Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 408/A/2015
Ședința publică din 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Grefier N. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimata C. C. împotriva Sentinței penale nr. 71/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelanta intimată C. C., apărătorul ales, avocata P. A..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței răspunsul autorităților germane la adresa acestei instanțe emise la data de 30.03.2015.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au alte cereri de formulat.
Apărătorul apelantei intimată și reprezentanta Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat P. A., apărător ales al apelantei intimată C. C., solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 71/2015 pronunțată de Judecătoria D. cu consecința respingerii cererii de recunoaștere a hotărârii străine de sancționare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 302/2004.
Apărătorul arată că la dosar există dovada că în cursul anului 2014 domiciliul intimatei C. C. era în D., .. 73, . în D., .. Hotărârea străină de sancționare contravențională a intimatei a fost comunicată inițial la o adresă din Germania unde intimata nu mai locuiește, iar ulterior a fost comunicată în D., . asemenea, intimata nu mai avea domiciliul încă din anul 2012. Pe cale de consecință, intimata nu avea posibilitatea de a lua cunoștință în scris despre hotărârea de sancționare pecuniară și de a o ataca în termenul legal de exercitare a căii de atac.
Apărătorul consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale de recunoaștere a hotărârii străine, iar hotărârea instanței de fond, care apreciază că s-ar fi realizat o procedură de comunicare justă, este eronată.
Reprezentanta Parchetului consideră că apelul declarat în cauză este fondat, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria D. și, în rejudecare, respingerea cererii de recunoaștere și de executare a sancțiunii pecuniare dispuse de autoritățile străine față de apelantă, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 241 alin. 2 lit. f punctul i din Legea nr. 302/2004. Acest lucru rezultă și din corespondența cu autoritățile străine, cea depusă pentru acest termen și tradusă, din care rezultă că apelantei i-a fost comunicată hotărârea de sancționare pecuniară la o altă adresă unde aceasta nu mai locuia din 2012.
Prin urmare, acest aspect constituie un motiv de refuz, solicitând instanței să procedeze ca atare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penale de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 71/2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ s-a admis sesizarea și, în baza art. 240 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută decizia nr. 8837-EV 396/13-F 1006 din 20.01.2014, definitivă la data de 12.03.2014 emisă de Oficiul Vamal Central Regensburg, cu sediul în Postfach_,_ Regensburg prin care intimata a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 843,50 euro din care 800 de euro cu titlu de amendă și 43,50 euro cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus punerea în executare a sancțiuni pecuniare în cuantum de 4710,6 lei (echivalentul a 843,50 euro la cursul valutar BNR din ziua pronunțării) aplicată intimatei C. C., fiica lui M. și V., născută la data de 15.06.1986 în mun. D., domiciliata în loc D., .. 73, ., CNP_.
În baza art. 246 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus că amenda se va face venit la bugetul de stat.
În baza art. 247 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus ca autoritatea competentă a statului solicitant să fie informată în scris despre executarea hotărârii, după încheierea executării, respectiv despre neexecutarea acesteia sau înlocuirea sancțiunii.
S-a luat act că intimata a fost asistată de apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia din 20.01.2014, definitivă la 12.03.2013 emisă de autoritățile financiare germane Oficiul Vamal Central Regensburg, în dosarul nr. 7600-EV 2748/12- F100302, s-a dispus aplicarea unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 843,50 euro, numitei C. C..
În cuprinsul deciziei s-a reținut că intimata a lucrat din data de 09.04.2011 până la 29.04.2013 la S. M., patroana pilspuburilor „No Name”, „Casablanca” și „Malibu Prince” din Vilseck ca femeie de serviciu fără permis de lucru, acesta nelucrând în zilele enumerate ca întreprinzător independent, ci lucra ca angajat, fără a avea o aprobare valabilă de muncă (UE) de la Agenția Federală pentru Muncă, faptă sancționată de art. 404 alin. 2 nr. 4 din Sozialgesetzbuch Drittes Buch/SGB III (Codul social german, Cartea a treia), persoana în cauză făcându-se vinovată de contravenție săvârșită din neglijență.
Raportat la starea de fapt expusă, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 239 rap la art. 233 alin.1 din legea 302/2004, rep. Astfel, potrivit art. 233 alin1, lit. c, prin hotărâre se înțelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentință, decizie, ordonanță, rezoluție sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunțată de un organ de urmărire penală, o instanță, precum și de alte autorități care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată de o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă și în materie penală;
De asemenea, potrivit art.239 alin.2 din Legea 302/2004, pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. 1 (n.n. cele pentru care nu e necesară verificarea dublei incriminări), executarea sancțiunii pecuniare este subordonată condiției ca fapta la care se referă hotărârea autorității judiciare sau administrative străine să fie prevăzută și de legea română.
Interpretând cele două texte sus-arătate, instanța a reținut că pentru a se proceda la recunoașterea sancțiunii în discuție, este necesar a se verifica dacă fapta pentru care s-a dispus sancționarea intimatei este prevăzută în legislația română, chiar și contravențional, nu doar penal, cum era cazul anterior modificării Legii 302/2004. Astfel, instanța a reținut că în legislația națională, munca efectuată de o persoană fără a deține contract individual de muncă, constituie contravenție potrivit Codului munci, așa încât s-a constatat că această condiție este îndeplinită.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Legea 302/2004, autoritățile judiciare române de executare pot refuza să recunoască și să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
Cum certificatul menționat a fost depus, acesta este complet, semnat și în concordanță cu decizia de sancționare, instanța a apreciat că această condiție este îndeplinită.
În plus, potrivit alin. 2 al art. 241 Legea 303/2004, în afara cazului prevăzut la art. 239 alin. 2, autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea, și dacă se stabilește că:
a) împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancționată:
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau
(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:
- aceasta a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
- aceasta, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
- după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, deși i s-au adus la cunoștință în mod expres procedurile inițiate împotriva sa și posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunțat în mod expres la dreptul la o procedură orală și a indicat că nu contestă cauza;
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
Față de conținutul acestei din urmă dispoziții legale, instanța a constatat următoarele: împotriva contravenientei și pentru aceeași faptă nu s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent; executarea sancțiunii contravenționale nu s-a prescris conform legii române, iar contravenientul, la data săvârșirii faptei, avea împlinită vârsta de la care, potrivit legii române, este atrasă răspunderea contravențională.
În plus, așa cum s-a menționat în certificat, procedura în cadrul căreia a fost pronunțată hotărârea de sancționare a cărei executare se solicită a fost una scrisă, în cadrul căreia contravenienta a fost, în conformitate cu legislația statului emitent, informat personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naționale, referitor la dreptul său de a contesta cauza și la termenele de exercitare a căii de atac.
S-a reținut că în actuala fază procesuală, respectiv recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate, instanța este chemată să verifice doar condițiile formale prev. de Legea nr. 302/2004, iar dacă acestea sunt îndeplinite, instanța trebuie să recunoască și să pună în executare sancțiunea pecuniară aplicată de autoritatea străină, în sensul art. 2341 din Legea nr. 302/2004, fără nicio altă formalitate.
Cum, în cauză, nu este dat niciunul din motivele de neexecutare prev. de art. 241 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite și toate celelalte condiții pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii străine, instanța a admis sesizarea și, în consecință, în temeiul art. 240 din Legea nr. 302/2004 a recunoscut decizia nr. 8837-EV 396/13-F 1006 din 20.01.2014, definitivă la data de 12.03.2014 emisă de Oficiul Vamal Central Regensburg, cu sediul în Postfach_,_ Regensburg prin care intimata a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 843,50 euro din care 800 de euro cu titlu de amendă și 43,50 euro cu titlu de cheltuieli judiciare.
Totodată, a dispus punerea în executare a sancțiuni pecuniare în cuantum de 4710,6 lei (echivalentul a 843,50 euro la cursul valutar BNR din ziua pronunțării) aplicată intimatei C. C., fiica lui M. și V., născută la data de 15.06.1986 în mun. D., domiciliata în loc D., .. 73, ., ., CNP_.
În baza art. 246 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 a dispus că amenda se va face venit la bugetul de stat.
În baza art. 247 din Legea nr. 302/2004 a dispus ca autoritatea competentă a statului solicitant va fi informată în scris despre executarea hotărârii, după încheierea executării, respectiv despre neexecutarea acesteia sau înlocuirea sancțiunii.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel intimata C. C..
Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.
În motivarea apelului, intimata a criticat sentința penală atacată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 241 alin. 2) din Legea nr. 302/2004, deoarece autoritățile germane nu i-au comunicat hotărârea, fiind lipsită de posibilitatea exercitării căilor de atac, menționând că nu mai locuiește la adresa din D., ., ., județ Hunedoara, din 11.04.2012.
Apelul intimatei este fondat din următoarele considerente:
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că Oficiul Vamal Central Regensburg i-a trimis intimatei C. C. decizia de amendă pecuniară din 07.01.2014 cu informarea asupra căilor de atac legale, la adresa ei din Germania - 92 249 Vilseck, Vorstadt 7, dar aceasta nu a putut fi predată, deoarece destinatara s-a mutat într-un loc necunoscut.
Ulterior, decizia de amendă pecuniară cu informarea asupra căilor de atac legale a fost expediată la 20.01.2014 în România la adresa din D., ., ., județ Hunedoara, dar decizia a fost returnată cu mențiunea că destinatara s-a mutat într-un loc necunoscut în România.
Din fișa de evidență a intimatei C. C. emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date rezultă că din 11.04.2012 aceasta are adresa în Municipiul D., .. 73, ., . (fila 27 dosar fond).
Potrivit art. 241 alin. 2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 „autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea dacă se stabilește că în cazul unei proceduri scrise, persoana fizică sancționată nu a fost informată personal s-au printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent.”
În temeiul art. 7 alin. 2) lit. g) din Decizia cadru 2005/214/JA a Consiliului Uniunii Europene din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare autoritățile competente din statul executant pot refuza recunoașterea și executarea deciziei dacă stabilesc că, persoana în cauză în cazul unei proceduri scrise, în conformitate cu legislația statului emitent, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent, în conformitate cu legislația internă, cu privire la dreptul său de a contesta cauza și de termenul al unei asemenea căi de atac sau nu a compărut în persoană, cu excepția cazului în care certificatul declară că persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent în conformitate cu legislația internă, cu privire la procedura în conformitate cu legislația statului emitent sau că persoana a indicat că nu contestă cauza.
În condițiile în care intimata C. C. nu a fost informată personal, în mod real, cu privire la dreptul de a ataca hotărârea și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, instanța va refuza să recunoască și să execute decizia nr. 8837-EV 396/13-F 1006 din 20.01.2014, definitivă la data de 12.03.2014 emisă de Oficiul Vamal Central Regensburg, cu sediul în Postfach_,_ Regensburg prin care intimata a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 843,50 euro din care 800 de euro cu titlu de amendă și 43,50 euro cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 241 alin. 3) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare înainte de a decide nerecunoașterea și neexecutarea hotărâri s-a consultat cu autoritatea competentă din statul emitent, solicitându-i acestuia să explice modul în care a fost comunicată decizia.
Autoritatea emitentă are posibilitatea reluării procedurii de recunoaștere a deciziei, după comunicarea acesteia la adresa intimatei din România, Municipiul D., .. 73, ..
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța va admite apelul declarat de intimata C. C. împotriva sentinței penale nr. 71/2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
În temeiul art. 241 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 va refuza să recunoască și să execute decizia nr. 8837-EV 396/13-F 1006 din 20.01.2014, definitivă la data de 12.03.2014 emisă de Oficiul Vamal Central Regensburg, cu sediul în Postfach_,_ Regensburg prin care intimata a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 843,50 euro din care 800 de euro cu titlu de amendă și 43,50 euro cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru traducătorul de limbă germană în sumă de 151,02 lei va fi avansat și suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata C. C. împotriva sentinței penale nr. 71/2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
În temeiul art. 241 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 refuză să recunoască și să execute decizia nr. 8837-EV 396/13-F 1006 din 20.01.2014, definitivă la data de 12.03.2014 emisă de Oficiul Vamal Central Regensburg, cu sediul în Postfach_,_ Regensburg prin care intimata a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 843,50 euro din care 800 de euro cu titlu de amendă și 43,50 euro cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru traducătorul de limbă germană în sumă de 151,02 lei va fi avansat și suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
N. M.
Red LC
Tehnored N.M.-2ex/21.04.2015
Jud fond MNT
| ← Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 406/2015. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 3/2015. Curtea de... → |
|---|
