Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 762/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 762/A/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Grefier: I. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul P. A. I. împotriva sentinței penale nr. 379/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- inculpatul apelant P. A. I., asistat de apărătorii săi aleși, avocații F. M. A. și V. M..
- intimatul parte civilă B. I. I., asistat de apărătorul său ales, avocatul A. M. – M.,
lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocata F. M. A., apărătoare aleasă a inculpatului apelant P. A. I., depune la dosarul cauzei motive de apel, pe care le comunică și reprezentantei Parchetului.
S-a procedat apoi la audierea inculpatului apelant P. A. I., a cărui declarație, a fost consemnată într-un proces-verbal, care se va atașa separat la dosarul cauzei.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata F. M. A., apărătoare aleasă a inculpatului apelant P. A. I., solicită admiterea apelului declarat de inculpatul P. A. I., desființarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se stabilească în sarcina inculpatului o pedeapsă sub forma unei amenzi penale cu amânarea executării acesteia.
De asemenea, apărătoarea solicită reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate de către instanța fondului părții civile.
Apărătoarea învederează că la fond inculpatul nu a avut parte de o apărare calificată, apărându-se singur.
Apărătoarea arată că inculpatul a avut tot timpul reprezentarea nevinovăției sale, susținând că a săvârșit fapta pe fondul legitimei apărări.
De asemenea, apărătoarea arată că la întrebarea instanței de fond vizavi de latura civilă a cauzei, inculpatul, raportat la pregătirea sa, a afirmat că dacă va fi găsit vinovat este dispus să plătească despăgubirile, precizând însă că inculpatul a avut reprezentarea că este nevinovat.
Apărătoarea învederează că latura penală a cauzei nu este recunoscută de inculpat.
Apărătoarea subliniază încă o dată faptul că reprezentarea inculpatului P. A. I. a fost tot timpul aceea a nevinovăției sale. Astfel, apărătoarea susține că este nelegală soluția instanței de fond de admitere în totalitate a acțiunii civile, pe considerentul că inculpatul a recunoscut în totalitate pretențiile civile, în condițiile în care acesta nu a recunoscut latura penală a faptei.
Apărătoarea arată că, în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, s-a justificat că partea civilă are nevoie de consiliere psihologică. Apărătoarea învederează faptul că nu există acte doveditoare la dosar, pretențiile materiale nefiind probate.
Apărătoarea susține că daunele acordate de instanța de fond părții civile sunt exagerate, raportat și la gravitatea ușoară spre medie a faptei și la împrejurarea că victima a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Apărătoarea susține că inculpatul P. A. I., potrivit nivelului propriu de inteligență medie spre mică, a declarat că este de acord să achite despăgubirile dacă va fi găsit vinovat, tocmai pentru că avea reprezentarea nevinovăției sale.
Apărătoarea precizează că daunele acordate sunt exagerate și prin această soluție se riscă să se creeze precedente periculoase.
Apărătoarea invocă faptul că în spețe din anul 2015, pentru fapte de loviri săvârșite cu intenție, unde victimele au necesitat peste 50 zile de îngrijiri medicale cuantumul despăgubirilor acordate nu au depășit 20.000 lei.
Apărătoarea arată că pornind de la ideea că au fost recunoscute pretențiile civile, instanța de fond a pronunțat această soluție fără a analiza latura penală și nevinovăția inculpatului.
Apărătoarea susține că daunele solicitate trebuie cenzurate pentru a nu mai fi în această situație ca inculpați cu inteligență medie să ajungă să fie obligați să plătească astfel de sume.
Totodată, apărătoarea arată că admiterea unei asemenea acțiuni civile este nelegală și conduce la o îmbogățire fără just temei a părții civile B. I. I., precizând că fapta cauzatoare de prejudiciu nu este atât de gravă ca să justifice sărăcirea inculpatului. Apărătoarea arată că scopul părții civile a fost de a câștiga cât mai mulți bani de pe urma incidentului, întrucât la două zile de la pronunțarea sentinței penale, înainte ca aceasta să rămână definitivă, partea civilă B. I. I. l-a notificat pe inculpat să-i plătească întreaga sumă stabilită prin sentința penală, amenințându-l cu executarea silită și plângeri penale, sens în care depune la dosar notificarea.
Apărătoarea arată că, pe latură penală, inculpatul apelant P. A. I. a fost condamnat la pedeapsa de 180 zile amendă penală, inculpatul fiind obligat să plătească o amendă penală de 1.800 lei.
Față de fapta comisă, apărătoarea susține că se poate aplica în sarcina inculpatului pedeapsa amenzii cu amânarea executării ei.
Avocatul V. M., apărător ales al inculpatului apelant P. A. I., susține că apelul declarat de inculpat este admisibil.
Apărătorul arată că în cauză este vorba despre fapte comise între vecini.
Pe latura penală a cauzei, apărătorul arată că apelul vizează individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Pe latura civilă a cauzei, apărătorul arată că instanța de fond a mers pe ideea că inculpatul și-a dat acordul să achite despăgubirile cerute de partea civilă.
Apărătorul învederează că inculpatul nu a recunoscut fapta, contestă vinovăția sa, având reprezentarea că este nevinovat, astfel încât nu se poate spune că a fost de acord cu plata despăgubirilor civile.
Apărătorul arată că, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, 8-9 zile, suma solicitată și acordată de instanța de fond părții civile este nejustificată.
Concluzionând, apărătorul susține că instanța de fond a greșit când a soluționat cauza.
Avocatul A. M. – M., apărător ales al intimatului parte civilă B. I. I., solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul P. A. I., cu cheltuieli de judecată.
Pe latura civilă a cauzei, apărătorul învederează că la fond inculpatul a fost întrebat cu privire la plata despăgubirilor civile, iar acesta a fost de acord cu întreaga sumă solicitată de partea civilă, precizând doar că nu are bani la acel moment și urmează să achite despăgubirile eșalonat.
Apărătorul arată că inculpatul a fost întrebat de trei ori cu privire la despăgubiri, iar de fiecare dată inculpatul a declarat același lucru, afirmând că, cunoaște cuantumul despăgubirilor.
Totodată, apărătorul arată că nu au fost administrate probe peste pretențiile părții civile.
Apărătorul arată că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale prev. de art. 23 C.pr.pen..
Pe latura penal a cauzei, apărătorul susține că inculpatul P. A. I. a premeditat comiterea faptei, întrucât acesta a schimbat poziția camerei video și apoi a lovit victima cu bestialitate.
Apărătorul susține că avocații inculpatului îl victimizează, dar nu este cazul.
Apărătorul precizează că partea civilă B. I. I. are traume și la acest moment.
De asemenea, apărătorul susține că inculpatul P. A. I. are posibilități financiare, întrucât face afaceri și are 10-15 mașini în curte pe care le vopsește.
Apărătorul susține că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, întrucât inculpatul a fost de acord cu despăgubirile civile, iar instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legale prev. de art. 23 alin. 3) C.pr.pen..
Pe latura penală a cauzei, apărătorul susține că, întrucât inculpatul a acționat premeditat, se impunea aplicarea în sarcina acestuia a unei pedepse mai mari, chiar cu închisoare.
Reprezentanta Parchetului susține că apelul declarat de inculpatul P. A. I. este admisibil pe latură civilă.
Pe latură penală, reprezentanta Parchetului susține că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a mișcat camera video, iar apoi din poze, că inculpatul s-a îndreptat spre partea civilă cu obiectul ridicat, pregătit pentru a lovi. Astfel, reprezentanta Parchetului susține că acțiunea de lovire este evidentă, în cauză nefiind vorba despre legitimă apărare.
În ceea ce privește latura civilă, reprezentanta Parchetului susține că se impune disjungerea cauzei și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, precizând că întrucât inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, instanța de fond trebuia să depună mai multă diligență.
De asemenea, reprezentanta Parchetului susține că pe latura civilă a cauzei lipsește cercetarea judecătorească.
Avocatul A. M. – M., apărător ales al intimatului parte civilă B. I. I., susține că nu se poate face disjungerea cauzei pe latură civilă în apel, precizând că nu s-a putut dovedi eroarea.
Avocatul V. M., apărător ales al inculpatului apelant P. A. I., arată că este de acord cu disjungerea cauzei.
Inculpatul apelant P. A. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului declarat, precizând că achiesează la susținerile apărătorilor săi.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 379/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr._ inculpatul P. A. I. a fost condamnat la:
-180 zile-amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în temeiul art. 193 alin. 2 Cp
În temeiul art. 61 alin. 2 Cp cuantumul unei zile amendă a fost stabilit la 10 lei, urmând ca inculpatul să plătească o amendă penală de 1.800 lei.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 63 Cp.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. I. I., inculpatul P. A. I. fiind obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea acesteia.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, au fost admise acțiunile civile formulate de către unitățile spitalicești, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor ocazionate cu îngrijirile medicale acordate părții civile B. I. I., astfel:
- suma de 175 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective în favoarea SPITALULUI C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU;
- suma de 362,13 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective în favoarea SERVICIULUI DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN SIBIU;
În temeiul art. 107, art. 108 lit. d Cp raportat la art. 112 alin. 1 lit. b Cp, s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului care a fost folosit la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, constând în:
- 1 (una) bucată de lemn ruptă, având lungimea de 50 cm și două plicuri conținând fragmente din material lemnos, ridicate în urma cercetării la fața locului în 18.02.2014.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de partea civilă în fața instanței de fond.
*
Determinând vinovăția inculpaților în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut în fapt că în data de 18.02.2014, în jurul orelor 11:00, inculpatul P. A. I. s-a deplasat în curtea comună a imobilului în care locuiește împreună cu persoana vătămată B. I. I.. Cu ajutorul unui băț de lemn, inculpatul a modificat poziția unei camere de supraveghere din curte, instalată de către persoana vătămată și cu care inculpatul nu era de acord, pentru a evita înregistrarea incidentului pe care acesta urma să-l declanșeze.
Astfel, pe fondul unor stări conflictuale repetate generate de litigiile pe care le purta cu victima, inculpatul P. A. I. s-a năpustit asupra persoanei vătămate B. I. I., care aranja o bucată de tablă peste niște lemne pentru a nu fi udate de ploaie, lovind-o în zona capului și a feței de mai multe ori cu corpul contondent (o bâtă de lemn) pe care îl avea asupra sa.
Persoana vătămată B. a încercat să se apere, lovind la rândul său cu mâinile pe inculpatul P., până când ambii au căzut unul peste celălalt pe jos, în curtea comună, continuând să se lovească reciproc, fiind astfel surprinși de vecini, martorii L. I. S. și L. N. R., care se întorceau din oraș, iar L. N. R. i-a separat pe cei doi.
Persoana vătămată a solicitat sprijinul vecinului său martorul C. D. pentru a chema o ambulanță, fiind transportat ulterior la S. C. Județean de Urgență Sibiu.
În urma agresiunii, persoana vătămată B. I. I. a suferit leziuni traumatice la nivelul capului și al feței care s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur și prin cădere pe un plan dur neregulat, leziuni care pot data din 19.02.2014 și care necesită 8-9 zile îngrijiri medicale, conform concluziilor certificatului medico-legal nr. I/a/149/19.02.2014 eliberat de S. Județean de Medicină Legală Sibiu (f. 12 dup).
Inculpatul P. A. I. a suferit leziuni traumatice la nivelul umărului drept, cotului drept, mâinii drepte, genunchiului drept care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și prin cădere pe un plan dur neregulat, leziuni care pot data din 19.02.2014 și care necesită 2-3 zile îngrijiri medicale, conform concluziilor certificatului medico-legal nr. I/a/153/20.02.2014 eliberat de S. Județean de Medicină Legală Sibiu (f. 61 dup).
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale:
-declarațiile persoanei vătămate (fila 84-85, 41-43);
-procesul verbal de cercetare la fața locului cu toate anexele (schița locului, planșele foto conținând capturi de imagini de pe CD-ul pe care a fost înregistrată . - fila 16-39);
-certificatul medico-legal emis în urma examinării persoanei vătămate B. I. I.;
-declarațiile martorilor L. I. S., L. N. R., C. A. (filele 116-117, 119-120, 122-123);
-declarațiile inculpatului P. A. I. (filele 54-60),
cât și în mod nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești:
-acte medicale emise de către S. M. de Urgență Sibiu însoțite de planșe foto (fila 59-63);
-declarația părții civile B. I. I. (fila 84-85);
-declarațiile martorilor A. C. S. (fila 107-108), B. E. (fila 110-111), C. D. (fila 113-114), L. I. S. (fila 116-117), L. N. R. (fila 119-120), C. A. (fila 122-123);
-înscrisuri constând în bonuri fiscale (filele 77, 78);
-declarațiile inculpatului (fila 80-81).
În drept, fapta inculpatului săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev, de art. 193 alin. 2 C.pen.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului Judecătoria Sibiu s-a raportat la criteriile generale statuate de art. 74 C.pen. potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului evaluate după criteriile enumerate în textul de lege sus menționat. Dând eficiență aspectelor ce țin de gravitatea faptei și de rezultatul produs și luând în considerare conduita nesinceră a inculpatului, prima instanță s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale într-un cuantum de 180 de zile amendă, stabilind suma corespunzătoare unei zile amendă la 10 lei.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut următoarele:
Persoana vătămată B. I. I., s-a constituit parte civilă cu sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale (f. 52-53 di).
S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU s-a constituit parte civilă cu suma de 175 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale ale părții civile B. I. I. (f. 25 di).
S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN SIBIU s-a constituit parte civilă cu suma de 362,13 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale și transportul cu ambulanța a părții civile B. I. I. (f. 45 di).
În ceea ce privește acțiunile civile executate de SPITALULUI C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN SIBIU, instanța constată că partea civilă B. I. I. a fost examinat în cadrul acestor unități spitalicești la data de 18.02.2014, conform fișei de solicitare și fișei UPU, nefiind internat în spital.
Cheltuielile cu transportul la unitatea spitalicească s-ai cifrat la 362,13 lei, iar cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții civile de către S. C. de Urgență sunt în cuantum de 175 lei, inculpatul urmând a fi obligat la plata acestor sume plus dobânzile legale aferente în temeiul art. 25 C.pr.pen., 23 alin. 3 C.pr.pen. prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. I. I. se reține că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul cauzând victimei atât un prejudiciu material cât și unul moral.
S-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. 3 C.pr.pen. conform cărora „în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.”
Astfel, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, P. A. (f. 81 di), întrebat fiind în mod direct de către instanța dacă este de acord să plătească părții civile suma de 10.000 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale, acesta a fost de acord, susținând doar că în prezent nu are acești bani.
Totodată, inculpatul a fost de acord și cu plata sumei de 175 lei către Spital și 360,13 lei către Ambulanță, susținând că regretă ceea ce s-a întâmplat și dorește să se împace cu persoana vătămată, doar că aceasta nu vrea să stea de vorbă cu el.
Inclusiv cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul a precizat că „dacă va fi găsit vinovat, este dispus să plătească despăgubirile, cum a mai arătat, dacă așa se consideră de către instanța de judecată”.
Prejudiciul material invocat de către partea civilă a fost dovedit în cuantumul sumei de 10.000 lei, prin mijloacele de probe administrate în cauză: fișă prezentare la urgență partea civilă B. (f. 26-29 di), acte medicale persoana vătămată B. I. I., fișe de observație, fișe de prezentare urgență, chitanță 38 lei certificat medico legal, foto leziuni (f. 54-63 di), bilet de trimitere, bonuri fiscale (f. 76-78 di), declarație inculpatul P. A. I. (f. 80-82 di), declarație persoana vătămată/partea civilă B. I. I. (f. 84-85 di), declarația martor A. C. S. (f. 107-108 di).
În ceea ce privește prejudiciul moral cauzat părții civile, se subliniază faptul că persoana vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat spre vindecare inițial un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. I/a/149/19.02.2014 eliberat de S. Județean de Medicină Legală Sibiu (f. 12 dup). Conform susținerilor părții civile, confirmate de actele dosarului aceasta a avut nevoie de tratament psihiatric în urma loviturilor suferite și continuă să aibă o puternică stare de temere de a intra în curtea comună, deplasându-se doar cu însoțitor.
După agresiune, partea civilă arată că a luat calmante, vitamine, o perioadă nu a mai putut conduce mașina și a avut mai multe cusături în zona capului.
Partea civilă precizează că situația tensionată dintre el și vecinul inculpatul P. datează din anul 2007 de când a intrat în curtea comună, că nu au reușit să își rezolve conflictele de 8 ani, deși au stat de vorbă în acest sens, și că totul a pornit de la dorința părții civile de a strânge semnături pentru a deschide un spațiu comercial în loc de locuință, iar inculpatul și familia lui s-au opus.
Martora A. C. S. (f. 107-108 di) a arătat că de când a cumpărat spațiul din . avut mai multe inconveniente din partea vecinului P., că îi cere sprijinul pentru a merge în curte, fiind amenințat de inculpat, că după agresiune a avut dureri de cap, că nu a mai putut conduce mașina, că i-a cerut sprijinul în acest sens.
Martora a mai precizat că partea civilă a fost ajutat și de fiul său, după loviturile primite, că lua calmante, tratamente naturiste, a căror valoare totală s-a ridicat la aproximativ 10.000 lei.
În continuare, martora a mai precizat că în prezent partea civilă este mult mai sensibil, are o stare sufletească și psihică mai deosebită, evită contactul cu lumea, suferă de „mania persecuției”.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere caracteristicile leziunilor descrise de către medicul legist, evidențiate mai sus, vârsta părții civile la momentul agresiunii (64 ani), durata îngrijirilor medicale, disconfortul fizic și psihic la care a fost supusă prin cusăturile suferite, având nevoie în total de 8-9 zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că inculpatul P. A. (f. 81 di), întrebat fiind în mod direct de către instanța dacă este de acord să plătească părții civile suma de 10.000 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale, acesta a fost de acord (art. 23 alin. 3 Cpp și art. 436 C.).
*
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.pen. inculpatul P. A. I., solicitând prin memoriul depus la filele 14-16 din dosar desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se stabilească o pedeapsă cu amenda penală, pedeapsă care să fie amânată precum și reducerea drastică a cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile, întrucât:
-în mod netemeinic instanța de fond a condamnat inculpatul la pedeapsa de 180 zile amendă penală în condițiile în care, ținând cont de circumstanțele concrete în care a fost comisă fapta, de gravitatea acesteia, de rezultatul produs precum și de persoana apelantului, în cauză pot fi reținute în favoarea acestuia dispozițiile art. 83 C.pen. privind amânarea aplicării pedepsei;
-instanța a considerat în mod nelegal și total nejustificat că inculpatul P. A. I. a fost de acord cu plata tuturor despăgubirilor civile solicitate, achiesând la pretențiile părții civile B. I. I.. Dimpotrivă, aspectele reținute de instanță în ce privește presupusa achiesare la pretențiile părții civile sunt în totală contradicție cu apărările constante ale inculpatului pe latură penală, acesta negându-și vinovăția, susținând tot timpul că s-a aflat în legitimă apărare. Inculpatul a avut reprezentarea pe tot parcursul procedurilor că nu va fi găsit vinovat pentru faptele reclamate iar acordul dat în ce privesc despăgubirile civile s-a realizat în necunoștință de cauză atât în ce privește consecințele juridice ale acesteia cât și sub aspectul cuantumului solicitat de către partea civilă.
În mod nelegal instanța de fond a admis în totalitate acțiunea civilă fără a indica probele pe care se fundamentează hotărârea, singurul argument expus fiind acela al recunoașterii în totalitate a pretențiilor formulate în cauză cu toate că acestea nu au fost probate iar consecințele faptei (8-9 zile de îngrijiri medicale) nu justifică suma exagerată acordată cu titlu de daune morale (60.000 lei).
Fapta inculpatului nu prezintă o gravitate care să justifice acordarea unor daune morale excesive cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost probate.
*
În apel Curtea a procedat la ascultarea inculpatului, acesta relatând maniera în care a fost ascultat la instanța de fond precum și faptul că nu a avut reprezentarea valorii reale a daunelor solicitate de către partea civilă (filele 18-19 dosar apel).
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în raport cu aspectele critice expuse de către inculpat și în limitele statuate de art. 417 alin. 2 C.pr.pen.Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în procedura cercetării judecătorești.
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosarul cauzei, în conformitate cu exigențele impuse de art. 103 alin. 2 C.pr.penală, stabilind că acuzațiile aduse inculpatului P. A. I. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
3. Curtea va reține la rândul său sub aspectul bazei factuale că în data de 18.02.2014 în jurul orelor 11,00 inculpatul P. A. I. a exercitat acte de agresiune asupra persoanei vătămate B. I. I. aplicându-i acesteia lovituri repetate cu un corp dur (băț din lemn) cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.
4.Curtea precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corespunzătoare faptei săvârșite de către inculpat și care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.
5.Realizând propriul demers analitic în raport cu aspectele de netemeinicie expuse de către inculpat vizând individualizarea pedepsei, Curtea reține că acestea sunt vădit nefondate, în cauză neexistând date suficiente și relevante care să atragă incidența dispozițiilor art. 83 C.pen și să convingă instanța asupra oportunității și necesității amânării aplicării pedepsei.
Starea factuală relevată de probele dosarului relevă faptul că în cauză aplicarea imediată a unei pedepse inculpatului P. A. I. este necesară în vederea reeducării sale și a formării unei atitudini corecte și responsabile față de importanța respectării normelor de conviețuire socială.
În acest sens, circumstanțele concrete în care inculpatul a săvârșit fapta (pe fondul unor conflicte repetate cu partea civilă, conflicte pe care nu dorește și nu reușește să le stingă, după ce a modificat poziția cameei de supraveghere din curte tocmai pentru a nu fi surprins de către aceasta), urmările produse (partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale), precum și conduita procesuală inconstantă a inculpatului conving asupra împrejurării că în cauză nu sunt satisfăcute exigențele prev. de art. 83 C.pen. și că o amânare a aplicării pedepsei nu ar fi în măsură să garanteze un comportament social adecvat al inculpatului pe viitor și înlăturarea oricărui risc de recidivă.
6.Cu referire la critica adusă laturii civile a cauzei Curtea face precizarea că aceasta este întemeiată luând în considerare următoarele argumente:
6.1.Jurisdicția inferioară s-a limitat la a admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă B. I. I. astfel cum a fost formulată, apreciind într-o manieră nejustificată, fără a lămuri pe deplin poziția subiectivă a inculpatului în raport cu solicitările victimei, că acesta a achiesat la pretențiile părții civile.
6.2.Examinarea încheierii de ședință din 15.06.2015 precum și a declarației inculpatului relevă faptul că jurisdicția inferioară nu a explicat inculpatului într-o manieră aptă de a-l face să înțeleagă atât natura și cuantumul pretențiilor ridicate de către partea civilă cât și consecințele juridice ale acordului dat în sensul recunoașterii acestor pretenții.
6.3.O atitudine în acest sens a instanței de judecată era necesară cu atât mai mult cu cât inculpatul nu era asistat de apărător ales sau din oficiu situație în care, raportat la nivelul său de instruire, exista posibilitatea ca acesta să nu aibă o reprezentare reală și clară asupra consecințelor poziției procesuale exprimate în ce privește o eventuală achiesare la pretențiile părții civile.
6.4.Susținerea inculpatului în sensul că nu a avut reprezentarea consecințelor declarațiilor sale și că acestea nu au exprimat intenția sa reală poate fi acceptată având în vedere că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, iar la întrebarea dacă este de acord să plătească 10.000 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale, s-a limitat la a răspunde doar că acceptă să despăgubească partea civilă, fără a preciza suma, însă momentan nu lucrează și nu are acești bani.
6.5.Jurisdicția inferioară a apreciat în mod eronat, în circumstanțele procedurale expuse mai sus că răspunsul inculpatului echivalează cu o veritabilă achiesare a acestuia la pretențiile părții civile, dând eficiență dispozițiilor art. 23 alin. 3 C.pr.pen. și obligându-l la plata despăgubirilor civile în limita sumelor pretinse de victimă, fără a administra probe apte să lămurească natura și întinderea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
6.6.Ansamblul aspectelor relevate mai sus conduc la concluzia că instanța fondului nu a lămurit în mod concret și efectiv latura civilă a cauzei, privându-l pe inculpat de posibilitatea de a se apăra și a-și exprima în cunoștință de cauză poziția procesuală în raport cu pretențiile formulate de către partea civilă B. I. I..
6.7.Deficiențele expuse mai sus impun, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. desființarea sentinței penale atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Sibiu, doar în ce privește latura civilă.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul în va relua cursul este încheierea penală din 18.05.2015.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței atacate în ce privește latura penală a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul P. A. I. împotriva sentinței penale nr.379/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Sibiu, numai în ce privește latura civilă.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul își va relua cursul este încheierea din 18.05.2015.
Menține dispozițiile sentinței penale atacate în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. M. E. C.
Grefier,
I. M.
Red, MEC
Tehnored. IM/2 ex./14.09.2015
Jud. fond L.E.O.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 976/2015.... → |
|---|
