Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 645/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 645/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-06-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIAA PENALĂ Nr. 645/A/2015

Ședința publică de la 22 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I. P.

Judecător G. L. O.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelurile declarate de inculpatul N. G. I. și partea responsabilă civilmente S. C. împotriva sentinței penale 23/23.03.2015 pronunțată de J. brad în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile pronunțate în ședințele publice din 27 mai 2015, când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 3 iunie 2015, din 3 iunie 2015, când s-a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2015 și din 17 iunie 2015, când s-a amânat pronunțarea la data de 22 iunie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

C. DE A.

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 23 din data de 23.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, J. B., a hotărât următoarele:

A stabilit că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal 1969 și în consecință:

I. A condamnat pe inculpatul minor la data săvârșirii infracțiunii -R. M.-A., fiul lui G. și C., născut la data de 19.04.1995 în B., jud. H., cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al cărții de identitate . nr._, domiciliat în Crișcior, ., județ H., CNP_, fără antecedente penale, la 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 99 și art. 109 Cod penal și art. 320¹ Cod procedură penală din 1968( comisă în perioada 03.09._11).

În temeiul art.81,82 ,110 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2(doi) ani.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal .

A interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, menționată mai sus, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

II. A condamnat pe inculpatul N. G.-I., fiul lui M. și C., născut la data de 31.10.1981 în B., jud. H., cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al cărții de identitate . nr._, domiciliat în Crișcior, ..50, județ H., CNP_, recidivist, la 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit. a și i Cod penal,cu aplicarea art. 75, lit. c și art. 37 alin.1 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală din 1968 ( comisă la data de 07.09.2011).

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

A obligat pe inculpatul R. M.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C., domiciliată în Sibiu, ., ., județul Sibiu și cu reședința în . Barza, ., județ H., citată și prin publicitate să plătească părții vătămate și civile GRUEȚ E., domiciliat în ., nr.26, județ H., suma de 400 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pe inculpați în solidar – inculpatul R. M.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C., să plătească părții vătămate și civile GRUEȚ E., suma de 2600 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul R. M.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C., la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și a obligat pe inculpatul N. G.-I. la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A stabilit în sarcina Ministerului Justiției, și în favoarea Biroului de Avocați B. ( avocat N. G. și Ciota A.) suma de 600 lei (300+300), reprezentând onorariu de avocat din oficiu pentru inculpați în cursul judecății.

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpați în solidar – inculpatul R. M.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C., să plătească părții vătămate și civile GRUEȚ E., suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință a reținut J. B. că prin rechizitoriul nr. 762/P/2011 din 22.05.2012 al Parchetului de pe lângă J. B., înregistrat la instanță sub nr._ 29.05.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art.99 și urm. C.pen. și N. G. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, art. 75 lit. c și art. 37 alin.1 lit. b Cod penal .

P. rechizitoriu s-a reținut că inculpații R. M. A. și N. G. I. sunt prieteni și inculpatul R. M. A. locuiește în apropiere de casa ce aparține părții vătămate Grueț E., situat în ., așa încât a cunoscut că imobilul nu este locuit permanent și că în interior se găsesc bunuri care ar putea fi valorificate.

S-a arătat că, la data de 03.09.2011 inculpatul minor R. M. A. a pătruns, prin efracție, în imobil și din interior sau din dependințele casei a sustras scule, tablă, sobe și alte bunuri din metal, cu intenția de a le valorifica la un centru de colectare fier vechi. A încărcat bunurile astfel sustrase în căruța trasă de cal, pe care a luat-o fără știrea tatălui de acasă și le-a transportat la punctul de lucru al . SRL D., unde a predat bunurile contra sumei de 76,26 lei, bani pe care i-a cheltuit în scop personal.

De asemenea s-a arătat că, la data de 07.09.2011, inculpatul minor R. M. A. s-a întâlnit cu inculpatul N. G. I., căruia i-a spus că merge să transporte mai multe obiecte de fier vechi la centrul de colectare. Inculpatul N. G. I. l-a însoțit pe inculpatul minor și când a ajuns la locuința părții vătămate și-a dat seama și a acceptat că urmează să sustragă bunurile pe care le vor valorifica. Astfel, cei doi inculpați au sustras restul sobelor din locuință, tabla zincată ce acoperea construcțiile, scule, ușa metalică a cuptorului și alte bunuri, toate din metal și le-au transportat la același centru de colectare fier, fiind predate de inculpatul minor R. M. A. contra sumei de 283,88 lei . Inculpatul minor a dat din banii primiți, suma de 20 lei inculpatului N. G. I., amândoi inculpații cheltuind banii în scop personal .

S-a mai arătat că, în urma cercetărilor efectuate, au fost identificate în cadrul centrului de colectare fier vechi o parte din bunurile ce aparțin părții vătămate și au fost lăsate în custodia martorului O. F. D., angajat al . SRL D.- punct de lucru B., așa încât partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei, reprezentând valoarea tuturor bunurilor sustrase.

P. sentința penală nr. 101/24.09.2012 pronunțată de J. B. în dosarul nr._, inculpatul minor R. M.-A., a fost condamnat la 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 99 și art. 109 Cod penal și art. 320¹ Cod procedură penală ( comisă în perioada 03.09._11) și în temeiul art.81,82 ,110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2(doi) ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal și i s-au interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal. De asemenea, inculpatul N. G.-I. a fost condamnat la 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit. a și i Cod penal,cu aplicarea art. 75,lit. c și art. 37 alin.1 lit. b Cod penal ,și cu aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală ( comisă la data de 07.09.2011) și i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul R. M. A. și P. de pe lângă J. B., iar prin decizia penală nr. 201/18.12.2012 s-au admis recursurile declarate de inculpatul R. M. A. și P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 101/24.09.2012 pronunțată de J. B. în dosarul nr._, s-a casat sentința penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei B..

În motivarea deciziei s-a arătat că la judecata inculpatului minor R. M. A. a fost citat în calitate de parte responsabilă civilmente numitul S. M. E., care nu figurează în actele de stare civilă ca fiind tatăl minorului și căruia nu i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare printr-o hotărâre judecătorească, iar în acest context chiar dacă faptic minorul se afla în întreținerea acestuia, cadrul procesual a fost greșit stabilit de către instanța de fond, care nu a procedat la citarea mamei minorului, S. (fostă S.) C., deși această măsură era obligatorie rap. la dis part. 484 al.2 C.pr.pen. astfel, din referatul de evaluare existent la fila 24 și următoarele din dosar rezultă că minorul a fost încredințat acesteia spre creștere și educare în favoarea acesteia, în urma divorțului de numitul R. G., care figurează în actele de stare civilă drept tată al minorului. Mai mult, în cauză se impune a fi lămurită calitatea de parte responsabilă civilmente a numitului S. M. E., care a fost obligat de prima instanță la repararea prejudiciului în solidar cu inculpatul minor, fără a fi analizată incidența prev. art. 1000 al.2 C.civ., în vigoare la momentul producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii. Nu în ultimul rând, s-a constatat că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, fiind necesar a se determina defalcat cuantumul prejudiciului cauzat părții civile Grueț E. urmare a faptei din noaptea de 03.09.2011, când inculpatul R. M. A. a sustras singur bunuri di gospodăria acestuia, respectiv prejudiciul aferent faptei din noaptea de 07.09.2011, când ambii inculpați au participat la sustragerea bunurilor.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu (f.5 d.u.), proces verbal de cercetare la fața locului (f.6-8 d.u.), planșe fotografice (f.9-18 d.u.), declarațiile părții vătămate Grueț E. (f.19-20, 21 d.u.), declarațiile martorilor A. O. E. (f.22, 23 d.u.), S. A. (f.25-26, 27 d.u.), S. M. E. (f.28, 29 d.u.), declarațiile inculpaților R. M. A. (f. 36, 39-40, 41-42 d.u., f.29 dosar instanță) și N. G. I. (f.45, 46 d.u., f.28 dosar instanță), fișele de antecedente penale ale inculpaților (f. 43, 47-48 d.u.), referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. H. cu privire la inculpatul R. M. A. (f.24-25 dosar instanță), celelalte acte și lucrări ale dosarului, precum și probele administrate în cauză după casarea cu trimitere spre rejudecare, referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. H. cu privire la inculpatul R. M. A. (f.21-22), declarație parte civilă Grueț E. (f. 110), declarație parte responsabilă civilmente S. C. (f.178), declarație inculpat R. M. A. (f.192), declarație inculpat N. I. G. (f. 193), fișe cazier judiciar inculpați(f.201, 210), declarație martor S. A. (f.211), copia sentinței penale nr. 538/2006 pronunțată de J. D. în dosar nr. 1099/2006 (f.216-218), instanța a reținut, în fapt următoarele:

La data de 03.09.2011 inculpatul minor R. M. A. a pătruns, prin efracție, în imobilul aparținând părții vătămate Grueț E., situat în ..46, județ H., în apropierea imobilului în care locuiește inculpatul, imobil despre care inculpatul știa că nu este locuit permanent. Din interiorul imobilului și din dependințele casei inculpatul a sustras scule, tablă, sobe și alte bunuri din metal, cu intenția de a le valorifica la un centru de colectare fier vechi, a încărcat bunurile astfel sustrase în căruța trasă de cal, ce aparținea tatălui său și pe care o luase fără știrea acestuia și le-a transportat la centrul de colectare a fierului vechi ce aparține . SRL D., unde a predat bunurile contra sumei de 76,26 lei, bani pe care i-a cheltuit în scop personal .

La data de 07.09.2011, inculpatul minor R. M. A. s-a întâlnit cu inculpatul N. G. I., pe care l-a chemat să îl ajute să sustragă și restul bunurilor rămase la domiciliul părții vătămate. Astfel, cei doi inculpați s-au deplasat, cu căruța aparținând tatălui inculpatului R. M. A., la locuința părții vătămate, de unde au sustras mai multe obiecte din metal, respectiv restul sobelor de tablă din locuință, tabla zincată ce acoperea construcțiile, scule, rama și ușa metalică a cuptorului din spatele casei, pe care apoi le-au transportat la același centru de colectare fier, fiind predate de inculpatul minor R. M. A. contra sumei de 283,88 lei, din care inculpatul minor i-a dat inculpatului N. G. I. suma de 20 lei .

În cauză a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente mama minorului R. M. A.- numita S. C., care a arătat în declarația dată instanței că în perioada când s-a săvârșit infracțiunea de către inculpat era plecată în Italia, că i-a povestit inculpatul despre acea faptă, în sensul că i-a spus că a fost beat, s-a dus și a luat niște tablă de la numitul Gruieț E. și că ea este ce acord cu achitarea sumei de 3000 lei, prejudiciul cauzat părții vătămate. (f 178)

Fiind audiați în instanță inculpații au recunoscut comiterea faptelor, iar în cursul judecății au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc (f.28,29, 192,193 dosar instanță).

Cu privire la legea penală mai favorabilă, a reținut următoarele considerente:

P. Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea șl aplicarea legii penale mal favorabile.

Totodată s-a reținut că Decizia ICCJ nr.5/2014 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracțiunii continuate a statuat că, în aplicarea art. 5 din Codul penal se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile; s-a constatat că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare ale infracțiunii în formă continuată.

Așadar, în cauză, urmează a fi identificată legea penală care, în ansamblul ei conduce la o sancțiune mai favorabilă pentru inculpați.

Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită la data de 03.09.2011 și respectiv 07.09.2011, deci anterior intrării în vigoare a noului Cod penal la data de 01.02.2014, instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei principale și a modalității de executare a pedepsei legea penală mai favorabilă, conform prevederilor art. 5 din noul Cod penal și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal.

Astfel, raportat la cuantumul pedepselor, a efectelor circumstanțelor agravante a pedepsei pentru infracțiunea continuată, a efectelor stării de recidivă prevăzute în Codul penal din 1969 și Codul pen. nou, instanța a constatat că, în ansamblul ei, legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal din 1969.

Faptele comise de inculpații R. M. A. și N. G. I. întrunesc, pentru fiecare în parte, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal .

În baza prevederilor legale arătate mai sus, fiecare inculpat a fost condamnat, iar la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere, în condițiile art.72 C.pen, următoarele: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările concrete în care s-au comis infracțiunile reținute mai sus, precum și persoana inculpaților, reținându-se că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, că inculpatul R. M. A. a fost minor la data săvârșirii faptei și nu are antecedente penale, iar inculpatul C. C. este recidivist, în forma recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit.b Cod penal.

Așa fiind, inculpatul R. M. A., având în vedere apectul că era minor la data săvârșirii faptei, nu are antecedente penale, a recunoscut, săvârșirea faptei, văzând și constatările din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. H. (fila 24-25, 21-22 dosar instanță), a fost condamnat la 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 99 și art. 109 Cod penal și art. 320¹ Cod procedură penală din 1969.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, în temeiul art. 81, art. 82, art.110 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R. M. A., pe durata unui termen de încercare de câte 2 ani, și a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În ce îl privește pe inculpatul N. G. I., s-a constatat că este recidivist, în forma recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit.b Cod penal, că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, cunoscând că inculpatul R. M. A. este minor, astfel că în sarcina acestuia s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit.c Cod penal .

Astfel, inculpatul N. G. I. a fost condamnat la 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit. a și i Cod penal,cu aplicarea art. 75, lit. c și art. 37 alin.1 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală din 1968 ( comisă la data de 07.09.2011).

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată Grueț E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea tuturor bunurilor sustrase de inculpați din imobilul proprietatea sa - casă și anexe gospodărești și a precizat că nu poate să indice prejudiciul cauzat de fiecare inculpat în parte, că valoarea integrală a acestuia este ce 3000 lei. (f.30,29 ,110 dosar instanță)

S-a constatat faptul că o parte din bunurile sustrase de cei doi inculpați au fost identificate la centrul de colectare a fierului vechi și au fost lăsate în custodia martorului O. F. D. – angajat al . SRL D. – Punct de lucru B., conform procesului verbal aflat la fila 31 d.u., însă în prezent aceste bunuri, după cum rezultă și din planșele fotografice depuse la dosarul de urmărire penală, se află într-o stare de totală deteriorare, astfel încât și-au pierdut valoarea și sunt improprii a fi redate proprietarului pentru a le folosi conform destinației lor inițiale, ca urmare a manevrelor de ridicare transport și depozitare efectuate de inculpați.

Având în vedere soluția pronunțată pe latura penală, văzând recunoașterile inculpaților privitor la prejudiciu, având în vedere și sumele de bani încasate de inculpați de la centrul de colectare a fierului vechi și făcând o raportare la acestea și ce procent ar reprezenta acestea din prejudiciul total, pentru a se determina prejudiciul cauzat de fiecare inculpat în parte, prevederile art. 14 aliniatul 3, lit. b, art. 15, 346 Cod procedură penală, art. 998, 1000 din cod civil - ( raportat la data săvârșirii faptei cauzatoare a prejudiciului și la dispozițiile art. 6 din Noul cod civil) instanța a obligat pe inculpatul R. M.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. să plătească părții vătămate și civile GRUEȚ E., domiciliat în ., nr.26, județ H., suma de 400 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pe inculpați în solidar – inculpatul R. M.-A., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S. C., să plătească părții vătămate și civile GRUEȚ E., suma de 2600 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul R. M.-A. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C., la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și inculpatul N. G.-I. a fost obligat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a stabilit în sarcina Ministerului Justiției, și în favoarea Biroului de Avocați B. ( avocat N. G. și Ciota A.) suma de 600 lei (300+300), reprezentând onorariu de avocat din oficiu pentru inculpați în cursul judecății.

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați în solidar – inculpatul R. M.-A., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S. C., să plătească părții vătămate și civile GRUEȚ E., suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au exercitat calea de atac a apelului partea responsabilă civilmente S. C. și inculpatul N. G. I. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului său a arătat partea responsabilă civilmente S. C. că solicită înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor stabilite în favoarea părții civile Grueț E. întrucât acesta a decedat. În plus, a mai susținut partea responsabilă civilmente că nu are posibilități materiale să achite despăgubirile întrucât nu are nici un venit.

Inculpatul N. G. I. a susținut în motivarea apelului declarat că în cauză se impune reidividualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță. Solicită inculpatul a fi suspendată sub supraveghere executarea pedepsei având în vedere că este angajat ca asistent personal al numitei S. C., persoană cu handicap, nevăzătoare și paralizată.

În susținerea apelului său inculpatul a depus la dosar fotocopia certificatului de încadrare în grad de handicap pentru numita S. C. și a contractului individual de muncă încheiat cu Primăria comunei Criscior(filele 711).

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelurile exercitate în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce urmează. În plus, instanța de apel va extinde efectele apelurilor și cu privire la inculpatul R. M..

Reține C. de A. A. I. că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpații N. G. I. și R. M. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, respectiv pentru infracțiunile de furt calificat.

În baza propriei sale analize reține instanța de apel că Lla data de 03.09.2011 inculpatul minor R. M. A. a pătruns, prin efracție, în imobilul aparținând părții vătămate Grueț E., situat în ..46, județ H., în apropierea imobilului în care locuiește inculpatul, imobil despre care inculpatul știa că nu este locuit permanent. Din interiorul imobilului și din dependințele casei inculpatul a sustras scule, tablă, sobe și alte bunuri din metal, cu intenția de a le valorifica la un centru de colectare fier vechi, a încărcat bunurile astfel sustrase în căruța trasă de cal, ce aparținea tatălui său și pe care o luase fără știrea acestuia și le-a transportat la centrul de colectare a fierului vechi ce aparține . SRL D., unde a predat bunurile contra sumei de 76,26 lei, bani pe care i-a cheltuit în scop personal .

Ulterior acestui moment, la data de 07.09.2011, inculpatul minor R. M. A. s-a întâlnit cu inculpatul N. G. I., pe care l-a chemat să îl ajute să sustragă și restul bunurilor rămase la domiciliul părții vătămate. Astfel, cei doi inculpați s-au deplasat, cu căruța aparținând tatălui inculpatului R. M. A., la locuința părții vătămate, de unde au sustras mai multe obiecte din metal, respectiv restul sobelor de tablă din locuință, tabla zincată ce acoperea construcțiile, scule, rama și ușa metalică a cuptorului din spatele casei, pe care apoi le-au transportat la același centru de colectare fier, fiind predate de inculpatul minor R. M. A. contra sumei de 283,88 lei, din care inculpatul minor i-a dat inculpatului N. G. I. suma de 20 lei .

Prima instanță, J. B., a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.

În plus, inculpații au recunoscut în cursul urmăririi penale și în faza de judecată săvârșirea faptelor reținute mai sus, relatând pe larg modul de comitere a acestora . Inculpații au înțeles să uzeze în fața Judecătoriei B. de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.

Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de inculpat, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestora pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare(cu precizările pe care le vom face la momentul analizării apelurilor). În mod amplu a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedepsele și modalitatea de executare a acestora.

Latura civilă a cauzei a fost complet soluționată iar obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a fcut cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Apelul exercitat în cauză de inculpatul N. G. I. este fondat (pentru alte considerente decât cele expuse de inculpat) și instanța urmează a-l admite.

Inculpatul N. G. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie și împreună cu un inculpat minor, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal din 1969 cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c din Codul penal din 1969 și a dispozițiilor art. 37 lit. b din Codul penal din 1969. De la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă, în concret Codul penal și se impune a se stabili legea penală mai favorabilă.

Infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal din 1969 este în prezent reglementată(în modalitatea săvârșită de inculpat) în cuprinsul dispozițiilor art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. d din Codul penal. În vechea reglementare legiuitorul sancționa infracțiunea cu pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani iar în actuala reglementare cu pedeapsa închisorii de 1 la 5 ani.

Circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii împreună cu un minor reglementată în cuprinsul art. 75 lit. c din Codul penal din 1969, se regăsește în prezent în cuprinsul art. 77 lit. d din Codul penal. Dacă sub imperiul vechii reglementări, în ipoteza existenței unei circumstanțe agravante, pedeapsa aplicată persoanei fizice putea atinge maximul special(iar dacă acesta era considerat neîndestulător se putea aplica un spor de până la 5 ani), sub imperiul actualei reglementări, în cazul reținerii circumstanței agravante pedeapsa aplicată persoanei fizice putea atinge maximul special(iar dacă acesta era considerat neîndestulător se putea aplica un spor de până la 2 ani).

În cazul săvârșirii unei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, sub imperiul vechiului cod penal instanța putea aplica o pedeapsă până la maximul special iar dacă acesta era considerat neîndestulător se putea aplica un spor de până la 10 ani. Sub imperiul actualului cod penal în cazul în care un inculpat săvârșește o infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Din toate aceste considerente nu se poate extrage decât o unică concluzie: Codul penal în vigoare este legea penală mai favorabilă ce cu evidență se impune a fi aplicată în cauză.

La momentul la care am deliberat cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce o vom aplica inculpatului am pornit de la ideea că pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 74 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la criteriile de individualizare mai sus arătate, la considerentele expuse și la limitele de pedeapsă(limite stabilite prin luarea în considerare atât a cauzei de atenuare a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală cât și a cauzei de agravare prev. de art. 43 alin. 5 din Codul penal ), C. de A. A. I. apreciază că stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare pentru infracțiunea săvârșită, este în măsură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor.

Pedeapsa aplicată inculpatului va fi executată în regim de detenție. Instanța de apel nu poate suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului de vreme ce(indiferent că avem în vedere vechea sau noua reglementare) inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după ce anterior a fost condamnat definitiv și a executat o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an, prin sent. pen. nr. 104/12.07.2004 a Judecătoriei B.).

Apelul exercitat de partea responsabilă civilmente S. C. urmează a fi admis.

Prima instanță J. B., a hotărât obligarea inculpatului minor R. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C., la plata despăgubirilor civile către partea civilă Grueț E..

După momentul pronunțării sentinței penale apelate(23.03.2015), la data de 26.03.2015 a intervenit decesul părții civile Grueț E.(fila 36).

În aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 24 și 25 alin. ultim din Codul de procedură penală, instanța penală lasă nesoluționată acțiunea civilă în cazul în care moștenitorii părții civile decedate nu își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în termen de 2 luni de la data decesului. Or în prezenta cauză moștenitorii părții civile decedate Grueț E. nu și-au manifestat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în termenul de 2 luni prevăzut de legiuitor în cuprinsul art. 24 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Instanța de apel, dând relevanță dispozițiilor art. 419 din Codul de procedură penală, va extinde efectele apelurilor părții responsabile civilmente și al inculpatului N. G. I. și cu privire la inculpatul R. M..

Pentru a decide astfel am pornit de la dispozițiile art. 419 din Codul de procedură penală având denumirea marginală „efectul extensiv al apelului”, dispoziții potrivit cărora, instanța de apel examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care apelul nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea.

Am continuat prin a observa faptul că inculpatul R. M. A., minor la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății, a fost trimis în judecată pentru comiterea în formă continuată a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a art. 99 și urm. din Codul penal din 1969.

Prima instanță, J. B., la momentul la care a analizat incidența legii penale mai favorabile în cazul inculpatului minor, a adoptat o hotărâre greșită.

De la data săvârșirii infracțiunii de către inculpatul minor(07.09.2011)și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă, în concret Codul penal (intrat în vigoare la data de 01.02.2014)și se impunea ca prima instanță să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză.

O analiză a celor două reglementări conduce spre o unică concluzie: Codul penal în vigoare este legea penală mai favorabilă ce se impune a fi aplicată în cauză de vreme ce acesta prevede un unic sistem sancționator aplicabil minorilor infractori și anume, aplicarea de măsuri educative(spre deosebire de Codul penal din 1969 care prevedea un sistem mixt sancționator, compus din pedepse și măsuri educative). De altfel, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului penal, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal. Interpretarea logică a textului de lege citat conduce la concluzia că în ipoteza în care instanța aplică inculpatului minor o măsură educativă neprivativă de libertate(singura posibilă în cauză față de dispozițiile art. 114 alin. 2 din Codul penal), Codul penal în vigoare este legea penală mai favorabilă ce se impune a fi aplicată în cauză.

În aceste condiții, instanța de apel va lua față de inculpatul minor R. M. A. măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune H., dând astfel relevanță dispozițiilor art. 114, 115 alin. 1 pct. 1 lit. b și art. 118 din Codul penal.

Față de toate aceste considerente, instanța de apel, văzând dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S. C. și inculpatul N. G. I. împotriva sentinței penale nr. 23/23.03.2015, pronunțată de J. B. în dosarul nr._ .

Văzând dispozițiile art. 419 din Codul de procedură penală, C. de A. A. I. va extinde efectele apelurilor părții responsabile civilmente și al inculpatului N. G. I. și cu privire la inculpatul R. M..

Se va desființa integral sentința penală atacată și, judecând cauza:

În baza art. 114, art.115 al. 1 pct. 1 lit. b și art. 118 din Codul penal, va lua față de inculpatul minor la data săvârșirii infracțiunii R. M. A.,fiul lui G. și C., născut la data de 19.04.1995 în B., jud. H., cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al cărții de identitate . nr._, domiciliat în Crișcior, ., județ H., CNP_, măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, sub coordonarea Serviciului de probațiune H., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin.1 Cod penal, art.229 alin.1 lit. d din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal și a art. 396 alin.10 din Codul procedură penală ( comisă în perioada 03.09._11).

Va fi condamnat inculpatul N. G. I., fiul lui M. și C., născut la data de 31.10.1981 în B., jud. H., cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al cărții de identitate . nr._, domiciliat în Crișcior, ..50, județ H., CNP_, recidivist, la:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal, art. 229 alin. 1 lit. d din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. d., art.41 alin.1, art.43 alin.5 din Codul penal și a art. 396 alin.10 din Codul procedură penală ( comisă la data de 07.09.2011).

În baza art. 24, art.25 alin. ultim din Codul de procedură penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Grueț E..

În baza art. 274 din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpații R. M. și N. G. I. să plătească fiecare suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la prima instanță,motivat de culpa lor infracțională exclusivă, culpă ce a provocat cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, lipsind culpa procesuală a părților.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S. C. și inculpatul N. G. I. împotriva sentinței penale nr. 23/23.03.2015, pronunțată de J. B. în dosarul nr._ .

Extinde efectele apelurilor părții responsabile civilmente și al inculpatului N. G. I. și cu privire la inculpatul R. M..

Desființează integral sentința penală atacată și, judecând cauza:

I.În baza art. 114, art.115 al. 1 pct. 1 lit. b și art. 118 din Codul penal, ia față de inculpatul minor la data săvârșirii infracțiunii R. M. A.,fiul lui G. și C., născut la data de 19.04.1995 în B., jud. H., cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al cărții de identitate . nr._, domiciliat în Crișcior, ., județ H., CNP_, măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, sub coordonarea Serviciului de probațiune H., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin.1 Cod penal, art.229 alin.1 lit. d din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal și a art. 396 alin.10 din Codul procedură penală ( comisă în perioada 03.09._11).

II. Condamnă pe inculpatul N. G. I., fiul lui M. și C., născut la data de 31.10.1981 în B., jud. H., cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al cărții de identitate . nr._, domiciliat în Crișcior, ..50, județ H., CNP_, recidivist, la:

În baza art. 24, art.25 alin. ultim din Codul de procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Grueț E..

În baza art. 274 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpații R. M. și N. G. I. să plătească fiecare suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la prima instanță.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 300 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2015.

Președinte,Judecător,

A. I. P. G. L. O.

Grefier,

C. M. N.

Red. / tehnored. G.L.O.

2 ex./01.07.2015

Jud. fond P. C. D.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 933/2015....		Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 645/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 645/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA