Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1169/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 1169/A/2015
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. M. M.
Grefier L. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul O. M. G. împotriva sentinței penale nr. 148/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ .
La primul apel nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, raportat la lipsa părților dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Urmare verificărilor, instanța apreciază procedura de citare cu inculpatul apelant O. M. G. ca fiind îndeplinită, având în vedere că acesta a semnat dovada comunicării procedurii de citare în Spania, pentru termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2015.
În baza art. 278 C. pr. pen. constată că din eroare în conținutul încheierii din 17 noiembrie 2015 numele inculpatului este menționat greșit, exceptând citativul unde acesta este corect indicat. Dispunea îndreptarea acestei erori materiale din oficiu.
Întrebată fiind reprezentanta parchetului arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanța Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul O. M. G. ca nefondat, apreciind că din actele dosarului rezultă vinovăția acestuia, având în vedere și faptul că deși acesta a solicitat audierea sa, acesta nu a înțeles să se prezinte deși au fost acordate 6 termene de judecă în acest sens. Arată că toți martorii audiați în cauză au confirmat faptul că inculpatul a lovit partea vătămată cauzându-i acestuia leziuni și raportat la acestea consideră că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod corect.
CURTEA DE APEL
I. Constată că prin sentința penală nr. 148/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._, în aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Noul Cod Penal s-a constatat că infracțiunea de lovire sau alte violențe dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 180 al. 2 C penal anterior și Codul penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului O. M. G..
În temeiul disp. art. 180 al. 2 C penal anterior, cu aplicarea art.5 N Cod penal și art. 396 al. 2 Cod de pr.penală, a fost condamnat inculpatulul O. M. G., CNP_, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe .
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior, respective:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .
În baza disp. art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 (trei) luni stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal s-a atraa atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 și art. 1382 N Cod civil, rap. La art. 249 C pr civ instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. S., și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, cu titlu de daune materiale și respectiv de 2000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 272, art. 274 al. 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 700 lei.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația lovirii unei persoane cu pumnul în zona feței, ceea ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
S-a stabilit că fapta inculpatului O. M. G., care în data de 02.09.2012, în jurul orelor 07,00, în timp ce se afla în curtea . Zlatna, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței persoanei vătămate B. sabin, persoana vătămată căzând și lovindu-se de o platformă de beton, având nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente, prev. de art. 180 al 2 C. penal.
Infracțiunea a fost analizată sub aspectul elementelor constitutive și a formei în vederea corectei încadrări juridice a actelor materiale exercitate de inculpat.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține faptul că de la data comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului- 02.09.2012 și până în prezent a intervenit o succesiune de legi, astfel că instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului..
În acest context, plecând de la dispozițiile legale susmenționate și reținând că intervenit această succesiune de legi, instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă. Instanța a reținut criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care au fost apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
Astfel, instanța a reținut faptul că la data comiterii infracțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 180 al. 2 C penal anterior, care prevede lovirea sau orice alte acte de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Această infracțiune are corespondent în art. 193 N Cod penal care la alin. 2 prevede că fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă” .
Din analiza acestor dispoziții reiese că infracțiunea nu a suferitor modificări substanțiale, limitele de pedeapsă fiind însă mai favorabile conform vechiul cod penal.
S-a reținut că instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.
S-a apreciat că aplicarea unei pedepse într-o modalitate de executare a pedepsei prevăzută de Codul penal anterior, este mai favorabilă inculpatului, astfel că instanța a apreciat că Vechiul Cod penal cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului privite în ansamblul lor raportat și la următoarele aspecte, motiv pentru care a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului de a lovi cu pumnul în față de persoana vătămată, faptă ce s-a soldat cu producerea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, are un grad de pericol social relativ ridicat.
Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: vârsta tânără a inculpatului de 32 ani, angajat în muncă, în străinătate, este căsătorit și fără antecedente penale, coroborat însă și cu atitudinea procesuală adoptată de inculpat pe parcursul judecății .
Astfel, raportat la criteriile mai sus arătate, a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 al. 2 C penal anterior, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient. În acest context, raportat la numărul de îngrijiri medicale, coroborat cu atitudinea procesuală a inculpatului, instanța a apreciat că nu este oportună aplicarea pedepsei amenzii.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 32 de ani. Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, la împrejurarea că fapta comisă de inculpat s-a soldat cu vătămarea persoanei vătămate care a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale, în raport de aceste elemente, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele ce se vor expuse vor fi luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile - cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța a reținut că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului .
În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța a apreciat că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.
În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu a mai fost analizată de către instanță. În acest context, instanța nu poate primi aspectele invocate de inculpat, prin avocat, în sensul că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, plecând de la faptul că, prin fapta comisă, s-a produs persoanei vătămată o vătămare care a avut nevoie pentru vindecare de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Față de cele susexpuse, instanța a concluzionat că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța a apreciat că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu i-a interzis acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.
În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța nu a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta
În art. 71 alin. 5 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
Soluționarea laturii civile:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut faptul că la termenul de judecată din data de 17.06.2013 persoana vătămată a arătat că înțelege să se constituie parte civilă în proces cu suma de 9000 lei, din care suma de 8500 lei reprezintă daune morale, iar suma de 500 lei reprezintă daune materiale, cerere pe care instanța a admis-o în parte în considerarea următoarelor:
Instanța a constatat că prin fapta inculpatului, i-au fost cauzate persoanei vătămate suferințe fizice importante, care au avut nevoie pentru vindecare de 8-9 zile îngrijiri medicale. Toate acestea au dus la provocarea unui prejudiciu material dar și moral persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă în cauză așa cum s-a expus mai sus
Art. 1357 C civ. prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform art. 1381 C civ, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, din ziua cauzării prejudiciului
În cauză sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv există prejudiciul – de natură materială pe de o parte, dar și moral, pe de altă parte, dispozițiile art. 1349 Cod civ., nu disting după natura prejudiciului, constituit de suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă; fapta prejudiciabilă – sub aspect civil se înțelege și infracțiunea ca faptă prejudiciabilă, în speță, infracțiunea săvârșită de inculpat ; raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu – prin fapta inculpatului a supus partea civilă unor suferințe care au cauzat prejudiciul material și moral ; culpa inculpatului - în speță, acesta a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe în privința prejudicierii părții civile.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă, instanța le-a admis în parte și a obligat inculpatul doar la plata sumei de 450 lei, suma stabilită de instanță pe baza declarațiilor de martori audiați în cursul procesului penal. Astfel, martorul I. I. M.- fila 102, audiat la termenul de judecată din data de 24.03.2014 a declarat că l-a ajutat pe persoana vătămată în gospodărie aproximativ o săptămână, că au mai fost și alte persoane la lucru pe care persoana vătămate le-a plătit cu 50 lei /zi, fără a cunoaște detalii. Declarația acestui martor se coroborează și cu declarațiile martorilor B. C. T.- fila 61 și B. V.- fila 62 care au declarat că în urma loviturii primite, persoana vătămată a plătit o altă persoană să o ajute în gospodărie, circa o săptămână, fără a cunoaște suma sau alte cheltuieli.
În ceea ce privește suma de 8500 lei solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, instanța a admis-o în parte, doar în privința sumei de 2000 lei, sumă pe care a apreciat-o ca fiind suficientă pentru a acoperi suferința cauzată ca urmare a acțiunii inculpatului. În acest sens, instanța a reținut că în dovedirea sumelor solicitate, partea civilă a solicitat încuviințarea probei testimoniale, iar instanța a încuviințat audierea martorului I. I. M.- fila 102, audiat la termenul de judecată din data de 24.03.2014 și care a declarat faptul că știe că persoana vătămată nu a mai putut munci circa o săptămână în gospodărie în urma agresiunii inculpatului, necesitând să fie ajutată de alte persoane în gospodărie.
Și martorii B. C. T.- fila 61 și B. V.- fila 62 au declarat că în urma loviturii primite, persoana vătămată, a plătit o altă persoană să o ajute în gospodărie.
Raportat la aspectele furnizate de martorii audiați, apreciind ca fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, a admis în parte acțiune civilă exercitată de partea civilă sub aspectul daunelor morale solicitate obligând inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale, sumă care este privită de instanță ca fiind suficientă pentru acoperirea suferințelor cauzate părții civile dar care totodată nu este disproporționată în raport cu prejudiciul suferit de partea civilă și nu ar putea constitui o îmbogățire fără justă cauză a persoanei vătămate.
În baza art. 272, art. 274 al. 1 C pr pen a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 700 lei.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. inculpatul O. M. G., care nu a formulat critici împotriva hotărârii judecătorești, nu s-a prezentat în instanță deși a fost legal citat la domiciliul indicat de apelant în dosarul instaței de fond la fila 59, și, deși s-a admis cererea sa de amânare a soluționării apelului pentru a fi în măsură să fie reprezentat de apărător ales, nu s-a prezentat nici un avocat care să îi reprezinte interesele ( a se vedea fila 17 din dosarul curții de apel, ce reprezintă cerere în sensul menționat anterior, comunicată pe fax )
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417 și urm. C. pr. pen., Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea relevă împrejurarea că inculpatul apelant nu a fost audiat la instanța de fond deoarece nu s-a prezentat dar declarația acestuia nu a fost consemnată în apel pentru aceleași considerente. Se impune menționarea faptului că la instanța de fond a fost reprezentat de apărător ales, context în care a devenit incidentă dispoziția art. 353 alin. 1 teza III și alin.2 C.pr.pen.
Curtea relevă faptul că cererea de audiere a inculpatului prin comisie rogatorie a fost respinsă deoarece partea nu a făcut dovada imposibilității prezentării la instanța de fond, așa cum s-a solicitat.
Drepturile procesuale ale inculpatului – apelant au fost respectate în tot cursul procedurilor penale de către instanța de judecată. Se impune și menționarea faptului că în apel a depus înscris prin care a invocat solicitarea de a se acorda termen în cursul lunii decembrie pentru motivul că domiciliază în Spania și dorește să se împace cu partea civilă (fila 17 din dosarul curții de apel).
Cererea sa a fost încuviințată de către instanța de control judiciar, fapt relevat în încheierea penală din 17 nov.2015. termenul acordat a fost 15 decembrie 2015, fiind incidentă disp. art. 453 alin.2 C.pr.pen. ( partea căruia i s-a înmânat legal citația pentru un termen de judecată nu mai este citat pentru temenele ulterioare, urmărirea acestora fiind efectuată pe cale electronică de către parte, efect al publicării acestor informații în format electronic de către instanțele de judecată ).
În calea de atac nu au fost aduse argumente suplimentar celor reținute de judecătorul fondului ori probe care să modifice contextul factual și evoluția acțiunilor derulate de către inculpat și reținute de către judecătorul fondului.
Din acest punct de vedere raportat la dis part. 417 alin . 2 paragraf final C. pr. pen. examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept constată că instanța de fond analizat obiectiv ansamblul probator administrat și evidențiat în considerentele hotărârii judecătorești.
Acestea dovedesc faptul că s-a pronunțat o hotărâre legală sub aspectul stabilirii stării de fapt, a încadrării juridice, a analizei factuale reținute în sarcina inculpatului-apelant și a soluției pronunțate din punct de vedere al vinovăției, circumstanțelor cauzale reținute, precum și a modului de executare al pedepsei.
Conținutul pedepsei stabilite și limitele acesteia precum și modul de executare sunt legal și temeinic stabilite și motivate, astfel încât nu există motive care să conducă la desființarea hotărârii instanței de fond pentru aspecte de fapt sau de drept analizate în raport de efectul devolutiv al apelului de către instanța de control judiciar.
IV. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. M. G. împotriva sentinței penale nr. 148/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga apelantul să achite statului 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel reprezentând valoarea actelor preocesuale și procedurilor efectuate pentru soluționarea căii de atac.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. M. G. împotriva sentinței penale nr. 148/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelantul să achite statului 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. B. C. M. M.
Grefier
L. B.
Red/tehn CM/LB
29.12.2015/2 exp.
Jud fond P. D. E.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1157/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
