Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 404/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 404/A/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.354/15.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns condamnatul apelant C. I., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. I. și partea civilă intimată H. D. D. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. I., avocat C. I., solicită, în temeiul art. 411 din codul de procedură penală, repunerea în termenul de apel, învederând că inculpatul nefiind în țară nu avea cunoștință de faptul că este cercetat. Solicită admiterea apelului cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare în vederea audierii.
Partea civilă intimată H. D. D. I. arată că de 4 ani este purtată pe drumuri și are 80 de ani. Învederează că inculpatul a fost în mod reperat la furat din curte, apoi a spart casa, ușile de la casă, precum și de la toaleta de serviciu. Susține că inculpatul a distrus plasa de la geamurile de la bucătărie și de la pivniță. Arată că a venit poliția, care l-a căutat între orele 22.00 – 24.00, dar nu l-au găsit, iar inculpatul s-a întors în jurul orei 1,30. Solicită să i se aplice inculpatului hotărârea de condamnare pronunțată și să fie obligat la plata despăgubirilor.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că inculpatul este în termenul de declarare a apelului, raportat la împrejurarea că acesta nu a fost audiat în faza de urmărire penală, are doar o declarație olografă în 2011, nu a fost prezent pe parcursul judecății, iar hotărârea a fost comunicată prin afișare, de unde rezultă că nu a avut cunoștință de proces.
Inculpatul apelant C. I., având ultimul cuvânt, arată că la momentul când i s-a luat declarație i s-a spus că este liber. Solicită admiterea cererii de repunere în termenul de apel.
Curtea lasă cauza în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 354 pronunțată la data de 15.12.2014 de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului formulată de reprezentantul Parchetului și pe cale de consecință, în baza art. 386 C pr pen a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din tentativă de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i, C. pen anterior. cu aplic. art. 37 lit. b c.p anterior. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 c.p anterior. cu aplic. art. 37 lit. b c.p anterior., ambele cu aplic. art. 33 lit. a c.p anterior. în infracțiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 32 NCp rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b și d, al. 2 lit. b Cp actual, cu aplic. art. 41 Cp actual și art. 5 C penal actual.
În temeiul art. 396 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 32 Cp rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b și d, al. 2 lit. b Cp actual, cu aplic. art. 41 Cp actual și art. 5 C penal actual, a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui I. și R., născut la data de 28.09.1978, în T., jud Cluj, CNP_, cetățean român, domiciliat în A. I., ., jud A. la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat.
În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H. D. D. I. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată pentru inculpat- av. M. M. în cuantum de 200 lei s-a hotărât a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria A. I. că prin rechizitoriul nr. 1192/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. a fost trimis în judecată inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 23.12. 2013 sub nr._ .
În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 25/26.04.2011 a pătruns fără drept și fără consimțământul persoanei vătămate, prin escaladarea gardului în curtea locuinței persoanei vătămate H. I. cu intenția de a sustrage bunuri, încercând să pătrundă prin efracție în imobil, forțând cu un corp contondent o ușă și apoi rama geamului, însă a fugit în momentul în care persoana vătămată a aprins lumina și a chemat poliția.
Analizând mijloacele de proba administrate în cauză, respectiv: declarațiile persoanei vătămate H. D. I.; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexe; declarațiile inculpatului C. I.; raportul de constatare tehnico-științifică din data de 02.06.2011 a IPJ A. - Serviciul Criminalistic, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 05.04.2011 la Poliția Municipiului A. I. a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate H. I. din care reiese faptul că în data de 05.04.2011, în intervalul orar 12:00 - 15:00, persoane necunoscute i-au sustras din curtea locuinței două cazane din fontă.
La data de 26.04.2011 aceeași persoană vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în repetate rânduri persoane necunoscute i-au sustras bunuri din curtea locuinței și au încercat să pătrundă în imobil, ultima dată în 25/26.04.2011 când au încercat să îi forțeze un geam.
Din cercetările efectuate în cauză a reieșit faptul că autorul tentativei de furt din noaptea de 25/26.04.2011 este inculpatul C. I..
Astfel, în noaptea respectivă, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței persoanei vătămate H. I. cu intenția de a sustrage bunuri. Inculpatul a încercat să pătrundă prin efracție în imobil, forțând cu un corp contondent o ușă și apoi rama geamului, însă a fugit în momentul în care persoana vătămată a aprins lumina și a chemat poliția.
Cu ocazia cercetării la fața locului, de pe geamul imobilului au fost ridicate două fragmente de urme papilare despre care s-a stabilit ulterior faptul că au fost create de către inculpatul C. I..
Astfel din concluziile raportului de constatare tehnico științifică nr._ din data de 02.06.2011 a IPJ A. - Serviciul Criminalistic a reieșit faptul că urmele papilare ridicate de la locul comiterii faptelor aparțin inculpatului C. I..
Din declarațiile inculpatului C. I. reiese faptul că acesta recunoaște că în cursul lunii aprilie 2011, în jurul orelor 22:00 a încercat să pătrundă în casa persoanei vătămate împingând geamul, însă nu a reușit fiindcă era închis. Inculpatul precizează în continuare că a încercat să deschidă și alte uși însă nu a reușit deoarece erau încuiate. Inculpatul recunoaște că intenția lui era de a sustrage orice bunuri găsește, însă la un moment dat a văzut o lumină în casă și a fugit. Inculpatul C. I. nu recunoaște faptul că a mai încercat și în alte rânduri să pătrundă în imobilul părții vătămate.
Din declarațiile persoanei vătămate H. D. D. I. reiese faptul că la data de 05.04.2011 în intervalul orar 12.00 - 15:00 persoane necunoscute i-au sustras două cazane din fontă și o sobă din fontă aflată în partea din spate a curții.
De asemenea persoana vătămată arată că în noaptea de 25/26.04.2011, în jurul orelor 22:00 în timp ce se afla la domiciliu, a auzit zgomote provenind din curtea locuinței, a strigat la hoț dar nu a ieșit din casă întrucât îi era frică. Persoana vătămată arată că a observat că plasa de la geamul de la pivnită era smulsă.
Din declarațiile aceleiași persoanei vătămate reiese faptul că a doua zi dimineața a constatat că geamul de la bucătărie avea rama ruptă iar șipcile de la sticlă erau scoase iar de la un alt geam de la bucătărie fusese smulsă plasa pentru țânțari. Persoana vătămată precizează că i-au fost sustrase din spatele casei și două țevi de aluminiu, precum și lanțul de la fântână.
Persoana vătămată arată că a luat cunoștință că a fost identificată persoana care a încercat să pătrundă în locuința acesteia ca fiind C. I., care a recunoscut de față cu persoana vătămată că a încercat să pătrundă în acea noapte în locuință întrucât credea că nu locuiește nimeni acolo.
În drept, a apreciat Judecătoria A. I. că fapta inculpatului C. I., care la data de 25/26.04.2011 a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței persoanei vătămate H. I. cu intenția de a sustrage bunuri, încercând să pătrundă prin efracție în imobil, forțând cu un corp contondent o ușă și apoi rama geamului, însă a fugit în momentul în care persoana vătămată a aprins lumina și a chemat poliția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cp anterior.
Fapta inculpatului C. I., care la data de 25/26.04.2011 a pătruns fără drept și fără consimțământul persoanei vătămate H. I., prin escaladarea gardului în curtea acesteia cu intenția de a sustrage bunuri, încercând să pătrundă prin efracție în imobil, forțând cu un corp contondent o ușă și apoi rama geamului, însă a fugit în momentul în care partea vătămată a aprins lumina și a chemat poliția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 c.p. cu aplic. art. 37 lit. b Cp anterior
- ambele cu aplic. art. 33 lit. a c.p anterior.
La termenul de judecată din data de 27.10.2014, reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i, C. pen anterior. cu aplic. art. 37 lit. b c.p anterior. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 c.p anterior. cu aplic. art. 37 lit. b c.p anterior., ambele cu aplic. art. 33 lit. a c.p anterior. în infracțiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 32 NCp rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b și d, al. 2 lit. b Cp actual, cu aplic. art. 41 Cp actual și art. 5 C penal actual, cerere pe care instanța o va admite în considerarea următoarelor:
De la data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului- 25/26.04.2011 și până în prezent a survenit o succesiune de legi, astfel că i-a revenit instanței sarcina de a stabili legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța a plecat în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.
În acest context, instanța a reținut criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că potrivit Codului penal anterior, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat sunt cuprinse între 3 și 15 ani închisoare, în vreme ce conform noului Cod Penal, limitele de pedeapsă pentru aceeași infracțiune sunt reduse, respectiv de la 1 la 5 ani închisoare pentru forma tip a infracțiunii, iar pentru forma agravată prev. de al. 2 al. Art. 229 Cpen pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.
De asemenea, instanța a reținut faptul că, conform vechiului Cod penal, referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor reținute în sarcina inculpatului, atunci când inculpatul comitea o violare de domiciliu, o astfel de infracțiune se reținea în concurs cu infracțiunea de furt calificat, nefiind absorbită de aceasta. Ca urmare a modificărilor survenite prin . noului cod penal, legiuitorul a prevăzut o formă agravată a infracțiunii de furt calificat la al. 2 lit. b, a art. 229, infracțiunea de violare de domiciliu fiind absorbită de infracțiunea de furtul calificat, atunci când acesta se comitea prin violare de domiciliu. În acest context, instanța a reținut faptul că în loc să rețină în sarcina inculpatului două infracțiuni distincte, de tentativă de furt calificat și de violare de domiciliu, prin prisma noilor modificări va reține o singură infracțiune de tentativă de furt calificat în forma agravată prev. de art 32 N C penal rap. la art. 228, art. 229 al. 1 lit. b și d, al. 2 lit. b N C penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune fiind mai favorabilă inculpatului decât cea prevăzută de vechiul cod penal. . Reiese astfel că, făcând aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, inculpatul va fi cercetat pentru comiterea unei singure fapte, conform noului Cod penal, în vreme ce conform vechiul cod penal, acesta ar fi fost cercetat pentru două infracțiuni comise în concurs.
Pe cale de consecință, reținând că limitele de pedeapsă conform Noului Cod penal sunt mai reduse, dar și faptul că infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită de infracțiunea de furt calificat, instanța în baza art. 386 din Codul de procedură penală a admis cererea formulată de reprezentatul Parchetului și va schimba încadrarea juridică a infracțiunii de tentativă de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i, C. pen anterior. cu aplic. art. 37 lit. b c.p anterior. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 c.p anterior. cu aplic. art. 37 lit. b c.p anterior., ambele cu aplic. art. 33 lit. a c.p anterior. în infracțiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 32 NCp rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b și d, al. 2 lit. b Cp actual, cu aplic. art. 41 Cp actual și art. 5 C penal actual, reținând că legea penală mai favorabilă aplicabilă în speța de față o reprezintă Noul Cod penal astfel că va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin a pătrunderea inculpatului, fără drept și fără consimțământul persoanei vătămate, prin escaladarea gardului în curtea locuinței persoanei vătămate H. I. cu intenția de a sustrage bunuri, fără a reuși, prin aceasta fiind încălcate relațiile sociale referitoare la integritatea patrimoniului și inviolabilitatea domiciliului între urmările socialmente periculoase și fapte existând o legătură de cauzalitate certă, directă și neîntreruptă. Referitor la latura subiectivă, fapta de tentativă de furt calificat a fost comise de inculpat cu intenție directă.
Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de furt calificat și au fost săvârșite de inculpat, cu intenție, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin. 2 C.pr.pen., urmând a pronunța condamnarea acestuia.
La stabilirea și individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 N.C.P., raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gravitatea infracțiunilor și periculozitatea inculpatului, prin aplicarea următoarelor criterii: imprejurarile si modul de comitere a infractiunilor, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valorile sociale ocrotite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunilor, motivul savarsirii infractiunilor si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal respectiv nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Văzând fișa de cazier judiciar al inculpatului (f.132-133), instanța a constatat că acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă în raport de condamnarea aplicată prin s.p. nr. 606/2005 pronunțată în dosar nr. 8399/2004 a Judecătoriei A. I., definitivă prin d.p. 483/2005 a Curții de Apel A. I., stare de lucruri care atrage incidența disp. art.41 alin. 1 C.p.
Raportat la cele sus expuse, reținând modul de comitere a infracțiunii, inculpatul pătrunzând, fără drept și consimțământul persoanei vătămate, prin escaladarea gardului în curtea locuinței persoanei vătămate H. I. cu intenția de a sustrage bunuri, fără a reuși, dar ținând cont și de vârsta inculpatului, de starea de recidivă a inculpatului, reținând că din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului acesta a mai fost condamnat anterior la multiple pedepse pentru furt calificat, ceea ce denotă pe de o parte o tendință de specializare a inculpatului în comiterea de acest gen de infracțiuni, în loc să manifeste interes pentru procurarea în mod legal a mijloacelor de existență, iar pe de altă parte întăresc convingerea instanței că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul educativ și preventiv, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de furt calificat , pe care a apreciat-o ca fiind de natură și suficientă să asigure realizarea scopului pedepsei
Persoana vătămată H. D. D. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3350 acțiune care a fost admisă în parte, în considerarea următoarelor:
Art. 1357 C civ. prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform art. 1381 C civ, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, din ziua cauzării prejudiciului
Referitor la suma pretinsă de către partea civilă, instanța a admis-o doar în parte, reținând faptul că prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a forțat cu un corp contondent o ușă și apoi rama geamului de la imobilul părții civile, astfel că restul daunelor reclamante de partea civilă nu vizează fapta ce face obiectul acestui dosar, astfel că vor fi acordate doar sumele de bani reprezentând contravaloarea ușii- 700 lei și contravaloarea unui geam- 500 lei, în total 1200 lei
În cauză sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv există prejudiciul – de natură patrimonială, constituit de contravaloarea bunurilor sustrase de la partea civilă așa cum a fost mai sus cenzurat; fapta prejudiciabilă – sub aspect civil se înțelege și infracțiunea ca faptă prejudiciabilă, în speță, infracțiunea săvârșită de inculpat ; raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu – prin fapta inculpatului a produs părții civile prejudicii patrimoniale ; culpa inculpatului - în speță, acesta a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe în privința prejudicierii părții civile.
Fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, prev. de art. 1349 Cod civ., instanța în temeiul disp. disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H. D. D. I. și va obliga inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin neapelare.
La data de 04.03.2015 condamnatul C. I. a adresat Curții de Apel A. I., prin poștă, o cerere prin care a arătat faptul că nu a fost informat nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată despre procesul ce se derula împotriva sa. A solicitat condamnatul a fi adus în fața instanței pentru a fi judecat potrivit prevederilor legale incidente în materie.
Cererea a fost înaintată de Curtea de Apel A. I. la data de 04.03.2015, Judecătoriei A. I. cu mențiunea ca după luarea în evidențe să fie luate măsurile legale ce se impun.
Cererea condamnatului a fost înregistrată la Judecătoria A. I. la data de 06.03.2015. La data de 11.03.2015 Judecătoria A. I. a înaintat Curții de Apel A. I. apelul declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare la care mai sus am făcut referire.
După înregistrarea cererii pe rolul Curții de Apel A. I. cauza a primit un prim termen de judecată la data de 25.03.2015, termen la care condamnatul a solicitat amânarea în vederea angajării unui apărător.
La următorul termen de judecată acordat în cauză, 15.04.2015 condamnatul a formulat o cerere de repunere în termenul de apel arătând că la data judecării cauzei nu a fost prezent la proces deoarece nefiind în țară nu a avut cunoștință de derularea acestuia.
Examinând cererea de repunere în termenul de apel, Curtea de Apel A. I. constată că este nefondată și, în consecință, că apelul declarat în cauză este tardiv și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. emis la data de 18.12.2013, în dosarul nr. 1192/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În faza de urmărire penală, la data de 09.05.2011 inculpatul C. I. a fost audiat de organele de poliție și a recunoscut săvârșirea faptei, dând detalii despre modalitatea de planificare și transpunere în practică a rezoluției sale infracționale. Audierea ulterioară a inculpatului nu a mai fost posibilă cu toate diligențele depuse de organele de urmărire penală. Acesta a fost citat de la domiciliu cunoscut și declarat de inculpat, prin afișare la Consiliul local și cu mandat de aducere cu însoțitor. Toate eforturile depuse pentru asigurarea prezenței inculpatului au fost sortite eșecului acesta nefiind găsit la adresa la care locuia, fiind plecat la o adresă necunoscută. Persoanele găsite la dresa inculpatului susțineau că acesta este fie plecat în Spania, fie în Germania, fie în Franța fără ca vreodată să indice o adresă a inculpatului sau o localitate în care acesta să fie găsit.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 23.12. 2013 sub nr._ .
Instanța, la fiecare termen de judecată, l-a citat pe inculpat de la adresa de domiciliu, cu mandat de aducere cu însoțitor și prin afișare la ușa instanței. Toate eforturile depuse de instanță pentru aducerea inculpatului în fața sa au fost sortite eșecului.
Sentința penală nr. 354/2014 din data de 15.12.2014 a Judecătoriei A. I., împotriva căreia inculpatul C. I. a înțeles să exercitate prezenta cale de atac a apelului, a fost pronunțată la data de 15.12.2014, cu dreptul inculpatului de a formula apel în termen 10 zile de la comunicarea copiei minutei hotărârii, având în vedere faptul că acesta nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii. Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 din Codul de procedură penală după pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică, procurorului și părților.
Judecătoria A. I. a comunicat inculpatului copia minutei la data de 23.12.2014, la adresa unde acesta locuia. Nefiind găsită nicio persoană la adresă, a fost afișată înștiințarea iar actele au fost restituite instanței ajungând la aceasta la data de 31.12.2014. Inculpatul nu s-a prezentat niciodată pentru a ridica fotocopia minutei.
Urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, la data de 12.01.2015, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Inculpatul a fost prins de organele de poliție și încarcerat în vederea executării pedepsei la data de 16.02.2015.
În fine, la data de 27.02.2015 inculpatul expediază prin poștă o cerere adresată Curții de Apel A. I., cerere care, așa cum am arătat, a fost înregistrată la data de 04.03.2015.
Cererea formulată la acest moment de inculpatul C. I. cu privire la repunerea sa în termenul de apel nu poate fi primită.
Potrivit textului art. 411 alin. 1 din Codul de procedură penală apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.
Or în prezenta cauză inculpatul nu a făcut dovada existenței unei cauze temeinice ce să-l fi împiedicat să declare apelul în termenul de 10 zile prevăzut de legiuitor. Inculpatul a susținut oral în fața instanței de apel că a fost plecat în străinătate la muncă fără a face nici cea mai mică dovadă în acest sens. Mai mult, acesta nici măcar nu a indicat țara în care ar fi fost plecat și cu atât mai mult o societate al cărei angajat să fi fost. În fine, inculpatul a fost prins de organele de poliție ce trebuiau să pună în executare mandatul de executare a pedepsei închisorii pe teritoriul național, aspect ce vine să infirme susținerile inculpatului cum că ar fi fost plecat în străinătate.
Din punctul nostru de vedere, inculpatul, după momentul primei sale audieri de către organele de poliție, a ales să se sustragă atât de la urmărirea penală cât și de la judecata cauzei, părăsind domiciliul și deplasându-se la o adresă necunoscută.
În concluzie apreciem că în prezenta cauză inculpatul nu a făcut nici un moment dovada existenței unei cauze temeinice ce să-l fi împiedicat să declare apel împotriva sentinței de condamnare, cauză ce să justifice cererea sa de repunere în termenul de apel.
Termenul de declarare a apelului este un termen de decădere, întrucât potrivit art. 268 din Codul de procedură penală, nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Cum în cauză termenul de apel (10 zile)nu a fost respectat, cererea de apel fiind formulată la aproape două luni(la data de 27.02.2015) de la data comunicării hotărârii de condamnare, Curtea de Apel A. I., în baza art. 421 pct. 1 lit. a teza I din Codul de procedură penală, urmează să respingă ca tardiv apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii Judecătoriei A. I..
Consecință a respingerii apelului ca tardiv, în baza art. 275 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea va obliga inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 500 lei, motivat de culpa sa procesuală exclusivă, culpă rezultând din exercitarea tardivă a unei căi de atac.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul C. I. și, în consecință:
Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.354/15.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2015 .
Președinte, Judecător,
A. I. PaștiuGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. G.L.O.
2 ex./ 20.04.2015
Jud. fond P. D.E.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 3/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
