Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 39/A/2015

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. M.

Judecător D. G.

Grefier L. B.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:

M. C. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea responsabilă civilmente ., partea civilă O. P. N. și inculpații A. S. S. și N. I. S. împotriva sentinței penale nr. 379/20.10.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția Penală în dosarul penal nr._ .

La primul apel nominal făcut în ședința publică se prezintă:

- inculpatul apelant A. S. S. asistat de apărătorul ales, avocat P. C.;

- inculpatul apelant N. I. S. asistat de avocat I. N. în substituirea apărătorului ales, avocat P. A.;

- partea civilă apelantă O. P. N. asistat de apărătorul ales, avocat C. V.;

- consilier juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente ..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocat P. C., apărătorul ales al inculpatului apelant A. S. S. depune la dosarul cauzei motive de apel în scris.

Avocat I. N. în substituirea apărătorului ales, avocat P. A. pentru inculpatul apelant N. I. S. S. depune la dosarul cauzei motive de apel în scris.

Consilier juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente . depune la dosarul cauze împuternicire avocațială.

Întrebați fiind inculpații apelanți A. S. S. și N. I. S. arată că nu cunosc motivele de apel formulate de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Instanța aduce la cunoștință inculpaților A. S. S. și N. I. S. motivele de apel formulate de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Întrebat fiind, inculpatul A. S. S. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.

Întrebat fiind, inculpatul N. I. S. arată că dorește să dea declarații în cauza.

Se procedează la audierea inculpatul N. I. S., în condițiile prev. de art. 378 C.pr.pen. rap. la art. 107 și urm. C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.

Inculpatul N. I. S. depune la dosarul cauzei un memoriu.

Consilier juridic A. M. I., pentru partea responsabilă civilmente . solicită amânarea cauzei pentru studierea motivelor de apel depuse la dosarul cauze, având în vedere că acestea nu au fost comunicate.

Avocat P. C., apărătorul ales al inculpatului apelant A. S. S. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea motivelor de apel formulate de partea civilă O. P. N..

Avocat I. N. în substituirea apărătorului ales, avocat P. A. pentru inculpatul apelant N. I. S. solicită, în temeiul art. 180 C. pr.pen. efectuarea unui supliment la raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză.

Precizează că acesta solicitare a fost inițial efectuată la data de 3.09.2014 în fața instanței de fond, având în vedere că în faza de urmărire penală nu a avut posibilitatea de a o formula, pentru faptul că expertiza nu a fost adusă la cunoștința inculpatului și nu a fost comunicată, iar a doua zi după depunerea acesteia, a fost întocmit rechizitoriul.

Arată că a formulat această cerere în fața Tribunalului Hunedoara care a respins-o apreciind ca nefiind utilă și concludentă prezentei cauze, fără a se explica motivul respingerii.

Apreciază că punctul 7 al expertizei este neclar întrucât nu este stabilit locul producerii accidentului, respectiv locul unde a avut loc impactul dintre cele două autovehicule.

Arată că în concluzii se reține faptul că ambii conducători auto, în același timp au trecut axul longitudinal continuu, fapt apreciat ca fiind fizic imposibil din punct de vedere al coliziunii, întrucât impactul a fost unul singur, într-un singur loc și nu au existat două impacturi.

Consideră că în măsura în care ambii conducători auto au trecut axul longitudinal continuu, trebuie imperios a se stabili ordinea cronologică a depășirii axului longitudinal

Arată că din prima declarație dată de inculpatul N. I. S. în fața organelor de poliție, rezultă că acesta, în momentul în care a intenționat să vireze și să depășească autovehiculul condus de partea vătămată O., fiind în paralel cu acesta, a fost lovit din partea dreaptă de partea vătămată și solicită a se avea în vedere că această concluzie rezultă în mod clar din expertiza efectuată, aflată la pol opus cu declarația părții vătămate care a relatat faptul că inculpatul N. este cel care a lovit autoturismul său.

Avându-se în vedere poziționarea mașinilor după accident și urmele de impact care au fost în mod clar stabilite prin expertiza efectuată, apreciază că se impune a fi stabilit de către expert dacă accidentul a avut loc pe banda stângă a sensului de mers Hațeg - C., cu atât mai mult cu cât din expertiză rezultă că partea vătămată a făcut o mișcare la stânga, prin depășirea axului longitudinal continuu.

Concluzionând, apreciază că expertul nu a determinat cu precizie locul impactului, lăsând doar a se înțelege că acesta a avut loc în zona de debut a urmelor de frânare, ceea ce este extrem de relativ.

Consideră că pentru justa soluționarea a cauzei se impune ca expertul să ofere precizări suplimentare referitoare la faptul că prin încălcarea regulilor de circulație de către partea vătămată O., încălcări care au fost menționate în raportul de expertiză, respectiv efectuarea virajului spre stânga în mod necontrolat, cu trecerea axului longitudinal continuu, accidentul de circulație s-ar mai fi produs.

Consideră că în condițiile în care partea vătămată nu ar fi virat stânga, spre autoturismul inculpatului și nu ar fi intrat în coliziune cu autovehiculul condus de către acesta, manevra de depășire a inculpatului ar fi fost finalizată fără probleme și fără a conduce la vreun accident.

Cu privire la solicitările formulate de consilierul juridic A. M. I. și de avocat P. C., referitoare la acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea motivelor de apel depuse la dosarul cauzei, arată că nu se opune.

Avocat Câmpenu V. apărătorul ales al părții civile apelantă O. P. N., cu privire la solicitările formulate de consilierul juridic A. M. I. și de avocat P. C. referitoare la acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea motivelor de apel depuse la dosarul cauzei, arată că nu se opune, în condițiile în care există o intenție de împăcare și recuperare parțială a prejudiciului, din partea familiei inculpatului N..

Cu privire la solicitarea de efectuare a unei supliment la expertiza dispusă în cauză, arată că se opune acesteia, în condițiile în care consideră că aceasta a clarificat mecanismul producerii accidentului, luându-se în considerare probele luate de la fața locului accidentului, așa cum au fost acestea consemnate în procesul verbal și în planșele foto, precum și deformațiile de impact a celor două autoturisme. Apreciază că a solicita expertului de a se pronunța pe o supoziție în afara acestor elemente materiale excede competenței acestuia.

Consilier juridic A. M. I., pentru partea responsabilă civilmente . arată că se opune efectuării unui supliment la raportul de expertiză, apreciind că aceasta a determinat în mod clar cauzele producerii accidentului.

Avocat P. C., apărătorul ales al inculpatului apelant A. S. S. solicită admiterea cererii de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză, în condițiile în care nu se solicită stabilirea mecanismului de producere a accidentului ci doar să se stabilească locul impactului, în condițiile în care la fila 69 a expertizei se menționează că partea vătămată a virat roțile directoare spre stânga și a pătruns pe contrasens.

Reprezentanta Ministerului Public, cu privire la solicitările formulate de consilierul juridic A. M. I. și de avocat P. C. referitoare la acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea motivelor de apel depuse la dosarul cauzei, solicită respingerea acestora ca nejustificate, considerând că se putea solicita lăsarea cauzei la a doua strigare, în condițiile în care apărătorii au fost în măsură a pune concluzii pe cererea în probațiune formulată.

Cu privire la cererea în probațiune formulată de d-na avocat I. N., de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză, solicită respingerea acesteia, considerând că prin teza probatorie expusă se tinde a se dovedii ipoteza vehiculată de inculpat pe tot parcursul procesului, respectiv un accident de circulația comis din culpă, iar leziunile suferite de partea vătămată sunt datorate acestui accident. Arată că prin această solicitare nu se dorește doar stabilirea locului accidentului în condițiile în care s-a făcut referire la faptul că partea vătămată ar fi făcut mișcare la stânga, depășind axul drumului. Apreciază că cererea de suplimentare a probațiunii nu are nici un suport probator, motiv pentru care instanța de fond a dispus, în mod corect, respingerea acesteia.

Consilier juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente . invocă disp. art. 19 alin. 5 C.pr. pen. cu privire la faptul că repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legilor civile, astfel încât consideră că motivele de apel depuse la dosarul cauzei trebuiau comunicate.

Instanța solicită consilierului juridic A. M. I., pentru partea responsabilă civilmente . să indice în mod concret temeiul juridic pentru comunicarea actelor depuse la dosarul cauzei în procedura penală.

În deliberare, Curtea de Apel, relativ la cererea de suplimentare a probatoriului formulată de apărătorul inculpatului N. I. S., în temeiul art. 100 alin. 4 li.a și b C. pr. pen. constată lipsa de relevanță a acestei cereri în raport de obiectul probațiunii, apreciind că pentru dovedirea elementelor de fapt care constituie obiectul probei, au fost administrate suficiente probe, așa cum rezultă din întreg dosarul cauzei.

În ceea ce privește cererile de amânare formulate de partea responsabilă civilmente . prin consilierul juridic A. M. I. și apărătorul ales al inculpatului A. S. S., pentru a lua cunoștință de motivele de apel depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată, Curtea de Apel precizează că aceste cereri nu sunt justificate în raport de măsurile preventive luate cu privire la inculpații apelanți A. S. S. și N. I. S. din perspectiva în care părțile au posibilitatea să solicite lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoștință în mod nemijlocit de conținutul motivelor de apel.

Consilier juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente . solicită lăsarea cauzei la o nouă strigare.

Instanța, față de solicitarea consilierului juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente . dispune lăsarea cauzei la o nouă strigare, pentru studierea motivelor de apel.

La al doilea apel nominal făcut în ședința publică se prezintă:

- inculpatul apelant A. S. S. asistat de apărătorul ales, avocat P. C.;

- inculpatul apelant N. I. S. asistat de avocat I. N. în substituirea apărătorului ales, avocat P. A.;

- partea civilă apelantă O. P. N. asistat de apărătorul ales, avocat C. V.;

- consilier juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente ..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara și pe cale de consecință desființarea în parte a sentinței penale atacată, sub aspectul celor două motive indicate în motivele de apel depuse la dosarul cauzei.

Precizează că primul motiv vizează aplicarea și a pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul N. I. S. cu privire la interzicerea exercitării unei activități de care s-a folosit la comiterea faptei, respectiv dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 3 ani.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel solicită a se avea în vedere că instanța de fond în mod greșit și nelegal a dispus obligarea în solidar a inculpaților cu partea responsabilă civilmente . la plata despăgubirilor civile, deși a reținut că infracțiunea săvârșită de aceștia este intenționată și a înlăturat ipoteza unui accident rutier cu consecința vătămării corporale din culpă, care era singura premisă ce ar fi putut atrage răspunderea asiguratorului în baza deciziei nr. 1/2005. Apreciază că se impune înlăturarea obligației în solidar a asiguratorului la plata despăgubirilor civile, la care au fost obligați inculpații.

Consilierul juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente . solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, considerând că în mod eronat instanța de fond a dispus obligația la plata despăgubirilor civile, având în vedere modul de săvârșire a faptei, prin intenție directă a inculpaților.

Solicită, pentru considerentele expuse în motivele scrise depuse la dosarul cauzei desființarea sentinței penale atacate în ceea ce privește obligarea în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile, iar în subsidiar diminuarea daunelor morale și materiale acordate. Arată, în ceea ce privește daunele materiale, că au fost acordate cheltuieli care nu au legătură cu prezenta cauză iar în ceea ce privește daunele morale consideră că acestea sunt exagerat de mari și nu a fost delimitat procentul acordat pentru suferințe suferite și cel acordat pentru prejudiciul de imagine.

Concluzionând, solicită, pentru motivele expuse, admiterea apelului așa cum a fost formulat, în principal înlăturarea obligației la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpații, iar în subsidiar diminuarea daunelor morale și materiale acordate.

Avocat Câmpenu V. apărătorul ales al părții civile apelantă O. P. N., critică hotărârea atacată sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei. Precizează că constituirea de partea civilă a fost efectuată în faza de urmărire penală, dar în procedura de cameră preliminară, într-un termen procesual util, a suplimentat această cerere prin solicitarea de obligare a inculpaților la plata dobânzilor legale, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a despăgubirilor și luarea măsurilor asiguratorii în cauză.

Solicită a se avea în vedere că instanța de fond prin hotărârea supusă controlului judiciar nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte.

De asemenea, apreciază sentința penală atacată ca fiind nelegală sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, considerând că nu s-a făcut o justă apreciere a întregii dimensiuni a prejudiciului moral cauzat, raportat la faptul că partea vătămată se afla în exercițiul funcției, participând la misiuni de ajutorare a unor colegi și el a fost cel care o oprit inculpații în trafic, dimpotrivă aceștia l-au urmărit cu insistență și deși era înarmat, nu a înțeles să folosească armamentul din dotare, sperând că inculpații vor renunța din proprie inițiativă la urmărire.

Solicită a se avea în vedere că persoana vătămată a fost foarte timorată, cerând sprijin colegilor, care nu au mai ajuns până la acel accident. După producerea accidentului persoana vătămată a rămas încarcerată în autoturism, suferind leziuni grave și pierzându-și pentru scurt timp cunoștința, iar după ce și-a revenit a strigat după ajutor, dar inculpații au fugit.

Consideră că prin faptele săvârșite de inculpați, părții vătămate i s-a adus și un prejudiciu de imagine, ca șef al postului de poliție căzut victimă unor agresiuni și de asemenea, familia sa a rămas fără sprijinul său, ajungând o povară pentru aceștia.

Apreciază că acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat este justificată și solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se elimine aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate.

Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Avocat P. C., apărătorul ales al inculpatului apelant A. S. S. solicită în baza art. 421 pct. 2 lit.a C. pr. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 379/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în rejudecare, prin admiterea cererii de schimbarea a încadrării juridice, condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 C. pen., la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege cu revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în a cărui termenul de încercare inculpatul a săvârșit o nouă faptă.

Arată că inițial s-a reținut infracțiunea de ultraj, raportat la atitudinea și acțiunile inculpatului A., și ulterior, raportat la declarația persoanei vătămate s-a considerat că se impune reținerea și a infracțiunii de tentativă de omor în sarcina inculpatului.

Precizează că infracțiunea de tentativă de omor, din punct de vedere al acuzării s-a desfășurat în trei etape:

Prima etapă o reprezintă incidentul desfășurat între inculpatul N. și partea vătămată O. în fața dispensarului din ., contrar celor declarate de partea vătămată, contrazicere dovedită cu declarațiile martorilor T. și A., se afla cei doi inculpați în mașina condusă de martorul T.. Precizează că partea vătămată a fost semnalizată cu farurile și determinată să oprească, în condițiile în care aceasta a oprit de bună voie. Adaugă faptul că declarația martorului T. este clară precizând că nu a oprit mașina ca urmare solicitărilor făcute de inculpatul A.. Arată că din declarația părții vătămate rezultă că s-a apropiat de conducătorul auto, iar la momentul în care se afla lângă portiera din stânga, inculpatul A. ar fi coborât cu un topor, i-ar fi adresat injurii și amenințări și ar fi încercat și să-l lovească cu piciorul.

Consideră că susținerile părții vătămate se impun a fi drastic cenzurate, având în vedere faptul că la urmărire penală s-a demonstrat cu certitudine faptul că referirea acestuia la topor sau la orice obiect contondent este nerealistă, în condițiile în care inculpatul A., care era în stare avansată de ebrietate, fapt rezultat din raportul de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei ce a stabilit un nivel al acesteia între 1,75 gr. ‰ și 1,90 gr. ‰, a coborât din mașină și a avut un schimb de replici cu partea vătămată și a încercat să-l lovească pe acesta.

Adaugă că din declarația părții vătămate rezultă faptul că la momentul la care inculpatul A. ar fi încercat să-l lovească, acesta se afla în fața autoturismului în timp ce el se afla la portiera stângă a autoturismului, și raportat la acesta consideră, având în vedere distanța considerabilă dintre aceștia, că orice încercare de lovire cu piciorul era sortită eșecului.

Precizează că inculpatul este conștient de faptul că a greșit acționând în maniera descrisă împotriva uni ofițer de poliție, dar acest lucru nu poate conduce la reținerea infracțiunii de tentativă de omor.

Arată că ulterior acelui incident, inculpatul A. este avertizat de către partea vătămată cu folosirea sprayului iritant lacrimogen. Partea vătămată s-a deplasat spre mașina sa și a plecat spre sediul postului de poliție, în timp ce mașina condusă de inculpatul N. și cu inculpatul A. aflat pe locul din dreapta se deplasează în aceeași direcție. La momentul la care ajung în lângă postului de poliție inculpații constată mașina părții vătămate parcată lângă sediul acesteia, cu motorul pornit și cu farurile stinse.

Cea de-a doua fază a incidentului o reprezintă momentul la care inculpatul A. coboară din mașină cu toporul în mână și îi adresează amenințări, acestea rezultând doar din declarația părții vătămate.

Solicită a se avea în vedere, cu privire la acest incident, că la dosarul cauzei nu există niciun fel de dovezi, din care să rezulte că ar fi existat agresarea părții vătămate și sub acest aspect apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea unei infracțiuni.

Al treilea moment al incidentului îi reprezintă deplasarea părții vătămate de la postul de poliție spre Măceu și ulterior de la Măceu spre Hațeg, și adaugă faptul că la plecarea acestuia din fața postului de poliție, inculpații aveau posibilitatea blocării mașinii acestuia, ă în condițiile în care ar fi existat intenția de agresare a părții vătămate.

Solicită a se avea în vedere că mașina inculpaților rula în spatele mașinii părții vătămate cu o viteză de 65-70 km/h, și raportat la acesta consideră că aceasta nu este o viteza aferentă unei urmăriri în sensul celor relatate de partea vătămată.

Arată că pe drum, la un moment dat, partea vătămată oprește și întoarce spre drumul către Hațeg, existând din nou posibilitatea ca inculpații să-i blocheze drumul, în condițiile în care este vorba despre un drum fără iluminat public și fără martori.

În cursul deplasării spre Hațeg, autoturismul condus de inculpatul N. se angajează într-o depășire a mașinii conduse de partea vătămată. Apreciază ca fiind mincinoasă declarația părții vătămate din care rezultă că în timpul efectuării manevrei de depășire, inculpatul A. ar fi ieșit pe geam și l-ar fi amenințat cu un topor, raportat la faptul că nu există nici o dovadă în acest sens, având în vedere că instanța de fond a reținut faptul că toporul nu a existat. De asemenea apreciază că declarația părții vătămate este total nereală, susținând faptul că inițial a fost lovit din spate și ulterior a avut loc un al doilea impact. Argumentează faptul că expertiza efectuată în cauză a relatat în mod clar modul de producere a accidentului rutier și a stabilit că nu se poate discuta despre o intenție directă.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de către inculpat apreciază că pe parcursul celor trei momente relatate, nu există nici o dovadă că acțiunea inculpatului A. a fost de agresare cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

Arată că s-a făcut referire la faptul că inculpatul A. a fost anterior cercetat de către partea vătămată și solicită a se avea în vedere că la fila 406 există adresa din partea Poliției B. Română din care rezultă că acesta nu a fost niciodată cercetat în vreun dosar penal și raportat la acesta solicită cenzurarea acestei afirmații reținute de instanța fondului.

În ceea ce privește implicarea inculpatului A. în producerea accidentului rutier, solicită a se avea în vedere că acesta s-a aflat pe locul din dreapta al autoturismului în calitate de pasager, neavând putere de control asupra vehiculului în cauză și consideră că în măsura în care partea vătămată nu ar fi tras stânga, accidentul nu s-ar fi produs și leziunile nu ar fi existat.

Concluzionând, pentru considerentele expuse, consideră că nu se justifică reținerea infracțiunii de ultraj prin raportare la infracțiunea de tentativă la omor, ci doar ultraj în forma sa simplă.

Avocat I. N. în substituirea apărătorului ales, avocat P. A. pentru inculpatul apelant N. I. S. solicită admiterea apelului împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului N. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1 și 3 C. pen. și pe cale de consecință să se aplice acestuia o pedeapsă corespunzătoare acestei infracțiuni, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate persoanei vătămate și să se constate calitatea de asigurator a ..

În ipoteza în care nu se va considera ca fiind oportună și aplicabilă în cauză schimbarea încadrării juridice solicită reanalizarea pedepsei aplicate apreciind că aceasta este excesivă, având în vedere persoana inculpatului și modul de desfășurare a faptelor.

Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșire infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă de omor. Precizează că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă intenția inculpatului N. în săvârșirea unei acțiuni intenționate al cărei scop să îl reprezinte vătămarea corporală a părții vătămate O. P. N..

Solicită a se avea în vedere, cu privire la incidentul anterior accidentului, că nu a existat nici un act de amenințare sau act de violență din partea inculpatului N., acesta neimplicându-se în altercația verbală dintre inculpatul A. și partea vătămată O. și pe cale de consecință apreciază că se impune înlăturarea considerentelor reținute în motivarea instanței de fond din care rezultă că inculpatul N. a dat dovadă de o violență excesivă.

Precizează că inculpatul N. se afla la conducerea autoturismului ca urmare a solicitării făcute de inculpatul A.. Arată că accidentul a fost interpretat de acuzare și de către instanța de fond ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor și apreciază că în cauză nu se poate face abstracție de concluziile raportului de expertiză din care rezultă împrejurările concrete în care acesta s-a petrecut. Solicită a se avea în vedere că accidentul s-a produs atât datorită angajării în depășire cu viteza peste limita legală cât și a depășirii axului longitudinal a mașinii condusă de inculpatul N. concomitent cu manevra de ieșire de pe banda de circulație a mașinii condusă de partea vătămată și cu lovire cu intenție a mașinii condusă de inculpat.

Adaugă faptul că expertiza a fost dispusă în scopul lămuririlor unor aspecte care vizau modul de producere a accidentului și împrejurările concrete în care acesta a avut loc și solicită a se avea în vedere că expertiza nu a fost comunicată părților, aceștia neavând posibilitatea studierii acesteia și formulării unor eventuale obiecțiuni.

Cu privire la forma de vinovăție a inculpatului, respectiv culpa și nu intenția, apreciază că în mod corect încadrarea juridică este infracțiunea de vătămare corporală din culpă, având în vedere că tentativa este definită ca fiind punerea în executare a unei intenții, iar tentativa de omor presupune existența unei intenții directe și exclude existența culpei. Raportat la aceste definiții și la proba științifică care stabilește caracterul din culpă neintenționat al coliziunii dintre cele două vehicule, încadrarea juridica dată faptei este nejustificată întrucât nu rezultă din actele dosarului că forma de vinovăție care caracterizează acțiunea inculpatului ar fi cea a intenției.

Apreciază că impactul dintre cele două autoturisme a avut un caracter accidental, impactul este cel care a cauzat leziuni persoanei vătămate. Arată că starea de temere și suprapunerea acesteia cu stare de ebrietate a reprezentat motivul pentru care inculpații au părăsit locul accidentului și au lăsat victima fără ajutor.

Solicită analizarea cauzei prin prisma tuturor argumentelor invocate și a criteriilor generale de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, considerând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este exagerat de mare.

De asemenea, apreciază că daunele materiale și morale acordate sunt exagerat de mari și solicită reanalizarea acestora.

Pentru considerentele expuse solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare condamnarea inculpatului N., în principal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar în subsidiar, în condițiile în care se va menține încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, reducerea pedepsei aplicate.

Cu privire la apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în ceea ce privește solicitarea de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g C. pr.pen. solicită respingerea acesteia, având în vedere că infracțiunea nu a fost comisă sub imperiul și în virtutea deținerii unei calități speciale. În ceea ce privește a doua cerere a motivelor de apel, apreciază că în prin decizia nr. 1/2005 pronunțată de ICCJ prin care s-a stabilit în mod clar că societatea de asigurare participă la procesul penal în calitate în calitate de parte responsabilă civilmente.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă O. P. N. solicită respingerea acestuia, având în vedere motivele de apel expuse cu privire la diminuarea daunelor civile acordate.

Cu privire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente . solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Avocat P. C., apărătorul ales al inculpatului apelant A. S. S. în ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu referire la primul capăt de cerere, arată că lasă la aprecierea instanței, iar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere solicită a se avea în vedere decizia nr. 1/2005 pronunțată de ICCJ din care rezultă că societățile de asigurări participă în procesele penale în calitate de parte responsabilă civilmente.

În ceea ce privește apelurile declarate de partea civilă O. P. N. și de partea responsabilă civilmente . solicită respingerea acestora ca nefondate, raportat la motivele expuse în susținerea apelului.

Consilierul juridic A. M. I. pentru partea responsabilă civilmente . solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara și respingerea apelurilor declarate de inculpații A. S. S. și N. I. S. și de partea civilă O. P. N..

Avocat Câmpenu V. apărătorul ales al părții civile apelantă O. P. N., cu privire la apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicită admiterea acestuia doar cu privire la al doilea capăt de cerere în același sens solicitând și admiterea apelului declarat de partea responsabilă civilmente ..

Reprezentanta Ministerului Public, cu privire la apelul declarat de partea civilă O. P. N., solicită admiterea în parte a acestuia, doar în ceea ce privește obligarea inculpaților în solidar la plata dobânzilor raportat la despăgubirile la care aceștia au fost obligați.

În ceea ce privește apelul declarat de partea responsabilă civilmente . solicită admiterea apelului doar în ceea ce privește constatarea că aceasta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente și în mod greșit s-a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor în solidar cu inculpații, considerând, raportat la faptele reținute în sarcina inculpaților, că în speță nici nu se poate reține nici calitatea de asigurator. În ceea ce privește celelalte critici solicită respingerea ca nefondate, arătând că motivul subsidiar contravine motivului principal susținut de asigurator în ceea ce privește reducerea daunelor morale și materiale acordate.

În ceea ce privește apelul inculpatului N. I. S. solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate sub aspectul încadrării juridice dată faptei și pe cale de consecință solicită și respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de ultraj în forma sa simplă prev. de art. 257 C. pen., menținerea pedepsei aplicate acestuia și menținerea cuantumului daunelor la care a fost obligat în solidar cu inculpatul A..

Arată că criticile cu privire la solicitarea schimbării încadrării juridice au fost avute în vedere de judecătorul fondului, care a analizat declarațiile martorilor care au fost audiați în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților pe care le-a coroborat cu celelalte probe, și-a format convingerea că starea de fapt reținută în rechizitoriu este corectă.

De asemenea, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, consideră că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului N..

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul A. S. S. apreciază ca fiind admisibil pentru motivul neinvocat, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în raport de prevederile art. 15 din Legea 187/2012, în ceea ce privește efectele revocării suspendării condiționate. Arată că instanța fondului a dispus adăugarea pedepsei de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea comisă ulterior intrării în vigoare a noilor prevederi. Precizează că în condițiile noului Cod penal, la revocarea pedepsei, în cazul în care există o pluralitate intermediară se aplică regulile de aplicare a acesteia, respectiv regulile de la concurs și nu se adaugă pedeapsa ca și în cazul recidivei. Cu privire la celelalte motive de apel formulate de inculpatul A. solicită respingerea acestora ca nefondate.

Având ultimul cuvânt inculpatul A. S. S. solicită să fie judecat doar pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj având în vedere că nu a lovit partea vătămată.

Având ultimul cuvânt inculpatul N. I. S. arată că regretă săvârșirea faptelor și solicită admiterea apelului.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 379/20.10.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția Penală, au fost respinse cererile inculpaților N. I. S. și A. S. S. de schimbare a încadrării juridice.

Au fost condamnați inculpații:

1.N. I. S., fiul lui E. și C., născut la 11.01.1994 în Hunedoara, cetățean român, necăsătorit, nu are copii, studii – 12 clase, fără ocupație, domiciliat in comuna B. Română, ..133, județul Hunedoara, CNP_, cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză și deținut în P. A. la:

- 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b și d Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 257 al. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 32 rap. la art. 188 Cod penal .

2.A. S. S., fiul lui S. și E. R., născut la 11.11.1984 in Hațeg, cetățean român, necăsătorit, fără copii, studii Școala profesională, fără ocupație, domiciliat in ., județul Hunedoara, CNP_, cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză și deținut în P. A., la:

- 8 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b și d Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 257 al. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 32 rap. la art. 188 Cod penal.

În baza art.15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 83 Codul penal anterior a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.4/17.01.2012 a Judecătoriei Hațeg, definitivă la data de 30.01.2012 și dispune ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul A. S. S. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

Au fost privați inculpații de exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b și d Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.65 al.3 Cod penal.

În baza art.399 al.1 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, iar în baza art.72 al.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N. I. S. durata reținerii și arestării preventive, de la data de 08.02.2014 la data de 20.10.2014, iar din pedeapsa aplicată inculpatului A. S. S. durata arestării preventive de la data de 10.02.2014 la data de 20.10.2014.

A fost respinsă cererea inculpatului N. I. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a dispus atașarea la dosar a mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul corpurilor delicte și al mijloacelor materiale de probă al Tribunalului Hunedoara – Secția penală, sub nr.97/2014.

Au fost obligați inculpații N. I. S. și A. S. S. în solidar, pe inculpatul N. I. S. în solidar și cu . A. Sibiu cu sediul în Sibiu, .. 5, jud. Sibiu să plătească părții civile O. P. N. suma de 22.197 lei cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.162 al. 5 Cod procedură penală a fost admisă cererea formulată de petenta N. C. domiciliată în comuna B. Română, ..133, județul Hunedoara de restituire a autoturismului marca Volkswagen Polo de culoare verde, cu nr. de înmatriculare_ , ridicat în baza ordonanței nr. 63/P/2014 din data de 18.02.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

S-a pus în vedere petentei că are obligația de a nu înstrăina sau modifica bunul până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art.276 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul N. I. S. în solidar cu . A. Sibiu și pe inculpatul A. S. S. să plătească fiecare părții civile O. P. N. suma de câte 6.750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.274 al.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul N. I. S. în solidar cu . A. Sibiu și pe inculpatul A. S. S. la plata sumei de câte 6.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 138/P/2014 din data de 21.05.2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. I., înregistrat la instanță sub nr._ /22.05.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților inculpaților N. I. S. și A. S. S. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj rap. la infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 257 al. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 32 rap. la art. 188 din Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că, inculpatul N. I. S., în noaptea de 07/08.02.2014 la cererea, îndemnul și împreună cu inculpatul A. S. S., a urmărit cu autoturismul, pe o distanță de circa 10 Km, persoana vătămată O. P. N., aflată în alt autoturism, șeful Postului de Poliție din . era în exercitarea atribuțiilor de serviciu și ca reacție la fapte de serviciu urmărire finalizată cu impactul celor două autoturisme, impact în urma căruia autoturismul persoanei vătămate s-a răsturnat, cu consecința vătămării grave a acesteia, leziunile suferite necesitând 120 – 130 zile de îngrijiri medicale, fiind de natura celor care i-au pus viața în primejdie.

În sarcina inculpatului A. S. S. s-a reținut că în noaptea de 07/08.02.2014, în centrul comunei B. Română l-a amenințat cu un topor, în două rânduri pe O. P. N., șeful Postului de Poliție din această comună, aflat în exercițiul funcțiunii și ca reacție la fapte anterioare de serviciu, după care a cerut și l-a îndemnat pe inculpatul N. I. S. să-l urmărească cu autoturismul, urmărire în timpul căreia a proferat gesturi amenințătoare, acțiune finalizată cu impactul celor două autoturisme cu consecința vătămării grave a persoanei vătămate, care s-a răsturnat cu autoturismul pe care îl conducea, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 – 130 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Analizând actele și lucrările din faza de urmărire penală și probațiunea administrată în faza de judecată, respectiv declarațiile inculpaților de la filele 150-154, declarațiile martorilor de la filele 150-152 și 218, referatele de evaluare de la filele 174-182, înscrisuri privind latura civilă filele 184-204 instanța a reținut următoarele:

ÎN FAPT:

Inculpații nu au negat esențial starea de fapt reținută în faza de urmărire penală și nici declarațiile martorilor, cererea lor fiind de a fi audiați în faza de judecată martorii R. C. I., T. C. S. și A. C. pentru a li se adresa întrebări suplimentare.

Însă, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpații N. I. S. și A. S. S. au solicitat ca instanța să dea o altă interpretare și încadrare juridică faptelor pe care nu le-au contestat, cu excepția amenințării cu un topor a persoanei vătămate.

Inculpatul N. I. S. locuiește în comuna B. Română, . inculpatul A. S. S. locuiește în aceeași comună, satul Gînțaga din Județul Hunedoara.

Șeful postului de poliție din . persoana vătămată – O. P. N. - care a fost numit în această funcție la 23.04.2013. Anterior numirii sale în funcția de șef de post, persoana vătămată și-a desfășurat activitatea fie la aceeași unitate de poliție fie la alte unități din jud. Hunedoara (filele 384-390). În prezent aceasta are gradul de agent principal de poliție.

Inculpatul N. I. S. a fost cercetat pentru diverse fapte penale, în mai multe cauze penale după cum urmează:

- în dos.nr.1042/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 al.1 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.472/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 al.2 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.559/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.1109/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, g și i din Codul penal anterior;

- în dos.nr.1014/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 al.1 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.67/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i din Cod penal anterior.

Toate dosarele enumerate (filele 302-330) au fost instrumentate de Postul de Poliție B. Română, parte din actele procesuale fiind dispuse și efectuate de persoana vătămată fie singur fie împreună cu alți lucrători. Din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului N. I. S. la 30.10.2013 (fila 319) a reieșit că persoana vătămată a participat la această percheziție.

De asemenea inculpatul N. I. S. a fost sancționat contravențional de mai multe ori de către lucrători de la Postul de poliție B. Română, așa cum rezultă din registrul de evidență a contravențiilor de la această unitate de poliție (filele 313-315) pentru fapte de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.

Prin procesul verbal . nr._, persoana vătămată O. P. N., l-a sancționat cu avertisment pe inculpatul N. I. S., pentru o contravenție la regimul rutier (fila 312).

Inculpatul A. S. S. a fost la rândul său cercetat și ulterior condamnat de Judecătoria Hațeg pentru două infracțiuni prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 (fila 241).

Faptele au constat în aceea că inculpatul A. S. S., pe fondul consumului prealabil de alcool a comis un accident de circulație pe raza localității Hațeg, când a părăsit locul faptei. Cu această ocazie, persoana vătămată care era de serviciu, a fost solicitată de echipajul de la formațiunea rutieră a Poliției Hațeg să acorde sprijin. Astfel inculpatul a fost depistat și oprit în trafic de persoana vătămată, așa cum rezultă din declarația acesteia (filele 58-61).

Un alt incident consumat între inculpatul A. S. S. și persoana vătămată O. P. N., în calitatea sa de polițist, a avut loc în următoarele împrejurări: în urmă cu mai mulți ani, persoana vătămată, fiind de serviciu, a fost sesizată de o persoană despre faptul că a fost agresată de inculpat. Deplasându-se la fața locului l-a găsit pe inculpat în stradă, pe care a încercat să-l legitimeze. Acesta însă a proferat injurii și s-a apropiat amenințător de persoana vătămată, împrejurare în care i-a pulverizat spray iritant lacrimogen în zona feței.

Acest aspect a rezultat din declarația persoanei vătămate (filele 58-61) fiind confirmat cu nuanțări de inculpatul A. S. S. (filele 121-122).

Precizările privind afacerile judiciare ale celor doi inculpați, în care într-un fel sau altul a fost implicată persoana vătămată în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, au fost necesare pentru a înțelege motivul comiterii faptei reținute în sarcina acestora în prezenta cauză.

În seara zilei de 07.02.2014, inculpatul A. S. S., s-a întâlnit cu inculpatul N. I. S. la un bar din localitatea Vîlcelele Bune. Cei doi se cunoșteau și la propunerea acestuia din urmă au hotărât să meargă împreună la Popasul Zimbrul din aproprierea orașului Hațeg. În acest scop și întrucât inculpatul N., consumase anterior băuturi alcoolice, l-a contactat pe martorul T. C. S. pentru a-i transporta cu autoturismul.

În jurul orelor 21- 22 inculpații, împreună cu martorii T. C. S., conducător auto, N. Darius E., fratele inculpatului N. I. S. și A. C. s-au urcat în autoturismul marca Volkswagen Polo cu număr de înmatriculare_ proprietatea numitei N. C. – mama inculpatului N., cu care s-au deplasat la Popasul Zimbrul unde cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice așa cum rezultă din declarația martorului T. C. S. (filele 203-207).

După orele 3 ⁰⁰, în dimineața zilei de 08.02.2014, inculpații și cei trei martori au plecat spre casă cu același autoturism.

Pe D.J. 668, către . autoturismul VW a intervenit o defecțiune ușoară la acumulator, motiv pentru care martorul T. C. S. aflat la volan a oprit pe partea dreaptă. Pentru remedierea defecțiunii a coborât martorul N. Darius E., care a ridicat capota.

În acest interval de timp, persoana vătămată, care era de serviciu și care se întorcea de la o acțiune din Halta CFR Măceu, unde a acordat sprijin polițiștilor de la Poliția TF S. pentru identificarea și reținerea autorilor unui furt de componente de cale ferată, a trecut pe lângă autoturismul VW staționat, la volanul autoturismul proprietatea sa, marca Opel Agila, cu număr de înmatriculare_ .

Inculpatul A. S. S., aflat pe bancheta din față dreapta a văzut autoturismul Opel, pe care l-a recunoscut, spunând că este al șefului de post și afirmând că intenționează să-l bată, afirmație pe care a repetat-o de câteva ori, așa cum a rezultat din declarația martorului A. C. (filele 208-213) după care i-a cerut martorului N. Darius E. care a remediat defecțiunea, să urce repede în autoturism și apoi martorului T. C. S. să ruleze în spatele autoturismului Opel fără să-l depășească, așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori (filele 213-217 și filele 203-207) .

Din declarația persoanei vătămate O. P. N. (filele 58-63) care a recunoscut autoturismul VW, ca fiind proprietatea familiei N. din loc. Vîlcelele Bune, rezultă că și-a continuat deplasarea înspre . a văzut în oglinda retrovizoare când autoturismul VW s-a apropiat la mică distanță și a fost semnalizat cu farurile. Întrucât a apreciat că intenția conducătorului auto era de a efectua manevra de depășire a încetinit și apoi s-a oprit pe partea dreaptă, în apropierea dispensarului din comună.

Autoturismul VW s-a oprit la mică distanță și a semnalizat încă o dată cu farurile, motiv pentru care persoana vătămată, îmbrăcată în uniformă, a coborât și s-a deplasat înspre portiera șoferului, având reprezentarea că ocupanții acestui autoturism ar avea nevoie de ajutor.

Când a ajuns lângă autoturism, persoana vătămată i-a recunoscut pe cei din interior, respectiv pe martorul T. care era la volan, pe inculpatul A. care se afla pe bancheta din față dreapta, pe inculpatul N., fratele acestuia martorul N. Darius E. și martorul A. C., care ocupau bancheta din spate.

În acel moment a coborât inculpatul A. S. S., care a început să înjure persoana vătămată, să o amenințe cu moartea și să caute prin preajmă ceva cu care să lovească. În aceste împrejurări și întrucât inculpatul se manifesta violent, persoana vătămată a scos spray-ul iritant lacrimogen din dotare, pe care l-a îndreptat înspre inculpat.

S-a susținut în actul de sesizare că inculpatul A. S. S. s-a întors la autoturism de unde a revenit cu un topor pe care îl ținea în mână, însă acest aspect nu a fost confirmat de martorii audiați, care, de altfel nici nu au văzut ca în mașină să fie un topor sau alt obiect contondent.

Instanța a apreciat ca fiind irelevant dacă inculpatul A. S. S. a amenințat persoana vătămată cu un topor sau nu, agresivitatea acestuia pe fondul stării de ebrietate în care se afla și al dorinței de răzbunare afirmată în fața martorilor, fiind suficientă pentru a dovedi intenția acestuia de a-o ultragia și agresa pe partea vătămată pentru activitatea acesteia ca organ de poliție.

Speriată de agresivitatea inculpatului și pentru a evita agravarea conflictului, persoana vătămată s-a urcat în autoturismul său și a plecat înspre sediul postului de poliție.

După plecarea persoanei vătămate și la cererea inculpatului A. S. S. care a revenit în autoturism și continua amenințările la adresa șefului de post, martorul T. C. S. a pornit și s-a deplasat înspre centrul comunei, dar a refuzat să conducă înspre postul de poliție.

A oprit, a coborât de la volan și însoțit de ceilalți doi martori, a plecat pe jos înspre localitatea de domiciliu, satul Vîlcelele Bune.

Din declarațiile martorilor T. C. S. și A. C. (filele 150-152 dos instanță) a reieșit că între persoana vătămată și inculpatul A. S. S. a avut loc o ceartă care a durat aprox. 5 min. și că au luat hotărârea să plece pe jos spre casă pentru a nu fi martori.

Instanța a apreciat, în acest context, că altercația trebuie să fi avut o anumită intensitate dacă cei doi martori au luat hotărârea de a pleca pe jos spre casă, noaptea și pe o distanță apreciabilă-2 km, ceea ce duce la concluzia că ”cearta” din apropierea dispensarului din comună nu a fost o simplă ceartă și reflectă intențiile agresive ale inculpatului A., susținut de inculpatul N..

Acesta, la solicitarea expresă a inculpatului A., pentru a pleca în urmărirea persoanei vătămate cu scopul declarat de a-i cere socoteală pentru cele întâmplate mai înainte, dar și pentru incidentele anterioare pe care le-au avut împreună, așa cum a rezultat din declarațiile inculpatului N. (filele 105-114) s-a urcat la volanul autoturismului VW și împreună au plecat înspre postul de poliție.

Persoana vătămată staționa în apropiere, cu motorul oprit și farurile stinse, loc în care aștepta să vadă care sunt intențiile inculpaților. Aceștia au ajuns, în foarte scurt timp lângă autoturismul Opel, când inculpatul A. a coborât, și s-a îndreptat înspre autoturismul părții vătămate, care a pornit motorul și pe o străduță laterală a plecat în viteză înspre ieșirea din localitate.

Acest episod a fost descris și în declarațiile date de inculpatul N. în fața judecătorului de drepturi și libertăți, (a se vedea declarația de la fila 7 dosr_ al Judecătoriei Hațeg)

Cei doi inculpați au pornit imediat în urmărirea persoanei vătămate care se îndrepta înspre localitatea Măceu cu intenția de a cere sprijin polițiștilor aflați în acea zonă la acțiunea privind furtul componentelor de cale ferată. În timpul deplasării și întrucât inculpații se aflau în spatele autoturismului său, persoana vătămată l-a contactat telefonic pe colegul său de tură, martorul R. C. I., agent principal de poliție la Secția 8 de Poliție Rurală Hațeg căruia i-a relatat că este urmărit și căruia i-a cerut ajutorul spunându-i că se deplasează înspre localitatea Măceu.

Martorul R. C. I. care se afla în acel moment într-o misiune pe raza localității General Berthelot i-a sugerat persoanei vătămate să întoarcă și să meargă înspre orașul Hațeg, urmând ca împreună cu alt coleg să-i vină în întâmpinare pentru a-l ajuta.

Persoana vătămată a reușit să întoarcă autoturismul la ieșirea din localitatea B. Strei și a plecat, așa cum i s-a sugerat înspre Hațeg, rulând pe D.N.66. După efectuarea acestei manevre l-a contactat din nou telefonic pe martorul R. C. I., căruia i-a confirmat că a reușit să întoarcă și că se îndreaptă spre Hațeg.

Inculpatul N. I. S., a întors și el autoturismul VW pe care îl conducea, continuând la foarte mică distanță, urmărirea autoturismului Opel.

După aproximativ 10 Km de urmărire continuă, într-o curbă periculoasă, spre dreapta, pe DN 66 la Km 186+100, inculpatul N. s-a angajat în depășirea autoturismului persoanei vătămate, cu intenția de a-l opri în trafic, așa cum a rezultat din declarația sa, „ întrucât A. S. voia să discute cu el că de ce de fiecare dată scoate sprayul la el” (filele 105-114) și rulând foarte aproape de axul drumului a intrat în impact cu autoturismul Opel pe care l-a lovit în zona laterală dreapta, respectiv cu aripa dreapta față și spoiler, printr-un impact cu alunecare așa cum rezultă din Raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză (filele 132-171).

În urma acestui impact autoturismul Opel a părăsit prin partea stângă carosabilul, lovind unul dintre stâlpii pe care se afla amplasat un panou pentru curbe deosebit de periculoase și a intrat în coliziune cu capul de pod existent în afara drumului public, în partea stângă a acestuia având în vedere sensul de mers C. – Hațeg.

Urmare impactului cu capul de pod, autoturismul Opel s-a răsturnat pe spațiul aflat în afara drumului public și în urma rostogolirii a rămas în poziția pe roți, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice (filele 3 -21) și Raportul de expertiză criminalistică (filele 132-171).

Imediat după consumarea acestui episod, din declarațiile martorului A. I. (filele 198-202 ), cioban aflat cu oile în apropiere, a rezultat că a auzit vocea unuia dintre inculpați care a spus ceva de genul: ”să-l luăm, să-l ducem, să facem ceva că ne mănâncă pușcăria”, după care cei doi inculpați au părăsit locul faptei și s-au deplasat fiecare la domiciliul său unde s-au culcat.

Această afirmație a fost consemnată și în declarația inculpatului N. I. S. (declarația de la fila 7 dosr_ al Judecătoriei Hațeg). Grav este că inculpatul N. a văzut ce s-a întâmplat cu persoana vătămată, s-a panicat, s-a gândit că îi mănâncă pușcăria și cu toate acestea nu au acordat victimei nici un ajutor, alegând să plece de la locul faptei, aspect care duce la concluzia că cei doi inculpați, deși nu au urmărit, au acceptat ideea morții victimei.

Persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență D. și ulterior la Spitalul Județean de Urgență Timișoara, unde a fost internată din data de 08.02.2014 până la data de 27.03.2014.

Persoana vătămată a suferit multiple leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 120 – 130 de zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziuni de natură a-i pune viața în primejdie, așa cum rezultă din rapoartele de constatare și expertiză medico-legală efectuate în cauză (filele 74,75; 79-82; 87-89).

Cum s-a precizat, inculpații nu au negat esențial starea de fapt, dar au solicitat instanței să dea o altă interpretare și încadrare juridică faptelor pe care nu le-au contestat.

Inculpații nu au contestat că persoana vătămată era îmbrăcată în uniformă de poliție și că altercația și apoi urmărirea au avut legătură cu modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ale persoanei vătămate.

Instanța a reținut ca elemente relevante în ceea ce privește infracțiunea de ultraj comisă în timpul urmăririi persoanei vătămate pe distanța de circa 10 Km, acțiune săvârșită nemijlocit de către inculpatul N. I. S. care a condus autoturismul urmăritor, la cererea și îndemnul inculpatului A., urmărirea prin ea însăși, fiind o amenințare, percepută ca atare de persoana vătămată care a solicitat sprijin și ajutor colegului său, martorul R. C. I.. Prin urmare inculpatul N., pe timpul consumării acestei urmăriri a comis infracțiunea de ultraj prin amenințare, sub aspectul laturii subiective, cu intenție directă.

Inculpatul A. S. S. a comis cu intenție directă, infracțiunea de ultraj prin amenințarea persoanei vătămate în fața dispensarului din . Postul de Poliție din comună și apoi în timpul urmăririi persoanei vătămate, pe distanța de aproximativ 10 Km între loc.B. Română – B. Strei și apoi B. Strei – D.N. 66 la Km 186+100.

Infracțiunea de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, reținută în sarcina celor doi inculpați s-a epuizat la momentul impactului autoturismului urmăritor, condus de inculpatul N. cu autoturismul urmărit condus de persoana vătămată cu consecința răsturnării acestuia din urmă și vătămarea gravă a persoanei vătămate când viața acesteia a fost pusă în primejdie.

Această formă agravantă a infracțiunii de ultraj, care intră în conținutul laturii obiective, ca element material, trebuie reținută în sarcina inculpaților, ca fiind comisă cu intenție indirectă, așa cum rezultă din art.16 al.3 lit. b din C.pen., făptuitorul „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui”.

Intenția directă a inculpaților de a ultragia, intenția indirectă de a suprima viața persoanei vătămate sunt deduse din perseverența de care au dat dovadă cei doi inculpați, care au urmărit persoana vătămată pe o distanță de circa 10 km, cu intenția declarată de a-i cere socoteală pentru acte îndeplinite anterior în timpul serviciului, pe timp de noapte, urmărire derulată cu o viteză foarte mare, apoi efectuarea unei depășiri riscante, într-o curbă și cu viteză superioară celei maxime admise, pe un segment de drum unde o astfel de manevră era interzisă, cu scopul de a opri în trafic autoturismul urmărit și cu consecința coliziunii tangențiale a celor două autoturisme, așa cum a rezultat din raportul de expertiză criminalistică (filele 132-171), demonstrează că cei doi inculpați sub aspect subiectiv au acceptat și posibilitatea producerii accidentului de trafic care putea duce la suprimarea vieții persoanei vătămate.

Mai mult, deosebit de importantă pentru caracterizarea poziției celor doi inculpați față de rezultatul care s-a produs, este atitudinea acestora imediat după comiterea faptei.

Aceștia, deși aveau posibilitatea să acorde ajutor persoanei vătămate, ori să ceară ajutor specializat, au părăsit imediat locul faptei, ducându-se acasă unde s-au culcat.

Inculpatul N. a încercat să-și ascundă fapta, sunându-și fratele, pe martorul N. Darius E. căruia i-a spus despre accident și apoi i-a cerut inițial să spună martorului T. C. S. să declare că el ar fi condus autoturismul VW, care însă a refuzat (declarația de la filele 206-207) și apoi să-i spună mamei sale să declare că ea ar fi fost la volan (declarația de la filele 216-217).

După aceste demersuri, inculpatul N. I. S. s-a deplasat la domiciliul său, unde s-a culcat și unde a fost găsit de polițiști dormind. La invitația acestora de a-i însoți la poliție inculpatul a refuzat (declarația martorului R. C. I., filele 189-194).

Inculpatul A. S. S., a fost și el găsit la domiciliul său și încă din prima fază a cercetărilor a declarat că nu își amintește nimic din cele întâmplate în noaptea de 7/8.02.2014, din cauza consumului de alcool, invocând o amnezie temporară.

Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice:

Inculpatul N. I. S., prin apărătorul ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj raportat la tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.196 al.1 și 3 Cod penal.

Inculpatul A. S. S., prin apărătorul ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății în infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 al. 1 Cod penal.

A susținut apărătorul inculpatului că motivația pentru care inculpatul A. ar comite tentativa la infracțiunea de omor, respectiv animozitatea din inculpat și persoana vătămată nu a fost dovedită, la dosar neexistând nici un fel de înscris care să susțină această afirmație; a arătat că la dosar s-au depus acte din care rezultă că inculpatul A. nu a avut nici un dosar penal la Poliția B. Română, că nu au existat nici un fel de animozități între inculpat și persoana vătămată referitoare la desfășurarea activității de polițist a persoanei vătămate.

Acceptă că a existat doar un incident verbal între inculpatul A. – în stare de ebrietate – și persoana vătămată – care l-a avertizat cu folosirea unui spray lacrimogen. Mai susține că incidentul rutier s-a produs din vina ambilor participanți la trafic, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză; a susținut apărătorul inculpatului că este greu de crezut că inculpații au intenționat să lovească pe cineva, fără să-și dea seama că și ei vor avea de suferit având în vedere viteza cu care se rula (80-90 km/h).

De asemenea, a susținut că nu se poate reține în sarcina inculpatului A. S. S. o intenție indirectă de a suprima viața persoanei vătămate, cât timp acesta a fost doar pasager în mașina condusă de inculpatul N. I. S..

Intenția indirectă a inculpaților de a suprima viața persoanei vătămate este dedusă din perseverența de care au dat dovadă cei doi inculpați, care au urmărit persoana vătămată pe o distanță de circa 10 km, pe timp de noapte, urmărire derulată cu o viteză foarte mare, apoi efectuarea unei depășiri riscante, într-o curbă și cu viteză superioară celei maxime admise, pe un segment de drum unde o astfel de manevră era interzisă, cu scopul de a opri în trafic autoturismul urmărit. Intensitatea conflictului a fost percepută și de martorii T. C. S., A. C. și N. Darius care au ales să plece pentru a nu fi implicați într-o acțiune de agresare a persoanei vătămate și a nu suporta consecințe nefavorabile.

Mai mult, deosebit de importantă pentru caracterizarea poziției celor doi inculpați față de rezultatul care s-a produs, este atitudinea acestora imediat după comiterea faptei.

Aceștia, deși aveau posibilitatea să acorde ajutor persoanei vătămate, ori să ceară ajutor specializat, au părăsit imediat locul faptei, ducându-se acasă unde s-au culcat.

Concluzia este că accidentul nu s-a produs involuntar, ci cu intenție indirectă, inculpații având posibilitatea să prevadă urmările unui accident produs la viteza de 80-90 km/oră și cu depășirea liniei continue, care semnalizează un tronson de drum lipsit de vizibilitate sau în curbă, și deși nu au urmărit expres suprimarea vieții părții vătămate, au acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Susținerea că și persoana vătămată a avut o contribuție la producerea accidentului prin mersul sinuos nu este întemeiată, aceasta nefăcând altceva decât a încerca să scape de urmărire, conștientă fiind că o dată blocat și oprit în trafic ar fi suportat agresiuni grave din partea inculpaților.

Chiar dacă doar persoana vătămată a făcut referire la existența toporului și nu a mai existat o altă probă în acest sens, este cert că persoana vătămată a perceput ca foarte grave acțiunile inculpaților și temerea acesteia era una reală și suficient de mare pentru ca persoana vătămată să se teamă pentru viața și integritatea sa, cunoscând profilul agresiv al inculpaților.

Temerea reală a persoanei vătămate poate fi dedusă cu ușurință și din faptul că inițial s-a deplasat spre zona Halta CFR Măceu unde se aflau colegii pe care tocmai îi ajutase și din faptul că a solicitat în mod repetat ajutorul colegului de echipaj, martorul R. C. I..

De asemenea, din modul cum au procedat cei doi inculpați în trafic, rezultă intenția acestora de a vătăma persoana vătămată și totodată inacceptabil, dar sugestiv pentru intenția inculpaților este că cei doi inculpați au părăsit-o pe persoana vătămată la locul accidentului, au lăsat-o fără ajutor, și fiind pe deplin conștienți de gravitatea celor întâmplate, afirmând că îi va mânca pușcăria, aspect confirmat de martorul aflat în apropiere A. I. (filele 198-202).

Pe cale de consecință cererile inculpaților N. I. S. și A. S. S. de schimbare a încadrării juridice au fost respinse ca întemeiate.

ÎN D.:

Fapta inculpatului N. I. S., care în noaptea de 07/08.02.2014 la cererea, îndemnul și împreună cu inculpatul A. S. S., a urmărit cu autoturismul, pe o distanță de circa 10 Km, persoana vătămată O. P. N., aflată în alt autoturism, șeful Postului de Poliție din . era în exercitarea atribuțiilor de serviciu și ca reacție la fapte de serviciu urmărire finalizată cu impactul celor două autoturisme, impact în urma căruia autoturismul persoanei vătămate s-a răsturnat, cu consecința vătămării grave a acesteia, leziunile suferite necesitând 120 – 130 zile de îngrijiri medicale, fiind de natura celor care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportat la infracțiunea de omor sub forma tentativei prev. și ped. art.257 al.1 și 4 din Cod penal rap. la art.32 rap. la art.188 din Cod penal.

Fapta inculpatului A. S. S., care în noaptea de 07/08.02.2014, în centrul comunei B. Română l-a amenințat cu un topor, în două rânduri pe O. P. N., șeful Postului de Poliție din această comună, aflat în exercițiul funcțiunii și ca reacție la fapte anterioare de serviciu, după care a cerut și l-a îndemnat pe inculpatul N. I. S. să-l urmărească cu autoturismul, urmărire în timpul căreia a proferat gesturi amenințătoare, acțiune finalizată cu impactul celor două autoturisme cu consecința vătămării grave a persoanei vătămate, care s-a răsturnat cu autoturismul pe care îl conducea, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 – 130 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de omor sub forma tentativei prev. și ped. art.257 al.1 și 4 din Cod penal rap. la art.32 rap. la art.188 din Cod penal.

La fila 8 din rechizitoriu, la încadrarea în drept s-a reținut că inculpatul A. S. S. a săvârșit ultraj rap. la infracțiunea de omor sub forma tentativei prev. și ped. art.257 al.1 și 4 din Cod penal, cu aplicarea art. 35 Cod penal ( forma continuată), însă s-a apreciat însă că din eroare s-a reținut forma continuată, încadrarea corectă fiind cea din dispozitivul de la fila 15 din rechizitoriu.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, gravitatea faptelor, consecințele asupra stării de sănătate a persoanei vătămate, contextul, circumstanțele și modul de comitere a faptei infracționale, circumstanțele personale ale inculpaților și concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune A..

Inculpatul N. I. S. este cunoscut cu antecedente penale, respectiv a fost sancționat de 2 ori cu amendă administrativă pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, prev.de art.180 al.2 din Codul penal anterior.

Față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală în dos.nr.472/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru aceeași infracțiune de lovire și alte violențe, cauză aflată pe rolul Judecătoriei Hațeg.

Acesta a recunoscut parțial faptele comise.

Inculpatul A. S. S. este, de asemenea, cunoscut cu antecedente penale, condamnat la 4 luni închisoare cu suspendare, pentru două infracțiuni concurente, respectiv infracțiuni prev. de art. 87¹ și 89¹ din O.U.G. 195/2002, de Judecătoria Hațeg prin sentința penală nr.4/17.01.2012 definitivă la data de 30.01.2012.

Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A. S. S. în dosar a fost săvârșită în termenul de încercare, astfel încât conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus revocarea suspendării și executarea acestei pedepse alături de pedepsa din prezenta cauză.

Instanța a mai reținut că inculpatul N. I. S. denotă vădite înclinații spre agresiune, astfel cum evidențiază referatele de urmărire penală și alte înscrisuri de la filele 302-330 dos up, care atestă că acesta a fost învinuit, singur sau împreună cu alte persoane și cercetat pentru infracțiuni de distrugere, lovire sau alte violențe, furt calificat, cauze în care a fost audiat, percheziționat sau propus pentru trimitere în judecată chiar de persoana vătămată O. P. N..

Inculpatul A. S. S.,a arătat că regretă cele întâmplate, că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de ultraj și tentativă la omor și că nu a existat nici un topor la locul incidentelor. În momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul era în stare avansată de ebrietate, posibil 1,75 gr.%o-1,90 gr.%o.

Inculpatul N. I. S., a dat declarații parțial sincere, nu și-a asumat vinovăția și a susținut că și persoana vătămată a avut o contribuție la producerea accidentului, împrejurare neesențială, întrucât persoana vătămată doar încerca să scape de urmăritori.

Raportul de evaluare întocmit în cauză a reliefat că inculpatul N. I. S. (fila 182 dos. instanță) are perspective reduse de reintegrare socială, factorii de risc identificați ( consum de alcool, asumare parțială a responsabilității, minimizarea gravității acestora, comportament agresiv și impulsiv, antecedente penale, capacitate empatică insuficient dezvoltată, lipsa gândirii alternative și capacitate redusă de rezistență la presiuni exterioare), exercitând o influență puternică asupra conduitei sale generale.

Raportul de evaluare întocmit în cauză a reliefat că în cazul inculpatului A. S. S. (fila 179 dos. instanță) factorii de risc identificați sunt consumul de alcool, manifestarea comportamentului adictiv, capacitate redusă de manifestare a gândirii alternative, minimalizarea gravității faptelor, neasumarea nici unei responsabilități, anturajul compus din persoane cu conduite adictive, autocontrol scăzut al agresivității manifestat pe fondul consumului de alcool, antecedentele penale, capacitatea empatică redusă.

În cazul ambilor inculpați, riscul de săvârșire de noi infracțiuni a fost apreciat ca fiind mediu spre mare.

Conform art. 257 al. 4 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă în cazul inculpaților sunt cele de la tentativa de omor (5-10 ani și interzicerea unor drepturi), ale cărei limite se majorează cu jumătate, respectiv de la 7 ani și 6 luni la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi).

Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că sunt probe incontestabile de vinovăție, și mai ales gravitatea faptelor, instanța i-a condamnat pe inculpații:

1.N. I. S., cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză și deținut în P. A. la:

2.A. S. S., cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză și deținut în P. A., la:

În baza art.15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 83 Codul penal anterior a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.4/17.01.2012 a Judecătoriei Hațeg, definitivă la data de 30.01.2012 și a dispus ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul A. S. S. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

Având în vedere că inculpaților le-au fost aplicate pedepse complementare, în temeiul art. 65 Cod penal, instanța a interzis inculpaților ca pedeapsă accesorie și exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b și d Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.65 al.3 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României și dreptul de a alege.

Referitor la măsurile preventive dispuse în cauză:

Prin încheierea penală nr.2/CC/2014 pronunțată în dosarul nr._, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Hațeg a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg și a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. I.-S. și A. S.-S. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 10 februarie 2014 și până la data de 11 martie 2014, inclusiv, pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 4 Cod penal, faptă pentru care inculpații au fost cercetați in dosarul nr. 124/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg.

Dosarul nr. 124/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg a fost preluat de către P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., unde a fost înregistrat sub nr. 138/P/2014, fiind dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații sunt cercetați și arestați preventiv, din infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 4 Cod penal, în infracțiunile de ultraj și tentativă de omor prev. de art. 257 al. 1, 4 Cod penal rap. la art. 32 Cod penal și art. 188 Cod penal.

Măsura preventivă a fost prelungită prin încheierea penală nr.14/02.04.2014 și prin încheierea penală nr. 20/07.05.2014, ale Tribunalului Hunedoara și menținută ulterior în procedura de cameră preliminară și în faza de judecată.

În dosarul nr. 124/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg, inculpatul N. I. S. a fost reținut 24 de ore prin ordonanța din data de 08.02.2014 (fila 262 dos up) pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 al. 2 Cod penal, faptă care are legătură cu prezenta cauză, astfel încât durata reținerii a fost dedusă din pedeapsa aplicată.

Raportat la soluția de condamnare, la antecedentele penale ale inculpaților și la gravitatea faptei în baza art.399 al.1 Cod procedură penală instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, iar în baza art.72 al.1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N. I. S. durata reținerii și arestării preventive, de la data de 08.02.2014 la data de 20.10.2014, iar din pedeapsa aplicată inculpatului A. S. S. durata arestării preventive de la data de 10.02.2014 la data de 20.10.2014.

Prin cererea din data de 17.09.2014 de la fila 153, inculpatul N. I. S. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, având în vedere depășirea termenului rezonabil și comportamentul său.

Potrivit art. 242 Cod procedură penală măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Instanța a apreciat că acuzațiile aduse inculpatului N. I. S. sunt grave, confirmate prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare și că raportat la circumstanțele cauzei, acuzațiile aduse și conduita inculpatului măsura preventivă a arestului la domiciliu nu prezintă suficiente garanții că nu va mai săvârși alte fapte.

Inculpatul N. I. S. a fost sancționat de două ori cu amenzi administrative pentru infracțiuni de loviri sau alte violențe in cursul anilor 2012-2013, în prezenta cauză fiind cercetat tot pentru o faptă de violență. Măsura arestului la domiciliu, respectiv măsura controlului judiciar solicitate cu caracter subsidiar de către apărătorul inculpatului nu exclude riscul săvârșirii altor fapte violente.

Aceste circumstanțe, fac plauzibilă presupunerea că inculpatul este orientat spre nerespectarea normelor sociale, astfel încât o altă măsură preventivă nu ar realiza scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni în accepțiunea art. 202 Cod procedură penală.

Pe cale de consecință, apreciind ca neîntemeiată cererea de înlocuire a arestării preventive instanța a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului N. I. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Latura civilă a cauzei:

În cauză s-a constituit parte civilă O. P. N., care a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 75.000 euro, echivalentul în lei la rata de schimb a cursului zilei achitării prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale în sumă de 8000 de euro și daune morale în sumă de 67.000 euro (fila 364 dos up și fila 29 dosar instanță).

Partea civilă a precizat și depus înscrisuri în dovedirea daunelor materiale după cum urmează: 2740 lei medicamente, 945 lei alimente pe perioada spitalizării, 1000 lei diferența dintre salariu și indemnizația de boală, 207 cheltuieli transport, 4105 lei combustibil, 3000 euro în echivalent reprezentând valoarea autoturismului.

A solicitat și cheltuieli judiciare în sumă de 13.500 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.

Înscrisurile de la filele 197-203 dosar fond au făcut dovada cheltuielilor efectuate de partea civilă O. P. N., în sumă de 22.197 lei.

Din adresa nr. 766/12.09.2014 de la fila 188 dosar fond emisă de IPJ Hunedoara, a reieșit că partea civilă a avut un venit net de 1557 lei în luna ianuarie, iar după de câte 1395 lei în lunile martie-august 2014, astfel încât diferența de 1000 lei dintre salariu și indemizația de boală este justificată ( 1557-1395=162 lei /lunar, 162 x 6 luni =972 lei la care s-a adaugat suma de 110 lei, rezultată din 1557-1447=110 (unde 1447 este salariul din luna februarie), în total 1082 lei.

Autoturismul Opel, fabricat în 2002 are o valoare de 13.200 lei (3000 euro), fiind distrus în proporție de 90% ( a se vedea procesul verbal de la fila 27 dos up), așa cum s-a observat din fotografiile de la filele 10-15 dos.up, astfel încât s-a apreciat că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri civile, reprezentând c/val autoturismului.

Prețul estimat este cel indicat pe site-urile de specialitate.

Daunele morale pretinse de partea civilă O. P. N. sunt întemeiate prin prisma suferințelor la care a fost supus în cele trei luni de spitalizare și a circumstanțelor cauzei, fiind agresat în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și a situației familiale care poate fi compensată doar prin acordarea daunelor morale.

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpați, precum și de toate consecințele acesteia.

Despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a instanței.

Cum gravitatea prejudiciului moral este un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizației, numai orientativ și nu exact, pe lângă acesta trebuie avut în vedere și criteriul echității, aspect ce se impune prin aceea că suma de bani acordată cu scopul acoperirii prejudiciului moral, trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, ținându-se cont de criteriul gravității prejudiciului moral, dar și de criteriul echității.

Apreciind în concret caracterul prejudiciului moral, instanța a reținut că un prejudiciu moral este grav atunci când constă în alterarea gravă a integrității fizice sau mentale a persoanei vătămate, a capacității sale de muncă, sau atunci când este extrem de importantă valoarea morală căreia i se aduce atingere, or, în speța de față, din probele administrate în cauză a rezultat fără îndoială că părții civile - polițist agresat în legătură cu atribuțiile de serviciu, i s-a pricinuit o suferință fizică de lungă durată, cu efecte pe parcursul întregii vieți și o suferință psihică, pentru care este necesară compensarea cu suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit prin atingerea adusă dreptului său la viață și la sănătate .

Prejudiciul moral suferit de partea civilă consta în starea îndelungată de suferință generată de fapta inculpaților, fiind internată timp de 2 luni, în afectarea capacității de muncă în contextul în care partea civilă, la acest moment, nu-și poate relua activitatea profesională pentru că nu poate sta mult timp în picioare.

Din fotografiile de la fila 65 dos up și din concluziile raportului de expertiză medico legală de la filele 82 și 88 dos up a reieșit că victima a suferit leziuni la nivelul capului, multiple fracturi complexe ale coloanei vertebrale, fractură a primei coaste, șoc traumatic, consecutiv sângerării abundente la nivelul scalpului și hemo-pneumotorax stâng, infecție a plăgii ca urmare a unei proceduri și a fost supusă la două intervenții chirurgicale.

Postoperator, după o săptămână s-a constatat că în cursul intervențiilor chirurgicale plaga a fost contaminată cu Kebsiela.

După externarea din data de 27.03.2014 i s-a recomandat evitarea efortului fizic intens și expunerea la intemperii, precum și purtarea timp de o lună a unui guler cervical.

La estimarea daunelor morale, instanța a avut în vedere și declarația martorilor R. C. I., O. A. Minuca, S. C. E., I. C. A., T. C. și P. R. C. (filele 189-200, 218-220, 220-228 dos up).

Astfel, din declarația martorului R. C. I. a reieșit că persoana vătămată era panicată, că inculpatul N. a afirmat că nu a condus el autoturismul, că nu îi va însoți la poliție și că el nu își pierde timpul cu polițiștii.

Martora O. A. Minuca a observat leziunile de la nivelul scalpului, că soțul său sângera abundent și a remarcat că are capul moale, a presupus că este zdrobit și a crezut că va muri în scurt timp, de aceea a refuzat să coboare din ambulanță, deși echipajul a încercat să o dea jos cu forța.

Declarația martorei de la fila 195 a fost luată în data de 09.05.2014, la mai bine de o lună după externarea din 27.03.2014 și la acea dată partea civilă era imobilizată cu guler cervical și cobora din pat cu greutate pentru un timp foarte scurt.

Martorii S. C. E., T. C. și P. R. C. au precizat că partea civilă avea pielea capului despicată, sângera abundent și nu era coerentă.

Din declarația de la fila 227 dos.up a martorului P. R. C. a rezultat că O. I. N. l-a recunoscut și i-a cerut să îl ajute, dar că nu a reușit să comunice cu el, întrucât striga permanent după ajutor și îi cerea să nu îl lase să moară.

Aceste împrejurări, documentele medicale de la filele 65-90 dos.up care atestă leziunile suferite de partea civilă, dar și faptul că partea civilă are 3 gemeni, născuți în 14.07.2013, pe care nu îi poate ține in brațe și nu își poate ajuta soția la creșterea și îngrijirea acestora, în prezent copii având 1 an și 4 luni, justifică pe deplin acordarea de daune morale.

Cuantumul acestora a fost apreciat, însă, echitabil pentru suma totală de 200.000 lei.

Având în vedere că autoturismul condus de inculpatul N. I. S. avea asigurare de răspundere civilă obligatorie la partea responsabilă civilmente . A. Sibiu, văzând și dispozițiile art. 1349, 1369, 1382 și 2199 și urm.Cod civil, ale Legii 136/1995 (art. 58) și ale Ordinului CSA 20/2008, instanța a antrenat răspunderea solidară a acestora.

Așa fiind, în baza art.19 al.1 și 5 Cod procedură penală raportat la art.1349, art. 1357, art.1370 cod civil inculpații N. I. S. și A. S. S. în solidar, pe inculpatul N. I. S. în solidar și cu . A. Sibiu au fost fi obligați să plătească părții civile O. P. N. suma de 22.197 lei cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.162 al. 5 Cod procedură penală, constatând că în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică, instanța a admis cererea formulată de petenta N. C. de restituire/lăsare în custodie a autoturismului marca Volkswagen Polo de culoare verde, cu nr. de înmatriculare_, ridicat în baza ordonanței nr. 63/P/2014 din data de 18.02.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

S-a pus în vedere petentei că are obligația de a nu înstrăina sau modifica bunul până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea civilă O. P. N., partea responsabilă civilmente ., inculpații A. S. S. și N. I. S..

Prin apelul declarat P. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, aplicarea și a pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul N. I. S. cu privire la interzicerea exercitării unei activități de care s-a folosit la comiterea faptei, respectiv dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 3 ani.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel solicită a se avea în vedere că instanța de fond în mod greșit și nelegal a dispus obligarea în solidar a inculpaților cu partea responsabilă civilmente . la plata despăgubirilor civile, deși a reținut că infracțiunea săvârșită de aceștia este intenționată și a înlăturat ipoteza unui accident rutier cu consecința vătămării corporale din culpă, care era singura premisă ce ar fi putut atrage răspunderea asiguratorului în baza deciziei nr. 1/2005. Se apreciază că se impune înlăturarea obligației în solidar a asiguratorului la plata despăgubirilor civile, la care au fost obligați inculpații.

Partea civilă O. P. N. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, obligarea inculpaților și la plata dobânzilor legal până la achitarea integrală a despăgubirilor și luarea măsurilor asigurătorii în cauză, precum și majorarea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond, apreciind că nu s-a reținut întreaga dimensiune a prejudiciului moral suferit urmare a faptei inculpaților.

Partea responsabilă civilmente . a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, înlăturarea obligației de plăti despăgubirile civile, considerând că în mod eronat instanța de fond a dispus această obligație având în vedere modul de săvârșire a faptei, prin intenție directă a inculpaților.

Se mai solicită, în subsidiar, diminuarea daunelor morale și materiale acordate. Arată, în ceea ce privește daunele materiale, că au fost acordate cheltuieli care nu au legătură cu prezenta cauză iar în ceea ce privește daunele morale consideră că acestea sunt exagerat de mari și nu a fost delimitat procentul acordat pentru suferințe suferite și cel acordat pentru prejudiciul de imagine.

Prin apărătorul ales inculpatul apelant A. S. S. a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit.a C. pr. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 C. pen., la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege cu revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în a cărui termenul de încercare inculpatul a săvârșit o nouă faptă.

În motivarea apelului se arată că inițial s-a reținut infracțiunea de ultraj, raportat la atitudinea și acțiunile inculpatului A., și ulterior, raportat la declarația persoanei vătămate s-a considerat că se impune reținerea și a infracțiunii de tentativă de omor în sarcina inculpatului.

Precizează că infracțiunea de tentativă de omor, din punct de vedere al acuzării s-a desfășurat în trei etape:

Adaugă că din declarația părții vătămate a rezultat faptul că la momentul la care inculpatul A. ar fi încercat să-l lovească, acesta se afla în fața autoturismului în timp ce el se afla la portiera stângă a autoturismului, și raportat la acesta consideră, având în vedere distanța considerabilă dintre aceștia, că orice încercare de lovire cu piciorul era sortită eșecului.

Precizează că inculpatul este conștient de faptul că a greșit acționând în maniera descrisă împotriva unui ofițer de poliție, dar acest lucru nu poate conduce la reținerea infracțiunii de tentativă de omor.

Prin apărătorul ales inculpatul apelant N. I. S. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune condamnarea inculpatului N. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1 și 3 C. pen. și pe cale de consecință să se aplice acestuia o pedeapsă corespunzătoare acestei infracțiuni, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate persoanei vătămate și să se constate calitatea de asigurator a ..

În subsidiar, în ipoteza în care nu se va considera ca fiind oportună și aplicabilă în cauză schimbarea încadrării juridice se solicită reanalizarea pedepsei aplicate apreciind că aceasta este excesivă, având în vedere persoana inculpatului și modul de desfășurare a faptelor.

În motivarea apelului se arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșire infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă de omor. Precizează că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă intenția inculpatului N. în săvârșirea unei acțiuni intenționate al cărei scop să îl reprezinte vătămarea corporală a părții vătămate O. P. N..

Precizează că inculpatul N. se afla la conducerea autoturismului ca urmare a solicitării făcute de inculpatul A.. Arată că accidentul a fost interpretat de acuzare și de către instanța de fond ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor dar în cauză nu se poate face abstracție de concluziile raportului de expertiză din care rezultă împrejurările concrete în care acesta s-a petrecut. Solicită a se avea în vedere că accidentul s-a produs atât datorită angajării în depășire cu viteza peste limita legală cât și a depășirii axului longitudinal a mașinii condusă de inculpatul N. concomitent cu manevra de ieșire de pe banda de circulație a mașinii condusă de partea vătămată și cu lovire cu intenție a mașinii condusă de inculpat.

Expertiza a fost dispusă în scopul lămuririlor unor aspecte care vizau modul de producere a accidentului și împrejurările concrete în care acesta a avut loc și solicită a se avea în vedere că expertiza nu a fost comunicată părților, aceștia neavând posibilitatea studierii acesteia și formulării unor eventuale obiecțiuni.

Cu privire la forma de vinovăție a inculpatului, respectiv culpa și nu intenția, se apreciază că în mod corect încadrarea juridică este infracțiunea de vătămare corporală din culpă, având în vedere că tentativa este definită ca fiind punerea în executare a unei intenții, iar tentativa de omor presupune existența unei intenții directe și exclude existența culpei. Raportat la aceste definiții și la proba științifică care stabilește caracterul din culpă neintenționat al coliziunii dintre cele două vehicule, încadrarea juridica dată faptei este nejustificată întrucât nu rezultă din actele dosarului că forma de vinovăție care caracterizează acțiunea inculpatului ar fi cea a intenției.

De asemenea, apreciază că daunele materiale și morale acordate sunt exagerat de mari și solicită reanalizarea acestora.

Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată a fi fondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea responsabilă civilmente ., inculpatul A. S. S. și inculpatul N. I. S. și nefondat apelul declarat de partea civilă O. P. N., din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale și a celei judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel s-a reținut că în seara zilei de 07.02.2014, inculpatul A. S. S., s-a întâlnit cu inculpatul N. I. S. la un bar din localitatea Vîlcelele Bune. Cei doi se cunoșteau și la propunerea acestuia din urmă au hotărât să meargă împreună la Popasul Zimbrul din aproprierea orașului Hațeg. În acest scop și întrucât inculpatul N., consumase anterior băuturi alcoolice, l-a contactat pe martorul T. C. S. pentru a-i transporta cu autoturismul.

După orele 3 ⁰⁰, în dimineața zilei de 08.02.2014, inculpații și cei trei martori au plecat spre casă cu același autoturism.

Din declarația persoanei vătămate O. P. N. (filele 58-63) care a recunoscut autoturismul VW, ca fiind proprietatea familiei N. din loc. Vîlcelele Bune, a rezultat că și-a continuat deplasarea înspre . a văzut în oglinda retrovizoare când autoturismul VW s-a apropiat la mică distanță și a fost semnalizat cu farurile. Întrucât a apreciat că intenția conducătorului auto era de a efectua manevra de depășire a încetinit și apoi s-a oprit pe partea dreaptă, în apropierea dispensarului din comună.

Speriată de agresivitatea inculpatului și pentru a evita agravarea conflictului, persoana vătămată s-a urcat în autoturismul său și a plecat înspre sediul postului de poliție.

După plecarea persoanei vătămate și la cererea inculpatului A. S. S. care a revenit în autoturism și continuat amenințările la adresa șefului de post, martorul T. C. S. a pornit și s-a deplasat înspre centrul comunei, dar a refuzat să conducă înspre postul de poliție.

A oprit, a coborât de la volan și însoțit de ceilalți doi martori, a plecat pe jos înspre localitatea de domiciliu, satul Vîlcelele Bune.

Acest episod a fost descris și în declarațiile date de inculpatul N. în fața judecătorului de drepturi și libertăți, (a se vedea declarația de la fila 7 dosr_ al Judecătoriei Hațeg)

Inculpatul N. I. S., a întors și el autoturismul VW pe care îl conducea, continuând la foarte mică distanță, urmărirea autoturismului Opel.

Așa cum a arătat și instanța de fond inculpații au recunoscut relativ starea de fapt reținută dând totuși o altă interpretare faptelor și acțiunilor săvârșite.

În apel, pe baza acestor interpretări date stării de fapt s-a reiterat solicitarea inculpaților de a fi schimbată încadrarea juridică dată faptelor.

Inculpatul A. S. S. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj raportat la infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 257 alin.1 și 4 C.pen, rap. la art. 32, rap la art. 188 C.pen în infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 C. pen.

S-a argumentat că nu a avut nici o intenție de a suprima viața persoanei vătămate și de altfel, s-a aflat pe locul din dreapta al autoturismului în calitate de pasager, neavând putere de control asupra vehiculului în cauză și în măsura în care partea vătămată nu ar fi tras stânga de volan, accidentul nu s-ar fi produs și leziunile nu ar fi existat. Inculpatul a mai arătat că nu a avut anterior nici un conflict cu victima și că nu a fost cercetat penale de aceasta, astfel că nu avea nici un motiv să suprime viața acesteia.

Inculpatul N. I. S. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1 și 3 C. pen. și a apreciat că în cauză nu a săvârșit o infracțiune de ultraj și nu a existat nici un act de amenințare sau act de violență din partea sa, el neimplicându-se în altercația verbală dintre inculpatul A. și partea vătămată O.

Se mai arată că se afla la conducerea autoturismului ca urmare a solicitării făcute de inculpatul A. și deși accidentul a fost interpretat de acuzare și de către instanța de fond ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor, în cauză nu se poate face abstracție de concluziile raportului de expertiză din care a rezultat că accidentul s-a produs atât datorită angajării în depășire cu viteza peste limita legală cât și a depășirii axului longitudinal a mașinii pe care a condusă-o, concomitent cu manevra de ieșire de pe banda de circulație a mașinii condusă de partea vătămată și cu lovire cu intenție a mașinii condusă de inculpat.

Analizând solicitările inculpaților prin prisma probațiunii administrate Curtea constată că acestea sunt nefondate și că în mod corect instanța de fond a respins cererile de schimbare a încadrărilor juridice date faptelor.

Astfel, în ce-l privește pe inculpatul A. se constată că acesta a declanșat incidentul și urmărirea părții civile. Apărarea acestuia că nu a avut nici un conflict cu partea civilă nu este susținută de probe. Din actele de la dosar rezultă că inculpatul A. S. S. a fost cercetat și ulterior condamnat de Judecătoria Hațeg pentru două infracțiuni prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 (fila 241), faptele fiind constatate de partea civilă care l-a depistat și oprit în trafic.

Un alt incident consumat între inculpatul A. S. S. și partea civilă O. P. N., în calitatea sa de polițist, a avut loc în urmă cu mai mulți ani, partea civilă, fiind de serviciu, a fost sesizată de o persoană despre faptul că a fost agresată de inculpat. Deplasându-se la fața locului l-a găsit pe inculpat în stradă, pe care a încercat să-l legitimeze. Acesta însă a proferat injurii și s-a apropiat amenințător de partea civilă, împrejurare în care i-a pulverizat spray iritant lacrimogen în zona feței.

Este evident că inculpatul A. a declanșat incidentul în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu ale părții civile, chiar inculpatul afirmând că l-a urmărit pe acesta pentru a-l întreba cu privire la spray-ul lacrimogen.

Ulterior la solicitarea inculpatului A. cei doi inculpați au pornit în urmărirea părții civile și au persistat chiar dacă partea civilă a încercat să scape.

Niciunul dintre inculpați nu a explicat ce alt scop a avut urmărirea polițistului pe o distanță de 10 km și nici încercarea lor de a-l opri pe acesta.

Ambii inculpați se prevalează de expertiza tehnică întocmită pentru a se putea stabili modul de producere a incidentului.

Este evident din probele administrate că incidentul nu a fost un accident, lovirea mașinii în care se afla partea civilă fiind comisă cu intenție. Este evident că lovirea unui autoturism în viteză și aflat într-o curbă denotă o intenție – chiar indirectă de a suprima viața persoanei care conduce acel autoturism.

Inculpatul N. chiar afirmă că partea civilă a lovit mașina pe care o conducea, făcând abstracție de faptul că el a intrat în depășirea mașinii condusă de partea civilă cu intenția de a-i tăia calea, totul petrecându-se în viteză și într-o curbă periculoasă.

Intenția inculpaților este relevată și de comportarea ulterioară a inculpaților care au părăsit locul faptei fără a acorda ajutor victimei și chiar fugind spunând că îi „mănâncă pușcăria”, fiind evident că ambii au acționat cu intenție indirectă de a suprima viața victimei.

În ce-l privește pe inculpatul N. – cel care a condus mașina, acesta afirmă în plus că el doar a condus-o la solicitarea inculpatului A. și că nu avea nici o problemă cu partea civilă.

Totuși, din dosar rezultă că anterior acestei fapte inculpatul N. cercetat pentru diverse fapte penale, în mai multe cauze penale după cum urmează:

- în dos.nr.1042/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 al.1 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.472/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 al.2 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.559/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.1109/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, g și i din Codul penal anterior;

- în dos.nr.1014/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 al.1 din Cod penal anterior;

- în dos.nr.67/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i din Cod penal anterior.

Rezultă că ambii inculpați au avut motive pentru a săvârși fapta și au acționat cu intenție și într-o modalitate agresivă de a suprima viața părții civile, astfel că încadrarea juridică dată faptei este legală, dovedită și nu se impune a fi schimbată.

Inculpații apelanți au solicitat și reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră prea aspre.

Curtea constată că instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare, de limitele de pedeapsă, de modalitatea de săvârșire a faptelor precum și de circumstanțele personale ale inculpaților și antecedentele lor penale.

În aceste condiții și ținând seama de gravitatea faptei Curtea apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond inculpaților.

Se constată însă în ce-l privește pe inculpatul A. că pedeapsa rezultantă aplicată este nelegală.

Astfel, prin sentința penală nr.4/17.01.2012 a Judecătoriei Hațeg, definitivă la data de 30.01.2012 inculpatul A. S. S. a fost condamnat la două pedepse a câte 4 luni închisoare, rezultând în urma concursului o pedeapsă de 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81,82 C.pen. 1969 pe o durată de 2 ani și 4 luni.

Întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile recidivei, în mod greșit instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 44 C.pen referitoare la pluralitatea intermediară.

Față de acestea Curtea va descontopi pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. S. S. prin S.P. nr. 4/17.01.2012 a Judecătoriei Hațeg în elementele componente și le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 44 alin. 2 C.pen cu referire la art. 39 alin.1 lit.b C.pen. se vor contopi pedepsele principale aplicate inculpatului A. S. S., respectiv pedeapsa de 8 ani și 8 luni, 4 luni și 4 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 8 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca în final inculpatul A. S. S. să execute pedeapsa de 8 ani, 10 luni și 20 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și d C.pen.

Curtea constată a fi întemeiată critica Parchetului referitoare la inculpatul N. vizând aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g C.pen. – dreptul de a conduce.

Întrucât la săvârșirea faptei inculpatul s-a folosit de acest drept Curtea va interzice inculpatului N. I. S. și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 3 ani, prev. de art. 66 lit. g C.pen.

Este întemeiată critica Parchetului și a părții responsabile civilmente referitoare la greșita obligare a . la plata în solidar, alături de inculpați, a daunelor materiale și morale precum și cheltuielile judiciare datorate părții civile și statului.

În cauză nu s-a produs un accident de circulație, fapta nefiind săvârșită din culpă, astfel că asigurătorul nu poate fi ținut să despăgubească partea civilă pentru o faptă săvârșite de inculpați cu intenție.

În consecință, se va constata lipsa calității procesuale de parte responsabilă civilmente a . în cauză și se va înlătura obligația acesteia de a plăti în solidar cu inculpatul N. I. S. - acesta, și în solidar cu inculpatul A. S. S., despăgubirile materiale și morale precum și cheltuielile judiciare datorate părții civile și statului.

În ce privește apelul părții civile O. P. N.:

Partea civil a solicitat majorarea daunelor morale acordate de către instanța de fond motivat de suferința morală suferită precum și prejudiciul adus imaginii sale.

Corelativ, inculpații au solicitat reducerea cuantumului daunelor morale precum și a daunelor materiale acordate, apreciindu-le a fi prea mari.

În raport de fapta săvârșită de inculpați, de împrejurările în care aceasta s-a săvârșit precum și de urmările produse și practica judiciară a Curții în cauze asemănătoare, se apreciază că daunele morale acordate de instanța de fond sunt prea mari și se impun a fi reduse la un cuantum rezonabil.

Curtea nu contestă intensitatea prejudiciului moral suferit de partea civilă dar, în același timp, nu pot fi acordate sume de bani disproporționate în raport de fapte similare, astfel că se va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile O. P. N. de la 200.000 lei, la 100.000 lei și vor fi obligați inculpații N. I. S. și A. S. S. să plătească în solidar părții civile această sumă.

Curtea constată însă că suma acordată părții civile cu titlu de daune materiale a fost corect stabilită de către instanța de fond și nu se impune a fi modificată.

În ce privește critica părții civile referitoare la obligarea inculpaților la plata dobânzilor legale până la data achitării efective și integrale a sumelor acordat, Curtea constată că aceasta este o chestiune care vizează executarea iar aceste dobânzi vor fi calculate cu această ocazie.

În cauză Curtea nu poate proceda la luarea măsurii sechestrului asigurător, nefiind evidențiate bunuri ale inculpaților care să facă obiectul măsurii sechestrului asigurător și neputându-se lua această măsură în principiu, fără evidențierea exactă a bunurilor inculpaților care să poată face obiectul sechestrului.

Față de cele expuse Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite ca fondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea responsabilă civilmente ., inculpatul A. S. S. și inculpatul N. I. S. în limitele arătate și în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă O. P. N..

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligată partea civilă O. P. N. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea responsabilă civilmente ., inculpatul A. S. S. și inculpatul N. I. S. împotriva sentinței penale nr. 379/20.10.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția Penală, și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul neaplicării pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g C.pen. în ce-l privește pe inculpatul N. I. S., a pedepsei aplicate inculpatului A. S. S., a cuantumului daunelor morale acordate părții civile precum și a greșitei obligări a . la plata în solidar, alături de inculpați, a daunelor materiale și morale precum și cheltuielile judiciare datorate părții civile și statului și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

Aplică inculpatului N. I. S. și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 3 ani, prev. de art. 66 lit. g C.pen.

Aplică inculpatului A. S. S. pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b și d C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj raportat la infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 257 alin.1 și 4 C.pen, rap. la art. 32, rap la art. 188 C.pen.

Constată că prin sentința penală nr.4/17.01.2012 a Judecătoriei Hațeg, definitivă la data de 30.01.2012 inculpatul A. S. S. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81,82 C.pen. 1969 pe o durată de 2 ani și 4 luni.

Constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 C.pen.

Descontopește pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. S. S. prin S.P. nr. 4/17.01.2012 a Judecătoriei Hațeg în elementele componente și le repune în individualitatea lor.

În baza art. 44 alin. 2 C.pen cu referire la art. 39 alin.1 lit.b C.pen. contopește pedepsele principale aplicate inculpatului A. S. S., respectiv pedeapsa de 8 ani și 8 luni, 4 luni și 4 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 8 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca în final inculpatul A. S. S. să execute pedeapsa de 8 ani, 10 luni și 20 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și d C.pen.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile O. P. N. de la 200.000 lei, la 100.000 lei și obligă pe inculpații N. I. S. și A. S. S. să plătească în solidar părții civile această sumă.

Constată lipsa calității procesuale de parte responsabilă civilmente a . în cauză și înlătură obligația acesteia de a plăti în solidar cu inculpatul N. I. S. - acesta, și în solidar cu inculpatul A. S. S., despăgubirile materiale și morale precum și cheltuielile judiciare datorate părții civile și statului.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N. I. S. durata reținerii și arestării preventive, de la data de 08.02.2014 și până la data de 20.01.2015, precum și durata arestării preventive a inculpatului A. S. S., începând cu data de 10.02.2014 și până la data de 20.01.2015.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă O. P. N..

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. obligă pe partea civilă O. P. N. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 20.01.2015.

Președinte, Judecător,

C. M. M. D. G.

Grefier

L. B.

Red/ Tehn DG/05.02.2015

Jud. fond T. C. M.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 38/2015. Curtea...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA