Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 292/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 292/A/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
M. C. – procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul M. I. M. împotriva sentinței penale nr. 1829/5.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 martie 2015, care fac parte din prezenta hotărâre.
La dosar s-au înregistrat Concluzii scrise din partea inculpatului apelant M. I., prin apărător ales, avocat S. L..
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1829/5.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud, în baza art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 rep cu aplic art. 37 lit. a Cod penal din 1969, cu aplic art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod. pr. pen., a fost condamnat inculpatul MÜLLER I. M. fiul lui I. și V. ns. la data de 15.08.1989 în mun Sighișoara, județul M., cetățean român, studii liceale, fără ocupație, recidivist, căsătorit, cu domiciliul în Sibiu, . . județul Sibiu, CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 rep cu aplic art. 37 lit. a Cod penal din 1969, cu aplic art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod. pr. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr. 90//294/2011, definitivă la data de 14.02.2012 prin decizia penală nr. 238/12 a Curții de Apel A. I., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/02.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._, definitivă la data de 29.06.2012 prin nerecurare a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/02.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, definitivă la data de 04.10.2012 prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/02.
S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște, 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig, 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu și atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor de 8 luni, 1 an și 6 luni și 9 luni aplicate prin sentințele menționate.
În baza art. 15 alin 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap la art. 83 alin 1 Cod penal din 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepselor de 8 luni respectiv de 1 an și 6 luni aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște și 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig și a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentințele penale nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște, 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig și 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu sunt concurente, fiind săvârșite mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre definitivă pentru vreuna dintre ele.
În baza art. 33 alin 1 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele de 8 luni, 1 an și 6 luni și 9 luni aplicate prin sentințele penale nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște, 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig, 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 alin 1 ultima teză Cod penal din 1969 s-a adaugat la fiecare din pedepsele stabilite prin prezenta, respectiv de 8 luni și 8 luni închisoare, pedeapsa de 1 an și 6 luni rezultând pedepsele de 2 ani și 2 luni și de 2 ani și 2 luni.
În baza art. 33 alin 1 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele de 2 ani și 2 luni și de 2 ani și 2 luni în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap. la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal din 1969.
În baza art. 272 rap la art. 274 alin 1 Cod. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud din data de 25.02.2014 dat în dos. nr. 1865/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a MÜLLER I. M. fiul lui I. și V. ns. la data de 15.08.1989 în mun. Sighișoara, județul M., cetățean român, studii liceale, fără ocupație, recidivist, căsătorit, cu domiciliul în Sibiu, . ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 07.03.2014 sub nr. dosar _ .
În fapt s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că la data de 16.11.2013, inculpatul Müller I. M., deși nu deține permis de conducere pentru niciun fel de categorie de autovehicule, a plecat de la domiciliul său din Sibiu spre mun. Cluj N., însoțit de martorul Dandoși G. D., cu autoturismul marca Volkswagen, înmatriculat sub nr._, proprietatea numitei Müller R. L., soția sa, pentru a îl vinde în târg.
Ajuns în Cluj-N. împreună cu martorul Dandoși în jurul orei 06:00 a.m., inculpatul nu a reușit vânzarea autoturismului, deși a stat în târg până la ora 12:00 la amiază în acest scop, astfel că a luat hotărârea să meargă înapoi spre Sibiu, împreună cu martorul de mai sus, tot conducând fără drept autoturismul pe drumurile publice.
Pe drumul de întoarcere, în raza orașului Teiuș, . jurul orei 14:46, deoarece a depășit viteza legală (circulând cu peste 75 km/h), un echipaj de poliție rutieră a încercat oprirea regulamentară a autoturismului condus de inculpat, în scop de verificare. În acest moment, deși inițial a încetinit, inculpatul a accelerat imediat, încercând să dispară de la fața locului. Plecând în urmărirea acestuia, organele de poliție au găsit autoturismul abandonat în apropiere de Gara Coșlariu, iar inculpatul s-a ascuns împreună cu martorul Dandoși în satul Coșlariu, într-o căpiță de fân, unde a și fost găsit de organele de poliție.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptele comise cu precizarea că în calitate de suspect, audiat de către procuror, sus-numitul a revenit asupra poziției avute în fața organelor de poliție, unde a declarat că a comis faptele cu acordul soției sale, susținând că aceasta nu a cunoscut despre decizia sa de a conduce autoturismul la Cluj-N., acest lucru urmând să îl facă un vecin – B. V. – pe care în dimineața zile comiterii faptelor nu a putut să îl contacteze.
Starea de fapt enunțată s-a arătat că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă:
declarațiile inculpatului
declarațiile numitei Müller R. Laurasoția inculpatului și proprietara autoturismului
declarația martorului Dandoși G. D.,
adresa nr._/16.12.2013, emisă de Serviciul Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Sibiu din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule;
copie după cartea de identitate, certificatul de înmatriculare polița de asigurare auto, emise pe numele Müller R. L.;
copie după actele de stare civilă ale numitei Müller R. L.;
copie după contractele de vânzare cumpărare din care rezultă dobândirea autoturismului de către inculpat, transferul proprietății acestuia asupra numitei Müller R. L., respectiv vânzarea autoturismului marca VW Golf către o altă persoană, ulterior comiterii faptelor;
copie certificat de absolvire a cursurilor școlii de șoferi de către inculpat.
La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, prezent personal în fața instanței, a învederat că dorește să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 375 Cod. pr. pen. și că recunoaște săvârșirea faptei. Declarația sa expresă a fost consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 37), instanța încuviințând cererea inculpatului și dispunând ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției.
Instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit art. 377 Cod. pr. pen.; inculpatul nu a depus niciun înscris în probațiune, și nu a solicitat nici acordarea unui termen în acest sens.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport de dispozițiile art. 375 C.pr.pen., instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
La data de 16.11.2013, inculpatul, deși nu deține permis de conducere pentru niciun fel de categorie de autovehicule, a plecat de la domiciliul său din Sibiu spre mun. Cluj N., însoțit de martorul Dandoși G. D., cu autoturismul marca Volkswagen, înmatriculat sub nr._, proprietatea soției sale, pentru a îl vinde în târg. Nu a reușit, deși a rămas aici până la ora 12:00, motiv pentru care a luat hotărârea să se întoarcă la Sibiu, împreună cu martorul cu același autoturism, conducând fără a avea acest drept.
Pe drumul de întoarcere, pe . orașul Teiuș, în jurul orei 14:46, deoarece a depășit viteza legală (circulând cu peste 75 km/h), un echipaj de poliție rutieră a încercat oprirea regulamentară a autoturismului condus de inculpat însă, deși inițial a încetinit, inculpatul a accelerat apoi, încercând să dispară de la fața locului; a abandonat autoturismul ulterior și s-a ascunsîn satul Coșlariu într-o căpiță de fân împreună cu martorul Dandoși, unde ambii au și fost găsiți de organele de poliție.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
De asemenea, în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin actul de sesizare al instanței și a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 375 Cod. pr. pen., cerere încuviințată de instanță.
Starea de fapt așa cum a fost expusă mai sus este susținută de probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, probe necontestate sub aspectul legalității în faza de cameră preliminară; inculpatul, prin declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014 a arătat expres că recunoaște fapta, solicitând ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de către organele de poliție redă faptele așa cum mai sus au fost reținute de instanță, precizându-se astfel că deși s-a încercat oprirea în trafic a autoturismului condus de inculpat, care circula cu viteză peste limita legală, nu s-a reușit întrucât conducătorul auto nu a oprit, procedându-se la urmărirea autovehiculului și localizarea ulterioară a inculpatului și a persoanei cu care acesta se afla, martorul Dandoși G. D. aceștia fiind identificați la sediul Poliției Teiuș în prezența martorilor asistenți (fila 7 dos. urm. pen.). În cuprinsul aceluiași proces verbal se mai menționează că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, fapt care rezultă și din adresa nr._/16.12.2013, emisă de Serviciul Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Sibiu.
Martorul Dandoși G. D. – martor ocular, aflat în autoturismul condus de inculpat - confirmă săvârșirea faptei de către inculpat, arătând că au plecat de la domiciliu cu mașina condusă de inculpat care dorea s-o vândă în târg la Cluj N. și datorită faptului că nu a reușit, s-au întors spre Sibiu, autoturismul fiind condus tot de către inculpat; relatează martorul momentul încercării agenților de poliție de a opri autoturismul precum și evenimentele ulterioare, până la prinderea sa și a inculpatului de către organele de poliție. (filele 36-37 dos.u.p)
În fine, inculpatul audiat fiind doar în faza de urmărire penală (în fața instanței uzând de dreptul său de a nu da declarații în cauză, precizând doar că-și menține declarațiile date în faza de urmărire penală), recunoaște cu sinceritate că a condus autoturismul atât spre Cluj N. cât și înapoi, precizând că motivul a fost vânzarea acestuia (fila 7-14 dos.u.p).
D. justificare a acțiunilor sale a învederat inculpatul că urmase cursurile școlii de șoferi și chiar susținuse proba teoretică pentru obținerea permisului de conducere urmând ca la data de 12.12.2013 să susțină și proba practică.
Faptele inculpatului Müller I. M., care în data de 16.11.2013, a condus autoturismul marca Volkswagen, înmatriculat sub nr._, pe ruta Sibiu-Cluj respectiv Cluj-Sibiu, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu deține permis de conducere” prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal din 1969, cu aplic art. 5 Cod penal. (două infracțiuni săvârșite în concurs real).
Având în vedere că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile dispoziții ale Codului penal, la termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014 a acordat instanța cuvântul în dezbateri, punând în discuție în același timp și aplicarea legii mai favorabile conform dispozițiilor art. 5 Cod penal.
Apreciind asupra prevederilor legale incidente în mod global, instanța a stabilit în concret, ca fiind mai favorabile prevederile Codului penal din 1969având în vedere că acesta, în condițiile existenței concursului de infracțiuni nu prevede aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului Müller I. M..
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal din 1969 și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Din fișa de antecedente penale ale inculpatului (fila 23 dos inst) a rezultat că acesta a săvârșit la data de 16.11.2013 prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal raportat la condamnarea de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/02 cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr. 90//294/2011, definitivă la data de 14.02.2012 prin decizia penală nr. 238/12 a Curții de Apel A. I., 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/02cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._, definitivă la data de 29.06.2012 prin nerecurare, 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/02cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 9 luni ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, definitivă la data de 04.10.2012 prin nerecurare.
Modul și mijloacele concretede săvârșire a faptei (conducerea unui autoturism fără a avea permis de conducere), împrejurările concrete de loc și timpale comiterii ei (pe un drum național circulat, cu trafic intens, în condițiile în care nu a respectat nici regulile de circulație, conducând cu o viteză de 75 km la oră, deci cu 25 km mai mare decât limita legală permisă în localitate), scopul pretins urmărit (deplasarea spre mun Cluj N. în scopul vânzării autoturismului și ulterior înapoi spre domiciliu), urmările produse dar îndeosebi cele ce s-ar fi putut produce (vătămarea corporală sau chiar decesul unor terțe persoane fără vină în condițiile în care un accident s-ar fi putut produce, cu atât mai mult cu cât – deși nu avea permis, bazându-se probabil doar pe cunoștințele acumulate urmare cursurilor școlii de șoferi, dar ignorând minimele reguli de circulație pe care ar fi fost obligatoriu să le cunoască cu atât mai mult cu cât așa cum el însuși afirmă, susținuse proba teoretică din cadrul examenului pentru obținerea permisului de conducere – a condus cu viteză excesivă prin localitate, respectiv prin orașul Teiuș), persoana inculpatului (recidivist, prezenta faptă fiind săvârșită așa cum instanța a subliniat mai sus în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării a nu mai puțin de trei pedepse la care a fost condamnat pentru fapte similare; cu toate acestea sincer, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței, arătând că regretă, ceea ce a format instanței convingerea că măcar la acest moment conștientizează gravitatea faptelor sale), existența cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 386 alin 10 Cod. pr. pen. ca și împrejurare de natură a atenua răspunderea penală, dar existența stării de recidivă ca și împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, au format instanței convingerea că o pedeapsă de câte 8 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, sunt de natură a asigura scopul preventiv dar și funcția educativă a pedepsei, fiind totodată și un mijloc de constrângere pentru inculpat în măsură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Raportat la faptul că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării fiecăreia dintre cele trei pedepse anterior aplicate, instanța în baza art. 15 alin 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal rap la art. 83 alin 1 Cod penal din 1969 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 8 luni respectiv de 1 an și 6 luni aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște și 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig și a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
A constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentințele penale nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște, 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig și 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu sunt concurente, fiind săvârșite mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre definitivă pentru vreuna dintre ele; prin urmare, în baza art. 33 alin 1 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic art. 5 Cod penal va contopi pedepsele de 8 luni, 1 an și 6 luni și 9 luni aplicate prin sentințele penale nr. 98/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște, 70/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig, 483/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 alin 1 ultima teză Cod penal din 1969 a adăugat la fiecare din pedepsele stabilite prin prezenta, respectiv de 8 luni și 8 luni închisoare, pedeapsa de 1 an și 6 luni rezultând pedepsele de 2 ani și 2 luni și de 2 ani și 2 luni.
În baza art. 33 alin 1 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic art. 5 Cod penal a contopit pedepsele de 2 ani și 2 luni și de 2 ani și 2 luni în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în final.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare aplicate pe lângă pedeapsa cu închisoarea, s-au avut în vedere dispozițiile art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă. În cauză, raportat la reținerea ca lege mai favorabilă a Cod penal din 1969 s-a aplicat pedeapsa accesorie conform Cod penal din 1969.
Raportat la natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, acestea duc la concluzia existenței unei nedemnități doar în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I C pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. I. M..
Prin apărătorul ales inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, aplicarea disp. art. 18/1 C.p. 1969 deoarece a recunoscut fapta, a regretat-o, a frecventat cursurile școlii de șoferi, a fost admis la proba teoretică apreciind că avea suficiente cunoștințe teoretice și practice pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpatul M. I. M. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută și însușită de către inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției.
Astfel, s-a reținut că la data de 16.11.2013, inculpatul, deși nu deține permis de conducere pentru niciun fel de categorie de autovehicule, a plecat de la domiciliul său din Sibiu spre mun. Cluj N., însoțit de martorul Dandoși G. D., cu autoturismul marca Volkswagen, înmatriculat sub nr._, proprietatea soției sale, pentru a îl vinde în târg. Nu a reușit, deși a rămas aici până la ora 12:00, motiv pentru care a luat hotărârea să se întoarcă la Sibiu, împreună cu martorul cu același autoturism, conducând fără a avea acest drept.
Pe drumul de întoarcere, pe . orașul Teiuș, în jurul orei 14:46, deoarece a depășit viteza legală (circulând cu peste 75 km/h), un echipaj de poliție rutieră a încercat oprirea regulamentară a autoturismului condus de inculpat însă, deși inițial a încetinit, inculpatul a accelerat apoi, încercând să dispară de la fața locului; a abandonat autoturismul ulterior și s-a ascunsîn satul Coșlariu într-o căpiță de fân împreună cu martorul Dandoși, unde ambii au și fost găsiți de organele de poliție.
Încadrarea juridică dată faptei este legală, la fel și alegerea legii penale mai favorabile inculpatului.
Inculpatul a atacat sentința apreciind că fapta pe care a săvârșit-o nu prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită.
Examinând actele existente la dosarul cauzei se constată că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior fiind de mai multe ori condamnat penal pentru aceleași gen de infracțiuni.
Cu toate acestea inculpatul a continuat comportamentul infracțional, dovedind nepăsare și sfidând ordinea și legea.
Instanța de fond condamnând inculpatul a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepselor și, în raport de persoana inculpatului, nu se poate aprecia că fapta sa – săvârșită în împrejurările expuse, nu ar prezenta gradul de pericol social a unei infracțiuni.
Față de cele expuse Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. M..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. M. împotriva sentinței penale nr. 1829/5.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier,
D. M.
Red/tehn./DG
2ex/25.03.2015
Jud.fond V. M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 346/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 347/2015. Curtea... → |
|---|
