Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 149/A/2015

Ședința publică de la 12 Februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: L. C.

Judecător: A. L.

Grefier: I. M.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:

Procuror: A. F.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.1850/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat G. M., aflat în stare de detenție, asistat de apărătorul său ales, avocatul T. N. și de avocata T. C., care se prezintă în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocatului T. C., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocatul T. N., apărător ales al inculpatului intimat G. M., arată că depune la dosarul cauzei copia adresei către P. de pe lângă Judecătoria A.. Apărătorul precizează că persoana vătămată și-a retras plângerea împotriva inculpatului, astfel că nu mai subzistă infracțiunea de distrugere.

Avocata T. C., care se prezintă pentru inculpatul intimat G. M., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocatului T. C., solicită instanței să ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu.

Instanța ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu și dispune aplicarea Protocolului.

Instanța îi pune în vedere inculpatului intimat G. M. că are dreptul de a da declarație în cauză.

Instanța îl întreabă pe inculpatul intimat G. M. dacă dorește să dea declarație.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul intimat G. M. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să facă precizări suplimentare.

Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta Parchetului precizează faptul că retragerea plângerii nu are relevanță raportat la obiectul cu care a fost sesizată instanța.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A., așa cum a fost formulat și motivat în scris, precizând că sentința penală atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Reprezentanta Parchetului arată că, în mod greșit, instanța fondului a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de inculpat cu reprezentantul Parchetului care a instrumentat cauza, întrucât motivele respingerii acordului sunt netemeinicie și nelegale.

Reprezentanta Parchetului arată că într-o primă etapă a sentinței se face vorbire de faptul că nu s-au prezentat starea de fapt și probațiunea legată de o infracțiune, precizând că, cu toate acestea, instanța arată în final că nu va ține cont de această împrejurare, întrucât a regăsit printre actele de la dosar probele pe care se bazează învinuirea, fiind vorba de săvârșirea infracțiunii de conducere cu alcoolemie și prin urmare arată că nu din acest motiv va dispune restituirea cauzei la procuror, ci instanța apreciază că s-ar fi impus raportat la faptele comise și aplicarea pedepselor complementare și accesorii.

Reprezentanta Parchetului susține că această interpretare este nelegală, întrucât aplicarea unei pedepse complementare nu este obligatorie raportat la natura infracțiunilor comise, fiind o chestiune de apreciere. Ori față de această împrejurare, reprezentanta Parchetului susține că se poate aprecia că nu se impun aplicarea în sarcina inculpatului a pedepselor complementare. Reprezentanta Parchetului susține că din acest motiv că nu s-au aplicat inculpatului pedepse complementare și accesorii, instanța nu trebuia să restituie acordul.

Cu referire la acea pedeapsă accesorie care era obligatoriu a fi aplicată urmare a revocării suspendării condiționate anterioare, reprezentanta Parchetului consideră că aceasta operează de drept și nu se impunea restituirea acordului din acest motiv.

Concluzionând, reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului și să se acorde semnificație acestui acord cu care a fost învestită instanța, solicitând condamnarea inculpatului conform celor susținute în acord.

Avocatul T. N., apărător ales al inculpatului intimat G. M., în baza art. 488/1 pct. 4) lit. c) C.pr.pen., solicită admiterea apelului declarat de parchet împotriva soluției pronunțată de instanța de fond prin care s-a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, desființarea sentinței penale atacate, admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției și aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 486 C.pr.pen., întrucât toate faptele au fost clar descrise în acord, nu există probleme în ce privește probațiunea cu privire la acestea, iar inculpatul a recunoscut faptele.

Inculpatul intimat G. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele, știe că a greșit și a recunoscut. Inculpatul solicită aplicarea unei pedepse mai mici, precizând că are 2 copii minori.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 1850/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ s-a dispus, în baza art. 485 alin. 1 lit. b C.pr.pen. respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul penal nr. 1907/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., între P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. M. – fiul lui M. și A. născut la data de 10.02.1971 în A. jud. A., cetățean român, studii 10 clase și școala profesională, domiciliat în Lopadea Nouă ., jud. A., deținut în Penitenciarul A., CNP_, privind infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev de art. 336 alin 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prev de art. 335 alin 2 Cod penal și de distrugere, prev de art. 253 alin 1 Cod penal și a fost trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

În baza art. 399 alin 1 C.pr.pen a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:

La data de 07.07.2014 a fost sesizată Judecătoria A. cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. M. – fiul lui M. și A. născut la data de 10.02.1971 în A. jud. A., cetățean român, studii 10 clase și școala profesională, domiciliat în Lopadea Nouă ., jud. A., deținut în Penitenciarul A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev de art. 336 alin 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prev de art. 335 alin 2 Cod penal și de distrugere, prev de art. 253 alin 1 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 28.11.2014 sub nr. dosar _ .

Prin acordul de recunoaștere s-a reținut în esențăcă la data 05.10.2014 inculpatul a distrus poarta persoanei vătămate Komiveș K. Ș., legând-o de autoturismul său și trăgând-o jos, distrugând poarta și stâlpii de susținere ai acesteia; la data de 31.10.2014 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge și având permisul anulat conform sentinței penale nr. 785/30.05.2012 a Judecătoriei A..

Pentru dovedirea stării de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă:

proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante
declarații inculpat
declarații persoane vătămate Komiveș K. Ș. și B. S.
proces verbal de cercetare la fața locului pentru fapta de distrugere
declarație martor M. C.
declarație martor M. A.
declarație martoră G. E.
declarație martor Szocs R.
declarație martor Suto A.
declarație martor Perhat G.
declarație martor Suto Ș.
declarație martor S. Femler A.
declarație martoră B. Brigita A.
declarație martor B. I.
declarație martor B. D.
declarații martori Komiveș K. E. și Komiveș K. Ș.
declarație martor B. D.
declarații martori L. E., N. A., Szekely L.
proces verbal de verificare privind permisul de conducere al inculpatului

Analizând condițiile de admisibilitate a acordului de recunoaștere a vinovăție prev. de art. 480 – 482 Cod. pr. pen. instanța a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate.

Prin ordonanța din 04.11.2014 a fost pusă în mișcarea a acțiunea penală de către Ministerul Public cu privire la săvârșirea infracțiunilor de distrugere, violare de domiciliu, amenințare, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prev. de art. 253 alin.1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., 224 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., 206 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., art. 336 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., art. 336 alin. 2 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P. cu ref. la art. 43 alin. 1 Cod P., cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod P..

La data de 25.11.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în cauză cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu reținându-se patru infracțiuni în sarcina inculpatului, cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu și amenințare persoanele vătămate au arătat că-și retrag plângerea prealabilă formulată; ca urmare acordul de recunoaștere a fost încheiat privitor la infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat precum și pentru infracțiunea de distrugere.

Raportat la infracțiunile cu privire la care a fost încheiat acordul, din conținutul acestuia rezultă suficiente date cu privire la infracțiunile de distrugere prev. de art. 253 alin.1 Cod P. și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prev de art. 335 alin 2 Cod penal.

Deși în ce privește însă infracțiunea prev de art. 336 alin 1 Cod penal, procurorul în conținutul acordului încheiat, s-a rezumat a arăta la momentul descrierii situației de fapt reținute, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge analizând întreg materialul probator administrat în dosarul nr. 1907/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., instanța a constat că în urma testării cu aparatul etilotest, a rezultat valoarea de 1,13 mg alcool pur în aerul expirat (rezultat alcooltest fila 57 dos.u.p); iar la momentul recoltării primei probe biologice valoarea alcoolemiei era de 2,25 g ‰.

Instanța a apreciat în consecință, că și în ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sângeprev de art. 336 alin 1 Cod penal rezultă suficiente date cu privire la săvârșirea acesteia.

Acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în prezența apărătorului ales al inculpatului, respectându-se dispozițiile art. 480 alin 2 Cod. pr. pen. și a fost avizat de către P.-procurorul P. de pe lângă Judecătoria A. în conformitate cu art. 478 alin. 2 Cod. pr. pen.

Instanța ascultând inculpatul în conformitate cu dispozițiile art. 484 alin 2 Cod. pr. pen. a constatat în mod direct în ședință publică, că acesta a consimțit în mod liber și conștient la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, recunoscând săvârșirea faptelor, fiind de acord cu încadrarea juridică și cu pedeapsa stabilită.

Analizând probele administrate în dosarul nr. 1907/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. instanța a reținut că în data 05.10.2014 inculpatul, pe fondul consumului de alcool și de asemenea pe fondul unor conflicte anterioare cu persoana vătămată Komives K. Ș., a distrus poarta aparținând acesteia, legând-o de autoturismul său și trăgând-o, distrugând astfel atât poarta cât și stâlpii de susținere ai acesteia; ulterior, la data de 31.10.2014 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ prin satul B. județul A., de la barul din localitate, unde a consumat băuturi alcoolice, până la la domiciliul soacrei sale B. S. apoi la domiciliul numitului Szekely L., consumând și aici alcool, ulterior conducând din nou autoturismul până în extravilanul localității B. pe drum public și pe hotar, revenind apoi în . tot de către inculpat, după care, în timp ce se îndrepta către domiciliu, inculpatul a fostoprit de organele de poliție; inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge respectiv de 2,25 g ‰ la momentul recoltării primei probe biologice și avea de asemenea permisul anulat fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 785/30.05.2012 a Judecătoriei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 alin 1 din OUG 195/02.

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o concentrație de 1,13 mg alcool pur în aerul expirat (rezultat testare- fila 57dos.u.p), la Spitalul Municipal A. fiindu-i recoltate două probe de sânge, stabilindu-se că, la ora 17,53, avea o alcoolemie de 2,25 gr ‰, iar valoarea celei de-a doua probe recoltate o oră mai târziu fiind de 2,10 gr ‰ (buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2980, 2981/IX - fila 62 dos.u.p).

Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Fapta inculpatului G. M. care în data de 31.10.2014 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,25 g ‰ la momentul recoltării probelor biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, prev. și ped. de art. 336 alin.1 din Codul Penal cu aplic art. 41 alin 1 Cod penal

Fapta aceluiași inculpat de a conduce la data de 31.10.2014 autoturismul pe drumurile publice având permisul anulat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de art. 336 alin.2 din Codul Penal cu aplic art. 41 alin 1 Cod penal

Fapta inculpatului care la data de 05.10.2014, a distrus poarta aparținând persoanei vătămate Komives K. Ș., precum și stâlpii de susținere ai acesteia, legând-o de autoturismul său și trăgând-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „distrugere” prev. și ped de art. 253 alin.1 Cod P. aplic art. 41 alin 1 Cod penal.

Inculpatul a acceptat încadrarea juridică a faptelor expuse mai sus, fapte pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa.

Analizând acordul încheiat sub aspectul individualizării pedepsei instanța a reținut următoarele:

Sesizarea instanței printr-un acord de recunoaștere a vinovăției nu înlătură dreptul acesteia de a aprecia asupra corectei individualizări a pedepsei, singura interdicție prevăzută de art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen. constând în imposibilitatea instanței de a crea inculpatului o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord.

Potrivit art. 482 lit. h Cod. pr. pen. acordul trebuie să cuprindă felul și cuantumul precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire a care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat.

Raportat la pedeapsă instanța a constat că pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite a fost aplicată pedeapsa principală a închisorii în limitele prevăzute de lege și într-un cuantum apreciat de instanță ca fiind suficient (raportat la criteriile prevăzute de art. 74Cod penal)

Instanța a constat că acordul a fost încheiat doar sub aspectul pedepsei principale și a modalității de executare, inculpatul fiind de acord cu pedepsele stabilite, respectiv:

 1 și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 336 alin. 1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P.

 9 luni închisoare pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prev de art. 335 alin. 2 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P.

 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev de art . art. 253 alin.1 Cod P. cu aplic. art 41 alin.1 Cod P.,

pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare; urmând ca în baza art. 15 alin. 2 rap la art 83 Cod P. 1969 să se dispună revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 785/2012 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012 și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare .

Din împrejurările concrete ale cauzei, raportat la persoana inculpatului și la modul de săvârșire al faptelor precum și nu mai puțin chiar la modalitatea de executare a pedepsei – în penitenciar – instanța a apreciat ca fiind necesară aplicarea pedepselor complementare și accesorii.

Atât circumstanțele personale ale inculpatului:

este cunoscut ca fiind o persoană violentă atunci când se află sub influența alcoolului, din declarațiile martorilor audiați reieșind starea de temere pe care inculpatul o provoacă în comunitate, inclusiv familiei sale,
multitudinea de dosare penale finalizate ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate de persoanele vătămate – nu mai puțin în prezenta cauză patru persoane vătămate și-au retras plângerile prealabile referitor la infracțiunea de violare de domiciliu
antecedența penală a inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru o infracțiune intenționată, de aceeași natură cu una dintre cele cu privire la care s-a încheiat prezentul acord – respectiv conducerea unui vehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală – 336 alin 1 Cod penal),

cât și natura și modul de săvârșire al faptelor (în plină zi, autoturismul fiind condus pe o distanță relativ mare, pe drumurile publice din . orice moment un accident, pe fondul consumului de alcool – deși este conștient inculpatul de comportamentul pe care-l are după ce consumă alcool, așa cum de altfel a recunoscut și în fața instanței – cunoscând că are permisul anulat și teoretic fiind în cunoștință de cauză și sub aspectul urmărilor pe care le are conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice dat fiind condamnarea sa anterioară), fără a avea vreo reținere față de faptul că existau martori (și se referă instanța la infracțiunea de distrugere reținută în sarcina sa), pe fondul unor neînțelegeri anterioare existente între inculpat și persoana vătămată Komives K. S., reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante și duc, în opinia instanței, la concluzia existenței fără niciun fel de dubiu a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturi prev de art. 66 alin 1 lit. a și b Cod penal.

Prin urmare, a apreciat instanța că procurorul ar fi trebuit să ajungă la un acord inclusiv sub aspectul pedepselor complementare și implicit a celor accesorii. Cu atât mai mult raportat la modalitatea de executare – executare efectivă a pedepsei în penitenciar –instanța a apreciat că este nedemn inculpatul de a exercita drepturile sus menționate, prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a și b Cod penal.

În plus, raportat la starea tensionată, recunoscută de altfel de ambele părți, existentă între inculpat și persoana vătămată Komives K. Ș., s-a arătat că ar fi fost oportună și necesară aplicarea pedepsei complementare prev de art. 66 lit. n Cod penal, respectiv a interzicerii dreptului de a comunica cu persoana vătămată și cu membrii familiei acestuia, tocmai pentru a evita ca după executarea pedepsei de către inculpat, să se creeze noi tensiuni între aceștia.

În plus s-a arătat că acordul încheiat nu face nici o referire sub aspectul pedepsei accesorii aplicate prin aceeași sentință, pedeapsă accesorie intrată în puterea lucrului judecat, care în cazul revocării se va executa pe perioada pentru care a fost aplicată pedeapsa principală a închisorii, respectiv 1 an și 4 luni și pe care instanța, la pronunțarea unei soluții de condamnare în condițiile admiterii acordului nu poate omite a o aplica.

Nefiind însă menționată în acord în mod expres și executarea acestei pedepse accesorii, instanța nu poate considera că inculpatul a cunoscut că o va executa și implicit că a consimțit în mod liber și conștient la aceasta.

Instanța a constat că inculpatul a fost reținut prin ordonanță de către organele de cercetare penală în data de 03.11.2014 pe o durată de 24 de ore și arestat preventiv ulterior, la data de 04.11.2014, pe o durată de 30 zile, prin încheierea de ședință din data de 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A..

Întrucât inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, s-a arătat că pericolul de a săvârși alte infracțiuni se menține și în prezent; astfel că este în continuare necesară, justificată și proporțională măsura arestării preventive luată față de inculpat.

Împotriva acestei soluții a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria A. solicitând desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției. În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că în mod nelegal a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției deoarece nu se putea pretinde acordul inculpatului asupra unor elemente care operează de drept, cum este executarea pedepselor accesorii după revocarea suspendării executării pedepsei și, pe de altă parte, aplicarea pedepselor accesorii și complementare nu era obligatorie pentru infracțiunile pentru care a intervenit acordul.

Deliberând asupra apelului, prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:

Prin acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria A. și G. M. inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 și 43 alin.1 Cod penal, 335 alin.1 cu art. 41 alin.1 și 43 alin.1 cod penal și art. 253 alin.1 Cpod penal cu art. 41 alin.1 li 43 alin.1 din codul penal. Totodată inculpatul a acceptat pedepsele stabilite pentru infracțiunile susmenționate.

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală instanța de fond poate respinge acordul de recunoaștere a vinovăției dacă apreciază că soluția cu privire s-a ajuns la acord este „ nejustificate de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului”.

Instanța nu a avut obiecțiuni în ce privește cuantumul pedepsei principale cu privire la care s-a ajuns prin acordul de recunoaștere a vinovăției, susținând doar că se impunea aplicarea de pedepse complementare și accesorii.

Legiuitorul nu prevede o limitare a aprecierii instanței asupra caracterului „nejustificat de blând al soluției” în raport de pedeapsa principală ceea ce face, ca de principiu, să fie admisibilă intervenția instanței și în ce privesc pedepsele accesorii și complementare.

În speță, potrivit dispozițiilor legale, nu era obligatorie aplicarea de pedepse accesorii și complementare pentru nici una dintre infracțiunile care au făcut obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției.

Lipsa unei dispoziții imperative cu privire la aplicarea pedepselor accesorii și complementare impune celui chemat să dea soluția un examen de oportunitate. În speță parchetul, cu ocazia acordului de mediere, evaluând această oportunitate a apreciat că nu este necesară aplicarea pedepselor complementare și accesorii.

Judecătorul fondului investit cu verificarea acordului de recunoaștere a vinovăției este îndreptățit să realizeze o evaluare de oportunitate însă aceasta trebuie dublată de una de proporționalitate. Pentru a permite procurorului o marjă de apreciere, specifică oricărei individualizări, legea a impus ca judecătorul fondului să poată cenzura această apreciere doar în caz de gravă disproporție.

In speță nu ne aflăm în fața unei astfel de disproporție vădită între soluția adoptată și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat ori periculozitatea acestuia. Curtea remarcă faptul că inculpatul a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, relațiile acestuia cu persoanele vătămate au fost conciliate, acestea retrăgându-și plângerea penală pentru două infracțiuni ( violare de domiciliu și amenințare) astfel că soluția de condamnare cu închisoare cu executare pentru infracțiunile pentru care s-a realizat acordul este justă și proporțională.

Neaplicarea pedepselor complementare și accesorii nu este de natură să conducă la imposibilitatea realizării scopului pedepsei astfel cum este el reglementat de art. 3 din Legea254/2013.

Nici obiecțiunile instanței de fond referitoare la omisiunea inserării în acord a mențiunii referitoare la revocarea suspendării inclusiv a pedepselor accesorii aplicate prin sentința penală nr. 785/2012 a Judecătoriei A. nu sunt întemeiate.

Prin sentința penală nr. 785/2012 pronunțată de Judecătoria A. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În temeiul art. 71 alin.5 din Codul penal din 1968 executarea pedepselor accesorii, aplicate prin această sentință, a fost suspendată pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În acordul de recunoaștere a vinovăției s-a stipulat expres revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 785/2012 astfel că, ope legis, este revocată și suspendarea executării pedepselor accesorii.

Susținerea instanței în sensul că inculpatul nu a avut o manifestare de voință expresă în privința revocării suspendării executării pedepselor accesorii este neîntemeiată atâta vreme cât acesta a cunoscut și acceptat revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, care privește, de drept, atât pedeapsa principală cât și pedeapsa accesorie.

Menționarea expresă a pedepsei principale în cadrul acordului a fost necesară pentru aplicarea dispozițiilor legale referitoare la sancționarea pluralității infracționale.

În fața Curții a fost depus un înscris olograf potrivit căruia persoanele vătămate și-ar fi retras plângerea formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. Întrucât acestea nu s-au prezenta în fața Curții pentru a-și susține poziția iar înscrisul nu îmbracă o formă care să îi ateste în mod neîndoielnic proveniența Curtea nu poate ține seama de el în pronunțarea soluției.

Față de cele ce preced, în temeiul art.488 alin.4 lit.c din Codul de procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.1850/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ .

Va desființează sentința apelată și procedând la rejudecare:

Va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 27 11 2014 între P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. M..

Va condamna pe inculpatul G. M., fiul lui M. și A., născut la 10 02 1971 în A., jud. A., cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, dom. în Lopadea Nouă, . jud. A. CNP_, deținut în Penitenciarul A. la:

- 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin.1 Cod penal cu art. 41 alin.1 Cod penal rap. la art. 43 alin.1 Cod penal

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere, prev. de art. 335 alin.2 Cod penal cu art. 41 alin.1 Cod penal rap. la art. 43 alin.1 Cod penal

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 alin.1 Cod penal cu art. 41 alin.1 Cod penal rap. la art. 43 alin.1 Cod penal.

În baza art. 38 alin.1 rap la art. 39 alin.1 lit.b din Codul penal va aplica pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 15 alin.2 di Legea 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1968 va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală 785/2012 a Judecătoriei A. și cumularea acesteia la pedeapsa de 2 ani aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 72 din Codul penal va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu 3. 11. 2014 la zi.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 247,05 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și primă instanță.

În temeiul art.275 alin.3 din codul de procedură penală cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului .

Suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.1850/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ .

Desființează sentința apelată și procedând la rejudecare:

Admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 27 11 2014 între P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. M..

Condamnă pe inculpatul G. M., fiul lui M. și A., născut la 10 02 1971 în A., jud. A., cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, dom. în Lopadea Nouă, . jud. A. CNP_, deținut în Penitenciarul A. la:

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 alin.1 Cod penal cu art. 41 alin.1 Cod penal rap. la art. 43 alin.1 Cod penal.

În baza art. 38 alin.1 rap la art. 39 alin.1 lit.b din Codul penal aplică pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 15 alin.2 di Legea 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1968 dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală 785/2012 a Judecătoriei A. și cumularea acesteia la pedeapsa de 2 ani aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu 3. 11. 2014 la zi.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 247,05 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și primă instanță.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului .

Suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12 02 2015.

Președinte, Judecător,

L. C. A. L.

Grefier,

I. M.

Red. AL

Tehnored. IM/2 ex./24.02.2015

Jud. fond V. M.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 749/2015. Curtea...		Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 153/2015.... →

Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA