Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 646/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 646/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 540/175/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 646/A/2015

Ședința publică de la 22 iunie 2015

PREȘEDINTE S. I. M.

Judecător M. F. F.

Grefier T. C.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror - I. N.

Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de inculpatul Ș. V. A. împotriva sentinței penale nr. 563/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant Ș. V. A., aflat în stare de arest preventiv în P. A., personal și asistat de avocat G. Răvan, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul apelant Ș. V. A., în motivarea orală a apelului, învederează că persoana vătămată și-a retras plângerea și solicită să rămână la pedeapsa de 2 ani.

Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

A. G. Răvan, apărător desemnat din oficiu pentru inculpat apelant Ș. V. A. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se reduce pedeapsa aplicată de prima instanță.

În susținerea apelului, relevă că în cauză se impunea a se individualiza pedeapsa aplicată inculpatului, spre minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, respectiv la 1 an închisoare.

Solicită a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și precizează că însăși persoana vătămată a cerut ca acesta să nu fie tras la răspundere. Cât privește fapta, relevă că aceasta a fost un episod izolat și s-a datorat consumului de alcool. Inculpatul este harnic și muncitor și nu este violent.

Apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este excesivă și nu se impunea înlocuirea arestului la domiciliu cu arestul preventiv, cu toate că acesta a ignorat clemența instanței.

Concluzionând, în raport de vârsta inculpatului, care este tânăr și de poziția persoanei vătămate, solicită reducerea pedepsei la 1 an închisoare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, arătând că infracțiunea de tâlhărie este una gravă și de pericol social.

În raport de modul de săvârșire a faptei, precum și de persoana inculpatului și de fișa de cazier a acestuia, apreciază că instanța de fond a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei.

Inculpat apelant Ș. V. A. având ultimul cuvânt, arată că mamei sale îi este greu fără el întrucât el mergea la lucru. Susține că lasă la aprecierea instanței.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr. 563/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 32 Cod penal rap. la art. 233 – 234 alin 1 lit. a, d, f Cod penal cu aplic art. 41 alin 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen, a fost condamnat inculpatul Ș. V. A.– cetățean român, fiul lui I. C. și M., născut la data de 13.02.1992 în oraș Ocna M., jud. A., domiciliat în comuna Noșlac, ., jud. A., posesorul C I . nr._, studii 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, CNP_, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza 65 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 15 alin 2 din lg nr. 187/2012 de punere în aplicare a dispozițiilor Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 928/27.06.2012 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2012 și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 399 alin 1 C.pr.pen, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (mandat arestare preventivă nr. 2/2015 din 31.01.2015).

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 17.01.2015 = 24 ore precum și durata arestului la domiciliu și a arestării preventive a inculpatului începând cu data de 18.01.2015 până la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 404 alin 4 lit f Cod. pr. pen. rap la art. 162 alin 5 Cod. pr. pen. s-a dispus restituirea către persoana vătămată a unui par de lemn și restituirea către inculpat a obiectelor de îmbrăcăminte, respectiv a unui hanorac și a unei perechi de încălțăminte de tip sport, obiecte ridicate de organele de cercetare penală.

S-a constatat că persoana vătămată P. O. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 272 rap la art. 274 alin 1 Cod. pr. pen.,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 385 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin 1 teza finală rap la art. 272 alin. 2 Cod pr. pen., suma de 600 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu (400 lei pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului în faza de urmărire penală, 200 lei pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului în faza de judecată) s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. din data de 23.02.2015 dat în dos. nr. 66/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. V. A.– cetățean român, fiul lui I. C. și M.,născut la data de 13.02.1992 în oraș Ocna M., jud. A., domiciliat în comuna Noșlac, ., jud. A., posesorul C I . nr._, studii 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, CNP_, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 Cod penal rap. la art. 233 – 234 alin 1 lit. a, d, f Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 23.02.2015 sub nr. dosar _ .

În fapt s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că în noaptea de 16/17.01.2015, în jurul orei 23:00, inculpatul, singur, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, a pătruns, fără drept, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în curtea locuinței persoanei vătămate P. O., în vârstă de 77 ani, din comuna Noșlac, ., jud. A., iar de aici printr-o fereastră lăsată neasigurată a pătruns în interiorul locuinței în încercarea de a sustrage bani.

Întrucât nu a identificat astfel de valori, a părăsit incinta locuinței, dar a fost surprins în curtea locuinței de către persoana vătămată care a pornit în urmărirea sa până în spatele casei unde inculpatul s-a înarmat cu un par din lemn (cu lungimea de 1,76 metri și diametru de 6 cm) cu care i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate în zona capului, a mâinilor și a picioarelor. Urmare a loviturilor aplicate de către inculpat, persoana vătămată a căzut la pământ iar inculpatul s-a postat peste persoana vătămată, imobilizând-o, și a buzunărit-o solicitându-i cu acea ocazie să-i remită toate sumele de bani pe care le deținea.

Deoarece persoana vătămată nu deținea nicio sumă de bani asupra sa sau în locuință, în cele din urmă inculpatul a fugit de la fața locului fără să reușească să sustragă bunuri sau valori.

Inculpatul, pe toată perioada executării acțiunii infracționale a fost îmbrăcat cu o haină prevăzută cu glugă pe care și-a pus-o peste cap pentru a împiedica recunoașterea sa de către persoana vătămată, iar în picioare a purtat încălțăminte tip sport, urma lăsată de talpă fiind identificată în interiorul locuinței persoanei vătămate în proximitatea geamului prin care acesta a pătruns.

Persoana vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.

Starea de fapt mai sus expusă s-a susținut că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă:

 procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto aferentă;

 declarația persoanei vătămate

 procesul-verbal de examinare fizică a persoanei vătămate, inclusiv fotografii ale acesteia prezentând vizibile urme de violență la nivelul capului, antebrațelor și picioarelor;

 raportul de constatare medico-legală nr.119/II/A/13 din data de 19.01.2015 emis de SJML A.

 declarațiile inculpatului Ș. V. A.

 proces-verbal de reconstituire și planșa fotografică din care reiese modul de operare a inculpatului în noaptea de 16/17.01.2015;

 ordonanța de ridicare a încălțămintei și hainei inculpatului, plus planșa fotografică, din care rezultă identitatea existentă între haina descrisă de persoana vătămată, precum și urmele de încălțăminte identificate și fixate în interiorul locuinței persoanei vătămate de către organele de cercetare penală;

 declarația martorului M. M. S.

 declarația martorului Bogătean I.

 declarația martorei P. A. M.

 declarația martorei P. E.

Desfășurarea cercetării judecătorești

La termenul de judecată din data de 08 aprilie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, prezent personal în fața instanței, a învederat că dorește să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 375 Cod. pr. pen. și că recunoaște săvârșirea faptei. Declarația sa expresă a fost consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 59), instanța încuviințând cererea inculpatului și dispunând ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției.

Instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit art. 377 Cod. pr. pen.; inculpatul nu a depus niciun înscris în probațiune și nu a solicitat nici acordarea unui termen în acest sens.

Starea de fapt reținută de către instanță

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport de dispozițiile art. 375 C.pr.pen., instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:

În noaptea de 16/17.01.2015, în jurul orei 23:00, inculpatul, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, a pătruns, fără drept prin escaladarea gardului împrejmuitor în curtea locuinței persoanei vătămate P. O. în vârstă de 77 ani, din comuna Noșlac, ., jud. A., iar de aici printr-o fereastră lăsată neasigurată în interiorul locuinței intenționând să sustragă bani; negăsind, a părăsit incinta locuinței dar a fost surprins în curte de persoana vătămată care a pornit în urmărirea sa până în spatele casei unde inculpatul s-a înarmat cu un par din lemn cu care i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate în zona capului, a mâinilor și a picioarelor. Urmare a loviturilor aplicate de către inculpat, persoana vătămată a căzut la pământ iar inculpatul a imobilizat-o, a căutat-o prin buzunarele hainei, solicitându-i să-i remită sumele de bani pe care le deținea.

Deoarece persoana vătămată nu deținea nicio sumă de bani asupra sa sau în locuință, în cele din urmă inculpatul a fugit fără să reușească să sustragă bunuri sau valori.

Persoana vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.

Analiza mijloacelor de probă

Starea de fapt așa cum a fost expusă mai sus s-a apreciat susținută de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, probe necontestate sub aspectul legalității în faza de cameră preliminară; la termenul de judecată din data de 08 aprilie 2015, inculpatul asistat de apărător din oficiu, a învederat că nu înțelege să conteste niciuna dintre probele administrate sub aspectul temeiniciei și nu dorește readministrarea acestora în fața instanței; prin declarația dată la același termen de judecată din 08 aprilie 2015 a arătat expres că recunoaște fapta, solicitând ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței.

Starea de fapt s-a apreciat dovedită atât prin declarațiile inculpatului date în faza urmăririi penale, declarații în care descrie inculpatul amănunțit modul în care a săvârșit fapta precum și motivele, respectiv faptul că avea cunoștință unde ținea persoana vătămată banii întrucât prestase anterior unele activități pentru aceasta precum și faptul că avea nevoie de bani întrucât nu avea loc de muncă, dar și faptul că avea siguranța că se împlinise termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani ce i se aplicase anterior (fila 36 dos.u.p); declarația dată de inculpat în fața instanței, prin care a învederat că recunoaște săvârșirea faptei, cât și prin declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 46-54 dos up), M. M. S., Bogătean I., P. A. M., P. E., care descriu îmbrăcămintea purtată de inculpat a doua zi după săvârșirea faptei, identică cu cea pe care acesta o purta în momentul agresării persoanei vătămate, respectiv hanoracul de culoare închisă și încălțămintea sport; mai mult, martorul Bogătean arată că inculpatul i-a relatat a doua zi modul în care a săvârșit fapta. Aceste declarații se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, respectiv constatarea medico legală efectuată care atestă leziunile suferite de persoana vătămată (fila 23-24 dos.u.p), cu procesul verbal de reconstituire și planșele foto aferente din care rezultă modul de operare a inculpatului (fila 37-43 dos.u.p) dar și de planșele foto efectuate cu ocazia ridicării obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpat, din care rezultă identitatea dintre urmele de încălțăminte fixate de organele de cercetare penală în interiorul locuinței persoanei vătămate și încălțămintea aparținând inculpatului. (fila 57-61 dos.u.p).

Fapta a rămas în forma tentativei doar pentru că persoana vătămată la data săvârșirii faptei nu intrase în posesia pensiei, așa că nu deținea bani pe care inculpatul să-i poată sustrage.

Încadrarea juridică

S-a reținut că fapta inculpatului Ș. V. A., care în noaptea de 16/17.01.2015, în jurul orei 23:00, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate P. O. cu intenția de a sustrage sume de bani și fiind surprins de către aceasta a agresat-o fizic, prin aplicarea de lovituri cu un par din lemn, cauzându-i leziuni corporale ce necesită 7-8 zile îngrijiri medicale, cu această ocazie solicitându-i să-i remită toate sumele de bani deținute, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativă la tâlhărie calificată” prev. de art. 32 alin 1 Cod penal rap. la art. 233 – 234 alin. 1 lit. a, d, f. Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1 Cod penal.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului Ș. V. A..

Individualizarea judiciară a pedepsei

Pedeapsa principală

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială a acesteia.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad concret ridicat de periculozitate, dedus din împrejurarea și modul efectiv de comitere a infracțiunii, respectiv din aceea că a acționat fără a da dovadă de vreo reținere, intrând pur și simplu în locuința persoanei vătămate, cunoscând că aceasta este o persoană în vârstă, exercitând acte de violență cu ajutorul unui par de lemn asupra acesteia, profitând de disproporția fizică vădită între el și persoana vătămată, singura motivație a acțiunilor sale fiind nevoia de bani). De altfel, doar faptul că efectiv persoana vătămată nu deținea sume de bani la acel moment a avut ca urmare rămânerea faptei în forma tentativei.

În ce privește persoana inculpatului, acesta este tânăr și are un nivel scăzut de școlarizare (4 clase). D. punct de vedere social, acesta are un domiciliu stabil și nu are un loc de muncă, deși este tânăr și are o stare bună de sănătate ceea ce i-ar permite cu siguranță să-și câștige existența pe căi legale.

A mai reținut instanța, analizând fișa de cazier a inculpatului (fila 62 dos.u.p), că a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 928/27.06.2012 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2012 la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, pentru săvârșirea în concurs a unor fapte de furt calificat și violare de domiciliu, fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză atrăgând astfel starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 41 alin 1 Cod penal.

Prin urmare, a apreciat instanța că fapta săvârșită de inculpat este cu atât mai gravă, având în vedere condamnarea anterioară a inculpatului tot pentru infracțiuni împotriva patrimoniului, ceea ce denotă o perseverență a acestuia în adoptarea unui comportament infracțional determinat în principal de nevoia de a obține facil sume de bani. Mai mult, a reținut instanța inclusiv afirmația inculpatului cum că s-ar fi împlinit termenul de încercare stabilit prin anterioara sentință de condamnare, fapt ce a fost un motiv în plus care l-a încurajat să săvârșească fapta. Astfel, instanța a remarcat că inculpatul nu a înțeles nimic din clemența de care organele judiciare au dat dovadă în ce-l privește, alegând în mod deliberat să săvârșească o nouă infracțiune, de această dată mai gravă decât cea pentru care fusese condamnat anterior, infracțiunea de tâlhărie fiind o infracțiune cu conținut complex, îndreptată atât împotriva patrimoniului cât și împotriva relațiilor sociale referitoare la viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

În concluzie, instanța a apreciat că inculpatul manifestă un evident dispreț și o atitudine de nepăsare față de valorile sociale reprezentate de patrimoniul altor persoane, precum și pentru integritatea fizică a acestora, considerând că își poate apropria orice bun sau valoare pe care o consideră necesară, indiferent în ce mod, acceptând fără rețineri inclusiv agresarea potențialelor victime,

Referitor la atitudinea pe care inculpatul a avut-o față de fapta săvârșită, acesta a recunoscut săvârșirea faptei arătând că regretă. Însă simplul regret manifestat de inculpat nu a fost de natură să formeze instanței convingerea că inculpatul a înțeles cu adevărat consecințele și gravitatea faptelor sale.

Faptul că persoana vătămată nu a înțeles să se constituie parte civilă nici măcar sub aspectul unor eventuale daune morale de vreme ce inculpatul nu a reușit să sustragă nimic pentru a o prejudicia în alt mod, s-a apreciat că nu are vreo relevanță asupra gradului de pericol concret al faptei săvârșite. A apreciat instanța că la acest moment nimic nu l-ar împiedica pe inculpat ca în condițiile în care ar avea nevoie de bani, să recurgă la aceeași modalitate de a-i obține, mai ales dacă s-ar afla și sub influența băuturilor alcoolice.

Nu în ultimul rând, raportat la persoana inculpatului, a reținut instanța și atitudinea pe care acesta a înțeles s-o adopte după săvârșirea infracțiunii; astfel, deși din nou instanța a avut clemență față de persoana sa, considerând că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă și proporțională, inculpatul a ales să încalce obligațiile care i-au fost impuse, urmarea fiind înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestării preventive. Acest mod de comportament a demonstrat, crede instanța, încă o dată indiferența și disprețul inculpatului față de normele de drept, dar și periculozitatea acestuia și în consecință, necesitatea de a se lua măsuri ferme pentru a-l împiedica de a mai comite fapte de natură penală pe viitor.

Pentru aceste motive instanța a apreciat că nu se justifică în niciun caz aplicarea unei pedepse orientate către minim sau aplicarea unor circumstanțe atenuante, așa cum apărătorul din oficiu și chiar persoana vătămată au solicitat. Singura cauză de atenuare a pedepsei ce a fost reținută este cea prevăzută de art. 396 alin 10 Cod. pr. pen. dat fiind faptul că inculpatul a înțeles să recunoască faptele, fiindu-i încuviințată judecata în procedura prevăzută de art. 375 Cod. pr. pen.

A da din nou dovadă de clemență față de acest inculpat înseamnă a-l încuraja să comită alte fapte de aceeași natură.

Sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii care a fost aplicată inculpatului, instanța a observat că infracțiunea a fost săvârșită în forma tentativei și există cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin 10 Cod. pr. pen.

Prin urmare, la stabilirea în concret a pedepsei, a dat instanța relevanță prevederilor art. 79 alin 1 Cod penal, procedând la aplicarea inițial a dispozițiilor privitoare la tentativă, reducând astfel limitele pedepsei cu 1/2, apoi a redus limitele astfel obținute cu 1/3 potrivit prevederilor art. 396 alin 10 Cod. pr. pen. urmare a încuviințării cererii formulate de inculpat de a fi judecat conform procedurii recunoașterii vinovăției

În concret, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă având în vedere limita minimă de 1 an și limita maximă de 3 ani și 4 luni.

Față de circumstanțele concrete ale cauzei, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Raportat la faptul că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, pedeapsă anterior aplicată prin sentința penală nr. 928/27.06.2012 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2012, instanța în baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare și a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință.

Sub aspectul revocării suspendării condiționate, a avut instanța în vedere dispozițiile art. 15 alin 2 din lg nr. 187/2012 de punere în aplicare a dispozițiilor Cod penal, potrivit cărora „regimul suspendării condiționate a executării pedepsei …inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de Cod penal din 1969”.

S-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Având în vedere natura infracțiunii și prevederile Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul urmând a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Pedeapsa accesorie și complementară.

În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare aplicate pe lângă pedeapsa cu închisoarea, conform art. 67 alin. 1 Cod penal, instanța a avut posibilitatea de a aplica pedeapsa complementară indiferent de durata pedepsei cu închisoarea și chiar dacă executarea acesteia a fost suspendată sub supraveghere.

Dispozițiile art. 234 Cod penal prevăd aplicarea în mod obligatoriu a pedepselor complementare.

Totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst c. Marii Britanii) arată că interzicerea exercițiului unor drepturi nu se poate realiza automat, prin efectul legii, ci potrivit aprecierii realizate în concret de către instanța de judecată.

Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptei săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante, au dus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza art. 67 alin 1 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.

Instanța a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de a conduce anumite categorii de vehicule, de a părăsi teritoriul României, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de a se afla în anumite localități, de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări publice, de a comunica cu anumite persoane ori de a se apropia de acestea și de a se apropia de sediul părții vătămate, întrucât o atare pedeapsă complementară nu ar respecta principiul proporționalității, motiv pentru care nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. d, h, i, j, k, l, m, n și o Cod penal.

Având în vedere faptul că împrejurările comiterii infracțiunii sunt independente de aspectele referitoare la exercitarea drepturilor de către străini, exercitarea funcției și profesiei și exercitarea autorității părintești sau a funcției de tutore ori curator, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. c, e, f și g Cod penal

În ceea ce pedeapsa accesorie, instanța a dedus din prevederile art. 65 alin. 1 Cod penal că pentru a putea aplica pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, instanța de judecată urmând a aplica pedeapsa accesorie numai cu privire la drepturile care au fost interzise și ca pedeapsă complementară.

Pentru aceleași motive arătate pentru aplicarea pedepsei complementare, instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

Măsuri preventive

Instanța a constatat că inculpatul a fost reținut prin ordonanță de către organele de cercetare penală în data de 17.01.2015 pe o durată de 24 de ore.

La data de 17.01.2015 judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei A. a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 18.01.2015 până la data de 16.02.2015 inclusiv.

Prin încheierea nr.4/23.01.2015 Tribunalul A. a admis contestația inculpatului formulată împotriva încheierii din 17.01.2015 și a dispus arestarea la domiciliu a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.01.2015 și până la data de 21.02.2015, inclusiv.

Urmare a încălcării cu rea-credință a obligațiilor de către inculpat, a fost sesizată instanța cu propunere de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, iar prin încheierea nr.2/31.01.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei A. s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu și arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 31.01.2015 până la data de 01.03.2015 inclusiv.

Ulterior măsura arestării preventive a fost menținută de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierile din 25 februarie 2015 și 20 martie 2015.

Apreciind că subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv există probe cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, iar privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică rezultată din fapta de care este acuzat, având în vedere gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, aspectele mai sus expuse privind persoana inculpatului, reținând în special antecedentele penale ale inculpatului, dar și faptul că deși inițial împotriva sa s-a luat măsura arestului la domiciliu a înțeles să ignore obligațiile care-i reveneau și să le încalce, urmarea fiind arestarea sa preventivă, față de soluția de condamnare dispusă în prezenta cauză împotriva inculpatului și având în vedere dispozițiile art. 362 alin. 2 Cod proc. pen. rap. la art. 208 alin. 2, 4 Cod proc. pen. și art. 207 alin. 4 Cod proc. pen., în baza art. 399 alin 1 C.pr.pen, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Totodată, în baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 17.01.2015 = 24 ore precum și durata arestului la domiciliu și a arestării preventive a inculpatului începând cu data de 18.01.2015 până la zi.

Latura civilă și cheltuielile judiciare

În cauză persoana vătămată P. O. nu s-a constituit parte civilă învederând că nu are nicio pretenție de la inculpat (fila 60 dos inst).

Motivat de culpa infracțională exclusivă a inculpatului în baza art. 274 alin 1 Cod. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 385 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu, instanța a constatat că în temeiul art. 274 alin. 1 teza finală, sumele avansate de către stat pentru plata avocatului din oficiu sau a interpretului rămân întotdeauna în sarcina statului, chiar și în situația în care instanța pronunță soluția de condamnare. Prin urmare, suma de 600 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului de Justiție și să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpatul

Ș. V. A., solicitând reducerea pedepsei aplicate la limita de 2 ani închisoare.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel constată că apelul declarat de inculpatul Ș. V. A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.

În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în noaptea de 16/17.01.2015, în jurul orei 23:00, inculpatul a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate P. O. cu intenția de a sustrage sume de bani și fiind surprins de către aceasta a agresat-o fizic, prin aplicarea de lovituri cu un par din lemn, cauzându-i leziuni corporale ce necesită 7-8 zile îngrijiri medicale, cu această ocazie solicitându-i să-i remită toate sumele de bani deținute.

În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 alin 1 Cod penal rap. la art. 233 – 234 alin. 1 lit. a, d, f. Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1 Cod penal.

2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel a reținut că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto aferentă; declarația persoanei vătămate, procesul-verbal de examinare fizică a persoanei vătămate, inclusiv fotografii ale acesteia prezentând vizibile urme de violență la nivelul capului, antebrațelor și picioarelor; raportul de constatare medico-legală nr.119/II/A/13 din data de 19.01.2015 emis de SJML A., declarațiile inculpatului Ș. V. A., proces-verbal de reconstituire și planșa fotografică din care reiese modul de operare a inculpatului în noaptea de 16/17.01.2015; ordonanța de ridicare a încălțămintei și hainei inculpatului, plus planșa fotografică, din care rezultă identitatea existentă între haina descrisă de persoana vătămată, precum și urmele de încălțăminte identificate și fixate în interiorul locuinței persoanei vătămate de către organele de cercetare penală; declarația martorului M. M. S., declarația martorului Bogătean I., declarația martorei P. A. M., declarația martorei P. E., declarațiile inculpatului.

S-au avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală, întrucât în fața instanței de fond, inculpatul a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate la urmărire penală, în procedura recunoașterii învinuirii.

3. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, Curtea de Apel a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptei comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.

Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse sau care se puteau produce, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală.

În consecință, Curtea de Apel apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, sancțiunea aplicată, ca durată și modalitate de executare, fiind proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure conștientizarea faptelor antisociale comise și să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.

În aceste aprecieri, instanța de apel a avut în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, respectiv faptul că infracțiunea a rămas în forma tentativei pentru simplul motiv că inculpatul nu a găsit bunuri de valoare apte a fi sustrase. De asemenea, s-a avut în vedere antecedența penală a inculpatului, reținându-se că prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă post – condamnatorie, în antecedență inculpatul fiind condamnat tot pentru infracțiuni care aduc atingere patrimoniului.

Durata pedepsei rezultante principale de 4 ani închisoare, precum și modalitatea de executare a acesteia, respectiv în detenție, se datorează reținerii comiterii prezentei fapte în termenul de suspendare condiționată al unei condamnări anterioare, la pedeapsa de 2 ani închisoare, precum și efectelor revocării acestei pedepse, cu consecința adăugării sale la pedeapsa aplicată prin sentința apelată.

Ținând seama de antecedența penală a inculpatului și de faptul că anterioara condamnare a sa la o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării nu a fost eficientă, în sensul conștientizării comiterii faptei antisociale și al împiedicării repetării comportamentului infracțional, Curtea de Apel apreciază total neîntemeiată solicitarea apărării, de a fi condamnat inculpatul la o pedeapsă mai ușoară, respectiv spre limita minimului special.

Solicitarea inculpatului de a i se aplica o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare este inadmisibilă, de vreme ce doar condamnarea anterioară cu suspendare condiționată a executării, a cărei revocare s-a dispus, vizează o pedeapsă de 2 ani închisoare, la care s-a impus adăugarea pedepsei pentru prezenta faptă.

Ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b CPP, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș. V. A. împotriva sentinței penale nr. 563/10.04.2015 pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În baza art. 72 alin. 1 CP, se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestării preventive a inculpatului, cu începere din 17.01.2015 până în 22.06.2015.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru motivele expuse,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș. V. A. împotriva sentinței penale nr. 563/10.04.2015 pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În baza art. 72 alin. 1 CP, deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestării preventive a inculpatului, cu începere din 17.01.2015 până în 22.06.2015.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. I. M. M. F. F.

Încetat activitatea la Curtea de Apel

Semnează președintele completului de judecată,

S. I. M.

GREFIER,

T. C.

Concediu de odihnă

Semnează grefier,

E. G.

Red. MIS

Tehnored. CT./MIS./ 2 ex/28.07.2015

J.F. V. M.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 41/2015....		Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... →

Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 646/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 646/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA