Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 549/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 549/A/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul F. G. împotriva sentinței penale nr.56 /18.03.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul ales al inculpatului apelant F. G., avocat M. R. S., lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, C. constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant F. G., avocat M. R. S., solicită admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței penale atacate, în ce privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule. Arată că inculpatul și-a recunoscut fapta, acesta a colaborat cu organele de urmărire penale, a solicitat ca în caz de condamnare să nu-i fie aplicată pedeapsa complementară. Susține că instanța de fond avea obligația să aplice prevederile art. 67 din codul penal, la momentul stabilirii pedepsei complementare trebuia să țină cont de natura și gravitatea infracțiunilor, de împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului. Arată că din considerentele sentinței penale rezultă că instanța a avut în vedere că inculpatul are permisul suspendat având în vedere că este cercetat penal pentru vătămare corporală din culpă, dar precizează că în acel dosar cauza a fost clasată. Apreciază că această pedeapsă complementară a fost greșit aplicată și este foarte gravă, din acte rezultând că apelantul are în întreținere doi copii și își câștigă existența prin deținerea acestui permis. În subsidiar, având în vedere că judecătorul a vrut să-i atragă atenția inculpatului asupra gravității faptei și că pedeapsa nu trebuie să aducă atingere vieții personale a inculpatului și a persoanelor aflate în întreținere, precum și prevederile art. 66 alin. 1 lit. g, solicită ca pedeapsa complementară să se aplice doar autovehiculelor pentru ca inculpatul să-și poată continua activitatea, să fie încadrat pe postul de conducător de boldo-excavator și alte utilaje.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 56/2015 a Judecătoriei Mediaș și înlăturarea obligației dispuse de instanță, prev. de art. 85 alin. 2 lit. g din codul penal. Consideră că raportat la împrejurarea că instanța a apreciat suficientă amânarea aplicării pedepsei pentru a contribui la reeducarea inculpatului, această obligație este mult prea drastică, are impact asupra persoanei inculpatului, i-ar afecta activitatea desfășurată la locul de muncă. Arată că textul de lege precizează că instanța poate lua această obligație și poate obliga inculpatul să conducă anumite autovehicule, eventual putea interzice conducerea anumitor autovehicule. Concluzionând, solicită admiterea apelului.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 56 din data de 18.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Mediaș, în baza art. 335 alin. (2) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) și (10) Noul Cod procedură penală și a art. 83 Noul Cod Penal a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare pentru inculpatul F. G., CNP_, fiul lui G. și I., născut la 19.11.1973 în Sighișoara, jud. M., cetățean român, studii 8 clase, în concubinaj, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Dumbrăveni, .. 25, jud. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat.
În baza art. 83 alin. (1) Noul Cod Penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 4 luni închisoare, iar în baza art. 84 Noul Cod Penal a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. (1) Noul Cod Penal, s-a hotărât ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) Noul Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a interzis inculpatului să conducă pe drumurile publice orice fel de autovehicule.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) s-a hotărât a fi comunicate Serviciului de Probațiune Sibiu.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 Noul Cod Penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu va respecta măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse ori va săvârși noi infracțiuni.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Mediaș că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din 21.11.2014 a fost trimis în judecată inculpatul F. G., CNP_, fiul lui G. și I., născut la 19.11.1973 în Sighișoara, jud. M., cetățean român, studii 8 clase, în concubinaj, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Dumbrăveni, .. 25, jud. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (2) Noul Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 13.09.2014, în jurul orelor 23:15, un echipaj al Poliției Rutiere Dumbrăveni, în timp ce desfășura activități specifice pe ., a oprit auto marca VW JETTA, cu nr. de înmatriculare_, la volanul căruia se afla inculpatul, iar în urma testării cu aparatul marca Drager . – 0758 s-a constatat că are o alcoolemie de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat. Apoi, în urma verificării dacă posedă permis de conducere, s-a constatat că, potrivit dispoziției . nr._/12.08.2014, între 17 august 2014 și 14 noiembrie 2014 acesta avea permisul de conducere suspendat, în urma unui eveniment rutier cauzat pentru neacordare de prioritate de trecere unui pieton, care a avut ca urmare vătămarea corporală a persoanei respective.
Prezent la judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, încât să poată beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
Examinând cauza instanța a reținut următoarele:
La data de 13.09.2014, în jurul orelor 23:15, inculpatul conducea autoturismul marca VW JETTA, cu nr. de înmatriculare_, pe ., jud. Sibiu, și a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră care desfășura activități privind controlul circulației rutiere. Fiind testat pentru controlul alcoolemiei, aparatul a înregistrat că inculpatul avea în aerul expirat o alcoolemie de 0,27 mg/l alcool pur.
În urma verificării documentelor s-a constatat că inculpatul poseda permis de conducere pentru categoriile A și B, dar dreptul de a conduce i-a fost suspendat pentru perioada 17 august 2014 și 14 noiembrie 2014, în urma unui eveniment rutier în care a fost implicat pentru neacordare de prioritate de trecere unui pieton, care a avut ca urmare vătămarea corporală a persoanei respective.
Dovada conținutului de alcool din aerul expirat se află la fila 12 dosar, iar faptul că inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat rezultă din fișa de evidență depusă la fila 27 dosar.
Raportat la starea de fapt descrisă, în drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, a apreciat Judecătoria Mediaș că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Noul Cod penal, pentru care, prin aplicarea art. 396 alin. (1), (4) și (10) Noul Cod procedură penală și a art. 83 Noul Cod Penal, s-a stabilit o pedeapsă de 4 luni închisoare.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă cuprinse între 4 luni și 2 ani, față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta și a fost de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situație în care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) Cod pr. penală.
În baza dispozițiilor art. 83 alin. (1) Noul Cod Penal s-a amânat aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare, iar în baza prevederilor art. 84 Noul Cod Penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. (1) Noul Cod Penal, s-a hotărât ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să fie obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) Noul Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a interzis inculpatului să conducă pe drumurile publice orice fel de autovehicule. La stabilirea acestei măsuri instanța a avut în vedere că, deși inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat, acesta a condus autovehiculul și, chiar mai mult, după ce a consumat băuturi alcoolice. De asemenea, s-a avut în vedere că, în cursul lunii iunie 2014, inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație, soldat cu vătămarea corporală a unui pieton, cauză care a fost însă clasată, dar în urma căreia i s-a suspendat dreptul de a conduce. Toate aceste împrejurări au format convingerea instanței că, cel puțin o anumită perioadă de timp, inculpatul va trebui să reflecte asupra comportamentului său de până acum și să conștientizeze că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice nu este un drept independent de orice condiții și relații, el fiind supus rigorilor prevederilor legale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, bunurile, viața și integritatea persoanelor.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a hotărât ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Sibiu.
La individualizarea pedepsei stabilite și a oportunității aplicării ei instanța a avut în vedere gravitatea faptei, gradul de pericol creat, rezultatul produs, antecedentele inculpatului, conduita sa după săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că pedeapsa stabilită nu depășește 2 ani închisoare, împrejurări față de care apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar că se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o anumită perioadă.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 Noul Cod Penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu va respecta măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse ori va săvârși noi infracțiuni.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului inculpatul F. G. criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.
În motivarea apelului său a arătat inculpatul că nemulțumirea sa vizează ridicarea dreptului de a conduce orice fel de vehicule pe drumurile publice. De la momentul obținerii permisului de conducere și până în prezent afirmă inculpatul că nu a săvârșit abateri deosebite de la normele de circulație pe drumurile publice și nici nu a provocat accidente rutiere. Concluzia este aceea că prin conduita sa anterioară nu a data dovadă că prezintă un pericol pentru circulația rutieră.
În plus, continuă inculpatul critica hotărârii, fără a avea posibilitatea să se folosească de permisul de conducere, va fi în imposibilitate de a obține venituri salariale de vreme ce este angajat ca și mașinist pe utilaje de mare tonaj. Imposibilitatea de a munci va afecta familia sa compusă din 3 copii, din care doi minori.
Încheie inculpatul prin a sublinia faptul că pedeapsa stabilită de prima instanță și măsurile de supraveghere instituite în sarcina sa sunt în măsură a-l determina ca pe viitor să adopte o conduită conformă normelor de circulație pe drumurile publice.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează.
Reține C. de A. A. I. că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul F. G. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 din Codul penal.
Astfel, fapta inculpatului F. G. de a conduce în data de 13.09.2014 pe drumurile publice din orașul Dumbrăveni un autovehicul, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 din Codul penal.
Prima instanță, Judecătoria Mediaș, a prezentat detaliat starea de fapt și a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.
În plus, inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei reținute mai sus. În faza de judecată inculpatul a înțeles să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpat, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. Temeinic a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia. Instanța de apel împărtășește considerentele primei instanțe legate de pedeapsa principală și modalitatea de executare a acesteia, considerente care de altfel nu sunt contestate de inculpat.
Apelul exercitat în cauză de inculpat este fondat și urmează a fi admis în ceea ce privește instituirea neîntemeiată în sarcina inculpatului a obligației prev. de art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal .
Inculpatul F. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 din Codul penal.
Inculpatul a fost surprins în data de 13.09.2014 conducând un autoturism pe drumurile publice din orașul Dumbrăveni deși avea permisul de conducere suspendat. Perioada pentru care era suspendat permisul de conducere se încadra în intervalul de timp 17.08._14. inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății la aproximativ o lună de la data suspendării permisului său de conducere.
Din punctul nostru de vedere, raportat la starea de fapt enunțată mai sus și la persoana inculpatului, instituirea în sarcina acestuia a obligației de a nu mai conduce nici un fel de vehicule pe drumurile publice pe perioada termenului de supraveghere, este una excesivă și care nu este în măsură a-l determina pe inculpat să stopeze acțiunile sale contrare normelor de circulație pe drumurile publice. Dimpotrivă, în opinia noastră, instituirea acestei obligații în sarcina inculpatului pentru o durată atât de lungă de timp(2 ani) este în măsură a-l determina pe acesta să săvârșească o nouă infracțiune. Dacă inculpatul a comis prezenta infracțiune la un interval de aproximativ o lună de la anterioara suspendare a dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, este greu de crezut că în intervalul de timp de 2 ani inculpatul nu va mai conduce niciodată un vehicul pe drumurile publice. Or scopul pedepsei și implicit al obligațiilor corelative instituite în sarcina inculpatului trebuie să fie acela al prevenirii săvârșirii de noi infracțiunii și nu acela a-l „testării” voinței inculpatului. Încălcarea obligației de a conduce orice fel de vehicul pe drumurile publice(în condițiile în care inculpatul are permis de conducere și pentru categoria A de vehicule, categorie lipsită de orice legătură cu prezenta cauză) în acest interval de timp stabilit de instanță(2 ani) ar atrage consecințe dintre cele mai nefaste pentru inculpat-revocarea amânării, aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție. Or orice pedeapsă aplicată ca și orice obligație instituită în sarcina unui condamnat trebuie să își poată îndeplini în mod eficient scopul, influențând conduita celui condamnat . Dar pentru aceasta ea trebuie să fie adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și a modului de executare a unei obligații, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului.
Din punctul nostru de vedere obligația concretă instituită în sarcina inculpatului, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.
În prezenta cauză inculpatul a săvârșit o infracțiune obișnuită la regimul circulației pe drumurile publice. Acesta nu are antecedente penale și anterior a fost sancționat pentru contravenții minore de genul ” nepurtarea centurii de siguranță”, „depășirea vitezei legale cu 20-30 Km/h”. Printr-o ordonanță anterioară a procurorului s-a dispus clasarea cauzei pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă. Cu excepția faptei ce a atras clasarea cauzei, contravențiile expuse mai sus au fost comise în anii 2003-2004.
Inculpatul este întreținătorul unei familii. Are studii modeste(8 clase) și este de ocupație „mașinist”. A avut o conduită sinceră pe întreg parcursul procesului penal, a recunoscut și regretat fapta săvârșită și pare să fi înțeles consecințele acesteia.
Raportându-ne la toate acestea apreciem noi că instituirea în sarcina inculpatului a obligației de a nu conduce timp de 2 ani niciun fel de vehicule pe drumurile publice, este una excesivă ce trebuie înlăturată.
Concluzionând, văzând dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, vom admite apelul declarat de inculpat și vom desființa sentința penală apelată numai sub aspectul impunerii față de inculpatul F. G. a executării obligației prevăzute de art.85 alin.2 lit.g din Codul penal și, judecând cauza în aceste limite:
Vom înlătura din sentința penală atacată obligația impusă inculpatului F. G. constând în interzicerea, pe durata termenului de supraveghere, a dreptului de a conduce pe drumurile publice orice fel de autovehicule, prevăzută de art.85 alin.2 lit.g din Codul penal.
Vom menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Lipsind culpa procesuală a inculpatului în provocarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, vom face aplicarea art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală și vom lăsa în sarcina statului aceste cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul F. G. împotriva sentinței penale nr.56 /18.03.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată numai sub aspectul impunerii față de inculpatul F. G. a executării obligației prevăzute de art.85 alin.2 lit.g din Codul penal și, judecând cauza în aceste limite:
Înlătură din sentința penală atacată obligația impusă inculpatului F. G. constând în interzicerea, pe durata termenului de supraveghere, a dreptului de a conduce pe drumurile publice orice fel de autovehicule, prevăzută de art.85 alin.2 lit.g din Codul penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în prezentul apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A. I. PaștiuGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./ 24.06.2015
Jud. fond O. H.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 763/2015. Curtea de Apel... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 515/2015. Curtea de... → |
|---|
