Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 66/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 66/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 66/A/2015

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier D. M.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin

M. C. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr. 474/8.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr. 8893//306/2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat I. L. S. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, doamna avocat Surpețeanu M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care:

Instanța aduce la cunoștință inculpatului motivele de apel ale Parchetului.

Întrebat fiind, inculpatul intimat I. L. S., arată că nu dorește să facă declarații în fața instanței de apel și menține declarațiile date.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat P. de pe lângă Judecătoria Sibiu, desființarea în parte a sentinței penale atacate și în rejudecare aplicarea unei pedepse legale. Apreciază că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art. 396 alin.10 C.pr.pen, și corect s-a apreciat că la data epuizării infracțiunii pedeapsa legală era cuprinsă între 1.3 ani închisoare sau alternativ pedeapsa amenzii, însă minimul prevăzut de lege și care putea fi aplicat în cauză era pedeapsa de 8 luni închisoare și nu de 6 luni închisoare așa cum a stabilit instanța de fond.

Ca o consecință a aplicării pedepsei legale solicită modificarea termenului de încercare urmare a anulării și aplicării din nou a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Doamna avocat Surpețeanu M., apărătorul de semnat din oficiu pentru inculpatul intimat I. L. S., solicită respingerea apelului declarat P. de pe lângă Judecătoria Sibiu. Apreciază că instanța de fond nu a aplicat din greșeală pedeapsa minimă de 6 luni închisoare, ci a ținut cont la stabilirea pedepsei de actele existente la dosar, atitudinea sinceră a inculpatului și conduita acestuia și a apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare.

Inculpatul intimat I. L. S., având ultimul cuvânt, arată că a greșit.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 474/8.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din C.pen. din 1969, art.5 C.pen. și art.396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul I. L. S., fiul lui L. și M., născut la data de 14.03.1958 în D., jud.B., domiciliat în Sibiu, ..35, jud.Sibiu, CNP_, cetățean român, posesor al C.I. . nr._, studii medii, persoană fizică autorizată, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 6 luni închisoare.

În baza art.71 din C.pen. din 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b din C.pen. din 1969.

S-a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.39/2013 și 254/2014 ale Judecătoriei Sibiu și în consecință:

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.85 alin.1 din C.pen. din 1969 a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.39/2013 a Judecătoriei Sibiu și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.254/2014 a Judecătoriei Sibiu.

În baza art.33 lit.a din C.pen. din 1969, art.34 alin.1 lit.e din C.pen. din 1969 s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin prezenta sentință cu pedepsele de 1000 lei închisoare stabilite prin sentințele penale nr.39/2013 și 254/2014ale Judecătoriei Sibiu și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art.85 alin.3 din C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.1 din C.pen. din 1969.

În baza art.71 alin.5 din C.pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, 84 din C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.998 C.civ. din 1864 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 83.699 lei.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.272 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei a rămas în sarcina statului.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.6936/P/2012 înregistrat pe rolul instanței sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. L. S., fiul lui L. și M., născut la data de 14.03.1958, în mun. D., jud. B., cu domiciliul în mun. Sibiu, ., ., jud. Sibiu, legitimat cu C.I. ., nr._, CNP_, căsătorit, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii medii, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.

În fapt s-a reținut că inculpatului I. L. S., în calitate de administrator al S.C. DAIO SERV S.R.L. Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie 2007 – ianuarie 2010, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul statului român, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 83.699 lei.

În drept s-a arătat că fapta inculpatului I. L. S., care, în calitate de administrator al S.C. DAIO SERV S.R.L. Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie 2007 – ianuarie 2010, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul statului român, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 83.699 lei, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii continuate prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35, alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. (27 de acte materiale).

În cursul urmării penale s-au administrat următoarele probe:

- proces verbal de sesizare din oficiu (f.15);

- documente puse la dispoziție de persoana vătămată – declarații 100, 102, note de prezentare, titluri executorii, acte contabile(f.20-222);

- documente puse la dispoziție de lichidatorul judiciar (f.229-319);

- istoricul S.C. DAIO SERV S.R.L. Sibiu comunicat de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu (f.223-226);

- situație angajați comunicată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu (f.227-228);

- declarație martor B. A. (f.321-323);

- declarație martor I. V. (f. 325-329)

- declarații inculpat I. L. S., proces verbal de aducere la cunoștință acuzație și drepturi procesuale (f.330-337);

Judecarea cauzei a avut loc în condițiile art.377 C.proc.pen. privitoare la judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Declarația inculpatului a fost consemnată la filele 30-31.

Inculpatul nu a depus la dosar înscrisuri .

Au fost depuse la dosar sentințele penale nr.39/2013 și 254/2014 ale Judecătoriei Sibiu (filele 23-25, 42-45).

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:

Inculpatul I. L. S. a fost asociat și administrator la partea responsabilă civilmente S.C. DAIO SERV S.R.L. cu sediul în mun. Sibiu, ., județul Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, care are ca principal obiect de activitate „Lucrări de instalații electrice și tehnico – sanitare și alte lucrări de instalații pentru construcții – cod CAEN 4321”, și a administrat această societate comercială de la înființare și până la revocarea din funcție, respectiv până la data de 05.01.2010, la numirea lichidatorului judiciar.

În perioada octombrie 2007 – ianuarie 2010, deși partea responsabilă civilmente, a avut un număr de 24 angajați, a reținut și nu a vărsat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, după cum urmează, cauzând un prejudiciu în sumă de 83.699 lei, din care suma de 56.096 lei reprezintă debite, iar suma de 27.603 lei reprezintă accesorii, compuse din:

- 31.982 lei – impozitul pe veniturile din salarii, din care debit – 21.293 lei;

- 28.493 lei – contribuția individuală la asigurările sociale, din care debit – 19.541 lei;

- 2.160 lei – contribuția individuală la asigurările pentru șomaj, din care debit – 1.412 lei;

- 21.064 lei – contribuția individuală la asigurările de sănătate, din care debit – 13.850 lei.

În perioada menționată, sumele reprezentând taxe și impozite cu reținere la sursă au fost reținute de către persoana juridică și nu au fost virate bugetului de stat în termen de 30 de zile de la data reținerii, deși societatea a rulat sume de bani care ar fi putut acoperi debitul, mai ales dacă această obligație de plată era respectată la timp.

Partea responsabilă civilmente a fost radiată din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 9.11.2012 (fila 224 dosar de urmărire penală).

Obligația calculării și reținerii la sursă a impozitului pe venitul din salarii revine, conform art.57 corelat cu art. 93 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), pentru beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, acesta virându-se la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Contribuțiile cu reținere la sursă sunt contribuțiile individuale la sistemul național de pensii, contribuțiile individuale la asigurările pentru șomaj și contribuțiile individuale la asigurările de sănătate.

Legislația prevede că persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu în sistemul public, prin efectul legii, angajatorul având obligația de a reține integral din veniturile care constituie bază de calcul și de a vira lunar aceste sume la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia; legea (263/2010, respectiv 19/2000) mai prevede expres faptul că nereținerea și nevărsarea de către angajatori a contribuției individuale de asigurări sociale constituie stopaj la sursă și generează plata unor penalități, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Apoi, angajatorii având obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din Legea nr. 76/2002.

În fine, potrivit art.215 din Legea nr.95/2006, plătitorii de salarii și alte venituri au obligația virării acestor contribuții, lunar, la bugetul consolidat al statului.

Inculpatul a recunoscut starea de fapt expusă, atât în cursul urmăririi penale (filele 332-333, 335-337), cât și în fața instanței (filele 30-31), declarațiile sale coroborându-se cu restul probelor administrate în cursul urmăririi penale, după cum urmează:

- documente depuse de D.G.F.P. Sibiu: copiile certificate ale declarațiilor 100 (privind obligațiile de plată la bugetul de stat – impozit pe veniturile din salarii) și 102 (privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale – CAS asigurați, CAS angajator, CA pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator, CA pentru șomaj reținută de la asigurați, CAS sănătate asigurați, CAS sănătate angajator) - f.58-222;

- formularele comunicate de partea responsabilă civilmente și balanțele contabile și fișele conturilor contabile aferente perioadei în care sunt evidențiate rulajele și soldurile conturilor în care se înregistrează reținerea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă aferente perioadei octombrie 2007 – ianuarie 2010, în care sunt evidențiate rulajele și soldurile conturilor în care se înregistrează reținerea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă (cont 444 – impozitul pe salarii, 4312 – contribuțiile personalului la asigurările sociale, 4372 – contribuția personalului la fondul de șomaj, 4314 – contribuția angajaților pentru asigurări sociale de sănătate), precum și rulajele și soldurile conturilor contabile în care se înregistrează numerarul rulat prin societate și viramentele bancare, respectiv contul 531.1 (casa în lei) și contul 512.1 (banca în lei); în fișele privind contul „4312 – contribuții angajat la asigurările sociale” aferente perioadei octombrie 2007 – ianuarie 2010, se poate observa că aceste contribuții erau reținute în fiecare lună, iar la data de 25.01.2010, societatea figurează cu un sold final creditor în valoare de 19.541,04 lei (f.289, 230-291); în fișele privind contul 4314 – “contribuții angajator la asigurările sociale de sănătate” aferente perioadei octombrie 2007 – ianuarie 2010, se poate observa că aceste contribuții erau reținute în fiecare lună, iar la data de 25.01.2010, societatea figurează cu un sold final creditor în valoare de 13.850, 76 lei (f.289, 230-291); în cazul contului 4372 – “contribuții angajator la fondul de șomaj” au fost obținute documente de la societate privind perioada octombrie 2007 – ianuarie 2010, soldul final creditor la data de 25.01.2010, ridicându-se la suma de 1.412,10 lei (f.289, 230-291); în fișele privind contul „444 – impozitul pe salarii” aferente perioadei octombrie 2007 – ianuarie 2010, se poate observa că aceste contribuții erau reținute în fiecare lună, iar la data de 25.01.2010, societatea figurează cu un sold final creditor în valoare de 21.292,91 lei (f.289, 230-291);

- balanța de verificare din data de 31.03.2010, rezultă că sumele menționate sunt identice cu sumele reprezentând debite, menționate în adresa nr._ din 10.12.2012, comunicată de organele fiscale, la care acestea au calculat accesorii (f.18,19, 289);

- fișele contului 5311 “casa in lei” și balanțele de verificare lunare aferente perioadei octombrie 2007 – ianuarie 2010, din care rezultă că, în anul 2007 (lunile octombrie, noiembrie, decembrie), există un rulaj debitor în sumă de 151.286,37 lei și un rulaj creditor în sumă de 148.075,55 lei, în anul 2008, există un rulaj debitor în sumă de 288.827,15 lei și un rulaj creditor în sumă de 269.928,94 lei, în anul 2009, există un rulaj debitor în sumă de 172.012,02 lei și un rulaj creditor în sumă de 162.632,07 lei, în anul 2010, există un rulaj debitor în sumă de 15.843,69 lei și un rulaj creditor în sumă de 15.842,84 lei; în total, conform contului 5311 “casa in lei”, în perioada 2007 – 2010, societatea a avut un rulaj debitor în sumă de 627.969,23 lei și un rulaj creditor în sumă de 596.479,4 lei (f. 230-291);

- fișele contului 5121 “banca în lei” și balanțele de verificare lunare aferente perioadei octombrie 2007 – ianuarie 2010, din care rezultă că, în anul 2007(lunile octombrie, noiembrie, decembrie), există un rulaj debitor în sumă de 174.001,90 lei și un rulaj creditor în sumă de 173.783,83 lei, în anul 2008, există un rulaj debitor în sumă de 204.168,57 lei și un rulaj creditor în sumă de 197.164,57 lei, în anul 2009, există un rulaj debitor în sumă de 90.155,27 lei și un rulaj creditor în sumă de 82.993,52 lei, în anul 2010, există un rulaj debitor în sumă de 25.903,23 lei și un rulaj creditor în sumă de 14.726,90 lei. În total, în perioada 2007 – 2010, în contul 5121 “banca în lei”, societatea a avut un rulaj debitor în sumă de 494.228,97 lei și un rulaj creditor în sumă de 465.668,82 lei (f. 230-291);

- adresa nr. 1061/26.03.2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu din care rezultă numărul angajaților părții responsabile civilmente în perioada menționată (filele 227-228);

- fișa din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu a părții responsabile civilmente (filele 223-226 dosar de urmărire penală);

- declarațiile martorilor Martorul B. A. și I. V.; martorul B. A. a condus contabilitatea societății până în primăvara anului 2009, iar martora I. a condus contabilitatea aceleiași societăți în lunile noiembrie și decembrie ale anului 2009, martorii având atribuții privind prelucrarea datelor de evidență primară și întocmirea situațiilor finale (bilanț, balanțe, declarații fiscale); declarațiile privind reținerile la sursă erau întocmite de contabili și aduse lunar la cunoștința administratorului I. L. S. (precum și numitului D. C., care a fost asociatul administratorului o perioadă de timp, până în anul 2007); declarațiile erau depuse la organele fiscale de către contabili, aceștia neavând niciun fel de atribuții privind dispunerea și prioritizarea plăților, acestea revenind în exclusivitate administratorului I. L. S., martorii arătând că i-au atras atenția administratorului în privința necesității efectuării plăților către bugetul de stat (f.321-323, 325-329 dosar de urmărire penală).

Apărările inculpatului în sensul că neplata sumelor datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă s-ar fi datorat dificultăților financiare cu care se confrunta societatea, nu pot fi însă reținute. Din documentele depuse la dosar a rezultat că pe întreaga perioadă avută în vedere - octombrie 2007 – ianuarie 2010 societatea administrată de inculpat a realizat venituri, astfel că se puteau achita sumele datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă, iar faptul că societatea a preferat să achite cu prioritate datoriile către diferiți furnizori sau cele cu administrarea firmei, în detrimentul plăților către bugetul de stat, ține doar de o ierarhizare a priorităților pe care le are administratorul și nu îl exonerează pe acesta de obligațiile fiscale, cu atât mai mult cu cât neplata acestora poate avea consecințe deosebit de grave asupra angajaților, în ceea ce privește asigurările de sănătate, contribuțiile la sistemul de pensii etc.

Astfel, câtă vreme în această perioadă partea responsabilă civilmente a desfășurat o activitate comercială realizând venituri și având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat, neplata acestora este imputabilă inculpatului, care a acționat cu intenție directă, reținând și nevărsând aceste sume, așa cum rezultă din documentele depuse.

A mai menționat că reținerea contribuțiilor prevăzute de lege a fost atestată de societatea comercială administrată de inculpat în documentele depuse la organele fiscale. Acțiunea de „reținere” care face parte din latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 nu constă într-o acțiune de luare efectivă a sumelor datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă din sumele plătite angajaților, ci ea are loc atunci când din salariul brut datorat angajatului, se scad automat aceste sume (el primind doar salariul net), însă sumele nu sunt virate la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale

Fapta inculpatului I. L. S., care, în calitate de administrator al S.C. DAIO SERV S.R.L. Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie 2007 – ianuarie 2010, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul statului român, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 83.699 lei (27 acte materiale), întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

Față de împrejurarea că în perioada cuprinsă între data săvârșirii infracțiunii și data pronunțării prezentei sentințe pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 – închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda - a fost modificată prin Legea nr.40/2013, intrată în vigoare la 22.03.2013, în sensul că se prevede ca unică pedeapsă închisoarea de la 1 la 6 ani, instanța a făcut aplicarea art.5 C.pen., referitor la legea penală mai favorabilă, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege la data săvârșirii infracțiunii.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile în cauza de față instanța a avut în vedere Decizia nr.265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României.

Având în vedere această decizie a instanței constituționale, instanța, în vederea aplicării globale a legii penale mai favorabile, a reținut forma continuată de comitere a infracțiunii prevăzută de art.41 alin.2 din C.pen. din 1969 și nu cea prevăzută de art.35 alin.1 din C.pen. actual. De asemenea, dat fiind faptul că infracțiunea este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.39/2013 și 254/2014 ale Judecătoriei Sibiu, iar în C.pen. din 1969 există prevederi mai favorabile în privința tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, nefiind obligatorie aplicarea sporului de pedeapsă (art.34 din C.pen. din 1969), sporul fiind însă obligatoriu conform art.39 N.C.pen., instanța a constatat că și sub acest aspect este mai favorabil C.pen. din 1969.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere prevederile art.72 din C.pen. din 1969.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 este închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda. Instanța, ținând seama de faptul că societatea administrată de inculpat s-a confruntat cu probleme financiare în perioada reținerii și nevirării contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă, că prejudiciul cauzat are o valoare ridicată, fiind aferent unei perioade îndelungate, că societatea - parte responsabilă civilmente a avut un număr relativ mare de angajați, că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu are antecedente penale, că inculpatul nu a achitat nicio sumă din cele datorate, a aplicat acestuia pedeapsa închisorii, limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, reduse cu o treime, conform art.396 al.10 C.proc.pen.

Ținând seama de toate acestea,instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.71 din C.pen. din 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b din C.pen. din 1969 (dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), acesta fiind nedemn să ocupe astfel de funcții pe perioada executării pedepsei.

Instanța a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.39/2013 și 254/2014 ale Judecătoriei Sibiu și în consecință:

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap.la art.85 alin.1 din C.pen. din 1969 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.39/2013 a Judecătoriei Sibiu și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.254/2014 a Judecătoriei Sibiu.

În baza art.85 alin.3 din C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni (implicit și a pedepsei accesorii conform art.71 alin.5 C.pen.), termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.1 C.pen, pentru următoarele motive:

- pedeapsa aplicata este închisoarea mai mică de 2 ani;

- inculpatul nu a mai fost condamnat anterior;

- instanța a apreciat că, față de circumstanțele personale ale inculpatului, reținute mai sus, și față de conduita sa sinceră în cursul procesului penal scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Această modalitatea de individualizare a pedepsei a fost aleasă de instanța de judecată ținând seama de principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, potrivit Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 cu art.5 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, 84 din C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie instanța, în baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.998 C.civ. din 1864 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și a obligat inculpatul la plata sumei de 83.699 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Prin apelul declarat s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, aplicarea unei pedepse legale inculpatului I. L. S..

În motivarea apelului se arată că în mod greșit instanța de fond aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare întrucât minimul prevăzut de lege și care putea fi aplicat în cauză era pedeapsa de 8 luni închisoare.

Ca o consecință a aplicării pedepsei legale se solicită modificarea termenului de încercare urmare a anulării și aplicarea din nou a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, stare de fapt recunoscută și însușită de inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției.

Astfel s-a reținut că inculpatul I. L. S. a fost asociat și administrator la partea responsabilă civilmente S.C. DAIO SERV S.R.L. cu sediul în mun. Sibiu, ., județul Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, care are ca principal obiect de activitate „Lucrări de instalații electrice și tehnico – sanitare și alte lucrări de instalații pentru construcții – cod CAEN 4321”, și a administrat această societate comercială de la înființare și până la revocarea din funcție, respectiv până la data de 05.01.2010, la numirea lichidatorului judiciar.

- 31.982 lei – impozitul pe veniturile din salarii, din care debit – 21.293 lei;

- 28.493 lei – contribuția individuală la asigurările sociale, din care debit – 19.541 lei;

- 2.160 lei – contribuția individuală la asigurările pentru șomaj, din care debit – 1.412 lei;

- 21.064 lei – contribuția individuală la asigurările de sănătate, din care debit – 13.850 lei.

Partea responsabilă civilmente a fost radiată din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 9.11.2012 (fila 224 dosar de urmărire penală).

Încadrarea juridică dată faptei de către instanța de fond este legală și în mod corect instanța a stabilit că în cauză legea penală veche este legea penală mai favorabilă.

La fel, în mod corect s-a reținut că fapta săvârșită de către inculpat este pedepsită de lege cu închisoare de la 1 la 3 ani,

Cu toate acestea, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală având în vedere limitele de pedeapsă – reduse în condițiile recunoașterii faptelor de către inculpat, limita minimă fiind de 8 luni închisoare și u de 6 luni închisoare.

Față de acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu, va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. pr. pen., 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 39/2013 a Judecătoriei Sibiu și 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 254/2014 a Judecătoriei Sibiu.

Se vor menține dispozițiile privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 39/2013 a Judecătoriei Sibiu și 1000lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 254/2014 a Judecătoriei Sibiu.

Se va majora la 8 luni pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. pr. pen.

În baza art. 33 lit. a C. pen. 1969, art. 34 alin. 1 lit. e C. pen. 1969 se va contopi pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită prin prezenta decizie, cu pedepsele de 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 39/2013 a Judecătoriei Sibiu și 1000lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 254/2014 a Judecătoriei Sibiu, în pedeapsa mai grea de 8 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. 3 C. pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni care constituie termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin. 1 C. pen. 1969.

Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 474/8.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr. _ și în consecință:

Desființează sentința penală atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru fapta care face obiectul prezentei cauze, a cuantumului pedepsei rezultante și a duratei termenului de încercare și procedând la judecarea cauzei în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. pr. pen., 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 39/2013 a Judecătoriei Sibiu și 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 254/2014 a Judecătoriei Sibiu.

Menține dispozițiile privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 39/2013 a Judecătoriei Sibiu și 1000lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 254/2014 a Judecătoriei Sibiu.

Majorează la 8 luni pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. pr. pen.

În baza art. 33 lit. a C. pen. 1969, art. 34 alin. 1 lit. e C. pen. 1969 contopește pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită prin prezenta decizie, cu pedepsele de 1000 lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 39/2013 a Judecătoriei Sibiu și 1000lei amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 254/2014 a Judecătoriei Sibiu, în pedeapsa mai grea de 8 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. 3 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni care constituie termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin. 1 C. pen. 1969.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 27.01.2015.

Președinte, Judecător,

D. G. A. G. M.

Grefier,

D. M.

Red./tehn./DG

2ex./11.02.2015

Jud.fond: A. S.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 152/2015. Curtea...		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 69/2015.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 66/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 66/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA