Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 918/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 918/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 918/A/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Grefier: I. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă J. Câmpeni și inculpatul A. C. I. împotriva sentinței penale nr. 32/03.03.2015 pronunțată de J. Câmpeni în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 01.10.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen. a stabilit termen pentru pronunțare la data de 07.10.2015, încheierea de ședință din 01.10.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 32/03.03.2015 pronunțată de J. Câmpeni în dosarul penal nr._ inculpatul A. C. I. a fost condamnat la :
- 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin.1 lit."c" Cod penal.
Potrivit art. 85 Cod penal -1969 s-a dispus anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 171/13.06.2012 pronunțată de J. Beiuș în dosar nr._ .
Potrivit art. 33 și 34 Cod penal-1969 au fost contopite cele două pedepse sus menționate în cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 86/1 și 86/2 Cod penal - 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, începând cu dara rămânerii definitive a sentinței penale nr. 171/13.06.2012 pronunțată de J. Beiuș în dosar nr._ .
Pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la art. 86/3 alin. 1 lit. "a-d" Cod penal -1969.
Pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să respecte obligațiile prevăzute la art. 86/3 alin.3 lit. „a”,”b” Cod penal, respectiv:
a) să desfășoare o activitate pentru obținerea veniturilor necesare întreținerii sale sau a persoanelor față de care are o obligație legală ;
b) să nu schimbe domiciliul sau reședința și să nu depășească limitele teritoriale ale județelor A. și Bihor, decât cu acordul prealabil al instanței de executare.
Supravegherea executării acestor obligații se va face de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, care în cazul neîndeplinirii lor va sesiza instanța de executare în vederea revocării executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit art. 71 Cod penal au fost aplicate pedepsele accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. „a” ( teza II) și lit. „b” Cod penal a căror executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cadrul cărora sunt cuprinse și cheltuielilor judiciare din faza urmăririi penale.
*
Determinând vinovăția inculpatului A. C. I. în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1189/2011 a Judecătoriei Beiuș pronunțată în dosar nr._ s-a dispus obligarea inculpatului A. C. I. la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar pentru fiecare dintre minorii A. C. A. născută la data de 25.06.2002 și A. A. I. născut la data de 16.11 2008, începând cu data de 13.04.2011 și până la majoratul minorilor sau noi dispoziții ale instanței.
Inculpatul a avut cunoștință despre conținutul acestei hotărâri așa cum rezultă din partea introductivă a sentinței civile, fiind prezent la momentul pronunțării, dar cu rea-credință nu a achitat obligația de întreținere stabilită pentru cei doi minori, începând cu data introducerii cererii, respectiv 13.04.2011 iar până la sfârșitul lunii ianuarie 2014 a acumulat o datorie de 6700 lei, necontribuind în nici un mod la creșterea și educarea minorilor.
Conform demersurilor efectuate în cursul urmării penale a rezultat că inculpatul nu este beneficiar a Legii 416/2001 privind acordarea ajutorului social, nu figurează cu contract individual de muncă și nici nu este beneficiar al indemnizației de șomaj.
Numitul A. C. I., audiat în faza cercetărilor penale ca suspect, a recunoscut că nu a achitat obligația de întreținere, motivând în acest sens doar că fosta sa soție a refuzat să-i permită să aibă legături personale cu minorii, conform dispozițiilor instanței, dar și datorită faptului că nu are posibilități financiare . Cu ocazia audierii la organele de urmărire penală, acesta s-a obligat să achite parte din pensia de întreținere restantă până la sfârșitul lunii mai 2014, iar diferența până la sfârșitul anului 2014, obligație care însă nu a fost onorată.
Cu ocazia desfășurării urmăririi penale, la data de 4.08.2014, inculpatul a fost contactat telefonic și chemat pentru audieri, dar acesta a motivat că nu se poate prezenta fiind plecat la muncă în Germania. S-a procedat și la citarea inculpatului la adresa cunoscută, citația fiind primită de către numitul A. I., rudă cu inculpatul, acesta confirmând aspectul anterior .
Organele de urmărire penală au procedat și la ascultarea minorilor, ocazie cu care aceștia au confirmat faptul că tatăl lor a venit de câteva ori să-i viziteze, le-a adus dulciuri și jucării, fiind însă sub influența băuturilor alcoolice situație care i-a determinat să nu-l însoțească pe acesta la domiciliul său.
Instanța a procedat la citarea inculpatului la adresa cunoscută iar prin înscrisul prezentat de către numita A. V., mama inculpatului a reieșit că acesta este plecat în Germania, chiar din cursul lunii august 2014, că păstrează legătura telefonic cu minorii. A menționat că reprezentanta legală a minorilor îl împiedică pe inculpat să ia legătura cu aceștia sau că refuză primirea anumitor lucruri aduse de inculpat. A menționat că inculpatul are contractate de credite bancare, astfel că este ajutat de familia sa pentru a le restitui, astfel că nu are posibilitatea să-și onoreze obligația de întreținere .
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale:
-declarația inculpatului A. C. I. (f. 11-12 d.u.p);
-declarația numitei P. A. N. – reprezentanta legală a minorilor (f.13-15 d.u.p);
-declarația persoanei vătămate A. C. A. (f.16-17 d.u.p);
-declarația persoanei vătămate A. A. I. (f.18-19 d.u.p.);
-copia sentinței civile nr. 1189/2011 pronunțată în dosar nr._ (f. 20-22 d.u.p.);
-adresa nr. 1527/09.07.2014 emisă de Primăria orașului Nucet, județ Bihor (f. 23 d.u.p.);
-adresa nr._/10.07.2014 emisă de ITM Bihor (f. 24 d.u.p.);
-adresa nr. 9738/28.07.2014 emisă de ANOFM Bihor (f. 24 d.u.p);
-copii certificate de naștere minori (f. 26-27 d.u.p).
În drept, fapta inculpatului A. C. I. săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de abandon de familie, prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen..
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale menționate la art. 74 Cod penal, respectiv: perioada îndelungată în care nu a fost îndeplinită obligația de întreținere, respectiv pe parcursul a aproximativ 3 ani și 10 luni, persoana inculpatului care este tânăr apt de muncă, a încercat să invoce anumite motive care ar putea fi scuzabile pentru neîndeplinirea obligației de întreținere, acestea neputând fi însă reținute ca întemeiate pentru a înlătura reaua-credință a acestuia, atitudinea acestuia de a-și asuma mincinos o obligație care trebuia onorată, respectiv de a promite nesincer că-și va achita întreaga obligație până la sfârșitul anului 2014, pentru perioada anterioară, împrejurarea că acesta a plecat în străinătate, conform actelor de la dosar, dar cu toate acestea nu a reușit, sau nu a dorit să-și onoreze cel puțin parțial obligația de întreținere, împrejurarea că acesta posedă antecedente penale, categoriile de pedeapsă și limitele sancțiunii, legea prevăzând pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau alternativ cu amendă de la 1800 lei la 150.000 lei. Sancțiunea amenzii s-a apreciat ca fiind insuficientă pentru reeducarea inculpatului și pentru a preveni comiterea altor infracțiuni de către acesta, infracțiunea fiind comisă pentru o perioadă îndelungată de timp, chiar dacă obligația de întreținere pentru minori are un cuantum apreciat ca fiind redus. Conform fișei de cazier judiciar s-a constatat că prin sentința penală nr. 171/13.06.2012 pronunțată de J. Beiuș în dosar nr._ s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare, aceasta fiind suspendată condiționat și stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
*
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.pen. P. de pe lângă J. Câmpeni și inculpatul A. C. I., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
I. P. de pe lângă J. Câmpeni ( f. 8-9 dos. apel):
- identificând legea penală mai favorabilă ca fiind codul penal în vigoare instanța trebuia să aplice legea conform dispozițiilor acestuia, respectiv să suspende executarea pedepsei potrivit art. 91.93 C.pen., după aplicarea concursului pe legea nouă.
II. Inculpatul A. C. I.:
- din motive obiective inculpatul nu a realizat venituri o perioadă îndelungată de timp întrucât a fost restructurat, iar la momentul actual acesta este plecat din țară pentru a munci în străinătate, aspect ce impune reevaluare cauzei în ce privește existența vinovăției în raport cu infracțiunea dedusă judecății.
*
La dosarul cauzei au fost depuse acte din care rezultă achitarea pensei de întreținere restante (f. 33 dos. apel).
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu criticile invocate dar și în limitele statuate de art. 417 alin. 2 C.pr.pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, C. constată următoarele:
1. Conform rezoluției din 09.01.2015 din dosarul de fond judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpeni a procedat potrivit art. 344 C.pr.pen., comunicând rechizitoriul emis de P. de pe lângă J. Câmpeni la data de 22.12.2014 în dosar nr. 211/P/2014, inculpatului A. C. I.. (f. 3).
2. Examinarea actelor ulterioare dispuse de Judecătorul de cameră preliminară, respectiv a rezoluției din 16.02.2015 relevă faptul că în lipsa oricăror cereri și excepții acesta a stabilit un termen la data de 24.02.2009 (f. 9) pentru constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și pentru a se dispune începerea judecății.
3. C. reține însă că la data de 24.02.2015 Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpeni declanșează procedura de judecată în primă instanță fără a finaliza procedura de cameră preliminară prin pronunțarea unei încheieri de începere a judecății potrivit cerințelor textului de lege prevăzute de art.346 alin. 2 C.pr.pen., deficiențe ce conduc în opinia Curții la nulitatea absolută a hotărârii.
C. arată că această deficiență nu poate fi complinită sau remediată în procedura apelului, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței inferioare trecând peste o etapă esențială a procesului penal și anume cea în urma căreia se dispune începerea judecății.
4. Un alt aspect ce conduce la nulitatea absolută a hotărârii vizează asistența juridică obligatorie a persoanelor vătămate A. C. A. și A. A. I. cărora instanța fondului a omis să le numească un apărător din oficiu pentru a le reprezenta interesele, conform dispozițiilor art. 93 alin. 4 C.pr.pen. deficiență circumscrisă cazului de nulitate prev. de art. 281 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
5. Față de argumentele ce preced C., în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen., va admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Câmpeni și inculpatul A. C. I., desființând sentința penală atacată cu consecința trimiterii cauzei Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpeni în vederea finalizării procedurii de cameră preliminară.
Jurisdicția inferioară va proceda și la înlăturarea deficienței constatate în ce privește asistența juridică obligatorie a persoanelor vătămate minore A. C. A. și A. A. I..
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru persoanele vătămate minore A. C. A. și A. A. I. în cuantum de câte 195 lei pentru fiecare va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Câmpeni și inculpatul A. C. I. împotriva sentinței penale nr.32/03.03.2015 pronunțată de J. Câmpeni în dosar penal nr._ .
Desființează sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpeni în vederea finalizării procedurii de cameră preliminară.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru persoanele vătămate minore A. C. A. și A. A. I. în cuantum de câte 195 lei pentru fiecare va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. M. E. C.
Grefier,
I. M.
Red. MEC
Tehnored. IM/2 ex./14.10.2015
Jud. D.V.C.
| ← Conflict de interese. Art.301 NCP. Decizia nr. 924/2015. Curtea... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 938/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
