Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 887/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 887/A/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind de inculpatul S. C. L. împotriva sentinței penale nr.73/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015 când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 1 octombrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 73 din 29 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul S. C.-L., cetățean român, fiul lui P. și L., născut la data de 11.08.1986 în D., județul Hunedoara, CNP_, studii – 8 clase, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, eliberată de SPCLEP Petroșani, cu domiciliul în Petroșani, ., ., județul Hunedoara, locuind efectiv, fără forme legale în ., ., jud. Hunedoara, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 al.1 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor, prev. și ped. de art.32 al.1 C.pen. raportat la art.188 al.1 și 2 C.pen.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a) și b) C.pen, în condițiile și pe durata prev. de art.65 al.3 C.pen.
În temeiul art.108 lit. a) C.pen raportat la art.109 al.1 și 3 C.pen., a fost obligat inculpatul S. C.-L. la tratament medical, până la însănătoșire.
A fost obligat inculpatul S. C.-L. să plătească părții civile S. de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, ., nr.137A, jud.Hunedoara, suma de 15.068,3 lei – daune materiale.
S-a constatat că persoana vătămată A. D.-S., cu ultimul domiciliu cunoscut în Petroșani, ., ., citat și prin afișare la sediul instanței, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a dispus atașarea la dosar a mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul corpurilor delicte și al mijloacelor materiale de probă al Tribunalului Hunedoara – Secția penală, sub nr.111/2014.
În baza art.112 al.1 lit.b) C.pen. a fost confiscat de la inculpatul S. C.-L. cuțitul – corp delict înregistrat în Registrul corpurilor delicte și al mijloacelor materiale de probă al Tribunalului Hunedoara – Secția penală, sub nr.111/2014.
În baza art.274 al.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul S. C.-L. la plata sumei de 3.500 lei – cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2013, inculpatul S. C.-L. și persoana vătămată A. D. S. locuiau pe aceeași stradă Saturn din municipiul Petroșani, jud.Hunedoara, în blocuri învecinate.
În data de 24.06.2013, în jurul orei 23.00, persoana vătămată A. D.- S. și martorii O. M., B. M. și P. L. se aflau pe treptele de acces în scara blocului nr.7 de pe . unde, la etajul I, locuia inculpatul S..
Deranjat de prezența gălăgioasă a celor trei tineri, inculpatul S. C.-L. a aruncat, de pe geam, asupra lor, o pungă cu apă fierbinte. În urma acestui gest, persoana vătămată A. și inculpatul S. și-au proferat reciproc injurii, apoi persoana vătămată a intrat în casa scării, îndreptându-se spre apartamentul inculpatului, unde fusese chemat de acesta pentru a tranșa conflictul.
Inculpatul S. a deschis ușa, a azvârlit un borcan în direcția persoanei vătămate, fără să îl nimerească, apoi s-a retras în locuință, lăsând ușa descuiată. După ce a lovit ușa cu piciorul, persoana vătămată a intrat în holul casei inculpatului, unde acesta îl aștepta având asupra sa un cuțit de bucătărie cu care a aplicat, imediat, o lovitură persoanei vătămate, în abdomen.
Persoana vătămată a izbutit să îl împingă pe inculpat pentru a evita o altă lovitură, apoi a părăsit în fugă apartamentul, strigându-le tinerilor din fața blocului că a fost “tăiat” de inculpat și spunându-le să fugă și ei.
Organele de poliție, anunțate de martorul O. M., l-au identificat pe inculpat în locuința sa, iar de pe un scaun din imobil au ridicat cuțitul de bucătărie folosit de inculpat la comiterea faptei.
Persoana vătămată A. a fost preluat din locuința sa de o ambulanță și transportat la S. de Urgență Petroșani – Secția Chirurgie Generală, unde a fost diagnostic cu plagă înjunghiată hipocondrul stâng, cu lezare de colon, fiind supus, în intervalul 25.06.2013 – 21.10.2013 când a fost spitalizat de două ori, mai multor intervenții chirurgicale pentru tratamentul leziunilor posttraumatice și al complicațiilor acestor leziuni (f.43, 69-70 d.u.p.).
Conform concluziilor consemnate în Raportul de expertiză medico-legală nr.379.027/B/20.02.2014 întocmit de S.J.M.L. Hunedoara, leziunile posttraumatice suferite de persoana vătămată și complicațiile survenite au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale și au primejduit viața persoanei vătămate (f.69-70 d.u.p.).
Tribunalul a arătat că fapta săvârșită de inculpatul S. C.-L., astfel cum a fost prezentată, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art.32 al.1 C.pen. raportat la art.188 al.1 și 2 C.pen.
S-a reținut că, la concluziile pe fond, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a susținut că legea penală mai favorabilă acestuia o reprezintă Codul penal anterior. Instanța a constatat că atât Codul penal anterior (în textul art.20 al.1 raportat la art.174 al.1 și 2), cât și cel actual conțin aceleași condiții de incriminare a faptei reținută împotriva inculpatului și aceleași limite speciale de pedeapsă, de la 5 la 10 ani, astfel că încadrarea juridică oferită faptei în actul de sesizare a instanței este legală și temeinică.
S-a mai arătat că inculpatul a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, să fie reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării, reglementată de textul art.75 al.1 lit.a) C.pen., argumentând că persoana vătămată este cel care a determinat ., intrând în apartamentul său.
Contrar celor invocate de inculpat, Tribunalul a constatat că probațiunea testimonială administrată în faza urmăririi penale și cercetării judecătorești atestă că inculpatul este cel care a declanșat conflictul, mai întâi azvârlind apă fierbinte de la etaj, asupra persoanei vătămate și asupra celorlalți tineri din preajma acestuia, după cum tot inculpatul este cel care i-a solicitat persoanei vătămate să urce în apartamentul său, intențiile sale agresive fiind evidente.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere, în condițiile art.74 C.pen., următoarele: contextul și modul de comitere a faptei infracționale, natura și gravitatea rezultatului produs asupra sănătății persoanei vătămate, împrejurarea că inculpatul și-a negat orice vinovăție în comiterea faptei.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.290.308/B/18.07.2013 întocmit de SJML Hunedoara în cursul urmăririi penale a concluzionat că inculpatul S. C.-L. prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate borderline și dissocială, că are păstrată capacitatea de apreciere critică asupra faptelor sale și consecințelor acestora, având discernământul păstrat la data comiterii faptei (f.152-153 d.u.p.).
Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.1309/10.09.2014, întocmit tot în faza urmăririi penale de IML Timișoara, a concluzionat că inculpatul S. C. L. prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate, cu predominanta tipului borderline, având discernământul diminuat raportat la fapta pentru care este cercetat (f.184-188 d.u.p.)
Având în vedere concluziile diferite prezentate în cele două documente medico-legale, în cursul cercetării judecătorești s-a solicitat avizul științific al Comisiei superioare medico-legale din cadrul INML M. Minovici, asupra acestor documente.
În Avizul nr.E_ din data de 08.05.2015, Comisia superioară medico-legală din cadrul INML M. Minovici a comunicat Tribunalului că nu aprobă cele două acte medico-legale efectuate în cauză, că inculpatul S. C.-L. prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate, cu predominanta tipului borderline, are capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale și consecințelor acestora, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. A recomandat Comisia Superioară medico-legală, dată fiind periculozitatea socială a inculpatului, aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzute de art.109 C.pen. (f.122-123 dosar fond).
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel, în termenul prevăzut de art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul S. C. L..
Apelul nu a fost motivat iar inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a își susține calea de atac formulată.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei și aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
În susținerea apelului s-a arătat că prima instanță nu a ținut cont că faptele reținute s-au întâmplat urmare a unei puternice provocări din partea persoanei vătămate, care a pătruns prin forțare în apartamentul inculpatului, chiar dacă a avut loc și o împrejurare mai puțin conformă cu normele de conviețuire socială – inculpatul a aruncat cu o pungă cu apă caldă – persoana vătămată a pătruns prin forțarea cu piciorul a ușii, iar intenția inculpatului a fost de a se apăra și nu de a pune în pericol viața persoanei vătămate. S-a mai arătat că există 3 rapoarte de expertiză medico-legală care sunt contradictorii, dar care pun sub semnul îndoielii discernământul integral al inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, însă în limitele prevăzute de acest text de lege, Curtea de apel constată următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că starea de fapt reținută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat.
Este dovedit în cauză că inculpatul S. C. L., în seara zilei de 24.06.2013, în jurul orei 23.00, a aplicat persoanei vătămate A. D. S. o lovitură cu un cuțit de bucătărie, în zona abdominală, cauzându-i o plagă înjunghiată ce i-a pus viața în primejdie.
În acord cu prima instanță, Curtea de apel, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat, constată că din acesta rezultă că fapta există, constituie infracțiunea de omor sub forma tentativei și a fost săvârșită de inculpatul S. C. L. în forma și modalitatea reținute în actul de sesizare a instanței.
Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, se constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția acestuia și a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor.
Curtea consideră însă că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acesteia, faptele pentru săvârșirea cărora a fost trimis în judecată inculpatul fiind incriminate în art. 20 raportat la art.174 din codul penal și în noile dispoziții legale, respectiv ale art. 32 al.1 C.pen. raportat la art.188 al.1 și 2 C.pen.
Pentru a realiza o justă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, în ceea ce privește aplicarea legii penale în timp,având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, instanța va proceda la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri penale, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului și pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile (Codul penal 1969 sau Noul Cod penal), în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea a reținut, în esență, că aplicarea legii penale mai favorabile pe așa-zisele instituții autonome ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.
De asemenea, s-a reținut că pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.
Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri cu privire la natura pedepsei principale (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”
Pentru a determina în mod global care este legea penală mai favorabilă inculpatului, potrivit art. 5 din Codul Penal, instanța de apel va proceda la stabilirea încadrării juridice a pedepsei și a individualizării acesteia, potrivit celor două coduri penale, reținând faptul că încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de norma de incriminare și circumstanțele atenuante nu reprezintă instituții distincte pentru a putea fi analizate separat de către instanță în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea de apel constată că atât Codul penal anterior, cât și cel actual conțin aceleași condiții de incriminare a faptei reținută împotriva inculpatului și aceleași limite speciale de pedeapsă, de la 5 la 10 ani.
Pe de altă parte, raportat la starea de fapt reținută, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta și la situația personală a inculpatului, reliefată de actele medico-legale efectuate în cauză, instanța de apel consideră că se justifică reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante judiciare, aspect care, sub aspectul tratamentului sancționator, determină alegerea legii penale mai favorabile ca fiind Codul penal din 1969.
Astfel, potrivit Avizului nr.E_ din data de 08.05.2015, Comisia superioară medico-legală din cadrul INML M. Minovici, inculpatul S. C.-L. prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate, cu predominanta tipului borderline, având capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale și consecințelor acestora, recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță constând în obligarea la tratament medical.
Raportat la aceste concluzii, instanța va reține în favoarea inculpatului conform art.74 alin.2 din Codul penal din 1969, drept circumstanța atenuantă judiciară afecțiunea psihică pe care o are, precum și faptul că, deși nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.73 lit.b din Codul penal din 1969, persoana vătămată este cea care a intrat în holul casei inculpatului.
Curtea consideră că apărarea inculpatului în sensul reținerii circumstanței atenuante a provocării nu poate fi primită, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.”( art 75 lit.a din Codul penal în vigoare)
Din probele administrate în cauză rezultă că acțiunea persoanei vătămate a fost ulterioară celei a inculpatului, care a aruncat, de pe geam, o pungă cu apă fierbinte și astfel faptul că persoana vătămată a intrat în casa scării, îndreptându-se spre apartamentul inculpatului și apoi a pătruns în locuința acestuia nu poate constitui o activitate de provocare în sensul dispozițiilor art.73 lit.b din Codul penal din 1969.
În cazul, ca cel de față, în care actul provocator săvârșit de persoana vătămată a fost precedat de o agresiune sau de o altă provocare din partea inculpatului, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la circumstanța atenuantă legală a provocării nu sunt incidente, întrucât un act poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu constituie o urmare a propriei conduite a celui ce se pretinde provocat.
În concluzie, comparând dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale Noului Cod penal, Curtea constată că mai favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data săvârșirii faptei, atât în ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.2 din Codul penal, având drept consecință aplicarea dispozițiilor art.76 alin. 1 lit.c, constând în coborârea limitelor pedepsei sub minimul special până la 3 luni, cât și în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, în concret, instanța de apel consideră că în contextul cauzei, raportat la natura infracțiunii comise, la împrejurările în care a fost comisă fapta și la persoana inculpatului, se justifică aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pedeapsă considerate suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, crearea premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării consecințelor acesteia.
Totodată, văzând dispozițiile art. 76 alin.3 din Codul penal din 1969, potrivit cărora când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată, instanța de apel apreciază că, raportat la împrejurările cauzei și la persoana inculpatului, aplicarea față de acesta a pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi, pedeapsă care s-ar executa după împlinirea termenului de încercare de 6 ani, nu ar apărea ca justificată și proporțională cu scopul urmărit.
Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța consideră că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, modalitate de executare care nu corespunde realizării scopului pedepsei în acest caz, raportat la elementele care caracterizează persoana inculpatului - faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală, că a recunoscut săvârșirea faptei - fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.86 ind.1 din Codul penal din 1969.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.86 ind.1 lit.c din Codul penal din 1969, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Raportat la aceste dispoziții și la circumstanțele cauzei, Curtea consideră că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat care, chiar fără executarea pedepsei în regim de penitenciar, nu va mai săvârși infracțiuni, având în vedere vârsta acestuia, afecțiunea psihică pe care o are, perioada petrecută în detenție, faptul că nu are antecedente penale, aspecte care au creat convingerea instanței că inculpatul nu va reitera un asemenea comportament.
Gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică, doar prin ea însăși, executarea pedepsei aplicate inculpatului în regim de detenție, modalitate de executare care nu corespunde realizării scopului pedepsei în acest caz, scop care poate fi atins și prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere, întrucât inculpatului i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptelor, rolul condamnării fiind și acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Prin urmare, avertismentul dat inculpatului prin condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare și impunerea unei forme de consiliere de specialitate desfășurată de o instituție abilitată pentru o perioadă mai mare de timp, de 6 ani, stabilită în condițiile art.86 ind.2 din Codul penal din 1969, vor putea fi în măsură să determine o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptei săvârșite și a urmărilor acesteia și schimbarea atitudinii față de normele și valorile ocrotite de legea penală, pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracțiuni.
Totodată, Curtea a avut în vedere faptul că și celelalte condiții prevăzute de alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969 sunt îndeplinite în cauză, respectiv inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită este de 4 ani închisoare.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste împrejurări și pentru considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, instanța va admite apelul declarat de inculpatul S. C. L. împotriva sentinței penale nr.73/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată sub aspectul aplicării art.5 din Codul penal și al individualizării pedepsei aplicate inculpatului S. C. L. și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art. 5 din Codul penal va constata că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969.
Va condamna pe inculpatul S. C. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 raportat la art.174 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.74 alin.2, art.76 alin.1 lit.b și alin.2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și a art.71 din Codul penal din 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art. 86 ind.1 alin.1 din Codul penal din 1969, va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.86 ind.2 alin.1 din Codul penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se va suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.86 ind.3 alin.1 din Codul penal din 1969, condamnatul va fi obligat să se supună pe durata termenului de încercare stabilit, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la termenele ce se vor stabili de către Serviciul de Probațiune Hunedoara ;
- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Va desemna Serviciul de Probațiune Hunedoara cu supravegherea condamnatului.
Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind.4 alin.1 din Codul penal din 1969, raportat la art.83 din Codul penal din 1969 și ale art. 86 ind.4 alin2 din Codul penal din 1969, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni cu intenție, în termenul de încercare, precum și dacă nu va îndeplini, cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite.
Având în vedere concluziile Avizului nr.E_ din data de 08.05.2015, Comisia superioară medico-legală din cadrul INML M. Minovici, constatând totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art.11 și art.113 din Codul penal, din 1969, instanța va lua față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, scopul acestei măsuri fiind, conform art.111 din Codul penal din 1969, înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în prezentul apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. C. L. împotriva sentinței penale nr.73/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul aplicării art.5 din Codul penal și al individualizării pedepsei aplicate inculpatului S. C. L. și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art. 5 din Codul penal constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969.
Condamnă pe inculpatul S. C. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 raportat la art.174 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.74 alin.2, art.76 alin.1 lit.b și alin.2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și a art.71 din Codul penal din 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art. 86 ind.1 alin.1 din Codul penal din 1969, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.86 ind.2 alin.1 din Codul penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.86 ind.3 alin.1 din Codul penal din 1969, condamnatul este obligat să se supună pe durata termenului de încercare stabilit, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la termenele ce se vor stabili de către Serviciul de Probațiune Hunedoara ;
- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Desemnează Serviciul de Probațiune Hunedoara cu supravegherea condamnatului.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind.4 alin.1 din Codul penal din 1969, raportat la art.83 din Codul penal din 1969 și ale art. 86 ind.4 alin2 din Codul penal din 1969, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni cu intenție, în termenul de încercare, precum și dacă nu va îndeplini, cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite.
În baza art. 111 și a art.113 alin. 1 din Codul penal din 1969, ia față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în prezentul apel rămân în sarcina statului.
Onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2015 .
Președinte,Judecător,
A. I. PaștiuGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. AIP
Tehnored.CMN/2 ex./30.10.2015
Jud. fond D. V.
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 141/2015.... → |
|---|
