Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr. 117/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Încheierea nr. 117/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-08-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 117/2015

Sedința publică din 24 august 2015

Președinte: A. P. - judecător

T. C. - grefier

D.- Serviciul Teritorial A. I.- reprezentat prin

Procuror I. F.

Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații A. O., B. M.- C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V. – C., M. I.- C., M. I.- R., H. V., B. C. împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul S. în data de 19 august 2015, în dosar nr._ 15.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații:

- A. O. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocații V. M., R. M., B. C. și F. M., apărători aleși;

- B. A. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat G. L., în substituirea avocatului Z. A., apărător ales;

- B. M. C. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat G. L., apărător ales;

- F. G. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocații V. M., R. M., B. C. și F. M., apărători aleși;

- G. V. C. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocații V. M., R. M., B. C. și F. M., apărători aleși;

- H. V. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat Ș. F., apărător ales;

- M. I. C. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat R. M., apărător ales;

- M. I. R. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat L. A., apărător ales;

- N. C. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocații V. M., R. M., B. C. și F. M., apărători aleși;

- N. L. C. în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocații V. M., R. M., B. C. și F. M., apărători aleși;

- B. C. asistat de avocat G. L., apărător ales.

Se prezintă avocat D. D., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. V., apărătorul desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța, conform dispozițiilor art.91 alin.4 Cod procedură penală ia act de încetarea mandatului avocatului D. D. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului contestator H. V..

Avocat V. M. depune la dosar mandatul poștal reprezentând dovada achitării sumei de 4459 lei în favoarea persoanei S. R. P..

Avocat Ș. F., apărătorul inculpatului contestator H. V. depune la dosar acte în circumstanțiere care fac dovada faptului că inculpatul a avut loc de muncă atât în țară cât și în străinătate. Susține că nu a avut tipul necesar pentru a traduce actele din limba spaniolă în limba română.

Mai depune la dosar chitanța reprezentând o plată parțială în favoarea numitei S. R. P..

Instanța solicită participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorii inculpaților contestatori și reprezentantul D. învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat R. M., apărătorul ales al inculpaților A. O., F. G., G. V. – C., M. I.- C., N. L. C., N. C. solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, în temeiul dispozițiilor art. 206 alin.7 Cod procedură penală a se înlocui măsura arestului preventiv cu măsura controlul judiciar întrucât au apărut elemente noi iar această măsură este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv.

În susținerea contestațiilor, învederează următoarele:

Trecând peste micile inadvertențe de la instanța de fond cu privire la faza în care se află cauza, respectiv cea de cameră preliminară și nu judecată, arată că instanța de fond era datoare să verifice cu ocazia discutării legalității și temeiniciei măsurii preventive dacă subzistă elementele avute în vedere la luarea măsurii sau dacă au apărut elemente noi fie în favoarea fie în defavoarea inculpaților de natură a menține sau nu măsura.

Susține că, din punctul său de vedere, cel mai important element este poziția procesuală a inculpatului când se apreciază dacă aceste temeiuri s-au schimbat iar elementul nou apărut constă în poziția procesuală a inculpaților care au recunoscut faptele și doresc să uzeze de procedura simplificată, judecătorul nemaiavând decât să se pronunțe asupra existenței vinovăției pe această procedură.

Instanța fondului nu a facut referire la acest aspect deși s-a și pronunțat încheierea prin care s-a luat act de această procedură simplificată, această primă parte prevăzută la dispozițiile art. 202 Cod procedură penală ar fi îndeplinită. Partea a doua care vizează scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, nu mai poate fi atins cu inculpații în stare de arest pentru că în momentul în care acești inculpați uzează de procedura simplificată, fac practic inaplicabile dispozițiile cu privire la audieri de martori, de persoane vătămate, aceștia recunoscând faptele și nemaicontestând probele administrate la urmărire penală. În atare situație nu există o poziție mai puternică din partea inculpaților care ar putea să determine o schimbare a temeiurilor cu privire la măsura preventivă în condițiile în care recunoașterea vinovăției dă posibilitatea instanței de a se pronunța pe baza probelor de la urmărire penală, iar amânarea cauzei s-a datorat unor motive independente de voința inculpaților.

Precizează că inculpații au solicitat ca instanța să rămână în pronunțare, însă singura discuție care s-a impus a fost cu referire la doi inculpați pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în lipsă, aceștia solicitând amânarea pentru a da declarații, deși s-a mai acordat un termen în acest sens. Instanța a amânat cauza și a încuviințat probe însă aceste probe nu-i vizează pe acești inculpați.

Mai susține că fiecare dintre inculpați au o situație familială deosebită, persoane cu grad de handicap II și II, respectiv N. și F., părinții inculpatului G.. Invocă faptul că prietena inculpatului M. I. C. urmează să nască astăzi.

Concluzionând, relevă că instanța trebuie să soluționeze contestația având în vedere toate aspectele invocate.

Avocat V. M., apărătorul ales al inculpaților A. O., F. G., G. V. – C., N. L. C., N. C. solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a nu se mai menține măsura arestului preventiv și a se lua față de inculpați măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar.

În susținere, arată că instanța de fond în motivare, pe lângă faptul că a reiterat motivele avute în vedere la prelungirea arestului preventiv, a susținut că procedează la menținerea măsurii arestului preventiv pentru ca inculpații să conștientizeze faptele și urmările lor. Apreciază că acesta nu constituie un motiv procedural de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului. A doua idee a considerentelor pentru care s-a menținut măsura preventivă a constat în aceea de a-i izola pe inculpați de mediul în care au săvârșit infracțiunile. Cu referire la acest aspect, relevă că faptele au fost săvârșite în Germania, iar starea de pericol pe care ar prezenta-o inculpații dacă s-ar afla în libertate se referă la localitatea Mediaș. Inculpații nu au încălcat nicio normă de conviețuire socială în Mediaș iar în Germania oricum nu pot să ajungă. Astfel, argumentarea instanței de fond că nu se impune punerea în libertate a inculpaților întrucât aceștia ar prezenta pericol pentru ordinea publică din Mediaș, unde ei nu au comis nicio infracțiune este absurdă și neavenită.

Instanța de fond a făcut o . precizări cu referire la pericolul faptei iar ulterior, s-a citat din practica CEDO care prevede că pericolul faptei nu este suficient pentru a priva pe inculpați de libertate. S-a arătat că fapta prezintă o gravitate deosebită raportat la modul de desfășurare și la relațiile dintre inculpați, iar ulterior s-a citat din practica CEDO în sensul că nu este suficientă gravitatea faptei pentru privarea inculpaților de libertate. Susține că nu știe ce să ia de bun ceea ce a argumentat instanța sau ceea ce a citat aceasta din practica CEDO.

Cu referire la încadrarea juridică a faptelor de care sunt acuzați inculpații, arată că s-a susținut faptul că pedeapsa pentru infracțiunea de proxenetism este cuprinsă între 2-7 ani, astfel că aceasta fiind peste limita de 5 ani, se justifică menținerea arestării preventive.

Precizează că inculpații sunt acuzați de infracțiunea de proxenetism ce prevede pedepse cuprinse între 2-7 ani și infracțiunea de grup infracțional care prevede pedepse între 1-5 ani însă toate acestea urmează a fi reduse cu 1/3. Învederează că pentru două acte materiale și fără a avea antecedente penale este greu de crezut că orice instanța va aplica inculpaților o pedeapsă mai mare de 3 ani, astfel încât să se justifice în continuare privarea inculpaților de libertate.

Inculpații uzează de procedura simplificată și au acoperit prejudiciul prin tranzacțiile încheiate cu partea civilă. Susține că nu se poate identifica rațiunea pentru care, inculpații, mergând pe recunoașterea faptelor pot influența bunul mers al procesului penal în continuare. Sub acest aspect instanța de fond nu a individualizat, pe baza căror elemente, bunul mers al judecății poate fi tulburat în așa măsură încât să fie necesară menținerea măsurii arestării preventive și nu se poate dispune arestul la domiciliu sau controlul judiciar. Încheierea penală este motivată doar sub aspectele ce țin de gravitatea faptei, respectiv încadrarea juridică și nu s-a avut în vedere de către instanța de fond situația personală a inculpaților, aceasta echivalând cu jumătate de analiză a temeiurilor legale.

Avocat B. C., apărătorul ales al inculpaților A. O., F. G., G. V. – C., N. L. C., N. C. solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecare a se lua față de inculpați măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar.

În susținere, arată următoarele:

În prezent inculpații se află la a treia fază de verificare a măsurii arestării preventive și sunt invocate aceleași argumente avute în vedere la urmărire penală.

Precizează că inculpații au trecut de faza de cameră preliminară, fiind în prezent în faza cercetării judecătorești, iar măsura preventivă este aceea de la urmărire penală care acum este menținută pentru încă 60 de zile. Învederează că toate aspectele care au fost invocate în apărare și de către ceilalți apărători aleși, nu au fost avute în vedere de instanță. P. susține aceleași argumente că nu s-a schimbat nimic și că se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât inculpații sunt periculoși trebuie arestați, condamnați și provin dintr-un mediu infracțional.

Susține că apărarea vine cu alt argument, respectiv cu faptul că s-a schimbat situația total, dosarul într-adevăr este mare, însă inculpații au recunoscut și regretat faptele și nu pot influența cu nimic buna desfășurare a procesului. Cu referire la limitele ce pedeapsă, arată că și în alte dosare având ca obiect trafic de persoane există situații similare, însă în prezenta cauză este depășit termenul rezonabil și nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive pentru încă 60 de zile.

Sub un alt aspect, s-a mai învederat de către instanță că inculpații sunt rude între ei și că fac parte dintr-un grup infracțional organizat. Faptul că inculpații sunt rude, nu este vina lor. Aceștia au locuit și au crescut împreună, însă acest fapt nu poate constitui un impediment pentru a nu se putea dispune față de ei arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Se mai reține că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional, că aceștia au efectuat transferuri de bani, însă în realitate aceștia au o condiție socială medie, nu au conturi bancare, respectiv nu dețin case, mașini sau terenuri și nu s-au găsit la ei nici bani. La unul dintre inculpați s-au găsit 17 ceasuri dintre care 16 sunt false și unul a fost primit cadou.

Inculpații sunt acuzați de 4-5 acte materiale însă aceștia au o condiție modestă atât educativă cât și materială și nu sunt bogați, respectiv nu dețin vile, mașini.

Mai relevă că se vorbește despre faptul că aceste infracțiuni au fost săvârșite de mai mulți ani iar activitatea infracțională a fost efectuată în Germania. Se invocă dreptul european și se arată că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților dar se omite de către instanță că aceste fapte în Germania sunt tratate mult mai ușor. Dacă se efectua urmărirea penală în Germania poate nici nu se punea problema arestării preventive și erau acum liberi.

Mai arată că în legislația noastră anterioară limitele de pedeapsă erau cuprinse între 15-20 ani iar acum sunt între 2-7 ani. Solicită a se avea în vedere acest aspect de către instanță.

Avocat F. M., apărătorul ales al inculpaților A. O., F. G., G. V. – C., N. L. C., N. C. arată că achiesează la concluziile celorlalți apărători aleși ai inculpaților.

Avocat Ș. F., apărătorul ales al inculpatului H. V. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecare, să nu se mai mențină măsura arestului preventiv.

Apreciază că reeducarea inculpatului a început odată cu arestarea acestuia. Cu atât mai mult, a înțeles să colaboreze cu organele de anchetă a dat două declarații la urmărire penală, a ajutat la identificarea autorilor și a faptelor și de asemenea a făcut un denunț care a ajutat mult desfășurarea anchetei. Conduita inculpatului H. V. este deosebit de bună. Greutatea acestui dosar nu constă în activitatea infracțională a acestui inculpat. Inculpatul chiar dacă nu a săvârșit toate infracțiunile care i s-au reținut, a venit și a recunoscut, tocmai pentru a-și ușura situația. A făcut tot ceea ce i-a stat în putință pentru a se reeduca, respectiv a înțeles scopul pedepsei ce i se va aplica, reeducarea lui începând chiar din acest moment.

În instanță, la termenul trecut a recunoscut faptele și a făcut eforturi, deși are o familie grea, 3 copii în întreținere, el bolnav și soția beneficiind de ajutor social, să acopere prejudiciul pe care l-a cauzat, astfel cum s-a făcut dovada.

Mai relevă că inculpatul și-a câștigat existența prin mijloace licite atât în țară cât și în străinătate, activitatea infracțională nefiind preocuparea din care să obțină câștiguri.

De fiecare dată, cu ocazia discutării măsurii preventive s-a invocat faptul că nu este momentul procesual al punerii în libertate pentru că mai trebuie administrate probe. De această dată s-a administrat tot, s-a clarificat aspectul procesual în totalitate, nu mai există nici un motiv sau temei ca inculpatul, alături de ceilalți inculpați să fie menținut în arest preventiv, judecata putându-se desfășura în condiții bune cu inculpații în stare de libertate. Apreciază că nu este cazul să se aștepte după cei doi inculpați care vin sau nu la instanță, sau părțile vătămate. Față de inculpat se poate desfășura activitatea de judecată în condiții bune și se poate dispune o soluție.

Avocat G. L., pentru inculpații B. A., B. M. C. solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecare, a se înlocui arestul preventiv cu arestul la domiciliu întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nici acele temeiuri care au fost avute în vedere la prelungirea măsurii.

Sub un prim aspect, relevă că achiesează la concluziile expuse în apărarea celorlalți inculpați din cauză și precizează că situațiile acestora sunt asemănătoare.

Susține că este criticabilă încheierea Tribunalului S., cel puțin pentru modul în care a înțeles să se raporteze judecătorul la contextul pericolului public pe care îl reprezintă cei doi inculpați în raport de activitatea lor infracțională.

Astfel, în cazul ambilor inculpați se poate constata existența actelor materiale la distanțe foarte mari în timp, cel puțin pentru B. M. C. se vorbește despre o activitate infracțională în 2007-2010 și după 4 ani, spre finele anului 2014 să se indice o altă activitate infracțională. Cu referire la inculpatul B. A. se poate constata că există doar 2 acte materiale, iar instanța de judecată ar fi trebuit, ca în considerarea acestui pericol public să evalueze și recunoașterea acestuia.

Mai susține, de asemenea, un alt aspect care nu a fost avut în vedere constă în faptul că cele două părți vătămate G. F. și B. A. s-au deplasat în fața instanței și au declarat că nu au nicio pretenție civilă, referitor la activitatea infracțională. Consideră că și lipsa acestor pretenții civile constituie o confirmare a lipsei de pericol public.

Ideea centrală de bază pe care se fundamentează menținerea măsurii arestării preventive este aceea a grupului infracțional în care s-au asociat inculpații. Susținerea că un grad de rudenie poate agrava pericolul public pe care îl prezintă inculpații, este un non sens.

Cu referire la motivarea încheierilor anterioare, arată că de fiecare dată s-a susținut că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru administrarea de noi probe. Prin recunoașterea pe care au exercitat-o cei doi inculpați, apreciază că nu mai este necesară administrarea altor probe în cazul acestora, singura probă care a rămas de administrat fiind acel referat de evaluare care poate fi efectuat în condiții de maximă legalitate și cu inculpații aflați în stare de libertate.

Instanța ar fi trebuit să analizeze și actele materiale ale inculpaților și care au fost destul de reduse, neexistând măsuri de violență, care să justifice o așa măsură preventivă la care sunt supuși inculpații încă de la începerea urmăririi penale.

Precizează că deși inculpații locuiesc pe aceeași stradă sau în imediata vecinătate, apreciază că arestul la domiciliu împreună cu măsurile de supraveghere și obligațiile care le vor fi impuse este suficient pentru a păstra distanța între ei și pentru a nu înrâuri scopul anchetei așa cum se susține de către Tribunalul S..

Derularea procesului în continuare cu inculpații Hența și V. nu trebuie să impieteze pentru situația celorlalți inculpați pentru simplul fapt că nu au înțeles să se prezinte la instanță și că nu s-au administrat probele privindu-i pe aceștia. Având în vedere caracterul personal al procesului penal nu ar trebui ca situația celor doi inculpați lipsă să se răsfrângă și asupra celorlalți inculpați prezenți.

Cu referire la inculpatul B. C. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar.

Cu referire la acest inculpat, arată că este acuzat doar de sprijinirea grupului infracțional în contextul relațiilor sale de rudenie și de prietenie cu A. O. și G. C., aspecte pe care acesta le-a recunoscut în fața instanței și chiar și ceilalți inculpați au recunoscut faptele. Câtă vreme cei doi inculpați implicați în activitatea infracțională, precum și inculpatul B. C. au recunoscut faptele, apreciază că măsura controlului judiciar pentru acesta din urmă nu mai are nicio finalitate.

Simpla prezență a inculpatului în fața organului de supraveghere nu rezolvă înrâurirea administrării unor probe care pe inculpat nu-l mai privesc. Inculpatul B. C. nu a fost asociat cu traficul de persoane sau cu cea de proxenetism. Relevă că nu există nicio legătură infracțională sau personală între acest inculpat și inculpații lipsă care ar putea împiedica derularea procedurilor în procesul penal.

Concluzionând, susține că menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpat este o măsură excesivă raportat la împrejurarea că față de acesta procesul penal s-a derulat într-o măsură covârșitoare.

Avocat L. A., apărătorul ales ales al inculpatului M. I. R. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și procedând la o nouă judecare a se revoca măsura arestării preventive.

În susținere, arată că măsura arestului preventiv este excesivă în raport cu faptele de care se face vinovat inculpatul, în forma în care ele au fost prezentate în rechizitoriu și așa cum ele au fost recunoscute la primul termen la instanța de fond.

Solicită a se avea în vedere la soluționarea contestației conduita inculpatului avută înainte de săvârșirea infracțiunii. Susține că, dintre toți inculpații din prezenta cauză, inculpatul M. I. R. este singurul care s-a prezentat în fața organelor judiciare de bună voie, urmare citației pe care a primit-o, pentru luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul a venit de bună voie din Germania, a dat declarații sincere, și care au fost confirmate de toate probele administrate la dosar. Invocă atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale și solicită a se avea în vedere de către instanță că prin menținerea arestului preventiv cu încă 60 de zile s-ar depăși termenul rezonabil.

Lipsa inculpaților Hența și V. nu pot influența o măsură preventivă a inculpaților și arată că se impune a se avea în vedere conduita fiecărui inculpat precum și pedeapsa care se va aplica, circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante.

Inculpatul M. a avut o contribuție infimă la grupul infracțional fiind ultimul care a intrat în acest grup, iar actele materiale săvârșite de acesta sunt doar de transport a persoanelor vătămate de la locuință la locul de muncă, în Germania prostituția fiind o activitate pur legală.

Invocă practica CEDO care are în vedere caracterul excepțional al privării de libertate al inculpatului. Apreciază că săvârșirea unei singure infracțiuni nu poate pune o pecete asupra acestui inculpat și să se deducă faptul că acestea, dacă ar fi pus în libertate sau dacă s-ar lua față de el o măsura mai puțin restrictivă, ar săvârșit și alte infracțiuni.

Concluzionând, relevă că nu mai subzistă condițiile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la prelungirea și menținerea acesteia întrucât inculpatul a recunoscut faptele de care este acuzat și uzează de procedura simplificată, amânarea cauzei la instanța de fond nefiindu-i imputabilă.

Reprezentantul D.- ST A. I. solicită respingerea contestațiilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.

Susține că se impune respingerea ca nefondate a motivelor invocate în susținerea contestațiilor privind menținerea măsurilor arestului preventiv și a controlului judiciar.

Raportat la condițiile art. 202 Cod procedură penală care vizează scopul și condițiile de aplicare a măsurilor preventive într-o cauză, instanța a făcut o evaluare corectă prin raportare atât la faptele pentru care sunt cercetați inculpații, cât și cu privire la încadrările juridice și implicit a pedepselor stabilite de lege pentru aceste fapte, a stadiului procedurilor în care se află cauză și conduita inculpaților.

Relevă că toate acestea au dus în mod rezonabil la menținerea măsurii arestului preventiv și a controlului judiciar care au fost apreciate la momentul analizării și la care au fost dispuse de către instanța de judecată prin raportare concretă la stadiul procedurilor judiciare.

Din acest punct de vedere, raportat la împrejurarea că faptele au fost comise pe teritoriul unui alt stat, apreciază că nu se diminuează cu nimic pericolul public pe care l-ar prezenta inculpații prin lăsarea acestora în libertate sau prin instituirea unei măsuri mai ușoare.

Consideră că perioada de timp în care au fost în arest preventiv inculpații nu a depășit termenul rezonabil și există suspiciunea rezonabilă că inculpații ar încerca să se sustragă de la judecată. La acest moment nu s-a pronunțat față de inculpați o soluție de achitare sau de condamnare.

Apreciază că modalitatea în care instanța a evaluat temeiurile și subzistența acestora, în scopul menținerii arestului preventiv au fost făcute în conformitate cu dispozițiile legale și ele sunt judicios argumentate și analizate.

Inculpatul A. O., având ultimul cuvânt arată că a recunoscut faptele și dorește arestul la domiciliu.

Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt solicită arestul la domiciliu și arată că părinți săi sunt bolnavi.

Inculpatul B. M. C. având ultimul cuvânt solicită arestul la domiciliu sau controlul judiciar. Arată că nu se va sustrage.

Inculpatul F. G. având ultimul cuvânt solicită arestul la domiciliu și controlul judiciar.

Inculpatul G. V. C. având ultimul cuvânt solicită arestul la domiciliu sau controlul judiciar și arată că părinții sunt bolnavi.

Inculpatul H. V., având ultimul cuvânt solicită arestul la domiciliu.

Inculpatul M. I. C. având ultimul cuvânt solicită arestul la domiciliu sau controlul judiciar. Precizează că astăzi naște concubina și dorește să meargă acasă.

Inculpatul M. I. R. arată că lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul N. C. având ultimul cuvânt solicită arestul la domiciliu sau controlul judiciar, Învederează că va respecta obligațiile și arată că are 2 copii și mama sa este bolnavă.

Inculpatul N. L. C., având cuvânt solicită arestul la domiciliu sau controlul judiciar și arată că regretă.

Inculpatul B. C. având ultimul cuvânt solicită ridicarea controlului judiciar.

CURTEA DE APEL

Asupra contestațiilor de față

Prin încheierea penală din data de 19 august 2015 pronunțată de Tribunalul S. s-au dispus următoarele:

În baza art. 362 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4C.pr.pen. a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpaților:

1. A. O. fost B., zis „P.” sau „Creier”, fiul lui B. și Armenița, născut la data de 08.09.1981 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 27/UP din 15.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

2.B. M.-C., zis „B.” sau „C.” - fiul lui P. și E., născut la data de 23.04.1969 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 20/UP din data de 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

3.B. A., zis „C.” – fiul lui P. și D., născut la data de 25.01.1986 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, .. 10, ., ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 24/UP din 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

4. H. V. zis „B. de la Copșa” - fiul lui V. și V., născut la data de 16.08.1974 în oraș Copșa M., jud. S., cu domiciliul în oraș Copșa M., ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 19/UP din 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

5. N. L. C., zis „L.”, „C.” sau „C.” – fiul lui G. și M., născut la data de 27.01.1987 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 21/UP din 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

6. N. C. zis „L.”, „Gusti” sau „Procurorul” – fiul lui G. și M., născut la data de 12.07.1979 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 22/UP din 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

7.F. G. fost „N.”, zis „L.” sau „Judecătorul” – fiul lui G. și M., născut la data de 08.08.1976 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 23/UP din 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

8. G. V.-C., zis „M.”, „Găina” sau „C.” – fiul lui V. și M., născut la data de 30.08.1985 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 25/UP din 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

9. M. I.-C. zis „Z.” sau „Baluba” – fiul lui I. și M., născut la data de 26.07.1983 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., ., ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 26/UP din 09.05.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul penal nr._ );

10. M. I.-R. zis „P.” – fiul lui I.-C. și I.-S., născut la data de 04.12.1989 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, .. 4, ., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 29/26.05.2015 emis de Curtea de Apel A. I. în dosarul penal nr._ ), pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 362 C.p.p., art. 202 al. 4 lit. b C.p.p. rap. la art. 211 alin. 2 C.p.p. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată prin încheierea din 27.07.2015 a Tribunalului S. pronunțată în acest dosar, față de inculpatul B. C. zis „C.” – fiul lui C. și S., născut la data de 19.02.1987 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, trimis în judecată prin rechizitoriul emis de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial S. la data de 21.07.2015 în dosarul nr. 56/D/P/2014sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: sprijinirea unui grup infracțional, prev. de art. 367 al. 1 C.p. și mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 al. 1, 2 C.p., cu aplic. art. 38 al. 2 C.p., pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 215 alin. 3 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului B. C. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Au fost respinse cererile de înlocuire sau revocare a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulate de către inculpați A. O., B. M.-C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C., M. I.-R. și H. V. prin apărători.

A fost respinsă cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de către inculpatul B. C., prin apărător ales.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Verificând măsura arestării preventive dispuse în cauză față de inculpații:

1. A. O., fost „B.“ zis „P.” sau „Creier”, fiul lui B. și Armenița, născut la data de 08.09.1981 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al cărții de identitate ., numărul_, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal;

- trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. 1 (lit. a) Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal;

- proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213, alin. 1, Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

2. B. M.-C., zis „B.” sau „C.”, fiul lui P. și E., născut la data de 23.04.1969 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al cărții de identitate ., numărul_, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal;

- trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod Penal;

- proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1, alin. 3 Cod Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

3. B. A., zis „C.”, fiul lui P. și D., născut la data de 25.01.1986 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, .. 10, ., posesor al cărții de identitate ., numărul_, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

-constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal

-complicitate la trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. rap. la art. 210 (lit. a) Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal;

-proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213, alin. 1, 2, 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal

4. H. V., zis „B. de la Copșa”, fiul lui V. și V., născut la data de 16.08.1974 în oraș Copșa M., jud. S., cu domiciliul în orș. Copșa M., ., jud. S., posesor al cărții de identitate ., numărul_, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin.1 Cod Penal;

- trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210, alin. 1 (lit. a) Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal,

- proxenetism, prev. și ped. de art. 213 alin. 1 Cod Penal;

- nerespectarea regimului armelor și munițiilor neletale, prev. și ped. de art. 342 alin. 2 C. pen, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

5. N. L. C., zis „L.”, „C.” sau „C.”, fiul lui G. și M., născut la data de 27.01.1987 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI, ., nr._, eliberat la data de 01.10.2008 de către SPCLEP Mediaș, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal;

- proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1, Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

6. N. C., zis „L.”, „Gusti” sau „Procurorul”, fiul lui G. și M., născut la data de 12.07.1979 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI, ., nr._, eliberat la data de 29.03.2013 de către SPCLEP Mediaș, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal;

- proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toae cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

7. F. G., fost „N.”, zis „L.” sau “Judecătorul”, fiul lui G. și M., născut la data de 08.08.1976 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI, ., nr._, eliberat la data de 21.08.2014 de către SPC. Mediaș, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.367 alin. 1 Cod Penal

- proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

8. G. V.-C., zis “M.”, “Găina” sau “C.”, fiul lui V. și M., născut la data de 30.08.1985 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., jud. S., posesor al CI, ., nr._, eliberat la data de 13.11.2013 de către SPC. Mediaș, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal;

- proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

9. M. I.-C., zis “Z.” sau “Baluba”, fiul lui I. și M., născut la data de 26.07.1983 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, ., ., ., jud. S., posesor al CI, ., nr._, eliberat la data de 06.08.2013 de către SPC. Mediaș, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal;

- proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

10. M. I.-R., zis „P.”, fiul lui I. C. și I.-S., născut la data de 04.12.1989 în mun. Mediaș, jud. S., cu domiciliul în mun. Mediaș, jud. S., .. 4, ., ., jud. S., posesor al CI, ., nr._, eliberat la data de 04.12.2013 de către SPC.Mediaș, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal;

- proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal,

instanța de fond a constatat că prin actul de trimitere în judecată s-a reținut în esență că pe raza județului S. s-a constituit un grup infracțional organizat, de către persoane din mun. Mediaș, având ca scop săvârșirea de fapte de exploatare prin obligare la practicarea prostituției în afara țării, în Germania.

În acest sens membrii grupării recrutau persoane de sex feminin vulnerabile de pe raza localității Mediaș și din împrejurimi, provenite din medii dezavantajate, cel mai adesea pretextul găsirii unor locuri de muncă licite în străinătate, pe care apoi le transportau în Germania, în special în localitățile Frankfurt și Munster unde le exploatau prin obligarea practicării prostituției, toți banii obținuți de persoanele vătămate revenindu-le traficanților.

Din datele existente la momentul sesizării cu privire la activitatea infracțională desfășurată în cauză de către grupul infracțional cunoscut în comunitate ca gruparea „Velțenilor”, (între unii din membrii grupării existând relații de rudenie) au reieșit indicii că printre membrii se numără persoane precum: A. O., zis „P.”, fost „B.”, CNP_; B. A., zis „C.”, CNP_; B. M.-C., zis „B.”, CNP_; N. C., zis „L.”, CNP_; N. L. C., zis „L.”, CNP_; F. G., zis „L.”, CNP_; V. G., zis „B.”, CNP_; HENȚA V. S._, M. I.-R., zis „P.” CNP_, M. I. C., zis “Z., CNP_, numitul G. V. C., zis „G.” sau „C.”, CNP_, ș.a.

Gruparea infracțională ”Velțenii” s-a constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni pe linia traficului de persoane și proxenetismului în perioada 2009-2010. Primii care s-au deplasat în Germania, împreună cu persoane de sex feminin, pe care urmau să le plaseze în cluburi de noapte au fost numiții A. O. și B. M.-C., aceștia promovând un stil de viață parazitar, dar în același timp un „model de succes” pentru multe persoane din anturajul lor, care au ajuns ulterior să adere la nucleul format de aceștia și să desfășoare același tip de activități ilicite, beneficiind de conexiunile create de primii și sprijinindu-se reciproc pentru exploatarea cât mai eficientă a cât mai multor persoane de sex feminin ce urmau a fi convinse prin diverse metode să practice prostituția în beneficiul membrilor grupului. Astfel, gruparea infracțională inițiată de primi inculpați mai sus-menționați, s-a constituit cu ajutorul numiților V. G., N. C., N. L.-C. și F. G. (toți trei fiind frați), iar rând pe rând aderând persoane precum inculpații B. A., G. V.-C., Hența V.-S., M. I.-C., M. I.-R., totodată în anturajul grupării existând bineînțeles și alte persoane din mun. Mediaș, cu preocupări similare.

S-a subliniat de asemenea că structura grupului nu a fost întotdeauna aceeași, ca orice grupare cu astfel de preocupări infracționale, membrii s-au succedat și au aderat în perioade diferite de timp. De asemenea, de-a lungul timpului au existat situații conflictuale, care au făcut ca unii dintre membrii cercetați în prezent să se depărteze de nucleul grupului (cum e situația numiților B. M.-C. și B. A.) sau sprijinirea grupului nu a fost urmată și de dobândirea statului de membru, (cum e situația numitului H. V.).

S-a reținut că membrii grupării au dezvoltat în timp o activitate premeditată și bine organizată de exploatare a prostituției, în cadrul grupului infracțional organizat constituit în acest sens, activitate destinată să le aducă beneficii materiale ilicite importante, aceștia profitând de ignoranța, naivitatea persoanelor de sex feminin captate și devenite dependente de aceștia, transformate în surse de venit pentru asigurarea inculpaților a unui stil de viață infracțional. Mai mult, în situațiile în care nu se reușea crearea sau menținerea relației de dependență a persoanei de sex feminin - sursă de venit, inculpații aflați în această situație au întreprins inclusiv acțiuni de constrângere fizică și morală asupra persoanelor vătămate, specifice infracțiunilor de trafic de persoane, a căror gravitate nu mai trebuie evidențiată.

De asemenea, s-a mai menționat că inculpații acționau ca un veritabil grup infracțional nu numai în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, ci și inclusiv în scopul intimidării altor persoane cu care unul sau mai mulți membrii intra în conflict, sau cu care aveau diverse neînțelegeri, pericolul social în ceea ce-i privește fiind cu atât mai grav.

Astfel, aceștia își asigurau venituri însemnate, perpetuând un stil de viață parazitar, întreținându-se exclusiv de pe urma acestor activități ilicite, în acest sens arătându-se că, în cvasitotalitate membrii grupării nu au fost niciodată angajați, nici pe teritoriul României, nici pe teritoriul Germaniei (din cele comunicate de autoritățile germane în urma verificărilor efectuate prin comisie rogatorie a reieșit faptul că mai mulți dintre membrii grupării își suplineau veniturile obținute din activități de proxenetism tot prin alte activități ilicite, respectiv săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului - furturi, inclusiv din magazine, înșelăciune, tăinuire ș.a).

Ca și mod de operare, s-a reținut că inculpații recrutau tinere cu o situație materială precară în special din localitățile rurale de pe raza județelor S., A. și M., pe care ulterior le transportau în Germania, în localitățile Frankfurt și Munster și le cazau în garsoniere închiriate.

De la garsonierele închiriate, membrii grupării transportau tinerele în cluburi de noapte în care se practica prostituția, fiind identificate cluburile: „Palace Sauna Club” (Konigsberg Strasse, nr. 23,_, Frankfurt am Main), „SaunaClub FKK Oase” (Ober Erlenbacher Strasse, nr. 109, Friedrichsdorf Burgholzhausen) „FKK Sudfass” (Oskar-von-Miller-Strasse, nr. 10, Frankfurt am Main), FKK Mainhattan (Schielestrasse 45,_ Frankfurt).

S-a mai arătat că cea mai întâlnită modalitate prin care membrii grupării determinau persoane de sex feminin să se prostitueze în beneficiul lor o constituia clasica metodă „loverboy”, adică iubit de carieră. Aceștia căutau să câștige încrederea fetelor ce provin din medii vulnerabile, printr-un comportament afectuos, măgulitor pentru persoanele de sex feminin (adesea minore) care, în multe dintre cazuri, nu au mai avut nici o altă relație anterior, pentru ca, odată ce le câștigau încrederea, intrau într-o relație intimă, de cuplu, cu acestea, apoi le determinau să se prostitueze pentru ei.

Astfel, după ce tinerele vulnerabile se îndrăgosteau de traficant/proxenet, acesta, uzând de autoritatea emoțională pe care o deținea și o exercita permanent, reușea să le determine să se prostitueze cu pretextul că activitatea nu va fi de lungă durată, ci va ține doar atât cât va fi nevoie ca ei să acumuleze un capital care să le permită să își întemeieze o familie și să trăiască decent. În realitate însă, această activitate se perpetua pe o perioadă nedeterminată, devenind practic singurul mod de viață și de obținere de venituri pe care persoanele de sex feminin ajungeau să-l cunoască, iar din banii astfel obținuți beneficiind întregul grup infracțional (spre exemplificare vezi cazul inculpatului V. G. care, chiar în prezent, face demersuri, folosind această metodă, de racolare a unei noi persoane de sex feminin – Lumperdian M. I. cu care s-o înlocuiască pe persoana deja traficată – Ș. E. D.).

Tot un mod de operare folosit în cauză, îl reprezenta racolarea tinerelor, de regulă, sub pretextul că odată ajunse în Germania vor presta activități de îngrijire a persoanelor vârstnice sau că vor desfășura activități de prostituție, iar banii vor fi împărțiți între membrii grupării și persoanele care practicau prostituția. Odată ajunse în Germania acestea erau obligate să practice prostituția, fiind în permanență supravegheate de membrii grupării și fiindu-le impuse condiții stricte, iar foloasele materiale obținute de pe urma practicării prostituției erau însușite de către membrii grupării. Asupra victimelor recrutate era exercitată o puternică presiune psihică, pentru a menține controlul asupra acestora apelându-se la amenințări cu moartea sau cu violențe fizice (cum ar fi mutilarea prin secționarea degetelor – vezi cazul inculpatului Viergu G.) sau, efectiv, agresiuni fizice.

S-a menționat faptul că numărul persoanelor recrutate și transportate în vederea exploatării este foarte mare, existând de asemenea numeroase persoane care au fost abordate și s-a încercat recrutarea lor însă acestea au refuzat propunerea membrilor grupării.

S-a învederat de asemenea că tinere care erau introduse în cluburile din localitatea Frankfurt și care nu reușeau să câștige destui bani erau „îndrumate” mai departe de către membrii grupării către numitul Gronenberg B.-G., zis „G. Țiganul”. Acesta din urmă deținea cluburile „Golden Gate” și „Golden Girls” din localitatea Munster, Germania, unde era facilitată practicarea prostituției la prețuri inferioare celor pretinse de cluburile de profil din alte localități.

S-a apreciat că și în cauza de față, cum este în general specificul infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, persoanele exploatate devin în timp dependente emoțional de exploatatori sau se află într-o perpetuă stare de temere indusă de aceștia, chiar găsindu-le justificări în ceea ce privește abuzurile la care sunt supuse, rămânând sub controlul acestora perioade lungi de timp.

Astfel, s-a reținut că fenomenul traficului de persoane, respectiv exploatarea prostituției afectează în mod direct individul prin impactul pe care îl are asupra unuia dintre drepturile fundamentale – libertatea individuală, societatea suportând în același timp influențele negative generate de amplificarea fenomenului, a faptelor antisociale și violente, crearea unor mecanisme criminale care obțin profituri substanțiale din acest tip de activitate, apte să afecteze stabilitatea economică și securitatea regională.

Pe de altă parte, s-a subliniat faptul că referitor la modalitățile de constrângere și manipulare a victimelor, studiile în domeniu au relevat că, în ultimii ani, abuzul emoțional, alături și de violențele fizice, sunt cele mai dese modalități utilizate de către traficanți în vederea supunerii victimelor. Tendința de folosire din ce în ce mai mult a diferitelor forme de constrângere, supunere și manipulare psihologică este din ce în ce mai evidentă, tendință accentuată conform specialiștilor începând încă cu anul 2010, mai ales că de multe ori, această modalitate de constrângere poate avea un efect sporit de supunere decât folosirea mijloacelor de violență fizică.

S-a constatat că la termenul din 19.08.2015 inculpații arestați precum și inculpatul B. C. au solicitat judecarea pe procedură simplificată prev. de art. 375 C.p.p., iar potrivit art. 375 al.2 C.p.p. după ascultarea acestora și a concluziilor apărătorilor, procurorului și a persoanelor vătămate instanța a admis cererea formulată de către aceștia.

Instanța de fond a constatat că probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, probatoriu însușit de către inculpați este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, fiind îndeplinită prima condiție prev. de art. 223 alin. 2 teza I C.p.p.

În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a avut în vedere capacitatea inculpaților de a conștientiza pe deplin comportamentul lor antisocial, raportat atât la valorile comunității din care fac parte, cât și la propria persoană, dar și posibilitatea comiterii de alte fapte in viitor, a modului și circumstanțelor în care se prezumă că au fost comise faptele, a anturajului și a mediului din care aceștia provin și față de toate aceste aspecte instanța a reținut că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În acest fel, s-a apreciat că și a doua condiție impusă de art. 223 alin. 2 teza a II-a C.p.p. este îndeplinită, iar toate aceste temeiuri se mențin și la momentul prezentei verificări. S-a reținut că probele administrate de la momentul luării măsurii arestului preventiv nu sunt în măsură să releve o altă stare de fapt sau o schimbare a condițiilor de subzistență a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpați.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că inculpații A. O., B. M.-C., B. A., H. V., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C. și M. I.-R. prezintă pericol pentru ordinea publică, creând în rândul membrilor societății un sentiment acut de insecuritate, raportat și la modalitatea prezumată de comitere a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, precum și la gravitatea acestora.

S-a reținut că măsurile preventive provizorii trebuie să realizeze prin aplicarea lor acea prevenție generală și specială, care trebuie asigurată în general de legea penală.

Instanța a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu pericolul social al faptelor presupus a fi fost săvârșite de către inculpați, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

În accepțiunea instanței europene, privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente, pentru salvgardarea unui interes public sau personal care ar impune detenția.

Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel încât luarea și menținerea acesteia trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. În speța de față, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și este necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter c/a Austriei), o eventuală punere în libertate a inculpaților putând tulbura în mod real opinia publică, față de natura și presupusa modalitate de comitere a faptelor, luarea unei măsuri mai puțin restrictive nefiind de natură a proteja societatea.

În opinia instanței, în speța de față, privarea de libertate se impune în continuare nu doar pentru faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, dar și față de următoarele considerente:

Suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea în judecată se menține și la acest moment procesual și nici nu a fost contestată de către inculpați nici în ceea ce privește starea de fapt descrisă în rechizitoriu, nici în ceea ce privesc probele administrate ori a faptelor deduse judecății.

Evaluând gravitatea presupuselor fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, s-a constatat că aceasta este dată de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de modul și circumstanțele prezumate de comitere a acestor fapte.

S-a reținut că referitor la „protejarea ordinii publice” s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauza Letellier contra Franței), care a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății” de natură a justifica detenția preventivă, iar infracțiunile prezumate a fi fost comise de inculpați, reprezintă astfel de fapte. Evenimentele recente din societatea românească relevă că „ o astfel de tulburare a societății” a avut loc atunci când inculpați arestați pentru fapte grave, cum ar fi cea de viol, au fost puși în libertate.

Pe de altă parte s-a reținut că pericolul social concret constă și în faptul că există indicii temeinice că inculpații au dezvoltat în timp o activitate premeditată și bine organizată de exploatare a prostituției, activitate destinată le aducă beneficii materiale ilicite, aceștia profitând de starea de dificultate si de condiția victimelor (persoanele exploatate de inculpații provenind din medii defavorizate, fie din familii dezorganizate, fără locuință, fără vreo sursa de venit), de naivitatea persoanelor de sex feminin racolate și devenite dependente de aceștia, transformate în surse de venit pentru asigurarea inculpaților a unui stil de viață de parazitar, ajungând să întreprindă inclusiv acțiuni de constrângere fizică și morală asupra persoanelor vătămate, specifice infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism.

Instanța a menționat că nu poate desprinde concluzii favorabile inculpaților, nici cu privire la termenul nerezonabil al arestării preventive, astfel cum acesta este conturat în practica CEDO.

S-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor, faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații caracterizându-se în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. procedură penală.

Presupusa modalitate de comitere a faptelor, natura și gravitatea acestora, impun în opinia instanței menținerea stării de arest preventiv a inculpaților cu toate că nu s-a pierdut nici o clipă din vedere atitudinea lor procesuală, sinceră de recunoaștere și regret a faptelor de care sunt acuzați și care va fi evaluată efectiv la un alt moment procesual, la fel ca și celelalte elemente ce au fost evocate de avocați ( situația familială, starea de sănătate, faptul că au fost încadrați în muncă, etc.).

Față de toate acestea, dar și față de modul prezumat de săvârșire a presupuselor fapte s-a apreciat că rezultă un pericol social ridicat pentru ordinea publică, ce poate fi înlăturat, la acest moment procesual, numai prin privarea de libertate specifică arestării preventive, fiind astfel îndeplinite toate condițiile pe care le exige art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.

În acest context, instanța a apreciat că gradul de pericol social al faptelor sesizate și circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt de natură a conduce spre concluzia că o măsură mai puțin restrictivă, ca aceea a arestului la domiciliu sau a controlul judiciar, ar fi mai potrivită pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 C.p.p., împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni de același tip cu cele pentru care sunt cercetați.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetată și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o alta infracțiune. Însa, tot la fel de adevărat este că, Curtea de la Strasbourg a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (cauza, W.c/Suisse, 13 iulie 1996,V. der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.

Este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri în materie penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit, că în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care judecat, dacă are sau nu antecedente penale, normele de procedură internă fiind în deplin consens cu dispozițiile art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, având în vedere natura faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații (îndreptate împotriva vieții și libertății sexuale) s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv, care presupune excluderea inculpaților din mediul în care în mod curent își duc existența, această măsură fiind singurul mijloc de asigurare a protecției societății.

Fenomenul traficului de persoane, respectiv exploatarea prostituției afectează în mod direct individul prin impactul pe care îl are asupra unuia dintre drepturile fundamentale – libertatea individuală, societatea suportând, în același timp, influențele negative generate de amplificarea fenomenului, a faptelor antisociale și violente, crearea unor mecanisme criminale care obțin profituri substanțiale din acest tip de activitate, apte să afecteze stabilitatea economică și securitatea regională.

Instanța a reținut că referitor la modalitățile de constrângere și manipulare a victimelor, studiile în domeniu au relevat că, în ultimii ani, abuzul emoțional, alături și de violențele fizice, sunt cele mai dese modalități utilizate de către traficanți în vederea supunerii victimelor. Tendința de folosire din ce în ce mai mult a diferitelor forme de constrângere, supunere și manipulare psihologică este din ce în ce mai evidentă.

Astfel, orice persoană vulnerabilă, lipsită de un cadru familial stabil, cu un grad redus de educație și naivitate specifică unor persoane foarte tinere poate fi racolată de traficanți/proxeneți și transformată în „sursă de venit”, societatea fiind cea asupra căreia se răsfrânge în final rezultatul unor astfel de acțiuni.

Reacția societății la o asemenea conduită trebuie să fie fermă, de a nu crea premisele unor stări de anormalitate care să genereze reacții extreme de apărare, de autoprotecție, întrucât dezvoltarea relațiilor sociale ar putea fi compromise de temerea pe care o reprezintă apariția în societate a unor asemenea grupuri.

Din această perspectivă trebuie privită și atitudinea autorităților de a sancționa prompt astfel de fapte antisociale, cu un impact ridicat asupra percepției publice, ca o respectare concretă a obligației pozitive a statului de a reacționa în momentele în care siguranța publică este afectată, obligație prevăzută de jurisprudența constantă a CEDO.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Astfel, s-a constatat că în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori, iar lăsarea acestora în stare de libertate este de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.

În ceea ce privește termenul rezonabil, în jurisprudența constantă Curtea de la Strasbourg a stabilit criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al arestării preventive. În primul rând, caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat in abstracto, ci de la caz la caz, în funcție de circumstanțele cauzei. În al doilea rând, este datoria autorităților naționale să asigure ca, într-o cauză determinată, arestarea preventivă să nu depășească o perioadă rezonabilă, iar în al treilea rând, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis infracțiunea de care este acuzată, reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea luării și menținerii arestării preventive.

În speță, instanța a apreciat că durata acestei măsuri preventive nu a depășit un termen rezonabil, constatând că sunt respectate exigențele ce decurg din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, a fost considerată ca nefiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora și că nu poate asigura realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

În consecință, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în cursul urmăririi penale sunt fundamentate și continuă să existe și în prezent, în temeiul art. 362 alin. 2 Cod proc. pen. rap. la art. 208 alin.2, 4 C.proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații A. O., B. M.-C., B. A., H. V., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C. și M. I.-R..

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. C., examinând în raport de prevederile 348 C.p.p. actele din dosarul de față, instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din 27.07.2015, judecătorul de cameră preliminară a luat față de inculpatul B. C. măsura preventivă a controlului judiciar.

Potrivit art. 211 alin. 2 C. procedură penală judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară sau instanța de judecată, în cursul judecății poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 1 C.p.p. respectiv, dacă măsura preventivă este necesară pentru realizarea scopului procesului penal.

Scopul măsurii controlului judiciar este ca și al celorlalte măsuri preventive, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirea săvârșirii unor noi fapte de natură penală.

Analizând oportunitatea menținerii măsuri preventive față de inculpatul B. C. prin raportare la dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă de natură penală, iar față de gravitatea acuzațiilor, precum și având în vedere circumstanțele personale ale acestuia s-a apreciat că se impune a fi menținută față de acesta măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv cea a controlului judiciar.

Tribunalul a considerat că se impune a fi menținută această măsură împotriva inculpatului și în vederea împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Rezonanța socială a faptei reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret al inculpatului, iar în ceea ce privește impactul social al presupusei fapte în societate s-a apreciat că a fost ridicat, aducându-se atingere normelor sociale privind conviețuirea socială și a celor privind viața persoanelor.

Având în vedere toate cele expuse anterior, în baza art. 362 C.p.p., art. 202 pct. 4 lit. b C.p.p. rap. la art. 211 alin. 2 C.p.p. a fost menținută măsura controlului judiciar față de inculpatul B. C..

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Față de considerentele arătate mai sus, au fost respinse ca neîntemeiate și neoportune cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu și control judiciar față de inculpații A. O., B. M.-C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C., M. I.-R. și H. V. și de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul B. C..

Împotriva acestei încheieri au declarat contestații inculpații A. O., B. M.-C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C., M. I.-R., H. V., B. C..

Inculpații A. O., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C., prin apărători aleși au solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar.

În sprijinul acestei solicitări, apărătorii inculpaților au invocat în principal faptul că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor solicitând judecarea cauzei în baza procedurii simplificate, cerere admisă de instanță la termenul de judecată din data de 19 august 2015, apreciindu-se că în aceste condiții buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi afectată prin luarea altei măsuri preventive față de aceștia. S-a menționat că față de poziția inculpaților în cauză nu se vor administra mijloace de probă, cauza fiind amânată raportat la faptul că alți doi inculpați au lipsit și au solicitat prin apărător ales acordarea unui alt termen pentru a fi prezenți.

A fost criticată motivarea instanței de fond în care s-a menționat că este necesară menținerea măsurii arestării preventive pentru ca inculpații să conștientizeze gravitatea faptelor și pentru a-i izola de mediul în care au fost săvârșite infracțiunile, arătându-se că faptele au fost comise în Germania, iar inculpații locuiesc în Mediaș unde nu au comis vreo infracțiune. S-a arătat că pe fondul cauzei se preconizează pronunțarea unor condamnări cu suspendare, condiții în care nu se justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.

Apărătoarea inculpaților B. A. și B. M. C. a arătat că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. S-a invocat faptul că actele materiale au fost săvârșite la distanțe mari de timp, că părțile civile B. și G. nu au pretenții civile în cauză ceea ce constituie confirmarea lipsei de pericol public a inculpaților. S-a menționat că gradul de rudenie dintre inculpați nu constituie o împrejurare care agravează pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților. S-a arătat că în cauză, raportat la poziția inculpaților nu este necesară administrarea altor mijloace de probă, apreciindu-se că măsura arestului la domiciliu este suficientă la acest moment procesual.

Apărătorul inculpatului H. V. a solicitat admiterea contestației și respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive, arătând că reeducarea inculpatului a început încă din prima zi în care a fost arestat. S-a menționat că inculpatul a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție, a contribuit la identificarea autorilor, a formulat un denunț care a facilitat ancheta, iar în fața judecătorului a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. S-a făcut referire și la problemele de sănătate ale inculpatului, la faptul că are trei copii și că a realizat venituri prin muncă fără să obțină câștiguri din activitatea infracțională.

Apărătoarea inculpatului M. I. R. a apreciat că măsura arestării preventive este excesivă raportat la faptele recunoscute de inculpat, despre care s-a afirmat că a avut o conduită procesuală corespunzătoare, fiind singurul care s-a prezentat de bună-voie la termenul de judecată la care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă. S-a menționat că inculpatul a dat declarații sincere de la început, că nu are antecedente penale și s-a apreciat că prin menținerea măsurii arestării preventive pentru încă 60 zile se încalcă durata rezonabilă a arestării. S-a arătat că inculpatul a avut o contribuție minimă la comiterea infracțiunii, fiind acela care transportat părțile vătămate de la locuințele lor la locul de muncă. S-a făcut referire și la faptul că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii.

Apărătorul inculpatului B. C. a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și revocarea măsurii controlului judiciar. S-a menționat faptul că inculpatul a fost acuzat de sprijinirea grupului infracțional, iar inculpații despre care acesta avea cunoștință au recunoscut săvârșirea infracțiunilor. S-a apreciat că măsura controlului judiciar nu mai are nicio eficiență la acest moment procesual.

Au fost invocate și aspecte care vizează persoana inculpaților, respectiv problemele de sănătate ale unora dintre ei sau ale membrilor familiei, faptul că au copii în întreținere, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră manifestată încă din faza de urmărire penală – în cazul inculpatului H. V..

Analizând contestațiile formulate prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate Curtea de Apel reține următoarele:

Inculpații contestatori au fost trimiși în judecată astfel:

A. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. 1 (lit. a) Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213, alin. 1, Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

B. M.-C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1, alin. 3 Cod Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

B. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; complicitate la trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. rap. la art. 210 (lit. a) Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213, alin. 1, 2, 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal;

H. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin.1 Cod Penal; trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210, alin. 1 (lit. a) Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal; proxenetism, prev. și ped. de art. 213 alin. 1 Cod Penal; nerespectarea regimului armelor și munițiilor neletale, prev. și ped. de art. 342 alin. 2 C. pen, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

N. L. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1, Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

N. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toae cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

F. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.367 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

G. V.-C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

M. I.-C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

M. I.-R. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal; proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal;

B. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin.1, 2 Cod penal și sprijinirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod Penal.

În rechizitoriu, în sarcina inculpaților contestatori s-a reținut în esență că:

Inculpații A. O. zis „P.”; V. G., zis „B./B.”; HENȚA V. S. zis „L.”, B. A. zis „C.”; B. M.-C., zis „B.”; N. C., zis „L.”; N. L. C., zis „L.”; F. G., zis „L.”;, M. I. C., zis “Z.;, G. V. C., zis „Găina”; M. I.-R., zis „P.”, s-au constituit într-o asociere infracțională organizată ce a acționat în perioada 2009-2015, beneficiind de coordonarea primului inculpat (A. O.), în vederea obținerii de beneficii materiale ilicite prin exploatarea de persoane de sex feminin prin supunerea la practicarea prostituției (prin activități de coerciție sau convingere asupra persoanelor de sex feminin, realizate individual sau/și beneficiind de sprijinul și relațiile celorlalți membrii ai grupului), organizând această activitate în special prin transportarea și înlesnirea practicării prostituției pe teritoriul Germaniei (dar și în România sau Austria), inc. H. V. acordând sprijin acestei grupări.

Inculpatul A. O., zis „P.”, în perioada septembrie – octombrie 2012 a primit-o pe persoana vătămată S. R.-P. (care fusese indusă în eroare cu privire activitatea efectivă ce urma să o desfășoare pe teritoriul Germaniei) de la numitul H. V., zis „B. de la Copșa”, în urma unei înțelegeri prealabile cu acesta din urmă, în scopul exploatării prin practicarea prostituției urmată de transportarea acesteia în localitatea Frankfurt, adăpostirea într-un apartament închiriat și, împreună cu numitul B. A., zis „C.”, au procedat la exploatarea repetată a acesteia prin obligarea la practicarea prostituției în clubul de noapte „FKK Sudfass” de pe raza localității Frankfurt; a înlesnit practicarea prostituției prin acțiuni repetate (cel puțin întărirea convingerii de a practica prostituția prin asigurarea de sprijinul în efectuarea acestei activități; transportarea din România în Germania în repetate rânduri în acest sens, găsirea unor cluburi din Germania unde să se practice prostituția și asigurarea efectivă a accesului și transportului la aceste cluburi) și a obținut repetat foloase patrimoniale de către numitul A. O. de pe urma practicării prostituției de la sfârșitul anului 2009- începutul anului 2010 până în prezent, anume: în ceea ce-o privește pe numita S. C.-C. (înlesnire și obținere de beneficii în perioada 2009-2012), precum și de pe urma practicării prostituției de către numitele Ș. A.-D. (obținere de beneficii în perioada 2012-iulie2015), P. B. (obținere de beneficii în perioada 2014 – aprilie 2015), Ș. A. M. (obținere de beneficii în 2014), respectiv pe numita Orschekovski V.-M. (înlesnirea practicării prostituției în cursul lunii octombrie 2012).

Inculpatul H. V., zis „B.”, în perioada septembrie – octombrie 2012 a întreprins acțiuni repetate în vederea atragerii persoanei vătămate S. R.-P., prin inducere în eroare cu privire o ofertă de muncă în străinătate, recrutând-o astfel pe aceasta în vederea plecării în Germania, (în fapt însă, pentru fi exploatată de către inculpatul A. O. cu care avea o înțelegere în acest sens), urmată de transferarea acesteia către numitul A. O., zis “P.” în schimbul unei de sume de bani, spre a fi exploatată prin obligarea la practicarea prostituției, în vederea obținerii de profit, de către acesta și grupul infracțional al cărui lider este sus-numitul.

Inculpatul H. V., la sfârșitul anului 2012 – începutul anului 2013, i-a înlesnit practicarea prostituției martorei Țili (R.) E. C. pe teritoriul Germaniei, convingând-o pe martoră să practice prostituția în Germania în vederea restituirii unei sume împrumutate acesteia, transportând-o cu un autocar din mun. Mediaș în localitatea Giessen, Germania, identificarea clubului FKK Club69 unde sus-numita să desfășoare activități de prostituție și facilitarea accesului la clubul respectiv.

Inculpatul H. V. a deținut, fără drept, o armă neletală supusă autorizării, respectiv pistol marca Magnum Blow, calibru 9 mm (arma care funcționează pe principiul expulzării unor gaze cu efect iritant sau sonor, în urma detonării unei capse și a arderii pulberii, făcând astfel parte din tabelul nr. III. „Arme și muniții neletale”, care sunt supuse autorizării, mai precis încadrându-se în categoria C – pct. 24 din Legea nr. 295/2004 rep. privind regimul armelor și munițiilor - „Armele scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a produce zgomot sau pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum și muniția corespunzătoare”), găsit la percheziția domicliară la locuința sa, în data de 07.05.2015.

Inculpatul B. A., zis “C.”, în perioada octombrie 2012, fiind membru al grupului infracțional al cărui lider este inculpatul A. O., prin acțiuni repetate a înlesnit acestuia activitatea de traficare a persoanei vătămate S. R. P., contribuind la adăpostirea persoanei vătămate la locuința închiriată unde a fost adusă de către A. O. în vederea exploatării prin practicarea prostituției, supraveghind-o pe persoana vătămată în acest timp și asigurând transportul acesteia la și de la clubul de noapte „FKK Sudfass” din Frankfurt unde numita S. R. era obligată la practicarea prostituției prin constrângere fizică și psihică; inculpatul a întreprins acțiuni repetate de înlesnirea practicării prostituției (găsirea de clienți pe raza mun. Mediaș, transportul minorei la întâlnirile cu clienții, negocierea prețului) și obținerea de beneficii din practicarea prostituției în ceea ce-o privește minora G. F. A., în cursul anului 2011 (februarie – mai), pe când aceasta avea vârsta de 15 ani, precum și constrângerea minorei la continuarea practicării prostituției prin amenințări și acțiuni de intimidare a acesteia.

Inculpatul B. M. C. începând cu a doua jumătate a anului 2014 a întreprins demersuri în vederea convingerii (recrutării) minorei B. A.-L. (în vârstă de 17 ani, aspect cunoscut de către inculpat) să se deplaseze în Germania împreună cu el, unde aceasta să practice prostituția în beneficiul său, inculpatul neavând intenția de a desfășura el însuși vreo altă activitate licită în vederea obținerii de venituri ci doar prin exploatarea minorei, acțiuni reușite ale inculpatului, dar nematerializate efectiv prin transportarea numitei B. A. în Germania, în acest scop, din cauza neobținerii procurii necesare de la părinți; în perioada 2009-2011, a înlesnit practicarea prostituției (cel puțin prin întărirea convingerii de a practica prostituția prin asigurarea de sprijinul în efectuarea acestei activități; transportarea din România în străinătate în acest sens) și a obținut în mod repetat foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către numita G. C., fostă „Moșnean”, iar în perioada octombrie 2014 – mai 2015, a înlesnit practicării prostituției și a obținut foloase din practicarea prostituției de către minora B. A.-L., precum și de către alte două persoane, cunoscute prin intermediul minorei, anume Dregics D. și H. I. (în perioada decembrie 2014 – martie 2015).

InculpatulN. L. C. zis „L.” a înlesnit practicarea prostituției prin acțiuni repetate (cel puțin întărirea convingerii de a practica prostituția prin asigurarea de sprijinul în efectuarea acestei activități; transportarea din România în Germania în repetate rânduri în acest sens, găsirea unor cluburi din Germania unde să se practice prostituția și facilitarea accesului și transportului la aceste cluburi) și a obținut în mod repetat foloase patrimoniale, și anume: în ceea ce-o privește pe numita B. D.-A. (în perioada 2011-2012), precum și pe numita Dodo A.-D. (în perioada 2012- mai 2015).

InculpatulN. C. zis „L.” a înlesnit practicarea prostituției prin acțiuni repetate (cel puțin întărirea convingerii de a practica prostituția prin asigurarea de sprijinul în efectuarea acestei activități; transportarea din România în Germania în repetate rânduri în acest sens, găsirea unor cluburi din Germania unde să se practice prostituția și facilitarea accesului și transportului la aceste cluburi) și a obținut repetat foloase patrimoniale, în ceea ce-o privește pe numita Ș. E. A. (în perioada 2011- mai 2015), precum și totodată obținerea de beneficii materiale din practicarea prostituției de către numita Ș. E.-D. (în perioada 2011- mai 2015), exploatată de către inculpatul V. Garbriel.

InculpatulF. G., zis „L.”, a înlesnit practicarea prostituției prin acțiuni repetate (cel puțin întărirea convingerii de a practica prostituția prin asigurarea de sprijinul în efectuarea acestei activități; facilitarea transportului din România în Germania în repetate rânduri în acest sens, a găsirii unor cluburi din Germania unde să se practice prostituția și facilitarea accesului și transportului la aceste cluburi) și a obținut repetat foloase patrimoniale din practicarea prostituției, în ceea ce-o privește pe numita Ș. E.-D. în perioada 2011- mai 2015, iar începând cu anul 2014 până în mai 2015 (odată cu cooptarea în cadrul grupului infracțional a inculpatului M. I. R.) și în ceea ce le privește pe numitele Ș. E.-A., Dodo A.-D., Ș. A. D., P. B..

InculpatulM. I. R., zis „P.” a înlesnit practicarea prostituției prin acțiuni repetate (transportarea din România în Germania în repetate rânduri în acest sens, facilitarea accesului și transportul la cluburi din Frankfurt în vederea practicării prostituției) și a obținut repetat foloase patrimoniale din practicarea prostituției, de la începutul anului 2014 până în luna mai 2015, în ceea ce le privește pe numitele Ș. E.-D., Ș. E.-A., Dodo A.-D., Ș. A. D., P. B..

Inculpatul G. V.-C. zis „M.” a înlesnit practicarea prostituției prin acțiuni repetate (cel puțin întărirea convingerii de a practica prostituția prin asigurarea de sprijinul în efectuarea acestei activități; transportarea din România în Germania în repetate rânduri în acest sens, găsirea unor cluburi din Germania unde să se practice prostituția și facilitarea accesului și transportului la aceste cluburi) și a obținut repetat foloase patrimoniale, în ceea ce-o privește pe numita S. C. C. (în perioada 2012- mai 2015), precum și totodată obținerea de beneficii materiale din practicarea prostituției de către numita Ș. A. D. (în cursul anului 2012).

Inculpatul M. I. C. zis „Z.” a înlesnit practicarea prostituției prin acțiuni repetate (cel puțin întărirea convingerii de a practica prostituția prin asigurarea de sprijinul în efectuarea acestei activități; transportarea din România în Austria în repetate rânduri în acest sens, găsirea unor cluburi din Austria unde să se practice prostituția și facilitarea accesului și transportului la aceste cluburi) și a obținut repetat foloase patrimoniale, anume: în ceea ce-o privește pe numita N. A. (în perioada 2011- mai 2015), precum și pe numita G. A. Ș. (în perioada 2013 - aprilie 2015, acesteia înlesnindu-i practicarea prostituției și în Germania).

InculpatulB. C., cu ocazia audierii ca martor, în data de 12.05.2015, deși avea cunoștință despre activitatea desfășurată de grupul infracțional „Velțenii” pe linia proxenetismului, în principal cea a liderului grupului infracțional – A. O., fiind și întrebat expres asupra acestor aspecte, esențiale pentru cauză (activitatea membrilor gurpării pe linia proxenetismului, sume de bani obținute din practicarea prostituției pe care le-a transmis prin sisteme de transfer rapid, ș.a), în mod mincinos acesta a afirmat că nu are în nici un fel cunoștință despre activitatea grupul infracțional, respectiv activitățile pe linia proxenetismului și prostituției.

În cauză s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați astfel: prin încheierea penală nr. 38/CC/8-9.05.2015 pronunțată de Tribunalul S. față de inculpații B. A., B. M.-C., N. C., N. L. C., F. G., M. I. C., G. V. C., H. V.; prin încheierea penală nr. 40/CC/15 mai 2015 pronunțată de Tribunalul S. față de inculpatul A. O.; prin încheierea penală nr. 80/JDL/26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel A. I. față de inculpatul M. I. R.. Măsura controlului judiciar a fost luată față de inculpatul B. C. în data de 13 mai 2015.

Măsura arestării preventive și a controlului judiciar a fost menținută ulterior de judecătorul de cameră preliminară și de către instanța de fond, iar prin încheierea penală din data de 19 august 2015 instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestora și că aceste măsuri sunt necesare și proporționale cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, dispunând menținerea acestei măsuri.

Analizând aspectele referitoare la faptele pentru care sunt cercetați inculpații, instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, respectiv a controlului judiciar, fiind îndeplinite în acest sens condițiile prevăzute de art. 208 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală și art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală.

Potrivit art. 208 alin. 3, 5 cu raportare la art. 207 alin. 4 și 5 din Codul de procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Curtea constată că atât la momentul luării măsurii preventive, cât și în prezent, după ce a fost finalizată urmărirea penală, faza camerei preliminare și s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă aceștia ar fi săvârșit infracțiunile menționate în actul de sesizare. De altfel inculpații contestatori au declarat în fața instanței de fond că recunosc infracțiunile de care sunt acuzați, optând pentru judecarea în baza procedurii de judecată simplificate, cerere admisă la termenul de judecată din data de 19 august 2015.

În privința temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea constată că Tribunalul a reținut în mod corect faptul că în privința inculpaților sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpaților fiind necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, cu raportare expresă la criteriile prevăzute în acest sens: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care provin inculpații.

Astfel, referitor la gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de inculpați Curtea constată că este vorba de fapte grave, infracțiunea de trafic de persoane fiind prevăzută expres printre cele care permit luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive, iar infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, trafic de minori și proxenetism fiind sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. În privința modului și circumstanțelor de comitere a faptelor, din actele de urmărire penală au rezultat indiciile unei activități infracționale extinse, pe o perioadă de timp considerabilă, cu luarea măsurilor de precauție specifice pentru împiedicarea descoperirii faptelor, victimele fiind persoane care provin din medii defavorizate, din familii dezorganizate, fără posibilități materiale, aspecte exploatate de inculpați pentru a le transforma în adevărate surse de venit. Inculpații A. O., B. A., și H. V. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de trafic de persoane, cu referire la persoana vătămată S. R. P., care a fost obligată să practice prostituția prin constrângere fizică și psihică, fiind indusă în eroare în privința scopului pentru care se deplasează în Germania. Inculpatul B. M. C. a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de trafic de minori, rezultând indicii că a întreprins acțiuni de recrutare în vederea practicării prostituției asupra minorei B. Adreea L..

Faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. I.-C., G. V. C., F. G., N. L. C., N. C. prezintă deopotrivă gravitate considerabilă, chiar dacă victimele au practicat prostituția de bună – voie, rezultând din actele dosarului indicii că pentru perioade considerabile de timp inculpații și-ar fi obținut mijloacele de trai în principal din practicarea prostituției de către persoanele vătămate.

Trebuie menționat că proxenetismul reprezintă una din cele mai periculoase forme de parazitism social. Pericolul social deosebit al acestei fapte constă în împrejurarea ca face din practicarea prostituției de către o alta persoana, o sursa ilegală de câștig si de procurare a mijloacelor de trai si deci, în rolul nefast pe care aceasta fapta îl joaca, în favorizarea fenomenului de prostituție. Proxenetismul provoacă în același timp o grava tulburare in desfășurarea relațiilor de conviețuire sociala si constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte antisociale periculoase.

Nu se poate nega că faptele de genul celor pentru care sunt cercetați inculpații nu produc o rezonanță socială negativă în comunitatea din care aceștia provin, fiind lipsit de relevanță faptul că presupusele infracțiuni ar fi fost comise în Germania, atâta timp cât persoanele vătămate au fost recrutate, transportate din România, respectiv din comunitățile în care inculpații proveneau.

În acest context este necesară o reacție fermă a autorităților judiciare, deoarece lăsarea în libertate a persoanelor despre care există suspiciunea rezonabilă că sunt implicate în astfel de infracțiuni, ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.

Din aceste motive, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că, la acest moment procesual, restrângerea libertății individuale a contestatorilor-inculpați, prin menținerea măsurii arestării preventive, este justificată în circumstanțele cazului, fiind proporțională cu gravitatea acuzației și scopul urmărit prin luarea ei. Nu au apărut împrejurări care să justifice concluzia că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pentru a se justifica înlocuirea măsurii arestării cu o măsură preventivă mai puțin severă, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar, măsuri solicitate de apărătorii inculpaților.

Recunoașterea faptelor de către inculpați și optarea pentru aplicarea procedurii de judecată simplificate nu reprezintă în sine un motiv care să conducă la concluzia că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv nu diminuează starea de pericol pentru ordinea publică care s-a urmărit a fi înlăturată prin luarea acestei măsuri. Beneficiul prevăzut de legiuitor în cazul recunoașterii faptelor constă în reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare. În același sens, achitarea unor sume de bani către una din persoanele vătămate nu influențează asupra percepției pericolului pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, ci poate fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor.

În ceea ce privește durata măsurii arestării preventive, Curtea constată că nu se poate reține că până la această dată a fost depășit termenul rezonabil al duratei arestării, în sensul stabilit de jurisprudența CEDO. Timpul scurs de la luării măsurii arestării preventive – aproximativ 3-4 luni (respectiv 5 săptămâni în cazul inculpatului A. O.), în care autoritățile judiciare au dat dovadă de diligență în desfășurarea procedurilor - având în vedere că în acest interval a fost finalizată urmărirea penală, faza camerei preliminare, iar faza de judecată se apropie de final -, nu a estompat riscul de tulburare a ordinii publice, gravitatea faptelor și rezonanța socială a acestora constituind temeiuri suficiente pentru refuzul de eliberare din detenție și în jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Letellier c/a Franței).

În privința inculpatului B. C., Curtea de Apel constată că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar, măsură care este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, contestația formulată de inculpat fiind nefondată. Inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și sprijinirea unui grup infracțional organizat, acuzații de gravitate ridicată, care justifică menținerea măsurii controlului judiciar pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a evita sustragerea inculpatului de la judecată.

Raportat la cele de mai sus, coroborat cu aspectele reținute de instanța de fond, în baza art. 206 Cod procedură penală, raportat la art. 208 alin. 3, 5 Cod procedură penală, art. 207 alin. 4 Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații A. O., B. M.-C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C., M. I.-R., H. V., B. C. împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul S. în data de 19 august 2015, în dosar nr._ 15.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta procedură astfel: inculpații A. O., B. M.-C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V.-C., M. I.-C., M. I.-R., B. C. la suma de câte 50 lei fiecare; inculpatul H. V. la plata sumei de 82,5 lei din care suma de 32,5 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații A. O., B. M.- C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V. – C., M. I.- C., M. I.- R., H. V., B. C. împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul S. în data de 19 august 2015, în dosar nr._ 15.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta procedură astfel: inculpații A. O., B. M.- C., B. A., N. L. C., N. C., F. G., G. V. – C., M. I.- C., M. I.- R., B. C. la suma de câte 50 lei fiecare; inculpatul H. V. la plata sumei de 82,5 lei din care suma de 32,5 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. P. T. C.

Red. PA

Tehnored. CT 2 ex/27 august 2015

J.F. C. M. P.

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 734/2015. Curtea de Apel ALBA... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 579/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 573/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 58/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 734/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA