Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 151/A/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C.
Judecător: A. L.
Grefier: I. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:
P.: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 166/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat M. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu intimatul parte civilă C. S. - O. prin afișarea înștiințării. A fost restituită citația emisă pe numele intimatului parte civilă C. S. – O. cu mențiunea pe plic „destinatar plecat din țară”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța îi aduce la cunoștință inculpatului intimat M. I. că prin apelul parchetului se urmărește înrăutățirea situației sale.
Instanța îi pune în vedere inculpatului intimat M. I. că are dreptul de a da declarație în cauză.
Instanța îl întreabă pe inculpatul intimat M. I. dacă dorește să dea declarație.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul intimat M. I. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să facă precizări suplimentare.
Instanța îl întreabă pe inculpatul intimat M. I. dacă dorește să își angajeze apărător ales.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul intimat M. I. arată că nu dorește să își angajeze apărător ales, întrucât nu are posibilitate financiară.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara, așa cum a fost formulat și motivat în scris, precizând că sentința penală atacată este netemeinică raportat la pedepsele aplicate inculpatului M. I..
Reprezentanta Parchetului susține că, în mod greșit, instanța fondului s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului raportat la antecedența penală a acestuia, la împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunile în perioada liberării condiționate, la faptul că acesta a mai suferit condamnări pentru infracțiuni cu violență, precum infracțiunea de tâlhărie și persistă în acest comportament infracțional, deși a fost anterior condamnat la pedepse în regim de detenție în penitenciar.
Reprezentanta Parchetului susține că pedepsele aplicate inculpatului M. I. nu corespund scopului și cerințelor pedepsei.
Concluzionând, reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului parchetului, condamnarea inculpatului M. I. pentru fiecare infracțiune în parte la pedepse cu închisoarea, revocarea beneficiului liberării condiționate, contopirea pedepselor și să se dispună executarea de către inculpat a pedepsei finale în regim de detenție.
Inculpatul intimat M. I. solicită respingerea apelului declarat de parchet. Inculpatul învederează că are familie.
Inculpatul intimat M. I., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.166/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar_ s-a dispus:
Condamnarea inculpatului M. I. zis N. născut la data de 14.06.1974 în orașul C., județul Hunedoara, fiul lui I. G. și V. G., cu CNP_, cetățean român, căsătorit, cu doi copii minori, cu stagiul militar satisfăcut, studii 7 clase, fără ocupație, domiciliat în orașul C., ., recidivist, la:
- 2000 lei (douămiilei) amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
- 900 lei (nouăsutelei) amendă penală pentru săvârșire infracțiunii de lovire sau alt violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969 și art. 5 c.pen.
- 1500 lei (omiecincisutelei) amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. c C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2000 lei (douămiilei) amendă penală.
În baza art. 61 alin. 1 teza II C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1119 zile neexecutate din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/17.02.2005 a Tribunalului Hunedoara.
În baza art. 88 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24 de ore, înlăturând din executarea amenzii suma de 10 lei.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 63/1 C.pen. din 1969 potrivit cărora „dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
În baza art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 1349, art. 1357 și art. 1381 C.civil a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile – daune materiale în sumă de 1080 lei către partea civilă C. S.-O. și în sumă de 200 lei către partea civilă C. L.-F.. Au fost respinse în rest despăgubirile civile solicitate de părțile civile.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriu nr. 856/P/2012 întocmit la data de 28.02.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara și înregistrat pe rolul instanței sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969, de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969 și de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969, art. 37 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, în seara zilei de 07.04.2012 în intervalul orar 19,30-20,00 inculpatul M. I., aflat în stare avansată de ebrietate, pe fondul unui conflict mai vechi cu persoana vătămată C. S. O. și concubina acestuia martora M. C.-L., a ieșit în fața locuinței situată în C. .. 2 și cu o secure a lovit autoturismul acestora marca Audi A 4 cu nr. de înmatriculare francez 6691XB01 ce era parcat în spațiul public dintre blocurile b1 și b 2.
Fiind alertați de o nepoată în vârstă de 11 ani persoana vătămată C. S. O. și martora M. C. L. au ieșit afară din locuința situată în . în care l-au văzut pe inculpat lovindu-le cu securea autoturismul spărgând astfel parbrizul și luneta. Văzându-i pe cei doi, inculpatul s-a îndreptat spre ei și cu muchia securii a lovit-o pe persoana vătămată C. S. O. în antebrațul stâng. Persoana vătămată și martora s-au refugiat în locuință fiind urmăriți de inculpat.
Aici, persoana vătămată ca să se apere l-a lovit pe inculpat în cap cu o coadă de mătură. În altercația dintre cei doi au intervenit și persoana vătămată C. L. F. care a fost lovită de mai multe ori de inculpat cu coada securii și martora M. C.-L. care a fost lovită cu pumnul.
Persoana vătămată Csizeri L.-F. în urma loviturilor aplicate de inculpat a suferit leziuni pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Sesizată fiind prin apelul de urgență SNUAU 112 la fața locului s-a deplasat o patrulă de poliție care l-a găsit pe inculpat sângerând lângă autoturismul degradat.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 8), proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 11-16), certificatul medico-legal nr. 338/C/10.04.2012 eliberat de SJML Hunedoara (f. 35), plângerile și declarațiile persoanelor vătămate C. S. O. (f. 9 și 26-29) și Csizeri L.-F. (f. 10 și 31-34), declarațiile martorilor M. C.-L. (f. 36-39), M. P. (f. 40-43), M. E. M. (f. 44-46) și declarațiile inculpatului M. I. (f. 48-49, 51, 53, 55-58).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29.09.2014, definitivă la data de 29.09.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
La primul termen de judecată, cu procedură legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare instanța i-a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți dacă recunoaște în totalitate faptele reținute. Totodată i s-au adus la cunoștință disp. art. 396 alin. 10 C.proc.pen. potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere refuzând să dea declarație în fața instanței de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale instanța a reținut următoarea situație de fapt.
Persoana vătămată C. S. O. și concubina acestuia – martorul M. C.-L. împreună cu cei doi copii minori locuiesc de mai mulți ani în Italia unde cei doi și-au găsit locuri de muncă.
Inculpatul M. I. zis „N.” este rudă cu martorul M. C.-L. fiind veri primari. În cursul anului 2011 și inculpatul împreună cu soția sa martorul M. E.-M. și fiul lor s-au deplasat în Italia pentru a găsi loc de muncă. Aici, au locuit împreună cu persoana vătămată C. S. O. și martorul M. C. L..
În timpul șederii în Italia relațiile dintre inculpat și persoana vătămată C. S.-O. s-au deteriorat, inculpatul și familia sa revenind în țară în cursul lunii decembrie 2011.
În data de 03.04.2012 persoana vătămată C. S.-O. împreună cu concubina sa – martorul M. C.-L. și cei doi copii ai lor au revenit în țară pentru a-și petrece sărbătorile P..
La revenirea în țară aceștia au locuit în C. . nr. 1, . se învecinează cu locuința inculpatului M. I. situată în blocul nr. 2 . . C..
În seara zilei de 07.04.2012, în jurul orelor 19,30 inculpatul M. I. fiind sub influența băuturilor alcoolice, pe fondul stării conflictuale existente între el și persoana vătămată C. S. O. și concubina acesteia–martorul M. C. L., a luat o secure și a început să lovească autoturismul marca Audi A 4 cu nr. de înmatriculare francez 6691XB01 ce era parcat pe . fața apartamentului nr. 3 din blocul nr. 1, spărgându-i parbrizul și luneta.
În acest timp persoana vătămată C. S. O. se afla în locuință împreună cu concubina sa, cu mama acesteia – martorul M. P., cu copii și o nepoțică în vârstă de 11 ani. În locuința acesteia se mai afla în vizită și prietenul său persoana vătămată C. L.-F..
Persoana vătămată C. S. O. a auzit zgomote în fața casei dar, a fost alertată de nepoata concubinei sale în vârstă de 11 ani care, ieșind afară după o mătură l-a văzut pe inculpat lovindu-i mașina.
Când a ieșit afară din locuință persoana vătămată C. S. O. și martora M. C.-L. l-au văzut pe inculpat cum lovea cu securea parbrizul și luneta autoturismului. Martora M. P. ieșind în urma acestora din locuință l-a observat pe inculpat cu securea în mână lângă autoturism parbrizul și luneta vehiculului fiind deja sparte. La rândul său persoana vătămată C. L.-F. care a rămas în locuință a auzit-o pe persoana vătămată C. S. O. țipând la inculpat reproșându-i „de ce i-a spart mașina”. Martora M. C.-L. a încercat să-l calmeze pe inculpat însă, acesta s-a îndreptat spre persoana vătămată C. S. O. pe care a lovit-o cu muchia securii peste antebrațul mâinii stângi, în timp ce aceasta era pe treptele de la . frică, persoana vătămată a intrat în locuință inculpatul venind după aceasta până la ușa de acces și a început să o împingă. Nu a reușit să o deschidă deoarece persoana vătămată a stat pe ușă, opunându-i rezistență. La un moment dat, aceasta a luat o coadă de mătură și a crăpat ușa lovindu-l pe inculpat în cap.
Inculpatul nu s-a liniștit ci, a sărit din nou la persoana vătămată. Între cei doi au intervenit persoana vătămată C. L.-F. care a fost și ea lovită de mai multe ori de inculpat cu coada securii precum și martora M. C.-L. pe care a lovit-o peste față cu palma și în mâna stângă.
Martorul M. P. apelând serviciul de urgență 112, la locul incidentului a ajuns o ambulanță care i-a acordat îngrijiri întrucât se simțea rău și l-a pansat pe inculpat.
Ulterior, la fața locului a ajuns și o patrulă de poliție care l-a găsit pe inculpat lângă autoturismul degradat, acesta fiind dezbrăcat la bustul gol prezentând urme de sânge în zona capului și pe față.
Agenții de poliție solicitându-i inculpatului să se legitimeze acesta a devenit violent verbal. Refuzând a se legitima și a se deplasa la sediul Poliției inculpatul a fost în cele din urmă imobilizat.
În drept fapta inculpatului M. I. de a o lovi în mod repetat pe persoana vătămată C. L.-F. și de a-i cauza leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 și este dovedită cu plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. L.-F. (f. 10, 31-34), declarațiile persoanei vătămate C. S. O. (f. 26-29), cu declarațiile martorilor M. C. L. (f. 36-39), M. P. (f. 40-43) ce se coroborează cu certificatul medico-legal nr. 338/C din 10.04.2012 emis de SJML Hunedoara în care s-a concluzionat că numitul C. L.-F. prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 07.04.2012 și că aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu corp dur și parțial cu declarația inculpatului din data de 18.06.2014 (f. 48-49) în care confirmă altercația avută cu persoanele vătămate și faptul că i-a lovit cu pumnii.
Fapta aceluiași inculpat de a o lovi pe persoana vătămată C. S.-O. și de a-i cauza suferințe fizice constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969 și este dovedită cu plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. S. O. (f. 9, 26-29), cu declarațiile persoanei vătămate C. L.-F. (f. 31-34), cu declarațiile martorilor M. C.-L. (f. 36-39), M. P. (f. 40-43) și parțial cu declarația inculpatului M. I. (f. 48-49).
Fapta inculpatului M. I. de a sparge parbrizul și luneta autoturismului marca Audi A 4 cu nr. 6691XB01 proprietatea persoanei vătămate C. S. O., aducând astfel degradări vehiculului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969 fiind dovedită cu plângerea și declarațiile persoanei vătămate (f. 9 și 26-29) ce se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii (f. 8), cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto realizate cu ocazia investigării tehnico științifice a locului faptei (f. 11-16), cu declarațiile persoanei vătămate C. L.-F. (f. 31-34) și cu declarațiile martorilor M. C.-L. (f. 36-39) și M. P. (f. 40-43).
Declarația martorei M. E. M. – soția inculpatului a fost înlăturată întrucât nu se coroborează cu restul probatoriului administrat.
Instanța evaluând legea penală mai favorabilă inculpatului a arătat că aceasta este Codul Penal de 1969.
La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1969.
În concret, instanța a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor dedus din împrejurările în care au fost comise respectiv starea conflictuală preexistentă între inculpat și persoana vătămată C. S.-O. precum și faptul că inculpatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, urmările produse cu referire la gravitatea leziunilor cauzate victimelor și la valoarea redusă a prejudiciului cauzat prin distrugere.
S-a ținut cont și de datele ce caracterizează persoana inculpatului care posedă antecedente penale săvârșind infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 și de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen. din 1969 față de condamnarea la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 157/2005 a Tribunalului Hunedoara din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 22.12.2009 cu rest de 1119 zile neexecutate (f. 59).
S-a remarcat faptul că după comiterea infracțiunilor deduse judecății, astfel cum reiese din fișa de antecedente penale inculpatul nu a mai făcut obiectul altor proceduri judiciare penale deși au trecut mai mult de 2 ani. Inculpatul are întemeiată o familie fiind căsătorit și are doi copii minori.
Ținând cont de gravitatea relativ redusă a infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauzei, în baza art. 61 alin. 1 teza II C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1119 zile neexecutate din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/17.02.2005 a Tribunalului Hunedoara.
În baza art. 88 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe timp de 24 de ore, urmând a se înlătura din executarea amenzii suma de 10 lei (f. 61).
Persoana vătămată C. L.-F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1000 lei reprezentând costurile certificatului medico-legal, al deplasărilor făcute el locuind în Petroșani, a tratamentului medical și a timpului pierdut – muncind în Italia (f. 32 verso).
Cu factură fiscală (f. 30) partea civilă C. S. O. a probat daune materiale în cuantum de 1080 lei.
Partea civilă C. L.-F. într-adevăr locuiește în municipiul Petroșani iar pentru obținerea certificatului medico-legal a fost nevoită să se deplaseze în municipiul D.. Cum taxa pentru obținerea certificatului medico-legal la nivelul anului 2012 era de 39,00 lei văzând și distanța Petroșani-D., instanța a apreciat că se justifică daune materiale în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara solicitând desființarea hotărârii și în rejudecare majorarea pedepselor aplicate inculpatului și revocarea beneficiului liberării condiționate. În motivarea cererii apelantul a susținut că pedepsele aplicate inculpatului sunt nejustificat de mici în raport de gravitatea faptelor săvârșite iar menținerea beneficiului liberării condiționate nu este întemeiată.
Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală Curtea reține că cesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
În cauză nu a u fost contestate aspectele legate de stabilirea stării de fapt și încadrarea juridică a acesteia.
Verificând din oficiu, sub acest aspect, legalitatea hotărârii Curtea constată că instanța de fond reținut, în temeiul probațiunii administrate, o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală.
În ceea ce privesc criticile de netemeinicie instanța constată că acestea sunt întemeiate.
Instanța de fond a evaluat în mod greșit gravitatea infracțiunilor ca fiind redusă.
În raport de gravitatea faptelor săvârșite, de modul de comitere a acestora și de urmările produse Curtea arată că aplicate unor pedepse cu amenda este netemeinică.
Pe fondul unui conflict anterior inculpatul a distrus autoturismul persoanei vătămate - lovindu-l cu toporul. Atunci când i s-a cerut să înceteze activitatea infracțională acesta a agresat persoanele vătămate cu un obiect deosebit de vulnerant ( muchia toporului) și le-a urmărit până la . încercând să forțeze .>
Îndrăzneală și agresivitatea de care dat dovadă inculpatul sunt de natură să conducă la aprecierea că acesta nu are un minim respect față de valorile sociale ocrotite de lege iar perioada detenției, în executarea unei pedepse aplicate pentru săvârșirea unei alte infracțiuni cu violență - tentativă de omor, nu a fost de natură să-și atingă scopul.
Faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile pe fondul stării de ebrietate nu poate constitui o circumstanță favorabilă acestuia atâta vreme cât starea de beție a fost provocată voluntar.
Așa fiind instanța de fond trebuia să se orienteze spre aplicate unor pedepse cu închisoare pentru infracțiunile săvârșire și să dispună revocarea beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 421 din Codul de procedură penală Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr.166/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar_ .
Va desființa sentința penală atacată sub aspectul laturii penale și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va condamna pe inculpatul M. I. zis N. născut la data de 14.06.1974 în orașul C., județul Hunedoara, fiul lui I. G. și V. G., cu CNP_, cetățean român, căsătorit, cu doi copii minori, cu stagiul militar satisfăcut, studii 7 clase, fără ocupație, domiciliat în orașul C., .. 2, ., recidivist, la:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen.
- 2 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de lovire sau alt violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1968 și art. 5 c.pen.
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen.
În baza art. 61 alin. 1 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. va revoca beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1119 zile închisoare neexecutate din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/17.02.2005 a Tribunalului Hunedoara pe care îl contopește cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta sentință în trei pedepse de câte 1119 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. va contopi cele 3 pedepse de câte 1119 zile închisoare în cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1119 zile închisoare.
În temeiul art. 71 din Codul penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a 2-a și litera b din Codul penal din 1968.
În temeiul art. 72 din Codul penal va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive de 24 de ore din 08 04 2012.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor fi menținute.
În temeiul art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr.166/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar_ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale și procedând la rejudecare în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul M. I. zis N. născut la data de 14.06.1974 în orașul C., județul Hunedoara, fiul lui I. G. și V. G., cu CNP_, cetățean român, căsătorit, cu doi copii minori, cu stagiul militar satisfăcut, studii 7 clase, fără ocupație, domiciliat în orașul C., .. 2, ., recidivist, la:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen.
- 2 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de lovire sau alt violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1968 și art. 5 c.pen.
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen.
În baza art. 61 alin. 1 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1119 zile închisoare neexecutate din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/17.02.2005 a Tribunalului Hunedoara pe care îl contopește cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta sentință în trei pedepse de câte 1119 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. contopește cele 3 pedepse de câte 1119 zile închisoare în cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1119 zile închisoare.
În temeiul art. 71 din Codul penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a 2-a și litera b din Codul penal din 1968.
Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive de 24 de ore din 08 04 2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 02 2015.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
I. M.
Red. AL
Tehnored. IM/2 ex./20.02.2015
Jud. fond T.G.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 152/2015. Curtea... → |
|---|
