A. și a fost obligată inculpata C. E. la plata către partea civilă B. D. a sumei de 5200 de lei cu titlu despăgubiri materiale.

În temeiul prevederilor art. 25 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus anularea contractului de amanet nr._/27.04.2012 emis în numele societății Amanet Aiud Doi SRL, anularea certificatului de restituire nr._/19.06.2012 emis în numele societății Amanet Aiud Doi SRL, anularea contractului de amanet nr._/30.06.2012 emis în numele societății Amanet Aiud Doi SRL, anularea certificatului de restituire nr._/06.09.2012 emis în numele societății Amanet Aiud Doi SRL.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele C. E. și V. I. la plata către stat a câte 175 de lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Suma de 300 de lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu pentru inculpata C. E. a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 655/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud înregistrat pe rolul instanței la data de 25.10.2013 sub dosar nr._ au fost trimise în judecată inculpatele: C. E. pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 Cod penal și a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute și pedepsite de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și V. I. trimisă în judecată pentru săvârșirea a patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute și pedepsite de art. 290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a menționat că:

Inculpata C. E. în perioada aprilie 2012 - februarie 2013 a sustras din locuința părții vătămate mai multe bijuterii și suma de 200 lei, bijuteriile amanetându-le ulterior în două rânduri la . SRL, pe numele soțului său C. D., folosindu-se de cartea de alegător a acestuia și semnând în locul acestuia fără acceptul acestuia.

Inculpata V. I., în perioada aprilie – septembrie 2012 a întocmit în fals două contracte de amanet prin înserarea unui alt nume în dreptul debitorului precum și două certificate de restituire în care a consemnat în fals numele debitorului și a semnat în dreptul acestuia, în fals.

La solicitarea instanței, au fost depuse la dosarul cauzei: fișele de cazier ale inculpatelor (fl. 5, 11), adresa nr.XVI/4/148/10.01.2014 emisă de Banca Națională a României (fl. 27).

La termenul de judecată din 12.12.2013 cele două inculpate au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței, sens în care li s-a luat câte o declarație care s-a consemnat la dosar (fl. 20, 21).

Prezentă la ședința din data de 12.12.2013, persoana vătămată B. D. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei, reprezentând valoarea a 35 grame de aur.

În ședința din data de 26.06.2014 a fost depus un înscris în circumstanțiere pentru inculpata V. I. (fl. 55).

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt: Inculpata C. E. a efectuat servicii de curățenie în locuința familiei B. începând din anul 2009, în fiecare zi de vineri. Începând din luna aprilie 2012, inculpata C., profitând de încrederea acordată de membrii de familie ai persoanei vătămate B. D., a sustras mai multe bunuri din casa familiei B., după cum urmează:

În luna aprilie 2012, în timp ce efectua curățenie în dormitorul persoanei vătămate a observat o casetă cu bijuterii, a răsturnat toate bijuteriile in casetă pentru a le vedea, după care le-a introdus în casetă, continuându-și curățenie. În timpul efectuării acestei operațiuni, soția persoanei vătămate, B. I., se afla în camera copilului. După ce a terminat curățenia, inculpata s-a întors în dormitor, de unde, a sustras din caseta cu bijuterii o brățară de aur în formă de cerc, un lanț cu cruciuliță de aur și un medalion de aur, bijuterii pe care le-a introdus în buzunar și a părăsit locuința persoanei vătămate.

A doua zi inculpata C. s-a deplasat la punctul de lucru al . SRL și a predat cantitatea de aur sustrasă pe numele soțului ei – C. D. – folosindu-se de cartea de alegător a acestuia. La punctul de lucru respectiv era de serviciu inculpata V. I., care a întocmit contractul de amanet nr._/27.04.2012 înserând în fals numele clientului C. D. în contractul respectiv, deși persoana care a predat bunurile amanetate și care a ridicat suma aferentă a fost inculpata C.. Cu această ocazie inculpata C. a semnat în fals contractul de amanet menționat mai sus, la rubrica ”debitor” imitând semnătura soțului ei, fără a acesta din urmă să aibă cunoștință despre acest lucru.

Pentru bijuteriile sustrase de la persoana vătămată B. și amanetate în 27 aprilie 2012, inculpata C. a primit suma de 215 lei pe care i-a cheltuit.

Ulterior, la data de 19.06.2012 inculpata V. I., angajată la . SRL a încheiat în fals certificatul de restituire nr._ din care rezultă că numitul C. D. s-a prezentat la punctul de lucru al societății de amanet pentru a ridica bijuteriile amanetate. În realitate C. D. nu s-a prezentat la amanet pentru restituirea bijuteriilor și nu a semnat certificatul de restituire, ci inculpata V. a inserat date nereale în certificatul de restituire amintit și a semnat în locul numitului C. D.. După semnarea certificatului de restituire inculpata V. a ridicat personal bijuteriile amanetate de inculpata C. E., depunând în casieria societății de amanet suma de 280,58 de lei însușindu-și bijuteriile respective, după care, ulterior, a vândut aceste bijuterii unei persoane ce nu a putut fi identificată.

În luna iunie 2012 inculpata C., cu ocazia prezentării la curățenie la familia B., a sustras din aceeași casetă cu bijuterii următoarele bijuterii de aur: o brățară în formă de lanț, o pereche de cercei cu verigă, o pereche de cercei cu trei pietre, o pereche de cercei sub forma cifrei 8, o pereche de cercei mici, un inel sub formă de șarpe și un lanț. Și de dată aceasta inculpata C. a acționat în mod silimar cu prima sustragere: a doua zi s-a prezentat la punctul de amanet unde se afla tot inculpata V., a amanetat bijuteriile sustrase semnând un nou contract de amanet (nr._/30.06.2012) în numele soțului său C. D., prin imitarea semnăturii acestuia și fără ca acesta să aibă cunoștință nici despre acest fapt, primind pentru bijuteriile amanetate suma de 350 de lei, pe care apoi i-a cheltuit pentru satisfacerea unor nevoi personale.

Inculpata V. a procedat similar cu fapta din aprilie 2012, și anume a întocmit contractul de amanet nr._/30.06.2012 înserând în fals numele clientului C. D. în contractul respectiv, deși persoana care a predat bunurile amanetate și care a ridicat suma aferentă a fost inculpata C.. La data de 06.09.2012 inculpata V. a încheiat în fals certificatul de restituire nr._ din care rezultă că numitul C. D. s-a prezentat la punctul de lucru al societății de amanet pentru a ridica bijuteriile amanetate în data de 30.06.2012. În realitate C. D. nu s-a prezentat la amanet pentru restituirea bijuteriilor și nu a semnat certificatul de restituire, ci inculpata V. a inserat date nereale în certificatul de restituire amintit și a semnat în locul numitului C. D.. După semnarea certificatului de restituire inculpata V. a ridicat personal bijuteriile amanetate de inculpata C. E., depunând în casieria societății de amanet suma de 483 de lei însușindu-și bijuteriile respective, după care, ulterior, a vândut aceste bijuterii unei persoane ce nu a putut fi identificată.

În luna februarie 2013 inculpata C., cu ocazia prezentării la curățenie la familia B., a sustras din geanta numitei B. I., dintr-un portmoneu, suma de 100 de lei, pe care i-a utilizat apoi în scop personal.

În luna martie 2013 inculpata C. cu ocazia prezentării la curățenie la familia B., a sustras tot din geanta numitei B. I., dintr-un portmoneu, o altă sumă de 100 de lei, pe care i-a utilizat apoi în scop personal.

Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită prin următoarele probe:

- Proces verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto,

- Declarația persoanei vătămate B. D.,

- Declarațiile martorului B. I. – soția persoanei vătămate, posesoarea bijuteriilor și a sumei de 200 lei,

- Declarațiile martorului D. A. și declarațiile martorului M. E. - care au cunoștință despre bijuteriile deținute de numita B. I. și care cunosc faptul că inculpata C. E. făcea curățenie la familia B. acasă,

- Declarațiile martorului C. D. - soțul inculpatei C. E. care arată că nu a avut cunoștință despre faptele de furt săvârșite de soția sa și care declară că nu a predat spre amanetare bijuterii din aur și nici nu a semnat sau încheiat vreun contract de amanet sau certificat de restituire,

- Înscrisuri - contractele de amanet și certificatele de ridicare în original,

- Procese verbale de obținere a unor modele de scris,

- Chitanțe,

- Declarațiile inculpatei C. E. și declarația inculpatei V. I. - de recunoaștere a săvârșirii faptelor, care s-au coroborat cu celelalte probe.

În drept, prin rechizitoriul parchetului, faptele celor două inculpate așa cum au fost descrise mai sus, au fost încadrate în infracțiunile:

-furt prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 vechiul Cod penal, pentru care se prevede o pedeapsă de la 1 la 12 ani închisoare,

-fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 vechiul Cod penal, pentru care se prevede o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda,

Față de încadrarea juridică a faptelor, s-au făcut câteva precizări.

Mai întâi, începând cu data de 1 februarie 2014, o dată cu intrare în vigoare a noilor coduri în materie penală, instanța este ținută de aplicarea imediată a dispozițiilor de procedură penală prevăzute de noul Cod de procedură penală, respectiv de aplicarea principiului legii penale mai favorabile care guvernează dreptul penal material, art. 5 din noul Cod Penal.

Din această ultimă perspectivă, având în vedere faptul că infracțiunea de furt prevăzută atât în vechiul, cât și în noul Cod penal este sancționată în limite speciale mai reduse în noul Cod penal (de la 6 luni la 3 ani, față de limitele 1-12 ani în vechiul Cod penal), instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor noului Cod penal, calificând legea nouă ca fiind mai favorabilă inculpatei C. E., motiv pentru care a procedat la recalificarea juridică a faptelor în conformitate cu noile dispoziții.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată instanța a constatat că această infracțiune este incriminată și în noul Cod penal, la art. 322 alin. 1 unde se prevede o sancțiune cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Pentru a identifica legea penală mai favorabilă instanța a făcut o analiză globală, a tuturor insituțiilor penale prevăzute în cele două legi. D. fiind faptul că în noul Cod penal s-a introdus instituția amânării aplicării pedepsei, care ar putea fi aplicată celor două inculpate, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor noului Cod penal, calificând legea nouă ca fiind mai favorabilă și pentru inculpata V., motiv pentru care a procedat la recalificarea juridică a faptelor în conformitate cu noile dispoziții.

Prin urmare instanța a reținut în sarcina inculpatei C. E. săvârșirea infracțiunilor de furt prevăzută de art. 228 alin. 1 noul Cod penal și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 noul Cod penal. A reținut în sarcina inculpatei V. I. săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 noul Cod penal.

Furtul. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii acestora pe nedrept. Urmarea imediată a infracțiunii constă în deposedarea persoanei vătămate de bunurile aflate în posesia ei și trecerea acestora în posesia inculpatului. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunurilor datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpată a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

Din întregul probatoriu administrat în cauză a rezultat că inculpata C. a acționat în patru rânduri, în baza a patru rezoluții infracționale distincte, și, în repetate rânduri, a sustras bunuri de la aceeași persoană vătămată, prin urmare în speță sunt întrunite condițiile pluralității de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni, prevăzute de art. 38 alin.1 noul Cod penal.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 16 alin. 1 pct. 1 lit. a) noul Cod penal, inculpata prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptelor. Așadar, vinovăția inculpatei a rezultat din declarațiile martorilor și declarațiile inculpatei prin care a recunoscut săvârșirea faptelor și modalitatea de comitere a acestora.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată Elementul material al acestei infracțiunii constă în falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau alterare, urmată de folosirea înscrisului fals sau încredințarea lui spre folosire. Inculpata C. a realizat elementul material al celor două infracțiuni prin încheierea în fals a două contracte de amanet pentru a-și însuși contravaloarea bunurilor amanetate. Inculpata V. a realizat elementul material al celor patru infracțiuni prin încheierea în fals a două contracte de amanet și două certificate de restituire a bunurilor pentru a ascunde însușirea bunurilor amanetate de către inculpata C..

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură în mod firesc aceste categorii de înscrisuri.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunile celor două inculpate rezultă din aceea că în lipsa falsificării contractelor și a certificatelor aferente nu s-ar fi adus atingere încrederii publice.

În ceea ce privește latura subiectivă, cele două inculpate au săvârșit infracțiunile cu intenție indirectă, potrivit art. 16 alin. 3 lit. b noul Cod penal, ambele inculpate prevăzând rezultatul faptelor sale și acceptând posibilitatea producerii lui.

La individualizarea pedepsei aplicate instanța a avut în vedere dispozițiile art. 46 noul Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 noul Cod penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale fiecăreia dintre inculpatule și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor, după cum au fost arătate mai sus.

Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul mediu de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii (mai multe bijuterii și sume de bani), valoarea prejudiciului cauzat, dar și modalitatea de comitere a faptelor (prin profitarea de încrederea acordată inculpatei C. de familia B., în repetate rânduri) care este de natură să îngrijoreze comunitatea din perspectiva siguranței imediate. Totodată s-a reținut faptul că inculpata C. a comis cele patru furturi pentru a-și cumpăra cele necesare traiului.

Instanța a retinut și gradul mediu de pericol social concret al falsurilor, având în vedere perioada relativ scurtă de timp în care au fost comise actele materiale, numărul relativ mare al acestora.

Totodată instanța a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale celor două inculpat ce a rezultat din fișele de cazier depuse la dosar.

Ținând cont de ansamblul celor arătate, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin stabilirea unor pedepse orientate înspre nivelul minim al limitelor speciale prevăzute de lege.

Totodată instanța a dat eficacitate prevederilor art. 320¹ vechiul Cod de procedură penală, având în vedere poziția de recunoaștere a faptelor de către ambele inculpate, care au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penala, fără a solicita administrarea de probe.

Prin urmare s-a redus cu o treime a limitele de pedeapsă prevăzute de lege, limite care, reduse, în cazul infracțiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. 1 nou Cod penal, sunt de la 4 luni închisoare la 2 ani închisoare, iar în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 noul Cod penal sunt de la 4 luni la 2 ani închisoare.

A. Constatând că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele inculpatei C. E. există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpată, instanța, potrivit art. 396 alin. 4 noul Cod de procedură penală a stabilit pentru inculpata C. E. următoarele pedepse:

totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b noul Cod penal instanța a contopit cele șase pedepse menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (și anume un spor de 7 luni și 10 zile) rezultând o pedeapsă rezultantă finală de 1 an și 10 zile închisoare.

Instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 83 noul Cod penal, conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei stabilindu-se un termen de supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții: pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii cu excepțiile menționate la articolul de lege amintit; infractorul își manifestă acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; se apreciază de instanță că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

În cauză pedeapsa stabilită prin prezenta sentință este de 1 an și 10 zile închisoare, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și și-a dat acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității. În ceea ce privește convingerea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă determinată, instanța a apreciat că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este și, mai ales, va fi un eveniment singular în viața inculpatei care, fiind o persoană la vârsta maturității, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială. Convingere este fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatei, constând în vârsta și integrarea sa în familie și în societate.

În temeiul prevederilor art. 85 noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata C. E. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele stabilite de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A încredințat supravegherea inculpatei C. E. Serviciului de probațiune A., care va sesiza instanța în cazul intervenirii vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 86 alin. 4 noul Cod penal.

B. Constatând că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele inculpatei V. I. există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpată, instanța, potrivit art. 396 alin. 4 noul Cod de procedură penală a stabilit pentru inculpata V. I. pedeapsa de:

totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b noul Cod penal instanța a contopit cele patru pedepse menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (și anume un spor de 4 luni) rezultând o pedeapsă rezultantă finală de 8 luni închisoare.

Nu s-a reținut apărarea inculpatei V. prin avocat ales, care a arătat instanței că se impune achitarea, fiind aplicabile prevederile art. 18 indice 1 Cod penal deoarece nu s-a produs un prejudiciu prin fapta acestei inculpate. Instanța a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unui număr de 4 fapte penale pentru care, conform considerentelor expuse pe larg, s-a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri. Mai mult instanța a reținut că pentru existența acestei infracțiuni nu este necesară producerea unui prejudiciu societății la care era angajată inculpata, fiind în prezența unei infracțiuni de pericol. Un eventual prejudiciu cauzat societății la care era angajată inculpata V. ar fi putut atrage eventual săvârșirea unei infracțiuni de delapidare.

În cauză pedeapsa stabilită prin prezenta sentință este de 8 luni închisoare, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și și-a dat acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității. În ceea ce privește convingerea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă determinată, instanța a preciat că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este și, mai ales, va fi un eveniment singular în viața inculpatei care, fiind o persoană la vârsta maturității, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială. Convingere este fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatei, constând în vârsta și integrarea sa în familie și în societate.

În temeiul prevederilor art. 85 noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata V. I. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele stabilite de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A încredințat supravegherea inculpatei V. I. Serviciului de probațiune A., care va sesiza instanța în cazul intervenirii vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 86 alin. 4 noul Cod penal.

Latura civilă

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă, participând în cursul urmăririi penale ca martor.

În prezenta cauză s-a constituit parte civilă persoana vătămată B. cu suma totală de 5200 de lei (5000 de lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase – aproximativ 35 g de aur – și 200 de lei suma sustrasă din portofel).

Pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală, în acord cu dispozițiile art. 1357 și următoarele din Noul Cod Civil, respectiv răspunderea pentru fapta proprie, este necesar a fi îndeplinite o . condiții în mod cumulativ, cunoscut fiind faptul că latura civilă într-o cauză penală se soluționează după regulile impuse de legislația civilă în vigoare, în materie. Aceste condiții vizează existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs precum și existența vinovăției persoanei care a cauzat prejudiciul. În ceea ce privește ultimele condiții expuse, instanța constată că acestea apar îndeplinite ca și o consecință firească a dezlegării date laturii penale a cauzei.

D. fiind că din probele administrare a rezultat fără dubiu că partea civilă B. D. a suferit un prejudiciu material ca urmare a săvârșirii celor patru infracțiuni de furt, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate B. D. prin faptele inculpatei C. nu a fost recuperat până în prezent, că acest prejudiciu este unul cert și direct, în baza art. 397 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 14 Cod procedură penală și art. 1349 și 1357 noul Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. D. și a obligat inculpata C. E. la plata către partea civilă a sumei de 5200 de lei cu titlu despăgubiri materiale.

Având în vedere că, săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comisă prin încheierea în fals a contractelor nr._/27.04.2012 și nr._/30.06.2012 și a certificatelor de restituire aferente acestora nr._/19.06.2012 și nr._/06.09.2012, în baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală instanța a dispus anularea acestor înscrisuri.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata V. I..

Prin apărătorul ales inculpata apelantă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, aplicarea prevederilor art. 5 C. pen., respectiv a se constata că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.

În ceea ce privește primele două fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv cele săvârșite în data de 27.04.2012 și 30.06.2012, se solicită achitarea inculpatei având în vedere că faptele reținute nu există, iar în ceea ce privește faptele săvârșite în data de 19.06.2012 și în 6.09.2012 se solicită achitarea inculpatei având în vedere că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În motivarea apelului se arată că hotărârea pronunțată de Judecătoria Aiud este nelegală considerând că în mod eronat s-a reținut ca lege penală mai favorabilă legea nouă, în condițiile în care pentru fapta pentru care inculpata V. I. a fost trimisă în judecată, limitele speciale ale infracțiunii sunt mult inferioare pe legea penală veche și având în vedere concursul de infracțiuni, în a cărei materie, în legea nouă, există obligativitatea aplicării sporului de pedeapsă, în condițiile în care pe legea veche nu există această obligativitate, precum și din prisma existenței disp. art. 18/1, pe care le apreciază ca fiind favorabile în comparație cu oricare alte măsuri prevăzute de legea penală nouă.

În ceea ce privește celelalte două contracte de amanet solicită a se avea în vedere că inculpata a urmărit să achiziționeze bijuteriile, obiect al contractului, în valoare de 500 lei.

Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpata V. I. este fondat și va fi admis și va extinde efectele apelului și asupra inculpatei C. E., din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută și însușită de către inculpate, care au solicitat a fi judecate în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției.

Astfel, s-a reținut că inculpata C. E. a efectuat servicii de curățenie în locuința familiei B. începând din anul 2009, în fiecare zi de vineri. Începând din luna aprilie 2012, inculpata C., profitând de încrederea acordată de membrii de familie ai persoanei vătămate B. D., a sustras mai multe bunuri din casa familiei B., după cum urmează:

Pentru bijuteriile sustrase de la persoana vătămată B. și amanetate în 27 aprilie 2012, inculpata C. a primit suma de 215 lei pe care i-a cheltuit.

Încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de fond este legală.

Prin apelul declarat inculpata V. I. a criticat legea penală mai favorabilă reținută de către instanța de fond, apreciind că legea penală mai favorabilă este legea veche deoarece i se putea aplica disp. art. 18/1 C.p. 1969.

La fel, s-a criticat sentința fondului apreciindu-se de către inculpată că faptele săvârșite în data de 27.04.2012 și 30.06.2012 nu există motivat de faptul că nu întrunesc condițiile pentru a constitui o faptă prevăzută de legea penală, având în vedere că inculpata, în calitate de angajată a unei case de amanet a acceptat ca coinculpata C. E. să prezinte cartea de alegător a soțului său la momentul la care au încheiat contractul de amanet.

S-a arătat că pentru ca falsul să producă efecte juridice trebuie să existe o stare de fapt sau de drept împotriva căruia falsul să fie utilizat iar la acel moment nu se dorea utilizarea acelui fals. Astfel, condiția preexistenței stării de fapt sau de drept împotriva căruia falsul nu a fost utilizat poate conduce doar la concluzia că faptele nu există din punct de vedere penal și pe cale de consecință se impune achitarea inculpatei.

Curtea apreciază că argumentele inexistenței acestor fapte contravin logicii și nu numai logicii juridice.

Astfel, se constată că potrivit art. 322 C.p. falsul în înscrisuri sub semnătură privat constă în falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau alterare, urmată de folosirea înscrisului fals sau încredințarea lui spre folosire. Inculpata C. a realizat elementul material al celor două infracțiuni prin încheierea în fals a două contracte de amanet pentru a-și însuși contravaloarea bunurilor amanetate.

Inculpata apelantă V. a realizat elementul material al celor patru infracțiuni prin încheierea în fals a două contracte de amanet și două certificate de restituire a bunurilor pentru a ascunde însușirea bunurilor amanetate de către inculpata C..

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură în mod firesc aceste categorii de înscrisuri.

Nu se poate susține că încheierea în fals a celor două contracte de amanet nu ar fi produs consecințe juridice, astfel că faptele există, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpata apelantă.

În ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpata apelantă pornește de la premisa că faptele sale nu prezintă gradul de pericol social ale unor infracțiuni, fiind minore, astfel că în acest context mai favorabilă este legea veche, care permitea aplicarea disp. art. 18/1 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Instanța de fond, în aprecierea legii penale mai favorabile nu a apreciat că faptele săvârșite de inculpată sunt minore și nu prezintă gradul de pericol social, iar în acest context, legea penală nouă este mai favorabilă inculpatei, opinie împărtășită și de către Curte.

Prin faptele sale inculpata apelantă a permis ca inculpata C. să valorifice bunurile sustrase și să beneficieze de banii obținuți, astfel că nu se poate susține că faptele sunt minore și nu prezintă un grad redus de pericol social pentru ca disp. art. 18/1 C.p.1969 să poată fi aplicate.

Cu toate acestea, instanța de fond, dispunând amânarea aplicării pedepselor, în mod greșit a folosit sintagma „condamnă” în ce le privește pe inculpate, conform art. 396 al. 4 C.p.p. trebuind doar să stabilească pedepsele și să dispune amânarea aplicării acestora.

În aceste condiții apelul declarat de către inculpata V. I. va fi admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. și se va extinde efectele acestuia și asupra inculpatei C. E. pentru aceleași considerente.

Conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpata V. I. împotriva sentinței penale nr. 1053/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud, extinde efectele apelului și asupra inculpatei C. E. și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul greșitei folosiri a sintagmei „condamnă” în ce le privește pe inculpatele V. I. și C. E., pe care o înlocuiește cu sintagma „aplică pedeapsa de” pentru fiecare dintre inculpate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 20.01.2015.

Președinte, Judecător,

C. M. M. D. G.

Grefier

L. B.

Red/tehn DG/02.02.2015/2 exp

Jud fond L. M. F.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 60/2015....		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 40/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 40/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA