Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 153/A/2015

Ședința publică de la 12 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător G. L. O.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial A. I. reprezentat de procuror D. Magdea.

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelurile declarate de inculpații G. A., C. B. T., S. A. C., N. D. și partea civilă D. I. A. împotriva sentinței penale nr. 326/14.07.2014 pronunțată de Tribunalul H. în dosar penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2015, când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 12 februarie 2015 și care face parte integrantă din prezenta decizie.

Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de inculpații apelanți N. D. V., S. A. și C. B..

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 326 din 14 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul H., Secția Penală în dosar nr._ s-a dispus:

1.Condamnarea inculpatului G. A. la:

- 2 ani închisoare, 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit.a), b) și h) NCP în cond . art.65 NCP pentru infracțiunea prev. și ped. de art.2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.35 NCP, art.15 din Legea nr. 143/2000, art.396 alin.10 NCPP și art. 5 NCP.

În baza art 91 și 92 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 93 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune T., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 Cod penal instanța a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

a)să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

b)să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a impus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, sub supravegherea S. de Probațiune H..

S-a atras atenție inculpatului asupra dispozițiilor art. 93 alin. 5 și art. 96 Cod penal.

În baza art.72 NCP s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de timp executată în stare de reținere și arest preventiv, respectiv de la data de 18.09.2013 până la 11.12.2013.

În baza art.242 al.1 NCPP s-a revocat măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpat prin încheierea penală din data de 06.12.2013.

2. Condamnarea inculpatului S. A. C. la:

- 2 ani închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drpeturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Lg. Nr.143/2000 cu aplic.art.35 NCP și art.5 NCP;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Lg.143/2000 cu aplic.art.5 NCP.

În baza art.38 al.1 NCP, art.39 lit.b) NCP, art.45 NCP și art.5 NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 1(una) lună închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drpeturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drpeturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP.

În baza art 91 și 92 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 1 (una) lună.

În temeiul art. 93 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune H., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 Cod penal instanța a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

a)să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

b)să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

S-a atras atenție inculpatului asupra dispozițiilor art. 93 alin. 5 și art. 96 Cod penal.

În baza art.72 NCP s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de timp executată în stare de reținere și arest preventiv, respectiv de la data de 24.09.2013 până la 18.01.2014.

În baza art.242 al.1 NCPP s-a revocat măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpat prin încheierea penală din data de 17.01.2014.

3. Condamnarea inculpatuui D. A. I. la:

- 1 an și 3 luni închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.35 NCP, art.15 din Legea nr.143/2000, art.396 al.10 NCPP și art.5 NCP;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, cfu aplic.art.15 din Legea nr.143/2000, art.396 al.10 NCPP și art.5 NCP;

În baza art.38 al.1 NCP, art.39 lit.b) NCP, art.45 NCP și art.5 NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP.

În baza art. 91 și 92 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

În temeiul art. 93 Cod penal s-a impus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune H., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 Cod penal instanța a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

a)să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

b)să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

S-a atras atenție inculpatului asupra dispozițiilor art. 93 alin. 5 și art. 96 Cod penal.

S-a constatat că în perioada 10.09._13 față de inculpat a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev.de art.145/1 VCPP.

4. Condamnarea inculpatului N. D. - V. la:

- 2 ani închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.5 NCP și cu înlăturarea art.37 lit.a) VCP;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Legea nr._ cu aplic.art.5 NCP și înlăturarea art.37 lit. a) VCP.

În baza art. 38 al.1 NCP, art.39 lit.b) NCP, art.45 NCP și art.5 NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 1 (una) lună închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP.

În baza art.15 din Legea nr.187/2012 și art.83 VCP, s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.206/2011 a Judecătoriei H. și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită pe fond, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP.

S-a constatat că în perioada 10.09._13 față de inculpat a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev.de art.145/1 VCPP.

5. În baza art.386 NCPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului C. B. T. din infracțiunea prev.de art.239 al.3, 5 VCP în infracțiunea prev.de art.257 al.1 și 4 NCP și din infracțiunea prev.de art.87 al.2 din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prev.de art.336 al.2 NCP.

Condamnarea inculpatului C. B. - T. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.35 NCP și art.5 NCP;

- 3 ani închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 3 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.5 NCP;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.5 NCP;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.5 NCP;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.257 al.1 și 4 NCP cu aplic.art.5 NCP;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.336 al.2 NCP cu aplic.art.5 NCP.

În baza art.38 al.1, art.39 lit.b) NCP, art.45 NCP și art.5 NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani și 1 (una) lună închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) NCP în condițiile art.65 NCP.

În baza art.72 NCP s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de timp executată de acesta în stare de reținere și arest preventiv de la 20.09.2013 până la 11.03.2014.

În baza art.404 al.4 NCPP s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpat prin decizia penală nr.64/11.03.2014 a Curții de Apel A. I..

În baza art.217 NCPP s-a dispus plata din cauțiune a despăgubirilor civile acordate prin prezenta hotărâre judecătorească.

A fost obligat inculpat la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 4.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă D. I. A.;

- 5.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune morale, către partea civilă D. I. A..

S-a constatat că S.C. ,,E. R. asigurare Reasigurare’’ S.A. (fostă S.C. ,,Asitrans’’ S.A.) are calitate de asigurător în cauză.

În baza art.16 al.1 din Lg.nr.143/2000, art.17 al.1 in Lg.143/2000 și art.112 lit. f NCP, s-a dispus confiscarea și distrugerea următoarelor cantități de droguri:

- 0,4 grame de cannabis (Raportul de constare tehnico-științifică nr._/12.09.2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii Cluj);

- 354 grame de cannabis (Raportul de constare tehnico-științifică nr._/13.09.2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii Cluj);

- 1.421 grame de cannabis și rezină de cannabis (Raportul de constare tehnico-științifică nr._/04.10.2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii Cluj);

- 990 grame de cannabis (Raportul de constare tehnico-științifică nr._/23.09.2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii Cluj);

- 483 grame de cannabis și rezină de cannabis (Raportul de constare tehnico-științifică nr._/23.09.2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii Cluj);

- 1.386 grame de cannabis (Raportul de constare tehnico-științifică nr._/23.09.2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii Cluj).

În baza art.16 al.2 din Legea nr.143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

-25.000 lei de la inculpatul G. A.;

-50.000 lei de la inculpatul C. B. T.;

-7.000 lei de la inculpatul D. A. I.;

- 3.500 lei de la inculpatul S. A. C..

În baza art.404 al.4 NCPP s-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța nr.56D/P/2013 din data de 23 septembrie 2013 a D.I.I.C.O.T. – B.T. H., cu privire la suma de 3.270 lei indisponibilizată de la inculpatul G. A., respectiv sumele de 20.830 lei și 4.500 euro de la inculpatul C. B. T..

În baza art.112 al.1 lit.b) N.C.P. s-a confiscat de la inculpatul G. A. o geantă de culoare neagră în care se află mai multe pungi și un sul de folie și de la inculpatul C. B. T. o geantă de culoare mov în care se află 6 aparate de mărunțit tip Grinder, 2 cântare electronice, un instrument pentru fumat tip pipă și mai multe pungi.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice fără notificare prealabilă de la cei cinci inculpați, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Au fost obligați inculpați la plata următoarelor cheltuieli judiciare către stat.

-C. B. T. – suma de 6.300 lei;

-G. A., S. A. C., D. A. I. și -N. D. V. – câte 1.200 lei.

A fost obligat inculpatul C. B. T. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă D. I. A..

De menționat că minuta sentinței penale nr. 326 din 14 iulie 2014 pronunțată în dosar nr._ a fost îndreptată de Tribunalul H. prin încheierea din camera de consiliu din 31 iulie 2014 în sensul că:

,, În temeiul art. 278 C.pr.pen. îndreaptă eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei sentinței penale nr.326/2014 pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._, în sensul că alineatul 9 de la pct.2 va avea următorul conținut:

În baza art.242 al.1 N.C.P.P.revocă măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpat prin încheierea penală din data de 17.01.2014.

In temeiul art. 279 C.pr.pen., înlătură omisiunea vădită strecurată în cuprinsul minutei sentinței penale 326/2014, în sensul că după alineatul în care s-a menținut sechestrul asigurător cu privire la mai multe sume de bani, se va introduce un nou alineat, cu următorul conținut:

În baza art.112 al.1 lit.b N.C.P. confiscă de la inculpatul G. A. o geantă de culoare neagră în care se află mai multe pungi și un sul de folie și de la inculpatul C. B. T. o geantă de culoare mov în care se află 6 aparate de mărunțit tip Grinder, 2 cântare electronice, un instrument pentru fumat tip pipă și mai multe pungi.’’

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.56/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – B.T. H. înregistrat la această instanță sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. A., C. B. T., S. A. C., D. A. I. și N. D. V. (cu datele personale din actul de sesizare), după cum urmează:

G. A.- pentru infracțiunea prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 C.p. vechiul Cod penal și art.16 din Lg.143/2000;
C. B. T. – pentru infracțiunile prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 vechiul Cod penal, art.3 al.1 din Legea nr.143/2000, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, art.239 al. 3, 5 vechiul Cod penal și art.87 al.2 din OUG nr.195/2002 rep.;
S. A. C. – pentru infracțiunile prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 vechiul Cod penal și art.4 al.1 din Legea nr.143/2000;
D. A. I. – pentru infracțiunile prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 vechiul Cod penal, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 și art.16 din Legea nr.143/2000.
N. D. V. – pentru infracțiunile prev.de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 și art.4 al.1 din Legea nr.143/2000

În sarcina inculpatului G. A. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, din primăvara anului 2013 și până în septembrie 2013 a efectuat operațiuni cu droguri de risc, constând în comercializarea și deținere în vederea comercializării a cantității de 4,5 kg cannabis, obținând un câștig ilicit de 25.000 lei, drogurile fiind cumpărate de la inculpatul C. B. – T. zis „G.” din Timișoara și vândute altor persoane.

În sarcina inculpatului C. B. – T. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, din primăvara anului 2013 și până în septembrie 2013 a efectuat operațiuni cu droguri de risc, constând în cumpărarea de la diferiți dealeri din municipiul Timișoara și din G. a cantității totale de 7 kg cannabis și comercializarea și deținerea în vederea comercializării acestei cantități către diferite persoane, obținând din vânzarea drogurilor un câștig ilicit de 50.000 lei.

În sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că în data de 16 septembrie 2013, a introdus în țară, fără drept, cantitatea de 3 kg cannabis, transportându-le în vederea vânzării către mai multe persoane, în scopul obținerii unor beneficii materiale importante și în timp relativ scurt și că a deținut, în aceeași perioadă, droguri de risc (cannabis) și droguri de mare risc (cocaină)pentru consum propriu, fără drept.

Tot în sarcina inculpatului C. B. T. s-a reținut că în data de 19 septembrie 2013, fiind la volanul mașinii marca Mercedes E Class cu nr.de înmatriculare_, pe raza municipiului Timișoara, după realizarea flagrantului organizat de organele de poliție ale Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate - H. în colaborare cu lucrători operativi ai S. Operațiuni Speciale - Timișoara, pentru a scăpa de prindere și imobilizare în trafic, în urma flagrantului, a efectuat manevre intenționate prin care a lovit-o pe partea civilă D. I. – A., agent de politie la S. Operațiuni Speciale Timișoara, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut și că în data de 19 septembrie 2013 inculpatul a condus, pe raza municipiului Timișoara, un autoturism, fiind sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

În sarcina inculpatului S. A. - C. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august – 09 septembrie 2013 a cumpărat cantitatea totală de 555 grame cannabis, pe care a vândut-o ulterior mai multor consumatori, printre care și numiții A. A. și Ț. A., obținând din vânzarea acestor droguri un câștig ilicit de 3.500 lei și că, în aceeași perioadă, a deținut droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept.

În sarcina inculpatului D. A. - I. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, din primăvara anului 2013 și până în septembrie 2013 a cumpărat de la inculpatul G. A., cantitatea totală de 1 kg cannabis, pe care a vândut-o ulterior către diferiți consumatori, obținând din vânzarea acestei cantități un câștig ilicit de 7.000 lei și că a deținut, în aceeași perioada, droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept.

În sarcina inculpatului N. D. – V. s-a reținut că, în noaptea de 09/10 septembrie 2013 a transportat cu autoturismul marca FORD cantitatea de 155 grame cannabis aparținând învinuitului D. A. –I., din care urma să primească circa 10 grame în schimbul serviciului prestat și că a deținut droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept.

Partea vătămată D. I. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 30.000 euro, reprezentând daune morale, respectiv 5.000 lei daune materiale (fila 44-45 vol.I dosar cercetare judecătorească, fila 101-102 vol.II dosar cercetare judecătorească).

La termenul de judecată din data de 13.02.2014, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de asigurător, a . Reasigurare SA (fostă . 29 vol.II dosar cercetare judecătorească.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Din procesul – verbal întocmit la data de 09.06.2013 de lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. A. – I. – S.C.C.O. H., a rezultat faptul că inculpatul D. A. I. zis „G.” comercializează droguri de risc, respectiv cannabis și hașiș la prețul de 50 lei/gram.

La data de 06 septembrie 2013, s-a dispus prin ordonanță autorizarea unui investigator sub acoperire cu nume de cod „M.” și un colaborator al investigatorului sub acoperire cu nume de cod „B.”, iar la data de 08 septembrie 2013, colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod „B.” a cumpărat aproximativ 1 gram cannabis de la învinuitul D. A. I. zis „G.”. Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/12 septembrie 2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. – Cluj – N. a rezultat faptul că proba înaintată este constituită din 0,7 grame cannabis.

În cursul zilei 10 septembrie 2013, inculpații D. A. –I. și N. D. – V. au fost depistați de organele de poliție având asupra lor droguri pe care le-au abandonat-o pe o stradă din municipiul D., după un gard, ulterior acestea fiind ridicate de organele de urmărire penală.

Din cercetări a rezultat că o parte din aceste droguri au fost cumpărate în data de 09 septembrie 2013 de numitul A. A. zis „D.” (care a fost cu cei doi inculpați la Timișoara) de la inculpatul S. A. – C., cu suma de 1.200 lei, pentru consum propriu. Cealaltă parte din drogurile abandonate și ridicate ulterior a aparținut inculpatului D. A. –I. zis „G.”, care le-a cumpărat în aceeași zi din Timișoara, de la inculpatul G. A. - care are preocupări pe linia vânzării de droguri în municipiul Timișoara.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/13 septembrie 2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. – Cluj – N. a rezultat faptul că probele înaintate sunt constituite din: proba nr.1 – 202,4 grame cannabis; proba nr.2 a - 103 grame cannabis; proba nr.2 b- 52 grame cannabis. Totodată, a rezultat faptul că proba nr.1 a aparținut inculpatului D. A. – I. și a fost cumpărată de acesta de la inculpatul G. A. în data de 09 septembrie 2013, iar probele nr.2 a) și 2 b) au fost cumpărate de numitul A. A. de la inculpatul S. A. – C., în cursul aceleiași zile.

Trebuie precizat că inculpatul N. D. V. a avut cunoștință și a fost de acord să transporte drogurile deținute de inculpatul D. A. I., din care urma să primească 10 g cannabis pentru consum propriu.

Cu ocazia depistării, inculpații D. A. –I. și N. D. – V. au declarat că doresc să beneficieze de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, respectiv să ajute la strângerea mijloacelor de probă pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei de la care au cumpărat droguri însă, din cercetările ulterioare, doar inculpatul D. A. –I. a adus elemente noi în cauză, care atrag incidența prevederilor art.16 din Legea nr.143/2000, în prezent art.15 din Lg.143/2000.

Conform înțelegerii avute cu inculpatul D. A.–I., la data de 18 septembrie 2013, în Timișoara, s-a organizat de către organele de poliție, supravegherea desfășurării unei tranzacții de droguri de risc, (cannabis) între D. A. – I. și inculpatul G. A. în urma căruia a rezultat faptul că acesta din urmă i-a vândut celui dintâi 497,8 grame de cannabis în amestec cu rezină de cannabis (Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 20.09.2013 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.- Cluj-N.), cu suma de 10.000 lei, bani care au fost găsiți asupra inculpatului G. A. și care au fost dați de organele de urmărire penală lui D. A. – I., în vederea realizării flagrantului.

În data de 18 septembrie 2013 a fost efectuată o percheziție domiciliară în Timișoara, la domiciliul inculpatului G. A., ocazie cu care a fost găsită și ridicată în vederea confiscării, într-o sacoșă de culoare neagră, cantitatea totală de 1.441,9 din care 1.012,9 grame cannabis, 372 grame cannabis în amestec cu rezină de cannabis și 57,0 grame de rezină de cannabis (Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 20.09.2013 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.- Cluj-N.), cantități pe care acesta le-a cumpărat de la inculpatul C. B. – T., în urmă cu circa 3 săptămâni. Totodată, a fost găsită și suma de 3.270 lei, bani care proveneau din vânzarea de cannabis, sumă pe care s-a instituit sechestrul asigurător.

Din cercetări a rezultat că inculpatul G. A. a efectuat operațiuni cu droguri de risc de la începutul anului 2013 și până în cursul lunii septembrie 2013, de circa 4,5 kg cannabis, constând în comercializarea acestor substanțe interzise, obținând un câștig ilicit de 25.000 lei, drogurile fiind cumpărate de la inculpatul C. B. – T. din Timișoara și vândute altor subdealeri, printre care și inculpatul D. A. –I., acestuia din urmă vânzându-i circa 1 kg de cannabis.

Cu ocazia depistării, inculpatul G. A. a declarat că dorește să beneficieze de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000 (în prezent art.15 din Lg.143/2000), respectiv să ajute la strângerea mijloacelor de probă pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei de la care a cumpărat drogurile.

Conform înțelegerii avute cu inculpatul G. A., la data de 19 septembrie 2013, în Timișoara s-a organizat de către organele de poliție supravegherea desfășurării unei tranzacții de droguri de risc (cannabis) între inculpații G. A. și C. B. – T., în urma căruia a rezultat faptul că acesta din urmă i-a vândut inculpatului G. A. circa 994,2 grame de cannabis (Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 20.09.2013 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.- Cluj-N.) cu suma de 3.500 Euro, bani pe care urma să-i dea ulterior, după vânzarea drogurilor.

După finalizarea tranzacției din data de 19 septembrie 2013, inculpatul C. B. – T. a fost urmărit și apoi somat de organele de poliție din cadrul S. Operațiuni Speciale din Timișoara, care au supravegheat tranzacția, să oprească autoturismul care la acel moment se afla oprit la semafor, la culoarea roșie. Inculpatul nu a respectat somația, deși echipajele de poliție erau echipate corespunzător, demarând în trombă, în urmărirea sa plecând echipajele care au efectuat supravegherea. La un sens giratoriu de pe Calea Buziașului, în timp ce autoturismul său era blocat de echipajele de urmărire în vederea prinderii lui, agentul de poliție de la S. Operațiuni Speciale din Timișoara – partea vătămată D. I. – A. l-a somat în mod legal pe inculpat să coboare din mașină în vederea imobilizării și predării, fiind totodată și echipat cu vestă de culoare neagră având inscripționat pe față și spate cuvântul „POLIȚIA”. Deși a fost somat în acest fel, agentul de poliție aflându-se în câmpul vizual al inculpatului aflat la volan, respectiv în partea dreaptă față a autoturismului condus de inculpat, acesta din urmă a efectuat o manevră de virare spre dreapta pentru a scăpa din blocajul efectuat de lucrătorii de poliție, moment în care a lovit-o pe partea vătămată în zona genunchiului stâng, cu aceeași parte dreaptă a autoturismului pe care-l conducea. O parte din colegii părții vătămate l-au imobilizat pe inculpat, iar ceilalți au transportat-o pe partea vătămată la spital. Din certificatul medico - legal nr. 1622/01 octombrie 2013 eliberat de Institutul de Medicină Legală Timișoara rezultă că părții vătămate i-au fost provocate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. În faza de cercetare judecătorească a fost efectuată o expertiză medico-legală care a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale. La fața locului au sosit organele de poliție rutieră care l-au dus pe inculpat la spital în vederea recoltării de probe de sânge și urină. Din buletinul de analiză toxicologică nr.141/T/V din 07 octombrie 2013 a probelor de sânge și urină recoltate de la inculpat, rezultă că acesta prezenta urme de metaboliți ai cocainei (ecgoninmetilester, benzoilecgonină – drog de mare risc) și de THC – COOH (metabolit al tetrahidrocanabinolului – drog de risc).

În cazul vătămării corporale a părții civile, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, așa cum este definită la art.19 al.1 pct.1 lit.b C.p., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale dar, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul unde locuiește, fără forme legale, inculpatul C. B. – T., a fost găsită cantitatea de 1.392,2 grame cannabis (Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 20 09.2013 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.- Cluj-N.)și sumele de 20.830 lei și 4.500 Euro, sume ce provin din vânzarea de droguri și pe care s-a instituit sechestrul asigurător.

Din declarația inculpatului C. B. – T. a rezultat faptul că în 12 septembrie 2013 s-a deplasat în G., cu mașina personală marca Mercedes E Class cu nr.de înmatriculare_, iar din Salonic, zona Dentropodamo, a cumpărat cantitatea de 3 kg cannabis cu prețul de 7.500 Euro de la numitul „Breco”, pentru care, inițial, a plătit suma de 4.000 Euro, urmând să achite diferența de preț după vânzarea drogurilor.

În data de 16 septembrie 2013, inculpatul C. B. –T. s-a reîntors în țară prin Vama Moravița, iar drogurile le avea ascunse într-o valiză cu haine. În aceeași zi, prin intermediul unui prieten pe nume „M.”, acesta i-a trimis banii lui „Breco”, respectiv suma de 3.000 Euro.

De asemenea, din declarația inculpatului a rezultat că din primăvara anului 2013 a comercializat și deținut în vederea comercializării în total circa 7 kg de cannabis, vânzând către diverși dealeri și subdealeri, printre care inculpații G. A. și S. A. – C..

Susținerile cu privire la introducerea în țară a acestei cantități de cannabis au fost reiterate de inculpat și cu ocazia discutării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, iar revenirea ulterioară cu privire la aceste susțineri nu este credibilă și va fi primită cu rezerve. Totodată, inculpatul C. B. – T. a declarat că este și consumator de cannabis (drog de risc), iar în perioada când a fost în G. a consumat cocaină (drog de mare risc).

Inculpatul S. A. – C. a cumpărat în cursul lunii august 2013 circa 400 grame de cannabis cu prețul de 35 lei/gram de la inculpatul C. B.- T., cantitate de droguri pe care a comercializat-o către alți dealeri sau consumatori, printre aceștia aflându-se și numitul Ț. A., care a cumpărat de mai multe ori cannabis, pentru consum.

Faptele inculpaților astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța apreciază că reglementările de după februarie 2014 sunt mai favorabile având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile deduse judecății, care sunt mai mici decât în vechile reglementări, astfel că se va face aplicarea art.5 din noul Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunile de ultraj prev.de art.239 al.3, 5 vechiul Cod penal, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se află sub influența unor substanțe cu efect psihoactiv prev.de art.87 al.2 din OUG 195/2002, se impune schimbarea încadrarea juridice în infracțiunile prev.de art.257 al.1 și 4 noul Cod penal, respectiv art.336 al.2 noul Cod penal.

Această dispoziție este necesară raportat la reglementările date de noul Cod penal, faptelor încadrate pe legea veche, în speța de față și are ca temei disp.art.386 N.C.p.p.

Cu referire la art.16 din Lg.143/2000, trebuie menționat faptul că dispoziția de favoare a fost preluată în art.15 din Lg.143/2000.

Inculpații vor fi condamnați. La individualizarea pedepselor vor fi avute în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise și persoana inculpaților.

În cazul inculpaților G. A. și D. A. I. se va face și aplicarea disp.art.396 al. 10 N.C.p.p., respectiv art.15 din Legea 143/2000, având în vedere recunoașterea necondiționată a faptelor și solicitarea de a fi judecați în baza probelor de la urmărire penală, precum și colaborarea acestora cu organele de anchetă pentru descoperirea și dovedirea altor infracțiuni care fac obiectul cercetării judecătorești în cauza de față.

Față de cele expuse, se vor aplica pedepse inculpaților, după cum urmează:

1.G. A. - 2 ani închisoare, 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit.a, b și h NCP în cond . art.65 NCP pentru infracțiunea prev. și ped. de art.2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.35 NCP, art.15 din Legea nr. 143/2000, art.396 alin.10 NCPP și art. 5 NCP.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare și ținând seama de faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, precum și de acordul acestuia de a presta muncă în folosul comunității, în baza art 91 și 92 C.p. se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art.242 al.1 NCPP se va revoca măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpat prin încheierea penală din data de 06.12.2013, instanța apreciind că această dispoziție nu mai trebuie menținută în contextul în care inculpatul a respectat cu strictețe obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească și nu a influențat în mod negativ buna desfășurare a procesului penal.

2. S. A. C.:

- 2 ani închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Lg. Nr.143/2000 cu aplic.art.35 NCP și art.5 NCP;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Lg.143/2000 cu aplic.art.5 NCP.

În baza art.38 al.1 NCP, art.39 lit.b NCP, art.45 NCP și art.5 NCP se va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani și 1(una) lună închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP.

În baza art.242 al.1 NCPP se va revoca măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpat prin încheierea penală din data de 17.01.2014, instanța apreciind că această dispoziție nu mai trebuie menținută în contextul în care inculpatul a respectat cu strictețe obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească și nu a influențat în mod negativ buna desfășurare a procesului penal.

3. D. A. I.:

- 1 an și 3 luni închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Lg. nr.143/2000 cu aplic.art.35 NCP, art.15 din Lg.nr.143/2000, art.396 al.10 NCPP și art.5 NCP;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Lg.nr.143/2000, cfu aplic.art.15 din Lg.nr.143/2000, art.396 al.10 NCPP și art.5 NCP;

În baza art.38 al.1 NCP, art.39 lit.b NCP, art.45 NCP și art.5 NCP se va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP.

4. N. D. - V.:

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Lg.nr._ cu aplic.art.5 NCP și înlăturarea art.37 lit. a VCP.

În baza art. 38 al.1 NCP, art.39 lit.b NCP, art.45 NCP și art.5 NCP se va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani și 1 (una) lună închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP.

În baza art.15 din Lg.nr.187/2012 și art.83 VCP, se va revoca suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.206/2011 a Judecătoriei H. și se va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită pe fond, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare, 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP. Această dispoziție este consecința constatării că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 206/2011 a Judecătoriei H..

5. C. B. - T.:

- 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Lg. nr.143/2000 cu aplic.art.35 NCP și art.5 NCP;

- 3 ani închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 3 al.1 din Lg. nr.143/2000 cu aplic.art.5 NCP;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.1 din Lg.nr.143/2000 cu aplic.art.5 NCP;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.2 din Lg.nr.143/2000 cu aplic.art.5 NCP;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.257 al.1 și 4 NCP cu aplic.art.5 NCP;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.336 al.2 NCP cu aplic.art.5 NCP.

În baza art.38 al.1, art.39 lit.b NCP, art.45 NCP și art.5 NCP se va aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani și 1 (una) lună închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a, b și h NCP și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a, b și h NCP în condițiile art.65 NCP.

În baza art.404 al.4 NCPP se va menține măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpat prin decizia penală nr.64/11.03.2014 a Curții de Apel A. I., ținând seama de comportamentul inculpatului din momentul flagrantului, cu precizarea că există un risc major de sustragere a acestuia de la procedurile judiciare în cazul în care nu ar ființa față de el o măsură preventivă.

În baza art.217 NCPP se va dispune plata din cauțiune a despăgubirilor civile acordate prin prezenta hotărâre judecătorească.

Se va face aplicarea art. 72 Cod penal față de toți inculpații care au fost reținuți și arestați preventiv în cauză.

În ceea ce privește latura civilă, instanța constată că părții civile D. I. A. i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, care necesită o reparație bănească sub forma daunelor morale, apreciate ca fiind suficiente în cuantum de 5.000 euro. Totodată, se constată că aceeași parte civilă a produs probe din care rezultă că cheltuielile efectuate pentru vindecarea leziunilor s-au ridicat la 4.000 lei (fila 15, 18vol.II dosar cercetare judecătorească).

În acest context, în baza art.1357 cod civil și art.397 C.p.p., inculpatul C. B. T. va fi obligat să plătească părții civile suma de 4.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune morale.

Se va constata că S.C. ,,E. R. Asigurare Reasigurare’’ S.A. (fostă S.C. ,,Asitrans’’ S.A.) are calitate de asigurător în cauză.

Se va face aplicarea art.16 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.17 al.1 din Legea nr. 143/2000 și art.112 lit. f ) NCP, cu privire la cantitățile de droguri și sumele de bani, care provin din activitatea infracțională.

În baza art.404 al.4 NCPP se va menține sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța nr.56D/P/2013 din data de 23 septembrie 2013 a D.I.I.C.O.T.– B.T. H., cu privire la suma de 3.270 lei indisponibilizată de la inculpatul G. A., respectiv sumele de 20.830 lei și 4.500 euro de la inculpatul C. B. T..

În baza art.112 al.1 lit.b) N.C.P. se va confisca de la inculpatul G. A. bunurile aflate la sediul Tribunalului H. și înregistrate în Registrul de corpuri delicte la poziția 87/2013.

Se va face aplicarea art. 7 din Legea nr.76/2008 privind prelevarea de probe biologice fără notificare prealabilă de la cei cinci inculpați.

Cât privește cheltuielile judiciare se va face aplicarea art.274 C.p.p.și art.276 al.2 C.p.p.

II. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul, prevăzut de legea procesual penală partea civilă D. I. A. și inculpații G. A., S. A. C., C. B. T. și N. D. V..

În expunerea motivelor scrise de apel partea civilă apelantă D. I. A., critică sentința penală atacată sub aspectul laturii civile a cauzei privind daunele morale, motivând, în esență, că daunele morale acordate de instanța de fond nu sunt de natură a acoperii întreg prejudiciul cauzat prin fapta ilicită comisă de inculpatul C. B. T., că raportat la suferințele fizice și psihice, la leziunile suferite de partea vătămată care au necesitat pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale, la urmările faptei, se impune o reparație bănească sub forma daunelor morale prin acordarea părții civile a unor despăgubiri civile pentru daune morale într-un cuantum mai consistent ( f. 6- 8).

Inculpatul S. A. C., prin cererea scrisă de apel a solicitat să se constate că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, iar prin aplicarea acestor dispoziții ale legii penale să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c) comb. cu art. 76 lit. e) Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 81 și art. 82 Cod penal din 1969 ( f. 12).

Prin cererea de apel formulată în cauză inculpatul N. D. V. a solicitat achitarea, susținând, că din probele dosarului nu rezultă că a comis vreo faptă penală, ci doar faptul că a efectuat un transport la Timișoara fără a cunoaște despre existența drogurilor ( f. 5 ).

Prin cererea scrisă de apel inculpatul C. B. T., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 1, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal și art. 336 alin. 2 Cod penal, restituirea cauțiunii și să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În expunerea motivelor de apel inculpatul susține, în esență, că soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 se întemeiază numai pe declarația pe care a dat-o prima dată la organele de anchetă și nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar ; cât privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 aceasta este absorbită în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și la dosar nu există probe din care să rezulte că a consumat droguri de mare risc; referitor al infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 2 Cod penal solicită renunțarea la aplicarea pedepsei având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzută de art. 180 Cod penal și raporta la cantitatea infirmă de cocaină găsită în sânge; în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal se susține, în esență, că probele dosarului nu stabilesc vinovăția inculpatului în comiterea acestei fapte, fiind dovedit că persoana vătămată s-a accidentat în momentul în care a sărit din echipajul poliției ( f. 35-37 ).

În apel inculpații s-au prelevat de dispozițiile art. 83 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, fiind depuse doar de către inculpatul N. D. V. înscrisuri în circumstanțiere.

Motivele de apel au fost susținute și oral de către inculpații apelanți, personal și prin apărătorii legali, concluziile acestora fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii penale.

Prealabil analizării cererilor de apel formulate în cauză, Curtea constată că prin cererea depusă la dosar ( f. 38 ), precum și oral cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, inculpatul G. A., personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat a se lua act de împrejurarea că înțelege să-și retragă calea de atac formulată în cauză.

Curtea, raportat la dispozițiile art. 415 din Codul de procedură penală și la manifestarea de voință a inculpatului apelant, în baza articolului menționat va lua act de retragerea apelului formulat de inculpatul G. A. împotriva sentințe penale nr.326 din 14 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul H., Secția Penală în dosar nr._ , cu consecința obligării acestuia la la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, conform art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală .

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în apel de către apelanți, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 C.pr.pen., dar în limitele prevăzute de art. 418 alin. 1 C. pr.pen., Curtea de Apel constată că apelul formulat în cauză de inculpatul S. A. C. este fondat în limitele și pentru motivele ce se vor expune în continuare, iar celelalte apeluri declarate în cauză sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

1. Prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpaților apelanți, Curtea de apel arată că, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art.108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968 (Legea nr. 29/1968), astfel cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentului apel este cel reglementat de prevederile art.408- 425 din noua lege de procedură penală .

2.Consacrând efectul devolutiv al apelului reglementat ca primă cale de atac ordinară, art. 417 stabilește în alineatul (1) că ,, Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.’’, iar alineatul (2) stabilește că ,, În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.’’ Rezultă, așadar, că instanța de apel examinează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, putând invoca din oficiu și motive de ordine publică, cu condiția de a nu crea celui ce a declarat apel o situație mai grea .

3.În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că situația de fapt reținută de instanța de fond, este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, dincolo ce orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de căter inculpați.

În concret, probatoriul administrat cauzei dovedește în mod că inculpatul S. A. - C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august – 09 septembrie 2013 a cumpărat cantitatea totală de 555 grame cannabis, pe care a vândut-o ulterior mai multor consumatori, printre care și numiții A. A. și Ț. A., obținând din vânzarea acestor droguri un câștig ilicit de 3.500 lei și că, în aceeași perioadă, a deținut droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept, fapte care atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 2 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.35 Cod penal, în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal.

Tot astfel, în mod just s-a reținut în sarcina inculpatului N. D. – V. că, în noaptea de 09/10 septembrie 2013 a transportat cu autoturismul marca FORD cantitatea de 155 grame cannabis, aparținând învinuitului D. A. –I., din care urma să primească circa 10 grame în schimbul serviciului prestat și că a deținut droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000, în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 4 al.1 din Legea nr._, ambele cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Curtea constată că temeinic și legal s-a stabilit de către instanța de fond, din coroborarea tuturor probelor dosarului, că în cauză este cert dovedit că inculpatul C. B. – T., în baza aceleiași rezoluții infracționale, din primăvara anului 2013 și până în septembrie 2013 a efectuat operațiuni cu droguri de risc, constând în cumpărarea de la diferiți dealeri din municipiul Timișoara și din G. a cantității totale de 7 kg cannabis și comercializarea și deținerea în vederea comercializării acestei cantități către diferite persoane, obținând din vânzarea drogurilor un câștig ilicit de 50.000 lei. Tot astfel, corect s-a reținut că în data de 16 septembrie 2013, sus-numitul inculpat a introdus în țară, fără drept, cantitatea de 3 kg cannabis, transportându-le în vederea vânzării către mai multe persoane, în scopul obținerii unor beneficii materiale importante și în timp relativ scurt și că a deținut, în aceeași perioadă, droguri de risc (cannabis) și droguri de mare risc (cocaină) pentru consum propriu, fără drept, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 Cod penal, art. 3 al.1 din Legea nr. 143/2000, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr. nr.143/2000, toate cu aplicarea art. 5 Cod penal, infracțiuni aflate în concurs real potrivit art. 38 al. 1 Cod penal.

Totodată, din coroborarea materialul probator administrat cauzei, atât în cursul anchetei penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă fără echivoc că inculpatul C. B. T., în data de 19 septembrie 2013, a condus, pe raza municipiului Timișoara, autoturismul marca Mercedes E Class cu nr.de înmatriculare_, fiind sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, iar după realizarea flagrantului organizat de organele de poliție ale Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate - H. în colaborare cu lucrători operativi ai S. Operațiuni Speciale - Timișoara, pentru a scăpa de prindere și imobilizare în trafic, în urma flagrantului, a efectuat manevre intenționate prin care a lovit-o pe partea civilă D. I. – A., agent de politie la S. Operațiuni Speciale Timișoara, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55 de zile îngrijiri medical, fapte care atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.257 al.1 și 4 Cod penal și art.336 al.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal, infracțiunile fiind comise de către inculpat în condițiile concursului real de infracțiuni potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal.

Cât privește acuzațiile aduse inculpaților G. A. și D. A. – I., Curtea, constată că situația de fapt reținută de instanța de fond, este în deplină concordanță cu probele administrate în cursul anchetei penale, probe necontestate de către cei doi inculpați, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații, în baza aceleiași rezoluții infracționale, din primăvara anului 2013 și până în septembrie 2013, au efectuat operațiuni cu droguri de risc, constând în aceea că inculpatul G. A. a comercializat și deținut în vederea comercializării cantitatea de 4,5 kg cannabis, obținând un câștig ilicit de 25.000 lei, drogurile fiind cumpărate de la inculpatul C. B. – T. zis „G.” din Timișoara și vândute altor persoane, iar inculpatul D. A. – I. a cumpărat de la inculpatul G. A., cantitatea totală de 1 kg cannabis, pe care a vândut-o ulterior către diferiți consumatori, obținând din vânzarea acestei cantități un câștig ilicit de 7.000 lei și că a deținut, în aceeași perioada, droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.35 Cod penal și art. 5 Cod penal în ce-l privește pe inculpatul G. A. și, respectiv elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. art. 2 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.35 Cod penal în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal, în ce-l privește pe inculpatul D. A. – I..

Relativ la încadrarea juridică a faptelor, Curtea reține că prima instanță a procedat la o corectă aplicare a legii penale mai favorabile - art. 5 Cod penal, legea penală nouă este mai favorabilă, având în vedere că limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile deduse judecății sunt mai mici decât în vechile reglementări.

În aceeași ordine de idei, în mod corect instanța de judecată a aplicat legea penală mai favorabilă în mod global, având în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 care precizează că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei nefiind permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive.

I. În ce privește apelul inculpatului S. A. – C.:

Curtea reține că inculpatul prin calea de atac promovată nu a contestat starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică, solicitând doar a se reține că legea penală mai favorabilă în situația sa este vechiul cod penal.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea nu poate împărtășii susținerile inculpatului apelant S. A. – C., întrucât reținerea în cauză în mod global a legii penale sub imperiul căreia s-au comis infracțiunile ar însemna înrăutățirea situației inculpatului în propria cale de atac, astfel cum se va expune în continuare.

Astfel, după data la care au fost săvârșite faptele ce caracterizează infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, respectiv august - septembrie 2013, dar mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

În această situație se pune problema aplicării legii penale în timp, și anume care dintre dispozițiile legilor penale aflate în conflict sunt incidente în speță, având în vedere faptul că potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă .

Curtea, în soluționarea acestei probleme de drept, are în vedere, în mod obligatoriu, Decizia nr. 265 din data de 6 mai 2014 (Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014) pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal prin care s-a stabilit că: ,, …dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.’’

În lumina acestei decizii obligatorii instanța de apel constată că reglementările incidente în cauză, trebuie analizate din perspectiva ambelor coduri, în mod global, fiind neconstituțional combinarea prevederile din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal se reține că, criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.

Referitor la influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat inculpatul, la o analiză comparativă a vechilor reglementări și a noilor reglementării, se reține că legea nouă este mai favorabilă decât vechea reglementare. Aceasta deoarece, limitele speciale de pedeapsă sunt mai reduse, respectiv pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 ( anterior pedeapsa era închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi ) și pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 ( anterior pedeapsa era închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă).

În adevăr, în ipoteza reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) și c) comb. cu art.76 lit. c) și e) Cod penal din 1969 legea penală mai favorabilă ar fi legea sub imperiul căreia s-au comis faptele. Însă, Curtea precizează că existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C.pen. din 1969 sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. din 1969, rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată, în această apreciere, se va ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Pe de altă parte, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce nu este cazul în speță. Faptele comise de inculpat au o încărcătură de periculozitate socială destul de mare, de natură să afecteze destul de grav valorile sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea populației. Inculpatul nu a recunoscut faptele și datele personale ale inculpatului, care este tânăr și nu are antecedente penale, fără a putea primi relevanța judiciară a unor circumstanțe atenuante, ar fi de natură doar a influența stabilirea cuantumului pedepselor prin acordarea efectului prevăzut de art. 72 C. pen. din 1969 .

Față de aceste considerente, se va respinge cererea inculpatului apelant S. A. – C., prin apărătorul ales de reținere a vechilor reglementări ca fiind mai favorabile, întrucât prin admiterea unei atari cereri s-ar îngreuna situația inculpatului în propria cale de atac, ceea ce ar însemna încălcarea dispozițiilor art. 418 alin. 1 Cod pr.penală.

Fondat se privește apelul inculpatului doar sub aspectul stabilirii greșite a duratei termenului de supraveghere ce constituie durata suspendării executării pedepsei, fiind încălcate dispozițiile art. 92 din Codul penal.

Astfel, potrivit art. 92 alin. 1 Cod penal ,, Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.’’

Din economia acestor dispoziții legale rezultă că durata maximă a suspendării executării pedepsei sub supraveghere ce constituie termen de supraveghere pentru condamnat nu poate fi mai mare de 4 ani. Ori, în speță instanța de fond a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani și 1 lună, încălcând dispozițiile legale citate anterior.

Astfel, se va admite apelul inculpatului și se va reforma sentința penală atacată în sensul că se va stabilii la 4 ani termenul de supraveghere ce constituie durata suspendării executării pedepsei în privința inculpatului S. A. C., potrivit art. 92 din Codul penal.

Referitor la stabilirea duratei termenului de supraveghere, Curtea, raportat la gravitatea și natura infracțiunii comise, precum și la atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptei, apreciază că se justifică stabilirea unui termen orientat spre maxim tocmai pentru a avea garanția că inculpatul aflat sub supraveghere calificată își va forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

2. În ce privește apelul inculpatului N. D. – V.:

Relativ la situația de fapt reținută de prima instanță, Curtea nu a identificat nici un aspect esențial stabilit de instanța de fond care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiate susținerile inculpatului N. D. – V. în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și că ar fi fost, așadar, comisă o gravă eroare de fapt.

În speță este de necontestat faptul că în noaptea de 09/10 septembrie 2013 a transportat cu autoturismul marca FORD cantitatea de 155 grame cannabis, aparținând învinuitului D. A. –I., din care urma să primească circa 10 grame în schimbul serviciului prestat și că a deținut droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept.

Această stare de fapt nu comportă niciun fel de critică, inculpatul recunoscând faptele încă din momentul prinderii în flagrant, precum și ulterior în declarațiilor date organelor judiciare ( f. 237-242, 424-430 ds. u.p.). Relevantă sub acest aspect este declarația olografă a inculpatului, dată în condiții procedurale organelor de anchetă penală, la data de 10 .09.2013 în care descrie în amănunt activitatea infracțională desfășurată de el împreună cu inculpatul D. A. I. - f. 424- 425 ds. u.p.

Împrejurarea că inculpatul nu a mai recunoscut ulterior în fața instanței faptele, revenind asupra celor declarate, nu are nicio relevanță juridică, întrucât se apreciază că nu suntem în prezența echivocului care să-i profite inculpatului, la dosar existând suficiente elemente care duc la concluzia certă că inculpatul a comis faptele de care este acuzat .

Curtea constată că declarațiile date de inculpat în cursul anchetei penale sunt reale și ele se coroborează cu celelalte probe administrate cauzei, respectiv procesul-verbal de conducere în teren încheiat la data de 10.09.2013 de polițiștii din cadrul B.C.C.O. A. I. și planșe foto ( f. 237- 242 ds. u.p. ) declarațiile inculpaților A. A., S. A. – C., D. A. I. ( f. 361-365, 399-405, 547- 551 ds. u.p., f. 50, 56 ds. tribunal ), procesul-verbal cu ocazia supravegherii operative efectuate în data de 09.09.2013 și planșe foto ( f. 121-124 ds. u.p. ) din care rezultă fără echivoc faptul că inculpatul în noaptea de 9/10. 09.2013 a fost de acord cu propunerea inculpatului D. A. –I. să efectueze deplasarea până la Timișoara cu autoturismul marca FORD, în scopul de a cumpăra droguri din care inculpatul urma să primească pentru serviciul prestat cantitatea de 10 grame de marijuana, că a transportat și deținut la întoarcerea de la Timișoara cantitatea de 155 grame droguri de risc (cannabis), pentru consum propriu, fără drept.

Deosebit de relevant sub aspectul vinovăției inculpatului este procesul-verbal de conducere în teren încheiat la data de 10.09.2013 de polițiștii din cadrul B.C.C.O. A. I. și planșe foto ( f. 237- 242 ds. u.p. ) din care rezultă că inculpatul N. D. – V. împreună cu inculpatul D. A. I., în prezența martorilor asistenți, în data de 10.09.2013, au condus în teren organele de poliție din cadrul B.C.C.O. A. I. la locul unde au ascuns cantitatea de droguri pe care au transportat-o de la Timișoara . Pe de altă parte, este de o observat că la momentul încheierii procesului-verbal nici martorii asistenți și nici inculpații nu au a făcut nicio obiecție cu privire la cele constatate. Mai mult decât atât, cu ocazia depistării, inculpatul a declarat că dorește să beneficieze de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, respectiv să ajute la strângerea mijloacelor de probă pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei de la care au cumpărat droguri însă, din cercetările ulterioare, rezultă acesta nu a adus elemente noi în cauză, care să atragă incidența prevederilor art.16 din Legea nr.143/2000, în prezent art.15 din Lg.143/2000.Dimpotrivă, inculpatul a revenit asupra celor declarate în scopul sustragerii de la răspunderea penală.

Cât privește declarațiile martorilor O. B. și H. R. I., acestea nu sunt de natură a înlătura vinovăția inculpatului, astfel cum invocă apelantul inculpat în apărare. Este adevărat că din declarațiile celor doi martori rezultă că în noaptea de 9/10.09.2013 inculpatul i-a sunat pe cei doi martori pe motivul că i s-a defectat autoturismul, însă probele dosarului relevă fără echivoc faptul că inculpatul N. D. – V. împreună cu inculpatul D. A. I., după ce au achiziționat drogurile, s-au deplasat cu autoturismul marca FORD din Timișoara până în localitatea Ohaba, jud. H., unde în scopul de a nu fi depistați, au schimbat mașina cu alt autoturism, respectiv marca BMW, condus de către inculpatul A. A., după care inculpații N. D. – V. și D. A. I. și-au continuat deplasarea spre H., având asupra lor cantitatea de 155 grame droguri de risc (cannabis).

Cât privește apărările inculpatului apelant privind presiunile psihice și agresiunile fizice la care fost suspus cu ocazia audierii de către organele de anchetă penală, acestea sunt simple afirmații date în scopul sustragerii de la răspunderea penală. Este de precizat că declarațiile date în tot cursul anchetei penale au fost luate în condiții procedurale cu respectarea tuturor drepturilor inculpatului, declarațiile fiind date în prezența unui apărător legal.

Se constată, așadar, că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că inculpatul N. D. – V. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, motiv pentru care apelul inculpatului se privește ca nefondat .

3. În ce privește apelul inculpatului C. B. – T.:

Curtea precizează dintr-un început că își însușește în totalitate starea de fapt, încadrarea juridică și analiza probelor efectuată de prima instanță, apreciind că soluția de condamnare a inculpatului este legală și temeinică, pronunțarea unei soluții de achitare nefiind posibilă.

Practica judiciară a stabilit constant că prin ,,eroare de fapt’’ se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă când - în realitate, aceasta nu există sau atunci când o anumită probă ar demonstra existența unei împrejurări când - în realitate, din acest mijloc de probă reiese contrariul. Pentru a fi incident acest caz de desființare trebuie să se constate existența unor erori care au influențat soluția procesului .

Potrivit art. 103 C. pr.pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor, în scopul aflării adevărului. Prima instanță a motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal.

Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Astfel, Curtea consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod pr. pen. cu privire la aprecierea probelor, faptele inculpatului fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Inculpatul a negat constant comiterea faptelor, cu excepția faptei de conducerea unui vehicul sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, însă temeinic și legal instanța de fond a înlăturat apărările acestuia, reținând că la dosar există probe certe de vinovăție.

Și prin apelul formulat în cauză inculpatul a negat comiterea faptelor, însă, Curtea constată că nu ne aflăm în situația unui dubiu care să-i profite inculpatului, probatoriul administrat cauzei confirmă fără echivoc că faptele există în materialitatea lor și au fost comise cu vinovăție de către inculpat.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C. B. – T. pe linia traficului de droguri, constând în cumpărarea de la diferiți dealeri din municipiul Timișoara și comercializarea și deținerea în vederea comercializării acestei cantități către diferite persoane, a rezultat din declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului G. A. că a efectuat operațiuni cu droguri de risc de la începutul anului 2013 și până în cursul lunii septembrie 2013, de circa 4,5 kg cannabis, constând în comercializarea acestor substanțe interzise, obținând un câștig ilicit de 25.000 lei, drogurile fiind cumpărate de la inculpatul C. B. – T. zis ,,G.’’ din Timișoara ( f. 455- 462 ds. u.p., f. 51 ds. tribunal ).

Tot astfel, a rezultat și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului S. A. – C. și declarațiile învinuitului și martorului A. A. ( f. 361-365, 547- 551 ds. u.p., f. 56 ds. tribunal ) că inculpatul S. A. – C. a cumpărat în cursul lunii august 2013 circa 400 grame de cannabis cu prețul de 35 lei/gram de la inculpatul C. B.-T., cantitate de droguri pe care a comercializat-o către alți dealeri sau consumatori, printre aceștia aflându-se și martorul A. A..

Deosebit de relevant sub aspectul vinovăției inculpatului apelant este procesul –verbal încheiat de organele de poliție la data de 19.09.2013 cu ocazia supravegherii desfășurării unei tranzacții de droguri de risc (cannabis) între inculpații G. A. și C. B. – T..

Astfel, cu ocazia depistării la data de 18.09.2013, inculpatul G. A. a declarat că dorește să beneficieze de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000 (în prezent art.15 din Lg.143/2000), respectiv să ajute la strângerea mijloacelor de probă pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei de la care a cumpărat drogurile ( f. 455- 457 ds. u.p. ) .

Relativ la fapta de introducere în țară, fără drept, a drogurilor de mare risc, apărarea inculpatului C. B. s-a axat pe ideea că primele declarații date organelor de anchetă penală, la data de 20.09.2013, prin care recunoaște că la data de 16 septembrie 2013, s-a reîntors în țară din G., prin Vama Moravița, cu mașina personală, având asupra sa cantitatea de 3 kg cannabis ascunse într-o valiză cu haine, droguri pe care le-a cumpărat din Salonic, zona Dentropodamo, de la numitul „Breco”, pentru care, inițial, a plătit suma de 4.000 Euro, urmând să achite diferența de preț după vânzarea drogurilor, au fost date sub influența drogurilor și la presiunea psihică exercitată de organelor de anchetă penală.

Curtea reține că în mod corect instanța a respins această apărare în contextul în care declarațiile inculpatului au fost luate în condiții procedurale, cu respectarea tuturor drepturilor inculpatului, declarațiile fiind date în prezența unui apărător legal. Mai mult decât atât, este de reținut că susținerile inculpatului cu privire la introducerea în țară a acestei cantități de cannabis au fost reiterate de inculpat și cu ocazia discutării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, când inculpatul în fața judecătorului și în prezența apărătorului ales, a recunoscut fapta, precizând că își menține declarațiile date în fața procurorului la data de 20 septembrie 2013.Ori, în acest context, este cert că revenirea inculpatului asupra declarațiilor de recunoaștere nu este credibilă și are drept scop sustragerea de la răspunderea penală.

Chiar în ipoteza în care s-ar înlătura declarațiile contestate de inculpat, Curtea nu ar avea nicio justificare să înlăture declarațiile date de inculpat cu ocazia discutării propunerii de luare a măsurii preventive, atunci când inculpatul în condiții de contradictorialitate, oralitate și egalitatea armelor a recunoscut că la data de 16 septembrie 2013, s-a reîntors în țară din G., având asupra sa cantitatea de 3 kg cannabis, cu scopul de a o vinde și că jumătate din cantitatea de cannabis adusă din G. a fost ridicată de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare și cantitatea de 1 kg de cannabis a fost ridicată de organele de poliție la data de 19.09.2013 cu ocazia supravegherii vânzării autorizate dintre inculpatul G. A. și inculpatul apelant.

Împrejurarea dovedită cauzei că urmare a controlului efectuat la . nu a fost depistat cu drogurile, nu poate duce la concluzia inexistenței faptei. Aceasta deoarece, din ansamblul probator rezultă fără echivoc că inculpatul apelant s-a întors în țară din G. la data de 16 septembrie 2013, că inculpatului G. A. a cumpărat constant de la inculpatul C. B. cannabis, că la data de 19 septembrie 2013, inculpatul C. B. – T. a fost surprins în flagrant în timp ce i-a vândut inculpatului G. A. circa 994,2 grame de cannabis, iar cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul unde locuiește, fără forme legale, inculpatul C. B. – T., a fost găsită cantitatea de 1.392,2 grame cannabis (Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 20 09.2013 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.- Cluj-N.) .

Curtea în stabilirea adevărului judiciar și implicit în stabilirea vinovăției inculpatului apelant nu poate face abstracție de declarațiile constante pe care acesta le-a dat în tot cursul procesului penal prin care recunoaște că este consumator de cannabis (drog de risc) și droguri de mare risc (cocaină) și că a deținut astfel de substanțe doar pentru consum propriu.

Având în vedere probele enunțate, Curtea apreciază că s-a dovedit în cauză, fără dubiu, faptul că inculpatul C. B. – T., în data de 16 septembrie 2013, a introdus în țară, fără drept, cantitatea de 3 kg cannabis, transportându-le în vederea vânzării către mai multe persoane, în scopul obținerii unor beneficii materiale importante .

Relativ la critica apelantului inculpat că în mod greșit s-a reținut în cauză atât existența infracțiuni prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 în concurs cu infracțiunea prevăzută de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000, întrucât prima infracțiune este absorbită de infracțiunea mai grea, respectiv infracțiunea prevăzută de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000, Curtea nu o poate admite.

Fapta inculpatului C. B. – T., care din primăvara anului 2013 și până în septembrie 2013, a deținut, în aceeași perioadă, droguri de risc (cannabis) și droguri de mare risc (cocaină) pentru consum propriu, fără drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de deținerea de droguri de risc ( canabis ) pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal în concurs cu infracțiunea de deținerea de droguri de mare risc ( cocaină ) pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Apelantul inculpat C. B. – T. nu a recunoscut comiterea faptei de ultraj nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, apărările acestuia că nu l-a lovit cu mașina pe persoana vătămată D. I. – A. și că aceasta probabil s-a accidentat la genunchi în momentul în care a sărit din echipajul de poliție, nu pot fi primite, fiind infirmate de probele administrate cauzei.

Contrar opiniei inculpatului apelant în cauză nu există nicio contradicție între declarațiile date de persoana vătămată și nici între declarațiile date persoana vătămată și martorii oculari. Dimpotrivă, aceste probe se coroborează între ele și converg la concluzia că în data de 19.09.2013, fiind la volanul mașinii, după realizarea flagrantului organizat de organele de poliție ale Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate - H. în colaborare cu lucrători operativi ai S. Operațiuni Speciale - Timișoara, pentru a scăpa de prindere și imobilizare în trafic, în urma flagrantului, inculpatul a efectuat manevre intenționate prin care a lovit-o pe persoana vătămată D. I. – A., agent de politie la S. Operațiuni Speciale Timișoara, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55 de zile îngrijiri medicale.

Astfel, persoana vătămată în tot cursul procesului penal în declarațiile date organele judiciare- organelor de cercetare penală penală, procurorului, a descris pe larg faptele, cu prezentarea unor amănunte relevante atât pentru stabilirea adevărului în cauză, cât și pentru califiarea declarațiilor sale ca fiind sincere și edificatoare.

În concret, persoana vătămată a descris modul în care inculpatul, aflat la volanul unui autoturism, a fost urmărit și apoi somat de organele de poliție, care au supravegheat tranzacția, să oprească, însă acesta nu a respectat somația, demarând în trombă, pentru ca apoi, la un sens giratoriu, în timp ce autoturismul inculpatului era blocat de echipajele de urmărire în vederea prinderii lui, la somația legală a persoanei vătămate, în calitate de agent de poliție, care era echipat cu vestă de culoare neagră având inscripționat pe față și spate cuvântul „POLIȚIA”, să coboare din mașină în vederea imobilizării și predării, inculpatului aflat la volan, a efectuat o manevră de virare spre dreapta pentru a scăpa din blocajul efectuat de lucrătorii de poliție, moment în care a lovit-o pe partea vătămată în zona genunchiului stâng, cu aceeași parte dreaptă a autoturismului pe care-l conducea ( f. 370, 371-374 ) .

Declarațiile persoanei vătămate se coroborează pe deplin cu depozițiile constante ale martorilor oculari Ș. C., Murgilași I., G. A., care descriu activitatea infracțională desfășurată de inculpat, cu detalierea împrejurărilor în care au avut loc ultragierea persoanei vătămate ( f. 379- 381, 382- 384, 385- 387, f.237, 138, 139 ds. tribunal).

Martorii oculari au confirmat că persoana vătămată în calitate de agent de poliție de la S. Operațiuni Speciale din Timișoara, l-a somat în mod legal pe inculpat să coboare din mașină în vederea imobilizării și predării, fiind totodată și echipat cu vestă de culoare neagră având inscripționat pe față și spate cuvântul „POLIȚIA”. Deși a fost somat în acest fel, agentul de poliție aflându-se în câmpul vizual al inculpatului aflat la volan, respectiv în partea dreaptă față a autoturismului condus de inculpat, acesta din urmă a efectuat o manevră de virare spre dreapta pentru a scăpa din blocajul efectuat de lucrătorii de poliție, moment în care a lovit-o pe partea vătămată în zona genunchiului stâng, cu aceeași parte dreaptă a autoturismului pe care-l conducea, persona vătămată căzând la pământ, moment în care o parte din colegii persoanei vătămate l-au imobilizat pe inculpat, iar ceilalți au transportat-o pe persana vătămată la spital.

Infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal, sub aspectul laturii subiective se săvârșește cu intenție care poate fi directă sau indirectă. Potrivit art.16 alin. 3 lit.b) Cod penal fapta este săvârșită cu intenție indirectă, când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui . Ori, în cauză, în acord cu opinia judecătorul de fond, inculpatul apelant a acționat cu intenție indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv vătămarea corporală a persoanei vătămate, dar, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Prin urmare nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului apelant, întrucât fapta de ultraj nu există sau că n-ar fi fost săvârșită cu vinovăție, astfel cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul C. B. T. . Contrar celor susținute de apărătorul apelantului inculpat, probele administrate sunt lipsite de echivoc, iar declarațiile persoanei vătămate se coroborează cu depozițiile constante ale martorilor oculari Ș. C., Murgilași I., G. A., dar și cu procesul-verbal din data de 19 septembrie 2013 încheiat cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului C. B. T. ( f. 300-304 ds.u.p. ) toate conducând la concluzia certă a vinovăției inculpatului apelant la săvârșirea faptei de ultraj.

Curtea constată că, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că, în data de 19 septembrie 2013 inculpatul apelant a condus, pe raza municipiului Timișoara, un autoturism, fiind sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea acestei faptei, necontestând concluziile buletinul de analiză toxicologică nr.141/T/V din 07 octombrie 2013 a probelor de sânge și urină recoltate de la inculpat, din care rezultă că acesta prezenta urme de metaboliți ai cocainei (ecgoninmetilester, benzoilecgonină – drog de mare risc) și de THC – COOH (metabolit al tetrahidrocanabinolului – drog de risc)- f. 388 ds. u.p.

Curtea apreciază că probele administrate în cauză, astfel cum au fost redate anterior, au scos în evidență vinovăția apelantului inculpat, astfel încât în mod corect instanța de fond a constatat fondate acuzațiile formulate de către Ministerul Public și l-a condamnat pe inculpatul apelant pentru săvârșirea, infracțiunilor de trafic de droguri de risc, introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, deținerea de droguri de risc ( canabis ) pentru consum propriu, fără drept, deținerea de droguri de mare risc ( cocaină ) pentru consum propriu, fără drept, ultraj și conducerea unui vehicul sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, fapte comise în condițiile concursului real de infracțiuni, potrivit art.38 alin. 1 Cod penal.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea reține că inculpatul apelant a săvârșit fapte cu un grad ridicat de pericol social, acesta fiind mărit și prin numărul mare al actelor infracționale săvârșite, prin consecințele pe care le-au produs, de natură să afecteze grav valorile sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea populației, iar modalitățile în care inculpatul a acționat denotă persistență infracțională și oportunitatea aplicării unui tratament sancționator care să corespundă gradului de pericol social al faptelor și periculozității inculpatului, care nu a recunoscut faptele și, deci nu le regretă. .

Din interpretarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 Cod penal rezultă că, operațiunea de individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită ; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, privativă sau neprivativă de libertate și duratei, atât gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a putea fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Curtea de apel, în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepselor aplicate inculpatului nu poate admite criticile formulate în apel privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, care ar impune o reducere a pedepselor. Aceasta deoarece, în contextul concret al cauzei, se consideră că pedepsele aplicate de instanța de fond sunt corecte raportat la varietatea infracțiunilor comise, gravitatea concretă a acestora, evidențiată prin modul de pregătire și punere în practică a activității infracționale, ceea ce a demonstrat o capacitate ridicată de conștientizare a caracterului ilicit al faptelor pe care le comit, dar și a voinței de a le săvârși, aceștia dovedind perseverență infracțională, precum și de profilul socio-moral și de personalitate negative al inculpatului, care nu a recunoscut faptele în contra probelor evidente existente la dosar.

Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și este tânăr, însă aceste împrejurări, singurele elemente pozitive dintre criterii de individualizare a pedepsei, au fost avute în vedere la dozarea pedepsei pentru fiecare infracțiune, astfel că se apreciază că în cauză nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepselor aplicate.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Relativ la aceasta, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului apelant pentru fiecare infracțiune comisă, respectiv, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) Cod penal și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) Cod penal în condițiile art.65 Cod penal pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.35 Cod penal și art.5 Cod penal, pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a), b) și h) Cod penal și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit. a), b) și h) Cod penal în condițiile art.65 Cod penal pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 3 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.5 Cod penal, pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped. de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.5 Cod penal, pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.5 Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.257 al.1 și 4 Cod penal cu aplic.art.5 Cod penal și pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.336 al.2 Cod penal cu aplic.art.5 Cod penal, egale și, respectiv, orientate spre minimul special prevăzut de legea penală, au fost individualizate corect, pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune reflectând just gradul de pericol social al faptei și al inculpatului, care nu a recunoscut faptele și deci nu le regretă.

Curtea apreciază că prin cuantumul pedepsei rezultante aplicate, cu executare în regim de detenție, s-a asigurat pe de o parte, recuperarea socială a inculpatului, iar, pe de altă parte, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, criticile apelantului inculpat sunt nefondate, urmând ca în baza dispozițiile art. 421 pct. 1, lit. b) Cod pr.penală, să se respingă apelul acestuia ca nefondat.

4. În ce privește apelul părții civile D. I. A.:

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect întinderea prejudiciului material suferit de partea civilă, urmare a infracțiuni comise la data de 19 septembrie 2013 de inculpat, iar sub aspectul daunelor morale, în dezacord cu susținerile părții civile, întinderea acestora a fost corect stabilită în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum se va arăta în continuare.

Cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.1.357 comb. cu art. 1.381, art. 1.385 și art. 1.386 din Codul civil și art. 1.391 din Codul civil. Potrivit art. 1.387 din Codul civil în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

În ce privește prejudiciul material întinderea acestuia trebuie dovedit prin probe – martori, înscrisuri. Cât privește prejudiciul moral se reține că, daunele morale se acordă în raport de criteriul gravității prejudiciului moral cauzat părților civile, dar și în raport de criteriul echității – în funcție de care indemnizația ( despăgubirea ) trebuie să fie rațională, echitabilă, încât să asigure efectiv o compensare suficientă, iar, nu exagerată, a prejudiciului moral cauzat.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea caracterului uman și a reacțiilor sale. De aceea referitor la daunele morale nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Este adevărat că suferința pricinuită prin vătămarea corporală gravă a victimei nu poate fi compensată prin nicio valoare materială, însă trebuie estimată de la caz la caz, în funcție de vârsta victimei, mediul din care provine, starea materială, numărul de îngrijiri medicale, gravitatea leziunilor suferite, măsura în care viața socială, familială a victimei a fost afectată.

Revenind la cauza de față se reține că persoana vătămată D. I. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune materiale și 30.000 euro daune morale, iar prin apelul formulat în cauză partea civilă critică sentința penală atacată doar sub aspectul cuantumului daunelor morale, susținând, în esență, că daunele morale acordate de instanța de fond nu sunt de natură a acoperii întreg prejudiciul cauzat prin fapta ilicită comisă de inculpatul C. B. T. .

Din probele administrate în cauză rezultă, fără echivoc, că în data de 19 septembrie 2013 inculpatul C. B. – T. a pricinuit persoanei vătămate D. I. A. o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare un număr de 55 de zile de îngrijiri medicale.

Referitor la cuantumul daunelor morale acordate părții civile instanța de apel reține că în cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea acestora, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Curtea de apel constată, în raport de toate circumstanțele cauzei și în vederea respectării principiului proporționalității și nevoia socială, repere consacrate de jurisprudența CEDO, că acordarea sumei de 5.000 de euro cu titlu de daune morale părții civile reprezintă o reparație corespunzătoare, nefiind justificată majorarea cuantumului acestora în sensul solicitat de către partea civilă.

Curtea precizează că partea civilă este total îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru daune morale, fiind fără echivoc faptul că victimei i s-a cauzat un prejudiciu moral, decurgând din leziunile suferite în urma accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului, din internarea sa în spital pentru o perioadă destul de îndelungată, din suferințele fizice inerente leziunilor, din intervențiile chirurgicale suferite și tratamentele ulterioare urmate de partea civilă pentru vindecare, care au necesitat în total un număr de 55 de zile de îngrijiri medicale.

Probele dosarului dovedesc, în adevăr, că anterior accidentului persoana vătămată, care este un tânăr în vârstă de 26 de ani la momentul incidentului, avea o viață socială activă, practicând sport, pentru ca ulterior accidentului, acesta nu numai că a suferit mai multe internări și o intervenție chirurgicală, dar o perioadă de timp nu mai putut participa la viața socială, date ce dovedesc faptul că persoanei vătămate i-a fost schimbat întregul mod de viață, ce constituie un prejudiciu de agrement. Însă, pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că la stabilirea daunelor morale trebuie să se aibă în vedere ca suma acordată să nu reprezinte nici o „amendă excesivă” pentru autorul prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru partea civilă.

În cauză, date fiind elementele concrete, astfel cum au fost relevate anterior și având în vede că despăgubirile materiale pentru daune morale trebuie astfel stabilite încât să compenseze suferințele părții civile, să fie de natură a crea acesteia o situație mai ușoară, se apreciază că acordarea sumei de 5.000 euro persoanei vătămate este proporțională, adecvată și suficientă în raport cu traumele suferite de partea civilă.

Așa fiind, în raport cu amploarea reală a prejudiciului cauzat părții civile și a strictei echivalării în drepturi bănești, se apreciază că obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 euro către partea civilă, cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevederilor art. 19 Cod pr.p. și art. 1.357 comb. cu art. 1.381, art. 1.385, art. 1.386, art. 1.391 și art. 1.387 din Codul civil .

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală va admite apelul formulat de inculpatul S. A. C., va desființa în parte sentița penală atacată numai sub aspectul duratei termenului de supraveghere ce constituie durata suspendării executării pedepsei în privința inculpatului S. A. C. și se va stabilii la 4 ani termenul de supraveghere ce constituie durata suspendării executării pedepsei în privința inculpatului S. A. C., potrivit art. 92 din Codul penal.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod proceudră penală se vor respinge ca nefondate apelurile formulate de partea civilă D. I. A. și inculpații C. B. T. și N. D. V., iar în baza art. 415 din Codul de procedură penală se va lua act de retragerea apelului formulat de inculpatul G. A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligată partea civilă D. I. A. și inculpatul C. B. T. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligat inculpatul G. A. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel și inculpatul N. D. V. la plata sumei de 175 lei, cu același titlu.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți vor fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției .

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE :

Admite apelul formulat de inculpatul S. A. C. împotriva sentinței penale nr. 326 din 14 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul H., Secția Penală în dosar nr._ și în consecință:

Desființează în parte sentița penală atacată numai sub aspectul duratei termenului de supraveghere ce constituie durata suspendării executării pedepsei în privința inculpatului S. A. C. și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

Stabilește la 4 ani termenul de supraveghere ce constituie durata suspendării executării pedepsei în privința inculpatului S. A. C., potrivit art. 92 din Codul penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondate apelurile formulate de partea civilă D. I. A. și inculpații C. B. T. și N. D. V. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 415 din Codul de procedură penală ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul G. A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe partea civilă D. I. A. și inculpatul C. B. T. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe inculpatul G. A. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel și pe inculpatul N. D. V. la plata sumei de 175 lei, cu același titlu.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți vor fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, după cum urmează:

- suma de 300 lei, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. A.,

- suma de câte 75 lei, onorariu parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți S. A. C. și N. D. V..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12 februarie 2015.

Președinte,Judecător,

S. TrifGheorghe L. O.

Grefier,

C. M. N.

Red. / Tehnored. S.T.

2 ex./ 10.03.2015

Jud. fond C. A. D.

← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 244/2015. Curtea... →

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA