Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 188/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 188/2015
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Grefier L. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G. împotriva încheierii penale din 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- inculpatul contestator B. R. G. asistat de avocat R. M. P., în substituirea apărătorului ales, avocat V. I. B.
- inculpatul contestator D. I. M. asistat de apărătorul ales, avocat M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind, inculpatul D. I. M. arată că nu dorește să dea declarații în cauza.
Întrebat fiind, inculpatul B. R. G. arată că nu dorește să dea declarații în cauza.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. A., apărătorul ales al inculpatului D. I. M. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale din 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu și pe cale de consecință să se dispună respingerea cererea de menținere a măsurii preventive a controlului judiciar.
Apreciază că în acest moment, cu privire la cadrul procesual, măsura preventivă a controlului judiciar nu se mai justifică raportat la obiectul și scopul măsurilor preventive prev. de art. 202 C. pr. pen., având în vedere că toți martorii au fost audiați, considerând că în condițiile în care nu s-ar mai menține măsura preventivă buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împiedicată, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul D. ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar fi încercat să săvârșească o nouă infracțiune.
Susține că dosarul de fond a suportat numeroase amânări în condițiile în care în cauză nu pot fi citate și nu se prezintă câteva părți vătămate, apreciind că în condițiile în care nici instanța de judecată nu a reușit identificarea acestora, cu atât mai mult este imposibil pentru inculpatul D. să încerce influențarea acestor părți vătămate.
În ceea ce privește termenul rezonabil pentru care o măsură poate fi dispusă, solicită a se avea în vedere că inculpatul D. se află de 13 luni sub măsura controlului judiciar și mai mult decât atât se află de 2 ani sub imperiul măsurilor preventive. Din acest punct de vedere apreciază că termenul rezonabila fost depășit.
Solicită a se avea în vedere că nu există nicio vină din partea inculpatului faptul că judecarea cauzei pe fond nu a fost finalizată, acest lucru fiind datorat imposibilității de a se cita toate părțile vătămate.
Consideră, raportat la scopul măsurilor preventive de asigurare a bunei desfășurări a procesului, că măsura preventivă a controlului judiciar nu se mai impune, având în vedere și faptul că față de al treilea inculpat nu a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar, considerându-se că buna desfășurare a procesului penal poate avea loc și în cazul inexistenței unei măsuri preventive.
Avocat R. M. P. în substituirea apărătorului ales pentru inculpatul B. R. G. solicită admiterea contestației cu consecință continuării procesului penal cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Apreciază că nu se mai justifică menținerea acestei măsuri preventive a controlului judiciar, nemaifiind necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care inculpatul B. nu s-a sustras de la urmărire penală și nici în fața instanței de fond și nu există indicii că acesta ar fi încercat să săvârșească alte infracțiuni, având în vedere și profesia acestuia și consecințele faptelor sale pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește noțiunea de pericol public arată că aceasta este inexistentă, motivată de calitatea de angajat a inculpatul a Ministerului de interne, iar riscul de a influența declarațiile martorilor nu poate fi susținut în condițiile în care majoritatea martorilor au fost audiați.
Solicită judecarea cauzei cu inculpatul aflat în stare de libertate și raportat la egalitatea de tratament între toți inculpații având în vedere că unul dintre aceștia este fără măsură preventivă și fără ca acest lucru să influențeze în mod negativ procesul penal.
Raportat la cele susținute arată că inculpatul B. poate fi judecat fără dispunerea unei măsuri preventive dintre cele reglementate de art. 202 C. pr. pen.,cu atât mai mult cu cât se poate discuta și despre o gradualitate a măsurilor preventive, față de inculpat dispunându-se inițial măsura arestării preventive, care ulterior a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu ca în final să se dispună față de acesta măsura controlului judiciar.
Concluzionând, raportat la conduita inculpatului, apreciază că procesul penal poate fi continuat fără a se impune menținerea vreunei măsuri preventive față de inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G. ca nefondate și menținerea încheierii penale atacate sub aspectul menținerii măsurii preventive a controlului judiciar, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererile de revocare formulate de cei doi inculpați a acestei măsuri preventive. Apreciază că argumentele susținute de apărare, legate de trecerea unui termen rezonabil, de audierea în mare parte a persoanelor care trebuiau audiate în cursul cercetării judecătorești și respectiv calitatea celor doi inculpați, nu justifică o revocare a măsurii controlului judiciar, prin raportare și la cele avute în vedere de judecătorul fondului la momentul la care dispus menținerea acestei măsuri.
Apreciază că termenul rezonabil care să impună revocarea măsurii preventive nu a fost depășit, raportat la durata de la care a fost luată măsura controlului judiciar și față de complexitate cauzei, care presupune în continuare audierea unui număr mare de persoane.
Având ultimul cuvânt inculpatul D. I. M. solicită admiterea contestației și pe cale de consecință revocarea măsurii controlului judiciar, având în vedere că se află sub această măsură de 13 luni, timp în care a respectat obligațiile ce i-au fost impuse, nu a împiedicat buna desfășurare a procesului penal, nu a încercat să influențeze părțile și s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitat.
Având ultimul cuvânt inculpatul B. R. G. arată de că 13 luni se află sub măsura preventivă controlului judiciar, nu a făcut nimic pentru a împiedica buna desfășurare a procesului penal și s-a prezenta ori de câte ori a fost nevoie. De asemenea arată că și fără măsura controlului judiciar desfășurarea procesului va fi la fel în condițiile în care scopul său este de a fi judecat cât mai repede. Susține că la termenul anterior la care s-a soluționat contestația formulată în fața Curții de Apel, procurorul de ședință a apreciat că cererea de revocare este admisibilă iar la acest termen procurorul a solicitat menținerea măsurii preventive a controlului judiciar. Solicită admiterea contestației.
CURTEA DE APEL
I.1. Constată că prin încheierea penală din 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 4 în baza art. 362 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 208 alin. 2 și 5 C.p.p a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații D. I.-M. și B. R.-G. prin decizia penală nr.622/18.11.2014 pronunțată de către Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ 4/a13.
În temeiul art. 215 alin. 3 Cpp s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr.53/CC/20.13.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sibiu, în baza art. 1491 al.10 C.p.p, a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu, și în consecință în baza art. 143 C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. I.-M. și B. R.-G., față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 și 2 C.p. ( în forma pretinderii și primirii) raportat la art. 7 al. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 20.12.2013 până la data de 17.01.2014 inclusiv.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință instanța a constatat că prin propunerea înregistrată la data de 20.12.2013 sub dosarul nr._, P. de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile față de inculpații D. I.-M. și B. R. G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 al. 1 și 2 C.p. ( în forma pretinderii și primirii) raportat la art. 7 al. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Analizând propunerea de arestare preventivă înregistrată în cauză prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 148 al. 1 C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile stipulate de art. 143 C.p.p. și dacă există vreunul dintre cazurile expres reglementate de art. 148 C.p.p.
Verificând actele și lucrările efectuate, instanța a apreciat că în speță au fost întrunite cerințele cumulativ pretinse de legiuitor. Mai întâi, în raport de prevederile art. 143 C.p.p. cu referire la art. 68 ind. 1 C.p.p., tribunalul a considerat că materialul probator administrat până la acest moment în cauză, a conturat existența unor indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații D. I.-M. și B. R.-G. ar fi comis fapte incriminate de legea penală.
Pe această linie, instanța a considerat că indiciile temeinice sunt reliefate de declarațiile martorilor: T. R. G. ( f 145-146 d.u.p.), T. G.-S. ( f. 136-137 d.u.p. ), D. I. M. ( f. 302 d.u.p. ), N. A. ( f. 129-130 d.u.p. ), I. F. V. ( f. 120-121 d.u.p.), procesele verbale de recunoaștere după planșa foto ( f. 122-127; 132-135; 138-144; 147-152 d.u.p.), planșele foto din zilele de 01.11.2013; 20.11.2013, procesele-verbale de redare în formă scrisă a dialogului ambiental purtat la datele de: 24/25.10.2013, 06.12.2013, 28.10.2013; 31.10.2013 ( f. 29-119 d.u.p. ), procesele verbale de percheziție domiciliară și respectiv percheziție la locul de muncă al inculpaților (f. 367-378 d.u.p.).
Toate acestea s-a considerat că relevă implicarea inculpaților în comiterea faptelor pentru care se efectuează cercetări, justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii unei fapte incriminate de legea penală. Pe de altă parte, apărarea inculpaților că mai sunt aspecte de lămurit în cauză, nu afectează temeinicia indiciilor ci dimpotrivă justifică continuarea și aprofundarea actelor de cercetare.
În același timp, se impus a fi subliniată și accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Brogan și alții, Murray contra Regatului Unit), conform căreia articolul 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării, rolul măsurii arestării preventive fiind și acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Prin urmare, măsura arestării preventive în cauză este în consonanță cu jurisprudența judecătorilor europeni.
S-a mai apreciat, în al doilea rând, că și condițiile statuate de art. 148 lit. f C.p.p. sunt îndeplinite, iar aceasta luând în considerare că faptele imputate inculpaților sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar din actele dosarului rezultă probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost definit în doctrină drept temerea că odată puși în libertate, inculpații ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de faptele pentru care sunt cercetați, subliniindu-se în același timp că la stabilirea pericolului concret trebuie luate în considerare natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurările în care făptuitorul a acționat, gravitatea infracțiunilor, urmările cauzate, antecedentele penale ale persoanei.
Din această perspectivă, instanța a considerat că pericolul concret pentru ordinea publică este generat de natura și gravitatea deosebită a faptei bănuit a fi fost comisă (infracțiunea de luare de mită presupus a fi săvârșită de doi agenți de poliție), modul și mijloacele concrete prezumate de concepere și operare ( pentru ca să nu fie sancționați în trafic, conducătorilor auto care nu au înțeles din gesturile și atitudinea inculpaților că se impune să ofere o sumă de bani aceștia o pretindeau în mod direct), scopul urmărit (obținerea injustă de foloase materiale), urmările grave care se puteau produce dacă nu interveneau organele judiciare, rezonanța negativă a acestor acte în rândul comunității, scăderea încrederii populației în activitatea și operativitate organelor de poliție rutieră.
S-a mai arătat că inculpații prezintă un pericol public concret pentru societate, prin însăși persoana lor dar și prin desfășurarea activității infracționale foarte densă, adică multe acte de executare într-o perioadă scurtă de timp, între 21.10._13, un număr de 21 de acte de executare. Infracțiunile de luare de mită pentru care sunt cercetați și există indicii temeinice că au fost săvârșite, prezintă un pericol public generic propriu acestui gen de infracțiuni de corupție, dar calitatea inculpaților, obligațiile oricărui polițist în România stabilite prin lege, măresc acest pericol social concret, aducând prejudicii de imagine atât instituției cât și colegilor acestor inculpați. Măsura preventivă a arestului preventiv este menită să dea un semnal pe linia atingerii scopului legii penale, și anume cel preventiv, datorită rezonanței pe care o are în cadrul polițiștilor din Inspectoratul de poliție Sibiu și nu numai.
S-a apreciat că în cauză existau indicii temeinice suficiente că inculpații au săvârșit faptele pentru care erau cercetați, iar luarea măsurii preventive nu este de natură să încalce dreptul la liberă circulație sau liberă exprimare, atâta timp cât această libertate pe care o invocă inculpații aduce atingere altor libertăți ale cetățenilor și este de natură să înfrângă dispoziții imperative ale legii.
Tribunalul a mai arătat că un alt element care rezultă din probatoriul administrat până la acel moment, care reflectă acest pericol social concret pentru ordinea publică, este și faptul că inculpații au premeditat stabilind doar anumite locuri din oraș în care să oprească autoturismele în trafic, invocând nereal că s-a depășit viteza regulamentară deși nu aveau la mașina instituției aparatura necesară. Aceștia au mizat și pe impactul pe care îl produc persoanelor, conducători auto, din alte localități, din altă țară, care se grăbeau, sau mai mult fiind șoferi profesioniști își pierdeau locul de muncă și mijloacele de subzistență.
S-a considerat că nu poate fi reținută apărarea că fișa postului fiecărui inculpat este generală putând a fi aplicată și altor polițiști din alte servicii sau cu alte grade, deoarece analiza se face raportat la simpla calitate de polițist, care îl plasează în analiză în grupul infracțiunilor de corupție.
Pe de altă parte având în vedere densitatea faptelor pe termen scurt, precum și faptul că nu au fost prelucrate până la acest moment tot materialul probator administrat în baza autorizațiilor de interceptare și înregistrare audio-video, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea îngreuna cercetările în cauză.
S-a mai arătat că dorința de a sancționa prompt o persoană față de care există anumite suspiciuni că a săvârșit o faptă penală, nu poate ignora existența prezumțiilor de care se bucură fiecare cetățean (prezumția de nevinovăție, cercetarea în stare de libertate), instanța urmând a avea în vedere interpretarea noțiunii de suspiciuni rezonabile de care s-a făcut vorbire în cauza Brogan și alții c. Marii Britanii în care într-adevăr se arată că este nevoie de existența unor suspiciuni rezonabile, vinovăția fiind probată ulterior pe parcursul desfășurării urmăririi penale. În cauză există aceste suspiciuni rezonabile că faptele au fost săvârșite de către inculpați.
S-a mai apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților este de asemenea justificată atât pentru a evita riscul de a continua săvârșirea de acte antisociale dar și din perspectiva prevederilor art. 136 C.p.p., pentru o mai bună și rapidă administrare a probelor, pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
În aceste condiții, s-a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea în mod real afecta buna derulare a activității de urmărire penală, existând riscul ca liberi fiind, aceștia să influențeze aflarea adevărului, să îngreuneze audierea persoanelor neidentificate până la acest moment.
Circumstanțele personale ale inculpatului D. I.-M. (faptul că nu prezintă antecedente penale, are o soție, un copil minor, are contractat un credit imobiliar ) și cele ale inculpatului B. R.-G. ( faptul că nu are antecedente penale, a contractat un credit, avut un comportament bun anterior comiterii) s-a apreciat că nu justifică, cel puțin la acea dată, luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, interesul public, interesul urmăririi penale – în sensul prevederilor art. 149 ind. 1 al. 1 C.p.p. – prevalând interesului lor personal.
Împotriva aceste sentințe au declarat recursuri inculpații D. I. M. și B. R. G., recursuri care au fost respinse ca nefondate prin încheierea penală nr.126/24.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
2. La data de 6.01.2014 sub dosar nr._ s-au înregistrat la Tribunalul Sibiu cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G., care au fost respinse prin Încheierea penală nr.2/8.01.2014.
3. Prin încheierea penală nr.3/CC/13.01.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și în baza art. 155C.p.p. rap. la art. 143, art. 148 lit. f C.p.p. art. 156, 159 al 6 C.p.p., a fost prelungită durata măsurii arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 53/CC/20.12.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Sibiu, față de inculpații D. I. M. și B. R. G. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 18.01.2014 până la 16.02.2014 inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii penale nr.3/CC/13.01.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu au promovat recursuri inculpații D. I. M. și B. R. G., care au fost respinse ca nefondate prin Încheierea penală nr.4/15.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
4. Prin încheierea penală nr.4/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D. I. M. și B. R. Gheorghedefinitivă prin încheierea penală nr. 69/27.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I., care a respins ambele recursuri promovate.
5. Prin încheierea penală nr.1/5.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G., care au fost ulterior precizate ca fiind cereri de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
6. Prin încheierea penală nr.5/CC/10.02.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. H. R., pe o durată de 29 de zile, de la 10.02.2014 la 10.03.2014 inclusiv, și a fost respinsă cererea inculpatului de luare a măsurii preventive a arestului la domiciliu, rămasă definitivă prin decizia penală nr.11/14.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
7. Prin încheierea penală nr. 2/3.03.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul D. I. M..
8. Prin încheierea penală nr.6/CC/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu la data de 12.02.2014 a fost admisă propunerea formulată de Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpaților D. I. M. și B. R. G. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 17.02.2014 și până la data de 18.03.2014 inclusiv, ce a rămas definitivă față de inculpatul D. I. M. prin încheierea penală nr.12/2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulate de către inculpați, prin apărător ales.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
9. Prin încheierea penală nr.7/CC/5.03.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă propunerea formulată de Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și în consecință în baza art. 234 și urm. C. proc. pen. a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului M. H. R. pe o perioadă de 10 de zile, de la data de 11.03.2014 și până la data de 20.03.2014 inclusiv.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat, prin apărător ales.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
10. Sub dosar nr._ 4 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu rechizitoriul emis la data de 12.03.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și prin care au fost trimiși în judecată inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.289 alin.1 și 2 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.
La data de 17 martie 2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R., măsură care a fost menținută pe o perioadă de 30 de zile. Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, formulate de către inculpații, prin apărători aleși.
Încheierea penală a rămas definitivă prin decizia penală nr.93/20.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. prin respingerea ca neîntemeiate a contestațiilor formulate de inculpații B. R. G. și M. H. R..
11. La termenul din 10 aprilie 2014 măsura arestării preventive luată față de inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R. a fost din nou menținută și au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul M. H. R., prin apărător ales iar prin Decizia penală nr.186/15.04.2014 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile începând cu data de 15.04.2014 și până la data de 14.05.2014.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. H. R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.2/UP/2014 emis de Tribunalul Sibiu, dacă nu este arestat preventiv în altă cauză, în vederea executării măsurii preventive a arestului la domiciliu.
În baza art. 221 alin.1 C.pr.pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din localitatea Săliște, . nr. 37, jud. Sibiu.
În baza art. 221 alin. 2 C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu, s-a stabilit că inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu ceilalți doi inculpați judecați în cauză.
Conform art. 221 alin. 4 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Potrivit art. 221 alin. 5 C.pr.pen., s-a stabilit că pe durata arestului la domiciliu, inculpatul poate părăsi imobilul de domiciliu din localitatea Săliște, . nr. 37, jud. Sibiu pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
S-a mai dispus ca Biroul de supraveghere judiciară din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Sibiu prin Poliția Orașului Săliște să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpatului M. H. R..
Au fost menținute restul dispozițiilor încheierii atacate.
12. Prin încheierea penală din data de 23 aprilie 2014 au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G., ce a rămas definitivă prin decizia penală nr.243/28.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
13. La termenul de judecată din data de data de 5 mai 2014 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații D. I.-M. și B. R.-G. și menținerea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul M. H. R..
Au fost respinse cererile înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulate de către inculpații D. I. M. și B. R. G., prin apărători aleși, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, formulată de către inculpatul M. H. R., prin apărător ales.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin decizia penală nr. 283/13.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ 4 a fost admisă contestația formulată de inculpații D. I. M. și B. R. G.s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.05.2014 și până la data de 11.06.2014, față de inculpații D. I. M. și B. R. G.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților D. I. M. și B. R. G.
În baza art. 221 alin.1 C.pr.pen. s-a impus inculpaților obligația de a nu părăsi imobilele din localitatea Sibiu, ., . pentru inculpatul D. I. M., respectiv municipiul Sibiu, ., județul Sibiu pentru inculpatul B. R. G..
În baza art. 221 alin. 2 C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu, s-a stabilit că inculpații au următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să nu comunice cu ceilalți doi inculpați judecați în cauză.
În baza art. 221 alin. 4 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 221 alin. 5 C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu, s-a stabilit că inculpații pot părăsi imobilele din localitatea Sibiu, ., . pentru inculpatul D. I. M., respectiv municipiul Sibiu, ., județul Sibiu pentru inculpatul B. R. G. pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
S-a mai dispus ca Biroul de supraveghere judiciară din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Sibiu prin Poliția Municipiului Sibiu să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpaților.
Au fost menținute restul dispozițiilor încheierii atacate.
A fost respinsă contestația formulată de inculpatul M. H. R. împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară la data de 05.05.2014 în dosarul nr._ 4 al Tribunalului Sibiu.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpații D. I. M. și B. R. G. în sumă totală de 50 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
14. Ulterior, în speță a mai fost menținută măsura arestului la domiciliu luată împotriva inculpaților D. I. M., B. R. G. și M. H. R. la mai multe termene succesive, contestațiile promovate de inculpați fiind respinse de către Curtea de Apel A. I..
Prin sentința penală nr.131/23.07.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu au fost admise cererile formulate de Ministerul Public și inculpați, și
- a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. I.-M. din 74 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 al.1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 în 74 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal;
- a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. R. G., din 70 de infracțiuni de luare de mită art. 289 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în 70 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
– a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. H. R., din 4 de infracțiuni de luare de mită art. 289 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în 4 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
A fost menținută măsura arestului la domiciliu luată împotriva inculpaților și a fost menținut sechestrul asigurător instituit în speță.
15. Curtea de Apel A. I., sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență efect al sentinței penale nr.376 pronunțată de Judecătoria Sibiu raportat la soluția tribunalului Sibiu, a stabilit prin încheierea penală nr.79/2.09.2014 că Tribunalul Sibiu este competent să soluționeze cauza.
Cauza a fost restituită Tribunalului Sibiu și a fost stabilit termen de judecată la data de 24 septembrie 2014.
Având în vedere că în speță s-a apreciat de către Curtea de Apel A. I. că a fost începută cercetarea judecătorească și împrejurarea că Judecătoria Sibiu prin Sentința penală nr.276/30.07.2014 a menținută măsura arestului la domiciliu luată împotriva inculpaților pe o perioadă de 60 de zile, Tribunalul Sibiu, la termenul de judecată intermediar din 17 septembrie 2014 a menținut măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R..
16. La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014 inculpații B. R. G. și M. H. R. au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, care însă au fost respinse.
Împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Sibiu a declarat contestație inculpatul Mârză H. R. iar prin decizia penală nr.614/4.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. a fost admisă contestația formulată de acesta și s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, impunând inculpatului să respecte anumite obligații.
17. La termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2014, Tribunalul Sibiu a menținut măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații D. I. M. și B. R. G. și a respins cererile formulate de aceștia privind înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar.
Prin decizia penală nr.622/18.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. au fost admise contestațiile formulate inculpații D. I. M. și B. R. G. și s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, impunându-se inculpaților să respecte anumite obligații.
Măsura preventivă a controlului judiciar a fost menținută față de toți cei trei inculpați și la termenul de judecată din data de 25 martie 2015, împotriva acestei încheieri formulând contestație inculpatul M. H. R., contestație care a fost admisă de Curtea de Apel A. I., care a dispus revocarea acestei măsuri tot împotriva acestei încheieri formulând contestație și inculpatul B. R. G., a cărui contestație a fost respinsă
18. Măsura preventivă a controlului judiciar a fost menținută față de inculpații D. I. M. și B. R. G. la mai multe termenele de judecată.
19. Instanța, procedând la verificarea măsurii preventive a controlului judiciar a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea acestei măsuri de către Curtea de Apel A. I. împotriva inculpaților D. I. M. și B. R. G., se mențin și în continuare .
Totodată s-a mai avut în vedere natura faptelor de care sunt acuzați inculpații, a căror gravitate rezultă din modalitatea și mijloacele în care se presupune că ar fi fost comise faptele, calitatea profesională pe care o aveau aceștia la momentul săvârșirii presupuselor fapte, sens în care s-a apreciat că menținerea măsurii controlului judiciar luată împotriva inculpaților este de natură să contribuie la o bună desfășurare a procesului penal, raportat și la faptul că este necesar și util a fi împiedicați inculpații să ia legătura cu persoanele sau martorii ce urmează a mai fi audiați în cauză .
S-a mai considerat că în speță nu a fost depășit termenul rezonabil de când a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații D. I. M. și B. R. G., avându-se în vedere și faptul că mai sunt de administrat probe de administrat și există pericol public, care rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor presupus săvârșite de către inculpații, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în termenul prevăzut de art.206 alin.1 C. pr. pen inculpații D. I. M. și B. R. G.
Inculpatul D. I. M. invocă, prin apărător ales, faptul că măsura preventivă a controlului judiciar nu se mai justifică raportat la obiectul și scopul măsurilor preventive prev. de art. 202 C. pr. pen., deoarece toți martorii au fost audiați.
De asemenea, nu este împiedicată buna desfășurare a procesului penal iar la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul D. ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar fi încercat să săvârșească o nouă infracțiune.
Este imposibil pentru inculpatul D. să încerce influențarea acestor părți vătămate, care nu au putut fi audiate până la acest moment de instanța de judecată din motive obiective.
Invocă depășirea termenului rezonabil deoarece se află de 13 luni sub măsura controlului judiciar și de 2 ani sub imperiul măsurilor preventive.
Pe fondul soluției adoptate de instanță față de al treilea inculpat, cu privire la care nu a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar, considerându-se că buna desfășurare a procesului penal poate avea loc și în cazul inexistenței unei măsuri preventive, solicită egalitate de tratament juridic.
Inculpatul B. R. G. invocă, prin apărător ales, faptul că nu se mai justifică menținerea acestei măsuri preventive, nemaifiind necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care nu s-a sustras de la urmărirea penală și nici de la judecarea cauzei în fața instanței de fond și nu există indicii că acesta ar fi încercat să săvârșească alte infracțiuni.
Din perspectiva profesia ( angajat a inculpatul a Ministerului de interne ) și a consecințelor faptelor sale pentru care a fost trimis în judecată, apreciază că noțiunea de pericol public este inexistentă iar riscul de a influența declarațiile martorilor nu poate fi susținut în condițiile în care majoritatea martorilor au fost audiați.
III. Curtea verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art.206 C. pr. pen constată contestațiile formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G. ca fiind nefondate, potrivit art.4251alin.7 pct.1 lit. b C. pr. pen cu referire la art.208 C. pr. pen
Din perspectiva circumstanțelor legale impuse de dispozițiile art. art. 242 alin. 1 și 2 C.pr.pen. ,,măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală”.
Circumstanțele individuale ale inculpaților – contestatori sunt analizate în raport de condițiile impuse de legiuitor pentru stabilirea îndeplinirii condițiilor și analizării oportunității revocării și/înlocuirii măsurii preventive astfel cum sunt reglementate de dispozițiile legale anterior invocate coroborat cu prevederile art. 202 C.pr.pen.și 211 C.pr.pen.
Măsurile preventive menținute față de acești inculpați sunt generate de:
- gravitatea acuzațiilor aduse fiecăruia dintre inculpați,
- natura profesiei acestora care a fost folosită neadecvat de inculpați
- împrejurarea că în sarcina acestora sunt reținute acte și fapte care prin modul în care rezultă până la acest moment procesual că s-au desfășurat determină menținerea rezonanței negative asupra colectivității.
Aspectul invocat drept critică a soluției adoptate decătre judecătorul fondului, referitoare la „pericolul social” este neavenită contextului situațional în care se află inculpații din perspectiva circumstanțelor care sunt avute în vedere la adoptarea acestei măsuri preventive potrivit art.211 C.pr.pen. Legiuitorulmenționează că se poate dispune această măsură dacă „este necesară scopului prevăzut la art. 202 alin.1 C.pr.pen. "
În textul la care se face trimitere nu se impune existența noțiunii de „pericolul social”, care este specifică doar măsurii preventive a arestării.
Din perspectiva termenului rezonabil al duratei măsurii preventive, ținând seama de stadiul procesual, de probele administrate până în acest moment procesual, Curtea apreciază că durata este rezonabilă, pe de o parte pe fondul dispozițiilor art. 215 alin. 8 C.pr.pen. dar și raportat la jurisprudența Curții Europene. Instanța europeană când a analizat caracterul proporțional al ingerinței în libertatea de mișcare a unei persoane intervenită prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de reședință pe perioada procesului penal ( pe perioada de 6 ani și, respectiv, 4 ani și jumătate ), aceasta a fost apreciată ca o măsură intruzivă minimă, insuficientă pentru a onstata caracterul disproporționat al acesteia, nefiind violate în accepțiunea instanței europene art. 2 paragr.2 al Protocolului nr. 4 la Convenție ( cauza Fedorov și Fedorova VS. Rusia – Hotărârea din 13.oct. 2005, paragr. 41-47).
Similar în cauza Antonenkov contra Ucrainei –Hotărârea din 22.11.2005, paragr. 52-67, în care măsura obligării de a nu părăsi localitatea de reședință ca urmare a liberării pe cauțiune a reclamanților, ce a durat 5 ani și 3 luni, nu a încălcat prevederile art. 2 paragr.2 al Protocolului nr. 4 la Convenție în sensul lipsei proporționalității între interesul general al desfășurării procedurilor și interesul personal al reclamantului de a se bucura de libertatea de mișcare, din cauza indicată cu titlu de jurisprudență europeană.
Corespunzător aspectelor invocate de instanța de fond, revocarea acestei măsuri, în acest moment procesual, nu se impune, în circumstanțele în care temeiurile care au stat la baza luării acestor măsuri nu s-au modificat.
Probele administrate până la acest moment procesual nu sunt suficiente pentru a putea conchide în sensul că ar dispărea utilitatea și necesitatea menținerii măsurii controlului judiciar, în acest moment existând indicii concrete care demonstrează o cerință veritabilă de interes public și care prevalează asupra regulii respectării libertății individuale a inculpaților contestatori. Împrejurarea respectării de către inculpați a obligațiilor impuse de către instanță în cadrul măsurii preventive adoptate nu justifică prin ele însele cererea de revocare a acestei măsuri preventive.
Din rațiuni ce țin de specificul acestei faze procesuale, raportat și la aspectele cese impun a fi verificate din oficu de către instanța de judecată: temeiurile care au stat la baza menținerii soluției preventive a controlului judiciar a inculpaților anterior menționați nu se impun a fi reiterate deoarece instanța este datoare să verifice doar dacă aceste temeiuri sunt încă de actualitate sau dacă au intervenit alte temeiuri decât cele avute inițial în vedere.
Raportat la acest moment procesual Curtea reiterează teza judecătorului fondului în sensul că argumentele prezentate sunt insuficiente pentru a aprecia că revocarea măsurii preventive este oportună.
Argumentul potrivit căruia administrarea probelor acuzării s-a epuizat nu este prin el însuși o justificare pertinentă pentru a fi revocate măsurile preventive.
În ansamblul considerentelor invocate, contestațiile inculpaților sunt apreciate ca nefondate și vor fi respinse, cu obligația acestora de a achita cheltuielile suportate de stat în derularea acestei proceduri.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G. împotriva încheierii penale din 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 4.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpații-contestatori să achite statului câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2015.
Președinte, Grefier
C. M. M. L. B.
Red/tehn CM/LB
23.12.2015/2 exp.
Jud fond C. B.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1161/2015. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
