Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 748/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 748/A/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol apelul declarat de inculpatul C. G. R. împotriva sentinței penale nr.682/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant C. G. R., asistat de apărătorul ales, avocat S. D..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat S. D. apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. G. R., depune la dosar motive de apel și împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. D. apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. G. R., solicită admiterea apelului. Arată că apelul vizează doar pedeapsa complementară aplicată de Judecătoria D.. Apreciază că pedeapsa complementară de doi ani de interzicere a dreptului de a conduce autovehicule este exagerată datorită faptului că în articolul în care este incriminată fapta nu este în mod expres obligativitatea aplicării unei pedepse complementare. În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului se arată că acesta a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, este la prima tangență cu legea penală. De asemenea, mai arată că fapta a fost săvârșită în 2014 și de un an de zile inculpatul nu beneficiază de dreptul de a conduce un autovehicul.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea apelului declarat de inculpat și înlăturarea pedepsei complementare cât și a pedepsei accesorii având în vedere fapta care a fost comisă, urmările acesteia și faptul că judecătorul de fond a dispus o soluție de sancționare cu amendă și anularea permisului în conformitate cu dispozițiile legale, în condițiile în care inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Inculpatul apelant C. G. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 682/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria D., în baza disp. art.335 alin. 2 C.p. cu aplic. art.396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. G. R. (fiul lui N. și L., născ. la 27.09.1982 în ., domiciliat în mun.Hunedoara, ., ..B, ., cetățean român, necăsătorit, are trei copii minori, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de muncă, fără ocupație, identificat cu C.I. . nr._, CNP-_, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1.350 lei amendă (135 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile –amendă fiind de 10 lei), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza disp. art.67 alin. 2 C.p. rap. la art.66 alin. 1 lit. i C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 (doi) ani.
S-a făcut aplicarea disp. art.65 alin. 1 C.p. cu ref. la art.66 alin. 1 lit. i C.p., interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art.63 alin. 1 C.p. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării, cu rea – credință, a pedepsei amenzii respectiv disp. art.559 alin. 1 C.p.p. referitoare la obligația de a depune recipisa de plată integrală a amenzii, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus comunicarea hotărârii, la data rămânerii definitive, șefului serviciului poliției rutiere din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Hunedoara care va proceda la anularea permisului de conducere al inculpatului, conform prevederilor art.114 alin. 1 lit. b din O.U.G.nr.195/2002, republic. respectiv art.203 alin. 1 lit. a, alin. 3 și 4 din H.G.nr.1391/2006.
În baza disp. art.398 C.p.p. rap. la art.274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la 200 (douăsute) lei cheltuieli judiciare către Stat.
În considerente judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.4739/P/2014 din data de 14.05.2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria D. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. G. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin. 2 C.p.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare în sarcina inculpatului, următoarea situație de fapt: în data de 13.09.2014, în jurul orei 0010 a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare P2427 AM pe drumurile publice din loc.I., jud.Hunedoara, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru perioada 11.09._15.
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: proces – verbal de constatare încheiat de organele de poliție (f.nr.6 d.u.p), fișă rezultat etilotest Drager (f.nr.7 d.u.p.), proces – verbal de constatare a contravenției (f.nr.8 d.u.p.), dovadă de circulație (f.nr.10 d.u.p.) și declarațiile inculpatului (f.nr.12, 16, 17, 20 d.u.p.).
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
În ședința publică instanța, potrivit disp. art.374 alin. 4 C.p.p., a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a unor eventuale înscrisuri prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducând totodată la cunoștința inculpatului și conținutul disp. art.396 alin. 10 C.p.p.
Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea, adică săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (f.nr.20).
Astfel fiind, s-a procedat la audierea inculpatului, potrivit disp. art.378 – art.379 rap. la art.375 alin. 1 C.p.p., cele declarate fiind consemnate în proces – verbal aparte de ascultare, atașat la dosarul cauzei (f.nr.18).
În raport de declarația inculpatului, care a recunoscut în totalitate învinuirea, adică săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 alin. 2 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p. s-a admis cererea formulată privind aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, sens în care a procedat la demararea cercetării judecătorești potrivit procedurii prev. de art.377 C.p.p.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a reținut în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
La data de 13.09.2014, în jurul orelor 0:10, inculpatul a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare P2427 AM pe drumurile publice din loc.I., jud.Hunedoara fiind oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere. La solicitarea organelor de poliție inculpatul nu a fost în măsură să prezinte permisul de conducere susținând că nu îl are asupra sa. În urma verificării situației permisului de conducere în bazele de date ale poliției s-a constatat că acesta a fost suspendat pe o perioadă de 120 de zile, respectiv din data de 11.09.2014 până în data de 08.01.2015.
Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul avea cunoștință despre această sancțiune întrucât cu ocazia reținerii permisului de conducere i-a fost eliberată o dovadă cu drept de circulație pentru 15 zile, valabilă până în data de 10.09.2014 (f.nr.9, 10).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, declarând că s-a aflat într-o situație de urgență și a trebuit să se deplaseze în loc. B. Mureșană.
Probele administrate în cursul urmăririi penale s-au coroborat cu declarațiile inculpatului date atât în fața organului de urmărire penală (f.nr.27, 28, 34 - 38 d.u.p) cât și în fața instanței, cu ocazia cercetării judecătorești (f.nr.18), acesta recunoscând săvârșirea faptei.
În drept, fapta inculpatului C. G. R. care, în data de 13.09.2014, în jurul orei 0010 a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare P2427 AM pe drumurile publice din loc.I., jud.Hunedoara, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru perioada 11.09._15, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art.335 alin. 2 C.p.
Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiunea prev. și ped. de art.335 alin. 2 C.p. și a fost săvârșită de inculpat, instanța a făcut aplicarea disp. art.396 alin. 2 C.p.p., pronunțând condamnarea acestuia.
La stabilirea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 C.p., raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gravitatea infracțiunilor și periculozitatea inculpatului, prin aplicarea următoarelor criterii: împrejurările si modul de comitere a infracțiunii precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valorile sociale ocrotite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit, natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala si sociala.
Astfel, întrucât inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea, adică săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p., acesta a beneficiat de prevederile art.396 alin. 10 C.p.p., în sensul că, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșite, se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii respectiv cu ¼ în cazul amenzii.
Instanța a constatat că în cauza penală nu sunt incidente circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului.
Pentru motivele de mai sus, instanța, ținând seama de modalitatea concretă de executare a activității infracționale, de circumstanțele reale ale comiterii faptei precum și față de împrejurarea că gradul de pericol social al faptei este unul relativ scăzut, a optat pentru pedeapsa amenzii, considerând că această pedeapsă este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării, îndeplinind și scopul preventiv.
În acest sens instanța a avut în vedere împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate redusă (fiind vorba despre o infracțiune de pericol și nu de una de rezultat), apreciind că, sub aspectul pericolului social, se impune a se face diferență între conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere (infracțiune prev. de art.335 alin. 1 N.C.P.) și infracțiunea dedusă judecății, și anume, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (art.335 alin. 2 N.C.P.).
La individualizarea pedepsei amenzii aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere disp. art.61 alin. 2, 3, 4 și 6 C.p., potrivit cărora, cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor – amendă. Suma corespunzătoare unei zile – amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor – amendă, care este cuprins între 30 zile și 400 zile.
În privința limitelor speciale ale zilelor – amendă s-a reținut că acestea sunt cuprinse între 180 și 300 de zile – amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, ipoteză care se regăsește în cauza penală de față, în condițiile în care, potrivit disp. art.335 alin. 2 C.p., infracțiunea dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Făcând aplicarea textului de lege anterior enunțat, instanța a stabilit cuantumul unei zile – amendă la valoarea minimă prevăzută de lege, și anume 10 lei, având în vedere faptul că inculpatul nu este încadrat în muncă, nu are ocupație însă are trei copii minori în întreținerea sa (f.nr.3).
În privința numărului zilelor – amendă instanța a stabilit un nr. de zile egal cu minimul special prev. de art.61 alin. 4 lit. c C.p. (și anume, 180 zile), ținând cont de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală (conform fișei de cazier judiciar – f.nr.11).
Astfel, limita specială de 180 de zile închisoare, prev. de art.61 alin. 4 lit. c C.p. a fost redusă cu ¼ ca urmare a aplicării în cauză a disp. art.396 alin. 10 C.p.p., având în vedere în acest sens și disp. art.61 alin. 6 C.p., potrivit cărora, fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei se aplică asupra limitelor speciale ale zilelor – amendă prev. de art.61 alin. 4 C.p.
Prin urmare, cele 180 de zile - amendă au fost reduse cu ¼, adică la 135 zile – amendă iar acestea au fost înmulțite cu suma corespunzătoare unei – zile amendă, adică cu 10 lei, rezultând astfel un cuantum al amenzii de 1.350 lei care a fosz aplicată inculpatului, cu executare efectivă, instanța apreciind că, devreme ce a optat pentru pedeapsa amenzii și nu pentru cea a închisorii, o eventuală aplicare a disp. art.83 C.p. cu privire la amendă (în sensul amânării executării acesteia) ar reprezenta o indulgență excesivă și care nu se justifică față de infracțiunea săvârșiră, context în care instanța nu a primit solicitarea formulată în acest sens de apărătorul ales al inculpatului.
Având în vedere natura infracțiunii și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, conform disp. art.67 alin. 2 C.p. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art.66 alin. 1 lit. i C.p., și anume, interzicerea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 2 ani.
Reținând că, potrivit disp. art.65 alin. 1 C.p., pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin. 1 lit. a, b și d – o C.p., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, s-a făcut și aplicațiunea disp. art.65 alin. 1 C.p. cu ref. la art.66 alin. 1 lit. i C.p. aplicându-se inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
Totodată, instanța a pus în vedere inculpatului disp. art.63 alin. 1 C.p. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării, cu rea – credință, a pedepsei amenzii precum și cele ale art.559 alin. 1 C.p.p. referitoare la obligația de a depune recipisa de plată integrală a amenzii, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. G. R..
Prin apărătorul ales inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, înlăturarea pedepsei complementare și a celei accesorii.
În motivarea apelului s-a arătat că pedeapsa complementară de doi ani de interzicere a dreptului de a conduce autovehicule este exagerată datorită faptului că în articolul în care este incriminată fapta nu este în mod expres obligativitatea aplicării unei pedepse complementare. În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului se arată că acesta a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, este la prima tangență cu legea penală. De asemenea, se mai arată că fapta a fost săvârșită în 2014 și de un an de zile inculpatul nu a beneficiat de dreptul de a conduce un autovehicul.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpatul C. G. R. este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută și însușită de către inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției.
Astfel, s-a reținut că la data de 13.09.2014, în jurul orelor 0:10, inculpatul a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare P2427 AM pe drumurile publice din loc. I., jud. Hunedoara fiind oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere. La solicitarea organelor de poliție inculpatul nu a fost în măsură să prezinte permisul de conducere susținând că nu îl are asupra sa. În urma verificării situației permisului de conducere în bazele de date ale poliției s-a constatat că acesta a fost suspendat pe o perioadă de 120 de zile, respectiv din data de 11.09.2014 până în data de 08.01.2015.
Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul avea cunoștință despre această sancțiune întrucât cu ocazia reținerii permisului de conducere i-a fost eliberată o dovadă cu drept de circulație pentru 15 zile, valabilă până în data de 10.09.2014 (f.nr.9, 10).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, declarând că s-a aflat într-o situație de urgență și a trebuit să se deplaseze în loc. B. Mureșană.
Încadrarea juridică dată faptei este legală, iar instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului, în raport și de poziția sa procesuală de recunoaștere a faptei.
Cu toate acestea, în mod nejustificat și insuficient motivat, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit.i C.pen. și, corelativ, și pedeapsa accesorie prev. de art.65 alin. 1 C.p. cu ref. la art.66 alin. 1 lit. i C.p., interzicând inculpatului, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.
Față de fapta săvârșită, gravitatea redusă a acesteia și poziția procesuală a inculpatului precum și de pedeapsa principală aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, nu se impunea aplicarea unei pedepse complementare și deci și a unei pedepse accesorii, astfel că acestea vor fi înlăturate.
Față de cele expuse Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite ca fondat apelul declarat de inculpatul C. G. R..
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul C. G. R. împotriva sentinței penale nr.682/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar penal nr._ .
Desființează sentința atacată sub aspectul aplicării pedepselor accesorii și complementare și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Înlătură pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului constând în interzicerea dreptului prevăzut de art.66 alin. 1 lit.i C.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier,
D. M.
Red./tehn./DG
2ex./23.09.2015
Jud.fond A. S.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 742/2015. Curtea... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
