Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 136/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 136/A/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. L.
Grefier D. M.
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 98 alin. 4 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol apelul declarat de revizuentul I. C. împotriva sentinței penale nr. 12/CRP/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuientul apelant I. C., aflat în stare de detenție în P. B. M., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, doamna avocat A. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind, revizuientul apelant I. C., arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Doamna avocat A. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuientul apelant I. C., solicită amânarea cauzei având în vedere că în probațiune, pentru dovedirea motivelor de revizuire s-a cerut audierea a doi martori.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că se opune amânării cauzei având în vedere motivele care vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Instanța, în deliberare, având în vedere stadiul procesual în care se află cauza, raportat la instituția revizuirii, respinge cerea de amânare formulată de revizuientul apelant I. C. prin apărătorul desemnat din oficiu, doamna avocat A. I..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat A. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuientul apelant I. C., solicită admiterea apelului formulat de revizuient și pe cale de consecință admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei penale pronunțată de instanța de fond, așa cum au fost expuse și criticate de apelant în motivele de apel depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Arată că prin motivele de apel nu se critică hotărârea instanței de fond, nu se aduce niciun motiv de desființare a acestei sentințe.
Revizuientul apelant I. C., având ultimul cuvânt, solicită revizuirea deciziei în raport de pedeapsa de 4 ani închisoare pe care o consideră foarte mare și consideră că este inadmisibil să mai primească două pedepse în plus, atâta timp cât a făcut dovada prin actele depuse la dosar că este apt din punct de vedere psihic. Arată că a suferit destul și familia sa este distrusă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. nr. 12/CRP/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, în baza art. 459 al 5 din Codul de procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul I. C., fiul lui A. și M., născut la 03.06.1967 în ., cu CNP_, domiciliat în comuna H., ., județul Hunedoara, în prezent deținut în P. B.-M., județul Hunedoara, împotriva sentinței penale nr. 27/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosarul_, rămasă definitivă la data de 13.05.2013 prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 516/2013 a Curtii de Apel A. I..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul instanței la data de 12.09.2014, revizuentul – condamnat I. C. a solicitat să se dispună revizuirea sentinței penale nr. 27/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosarul_, rămasă definitivă la data de 13.05.2013 prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 516/2013 a Curtii de Apel A. I..
Condamnatul a susținut că deține probe noi constând în înscrisuri și mărturii care pot dovedi că este nevinovat. Susține că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 33 al. 2, art. 16 al. 1 și 2 din Constituția României, art. 381 al. 3 din Codul penal. Refuzul prelevării probelor biologice de sânge a fost justificat și neimputabil prin raportare la art. 16 al. 1 lit d din Codul de procedură penală, iar fapta de care a fost acuzat s-a săvârșit prin neprevedere, inculpatul îngurgitând tinctură de propolis ca medicament pentru dureri stomacale, fără a ști că aceasta conține alcool. Susține că s-a supus testării cu aparatul drager, însă religia sa nu-i permite supunerea la prelevarea de sânge. Pedeapsa care i-a fost aplicată este foarte mare raportată la pedepse date în alte cazuri similare.
Și-a întemeiat cererea potrivit art. 453 lit a și f din Codul de procedură penală, rap la art. 16 al. 1 lit d din Codul de procedură penală, art. 33 al. 2, art. 16 al. 1 și 2 din Constituția României, art. 31, art. 382 al. 3 din Codul penal.
A anexat o scrisoare medicală emisă de Penitenciar Spital Colibași; Certificat privind calitatea de erou martir al Revoluției din anul 1989 pentru I. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 27/.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul I. C. la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. „a” c.pen.
În baza art. 86/4 c.pen. rap. la art. 83 alin. 1 c.pen. s-a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1719/2008 a Judecătoriei D. rămasă definitivă la data de 28.04.2009 care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin sentința atacată și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II și lit. „b” C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că I. C. la data de 22.01.2012 a condus un autovehicul pe drumurile publice din Hunedoara și în urma testării cu aparatul alcooltest ce a indicat o valoare de 0,51 mg/l alcool pur în sânge în aerul expirat, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. si ped. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. S-a reținut că metodele de stabilire a alcoolemiei nu sunt la alegerea subiectului activ al infracțiunii, întrucât conducătorul auto are obligația supunerii atât recoltării probelor biologice, cât si testării aerului expirat în măsura în care este solicitat pentru ambele teste. Referitor la probele biologice ce se recoltează pentru determinarea alcoolemiei, legea are în vedere probele biologice de sânge, și doar pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură probă de sânge si în mod obligatoriu 50-100 ml urină. Față de dispozițiile legale arătate, inculpatul ca și conducător auto profesionist deținător al categoriilor B, C, D, E trebuia să cunoască aceste prevederi legale și să nu consume alcool ori alte produse ce conțineau alcool înainte de a urca la volanul unui vehicul pe care să-l conducă pe drumuri publice. Apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi consumat două linguri cu tinctură de propolis înainte de a pleca de acasă, nu poate fi primită, dat fiind faptul că, știind că va conduce un vehicul avea obligația să cunoască și să nu consume produse ce prezintă concentrație alcoolică. Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului care a justificat refuzul de recoltare de probe biologice de sânge din motive religioase întrucât cultul evanghelic din care face parte nu-i permite „să dea și să primească sânge” nu poate fi reținută, arătând că eventualele interdicții religioase vin în contradicție cu normele legale. Mai mult de atât, în calitate de șofer profesionist inculpatul ar trebui să cunoască și obligația legală de a se supune examinărilor medicale periodice examinări în cadrul cărora între altele se realizează și analiza sângelui.
Instanța a constatat că și prin recursul declarat împotriva sentinței susmenționate, petentul a învederat că este de religie neo protestant evanghelist, iar acest cult nu-i permite să doneze sau să primească sânge, respectiv să i se recolteze probe biologice. A arătat că prin Constituție este garantat dreptul fiecărui cetățean să-și aleagă religia, însă susține că în ceea ce privește restricția instituită de acest cult privind recoltarea probelor biologice există un vid legislativ. Mai relevă inculpatul că a precizat organelor judiciare că dorește să sufle în aparatul etilotest, însă nu se supune recoltării probelor biologice. În ceea ce privește alcoolemia susține în mod cert că aceasta s-a datorat tincturii de propolis ingerate de el ca tratament. Susține că această substanță ingerată de el nu este interzisă și nu a intenționat să săvârșească infracțiunea.
Curtea de Apel A. I. a analizat sentința atacată potrivit criticilor formulate de recurent precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.385/6 alin.3 Cod proc pen. și a constatat că recursul este nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Instanța a observat că motivele invocate de revizuent nu pot fi încadrate în niciunul din cele prevăzute limitativ de art. 453 al.1 din Codul de procedură penală, ce pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Potrivit art. 453 al. 1 din Codul de procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În speță nu este incident cazul prevăzut de art. 453 lit a din Codul de procedură penală, întrucât petentul nu a arătat ce fapte sau împrejurări s-au descoperit și care să nu fi fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare. Toate motivele de fapt invocate prin cererea de revizuire, au fost invocate și în fața instanței de fond care a pronunțat sentința nr. 27/2013, precum și în fața Curții de Apel A. I. ca instanță de recurs care a pronunțat decizia penală nr. 516/2013, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă.
De asemenea, în speță nu sunt incidente prevederile art. 453 al. 1 lit f din Codul de procedură penală, invocate de condamnat, întrucât hotărârea de condamnare nu s-a întemeiat pe o prevedere legală care să fi fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă.
Prin urmare, având în vedere că revizuentul nu a invocat vreunul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 453 al.1 din Codul de procedură penală iar motivele de fapt invocate nu pot fi încadrate în vreunul din respectivele cazuri, instanța, în baza 459 al 5 rap la art. 459 al. 3 lit b și c din Codul de procedură penală, a dispus respingerea cererii revizuentului ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentința a declarat apel revizuientul I. C..
Prin apărătorul desemnat din oficiu apelantul revizuient a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei penale pronunțată de instanța de fond, reiterând motivele inițiale a cererii de revizuire.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de revizuientul I. C. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de apelant constatând că motivele invocate în susținerea cererii nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prev. de art. art. 453 al.1 din Codul de procedură penală.
Motivele invocate de revizuient reiterează apărările pe care apelantul le-a formulat în cadrul procesului penal finalizat cu o sentință definitivă, astfel că nu există împrejurări noi, necunoscute de către instanță, la data pronunțării hotărârii de condamnare.
Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul I. C. împotriva sentinței penale nr. 12/CRP/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar_ .
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul I. C. împotriva sentinței penale nr. 12/CRP/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar_ .
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2015.
Președinte, Judecător,
D. GhițoaicaAlina L.
Grefier,
D. M.
Red./tehn./ DG/2ex./23.02.2015
Jud.fond N. I.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 69/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 137/2015. Curtea de... → |
|---|
