Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 545/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 545/A/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. A. G. împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 01.04.2015, pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:
- apărătorul ales al inculpatului apelant B. G. A., avocat M. L. și apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, avocat S. D. în substituirea domnului avocat J. O.;
- partea civilă intimată M. I.;
- reprezentantul părții civile intimate ., director D. V.,
Lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, avocat S. D., față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului solicită să se ia act de încetarea mandatului său.
C., față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului apelant, constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.
Apărătorul ales al inculpatului apelant B. A. G., avocat M. L., depune la dosar memoriu cu motivele de apel și arată că înțelege să rectifice aceste memoriu în sensul că în sarcina inculpatului i s-a reținut participarea la 4 acte materiale de furt și nu 7, cum în mod greșit s-a dactilografiat.
C. constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant B. A. G., avocat M. L., solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale în parte, în sensul condamnării inculpatului doar pentru faptele, respectiv actele materiale, recunoscute de inculpat la instanța de fond. Precizează că declarația dată în faza de urmărire penală este o declarație nereală. Arată că în punctul 3 din rechizitoriu se arată că sunt 3 persoane ce au participat la furt iar la punctul 3 lit.a a se menționează doar doi inculpați. Susține că nu se arată cum a participat inculpatul efectiv la faptele de furt și nu se arată concret când au fost săvârșite actele materiale de furt. Arată că poziția procesuală a inculpatului la instanța de fond a fost una corectă, a recunoscut că a participat la furtul de la C., la aparatul de sudură de la . a arătat că a mers fără T., la A. C. a recunoscut furtul cablului, nu a recunoscut că a participat la demontarea transformatorului. Apreciază că în mod corect s-a respins acțiunea civilă și că faptele de furt pot fi apreciate și prin respingerea acțiunii civile. Arată că . o simplă constituire de parte civilă, fără a depune acte. Cu privire la bunurile sustrase de la . din probe rezultă că sunt bunuri abandonate, la urmărire penală M. I. a arată că sunt proprietatea sa, iar la instanță spune că ar aparține societății . care apreciază că niciuna dintre părți nu reclamă proprietatea și că în privința cablului nu suntem în prezența furtului. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei solicită suspendarea condiționată învederând că inculpatul are loc de muncă stabil iar prezentarea la Serviciul de Probațiune, în situația suspendării sub supraveghere, l-ar prejudicia.
Reprezentantul părții civile intimate ., director D. V., arată că a depus și oferta de preț cu privire la valoarea de înlocuire a mijloacelor furate. Precizează că la momentul la care a cumpărat clădirea erau montate și că a suferit prejudiciu față de lipsa de producție.
Partea civilă intimată M. I. arată că aparatul de sudură a fost cumpărat și acesta a funcționat, a stat 20 de ani în clădirea aparținând societății . fost demontat de inculpați. Precizează că cablul nu era aruncat, din 1997 și până în anul 2008 a funcționat o discotecă și era un cablu ce îl ținea pentru o eventuală înlocuire. Precizează că la momentul la care s-a întâmplat evenimentul a coborât cablul pentru că era solicitat de cineva. Învederează că cablul este destul de scump. Susține că inculpații își vor continua activitatea infracțională și că nu mai vrea să ajungă în fața instanței. Arată că lasă soluția la aprecierea instanței și dacă este posibil solicită să nu mai fie chemat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale nr. 502/2015 a Judecătoriei A. și în rejudecare, pronunțarea unei noi soluții, în sensul înlăturării dispoziției de schimbare a încadrării juridice a faptei, apreciind că instanța nu putea proceda în această manieră, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune în formă continuată și instanța a considerat că există două infracțiuni, una de distrugere. Apreciază că s-ar fi putut discuta de extindere dacă apăreau elemente noi față de urmărirea penală, dar starea de fapt a fost stabilită încă din faza de urmărire penală. Apreciază că, din punctul său de vedere, trebuie înlăturată dispoziția de schimbare a încadrării juridice și să se rețină doar infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 și art. 41 alin. 2 cod penal (6 acte materiale). Raportat la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, comportamentul dinaintea săvârșirii faptei și ulterior săvârșirii acesteia, faptul că și-a găsit un loc de muncă, apreciază că se impune aplicarea art. 81 din codul penal. Cu privire la celelalte critici, referitor la condamnarea doar pentru 4 acte materiale, apreciază că nu poate fi primită, existând probe pentru toate actele. Arată că inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală, iar declarația inițială de recunoaștere de coroborează cu declarațiile martorilor Urzicaș și C.. Concluzionând, solicită admiterea apelului.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 502/1.04.2015, pronunțată de J. A., în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului B. A. G. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 – art. 209 alin 1 lit. a, g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale) în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 – art. 209 alin 1 lit. a, g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale) și infracțiunea de distrugere prev de art. 217 alin 1, 3 Cod penal din 1969.
În baza art. 208 – art. 209 alin 1 lit. a, g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. A. G. fiul lui G. și M., ns. la data de 03.07.1994 în O. M. județul A., cetățenia română, studii 5 clase, domiciliat în O. M. . nr. 3 județul A., CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (7 acte materiale)
În baza art. 217 alin 1, 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 33 lit. b Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 34 lit. b Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 rap la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal din 1969.
În baza art. 86/1 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 5 Cod penal, a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin 1 Cod penal din 1969.
În baza art. 86/3 alin 1 Cod penal din 1969, s-a dispus că, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute in alin. 1 lit. b), c) si d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.
În baza art. 404 alin 3 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal din 1969 și art. 86/4 Cod penal din 1969 a căror nerespectare duce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 al.5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal din 1969
Instanța a respins acțiunea civilă formulată de către părțile civile . A. – S. O. M., ., ., M. I. ca nefiind dovedită.
Constată că persoana vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e Cod penal din 1969 confiscă de la inculpatul B. A. G. suma de 80 lei – suma primită în urma vânzării cuprului sustras de la persoana vătămată ..
În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 758 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerentele sentinței pronunțate, instanța a reținut următoarele:
La sfârșitul lunii octombrie 2012, în două rânduri, inculpații L. I. A., Urzicaș A. B. și T. T. A. împreună cu inculpatul B. A. G. s-au deplasat la tâmplăria aparținând . în satul Războieni, despre care cunoșteau că este nefolosită, de unde au sustras cablurile de la mai multe echipamente, piese metalice și mai multe unelte, respectiv o mașină de găurit, mașini de șlefuit și o mașină de filetat. Ulterior, inculpații au ars izolațiile de pe cabluri, după care au predat cuprul rezultat la un centru de colectare fier vechi, iar cele două mașini de găurit și șlefuit le-au vândut la un preț de 40 lei.
În seara zilei de 02.11.2012, inculpații L. I. A., Urzicaș A. B. și B. A. G. au pătruns în incinta balastierei ., de unde au sustras un aparat de sudură, bobinajul din cupru și cablurile aferente aparatului de sudură, confecționate din cupru, ulterior au ars izolațiile cablurilor sustrase și au vândut cuprul rezultat la un preț de 16 lei/kg.
După ce în seara zile de 02 noiembrie 2012, inculpații L. I. A., Urzicaș A. B. și T. T. A. s-au deplasat în satul Războieni, în clădirea în care a funcționat clubul ., de unde au sustras mai multe țevi și bucăți de fier, după câteva zile au revenit însoțiți și de inculpatul B. A. G. și au sustras un cablu electric cu lungimea de 120-130 m, au ars izolațiile iar cuprul rezultat l-au vândut martorului T. I..
În ziua de 10.11.2012, înainte de ora 16, inculpatul B. A. G. împreună cu inculpații L. și Urzicaș s-au deplasat la stația de pompare a apei, care aparține . –P. de lucru O. M. situată pe malul râului M. între localitățile O. - M. și Noșlac, unde au demontat și răsturnat un transformator montat pe peretele clădirii stației, după care au început să taie bobinajul cu un topor, dar constatând că acesta nu conține cupru, l-au abandonat după ce l-au deteriorat. Apoi au forțat ușa de la . din interior au sustras unelte, șuruburi, robineți pentru ventile de vane, piese de schimb pentru pompe și altele, pe care ulterior le-au valorificat la un centru de colectare fier vechi. De asemenea, în ziua următoare, inculpații au revenit la locul faptei, au forțat ușile de la intrare, după care au pătruns în încăperea transformatorului, de unde au sustras capacele izolatorilor, cablurile de la pământare, sârmele siguranțelor, cuțitele separatorilor și un cablu de alimentare al unei pompe scoase din uz, toate bunurile fiind ulterior valorificate, respectiv cuprul a fost vândut aceluiași martor T. I..
În dimineața zilei de 15.11.2012, în jurul orei 7.30, inculpații B. A. G., L. I. A., Urzicaș A. B. au pătruns din nou în interiorul stației de pompare, de unde au sustras un robinet de la un ventil de vană, un cârlig de macara, rulmenți, scule, șuruburi și altele, pe care le-au pus într-o geantă de material textil. În acest timp, prin zonă a trecut martorul R. A., care a auzit zgomotele produse de făptuitori și l-a anunțat pe martorul C. I., care l-a rândul lui a anunțat organele de poliție, deplasându-se între timp la fața locului; dându-și seama că au fost descoperiți inculpații au fugit, fiind prinși ulterior de organele de poliție.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul B. a recunoscut săvârșirea faptelor, a menținut aceeași poziție în fața instanței solicitând judecarea cauzei potrivit art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1968 însă a revenit asupra declarațiilor sale și a recunoscut doar parțial săvârșirea faptelor, motiv pentru care instanța a respins cererea formulată de inculpat apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia.
Instanța a arătat că starea de fapt astfel cum a fost expusă este susținută de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.
Din plângerile și declarațiile persoanelor vătămate precum și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 43 – 47, 48 vol I, filele 115 dos inst vol II, 155 vol II), rezultă faptul că au fost sustrase bunuri atât din incinta ., . cât și de la stația de pompare a apei aparținând . A. – S. O. M., aici fiind distrus și un transformator aflat în stare de funcționare.
Faptul că era în stare de funcționare respectivul transformator rezultă din adresa părții civile . A. – S. O. M., (fila 101 vol I) dar și din declarațiile martorilor C. I. (fila 153 vol II)și R. A. (fila 190 vol II),
Participarea inculpatului B. la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa este dovedită de probatoriul administrat, respectiv declarațiile date personal în faza de urmărire penală, care se coroborează integral cu cele date de martorii L. I. A., Urzicaș A. B. și T. T. A. precum și declarațiile celorlalți martori audiați.
Având în vedere contradicțiile existente între declarațiile date de inculpatul B. în faza de urmărire penală și ulterior în fața instanței, s-a arătat că dispozițiile legale nu conferă o forță probantă diferită a mijloacelor de probă, raportat la împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătorești, drept pentru care nu există vreun temei legal pentru a crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului. În baza principiului liberei aprecieri a probelor, instanța poate să considere, atunci când există contradicții sau completări între declarațiile succesive, că numai una dintre ele este expresia adevărului, urmând a le înlătura motivat pe celelalte. Astfel, constatând că declarațiile date inițial de către inculpat se coroborează cu restul probelor administrate apreciază că acestea corespund adevărului. S-a considerat că ulterior, cu scopul evident de a-și crea o situație mai ușoară, inculpatul și-a schimbat declarațiile, justificând acest fapt prin prisma agresării sale de către organele de cercetare penală. Or, în lipsa unor probe concrete ale acestor agresiuni, inculpatul nefăcând nici măcar dovada că ar fi depus vreo plângere pentru faptul că ar fi fost agresat, instanța a considerat declarațiile făcute de inculpat în fața instanței ca fiind nesincere și prezentând o altă stare de fapt decât cea reală și va reține ca fiind conforme adevărului declarațiile făcute de acesta în faza de urmărire penală.
Inculpatul B. A. G. a arătat în declarațiile date în faza urmăririi penale, că a participat în două ocazii la sustragerea unor bunuri din incinta . (declarație inculpat fila 140 vol I), arătând în mod detaliat și bunurile sustrase, precum și faptul că au fost ulterior valorificate de către ceilalți inculpați, primind el însuși bani; arată de asemenea inculpatul modalitatea în care au pătruns în incinta ., arătând cum a fost dezmembrat aparatul de sudură de către ceilalți inculpați, sustrăgând componentele de cupru; arată la fel inculpatul că a primit suma de 80 lei în urma valorificării componentelor de cupru. În aceeași declarație a prezentat modalitatea în care în trei ocazii diferite, la datele de 10, 11 și 15 noiembrie 2012 a pătruns împreună cu alți doi inculpați în stația de pompare a apei sustrăgând obiecte metalice valorificate ulterior.
Martorul Urzicaș A. a învederat expres că și inculpatul B. a participat la demontarea transformatorului aparținând . A. – S. O. M. (fila 89 vol II)
Martorii C. I. (fila 153 vol II), R. A. (fila 190 vol II) redau aspecte privind furtul săvârșit de inculpatul B. și alți doi inculpați la stația de pompare apă; al doilea martor, paznic la stația de pompare apă, a relatat cum, fiind de serviciu în data de 15.11.2012 și auzind zgomote în incinta stației, a chemat în ajutor pe martorul C. ulterior fiind depistat și prins de organele de poliție inculpatul B..
Aceeași situație de fapt este susținută și de restul probelor administrate, respectiv procesul verbal de constatare cu privire la fapta de furt din data de 15.11.2012 din incinta . A. – S. O. M. (fila 25 dos.u.p ), procese verbale de căutare și prindere a inculpaților (filele 26-27 dos.u.p ), procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 28-73 dos.u.p) – în cuprinsul cărora s-a consemnat faptul că a fost identificată lipsa unor cabluri de alimentare cu energie electrică din incinta ., a unor cabluri din cupru în lungime aproximativă de 45 m și elemente de cupru dintr-un aparat de sudură din incinta ..
Sub aspectul cererilor de schimbare a încadrării juridice, instanța a reținut că în ceea ce privește infracțiunea de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cod penal din 1969, sub aspectul laturii obiective, pentru existența acestei infracțiuni este necesar să existe o acțiune de distrugere, care presupune încetarea existenței fizice a bunului sau o acțiune de degradare, respectiv deteriorarea unui bun în așa măsură încât bunul nu mai poate fi utilizat.
În condițiile în care, în ipoteza săvârșirii unei fapte de furt, bunul este distrus ulterior, se reține infracțiunea de furt, infractorul comportându-se ca proprietar al bunului.
Instanța a arătat că, în prezenta cauză, atâta vreme cât inculpatul nu a urmărit însușirea transformatorului aflat în stare de funcționare aparținând părții civile . A. – S. O. M. ci doar a elementelor de cupru presupuse a exista în interior, sunt întrunite elementele constitutive atât ale infracțiunii de furt (raportat la restul bunurilor sustrase din incinta stației de pompare a . A. – S. O. M.) cât și ale infracțiunii de distrugere în raport de degradarea produsă transformatorului, acesta nemaiputând fi întrebuințat.
Sub aspectul lipsei plângerii prealabile invocate de apărătorul inculpatului B., instanța a reținut că în adresa emisă de partea civilă . A. – S. O. M. se reclamă atât furtul unor bunuri cât și distrugerea transformatorului mai sus menționat. (fila 101 vol I).
În vederea determinării legii penale mai favorabile, instanța a procedat la compararea reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri penale, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului și pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.
Potrivit art. 5 al. (1) Cod penal, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea incidenței acestei dispoziții legale, având în vedere că: succesiunea de legi penale a intervenit între momentul comiterii faptei (octombrie – noiembrie 2012) și momentul judecării definitive; fiecare dintre legile succesive incriminează faptele de furt calificat și distrugere
Față de prevederile legale care sancționează fapta respectivă, instanța a apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile Cod penal din 1969, având în vedere că dispozițiile noului Cod penal care sancționează concursul de infracțiuni prevăd aplicarea unui spor obligatoriu. S-a arătat că trebuie reținut numărul mare de acte materiale (nu mai puțin de șapte) care ar urma a fi reținute ca infracțiuni aflate în concurs dacă s-ar aplica dispozițiile Cod penal actual, nemaifiind îndeplinite condițiile pentru a se reține o singură infracțiune continuată de furt calificat.
Mai mult, în condițiile în care inculpatul nu a înțeles să se prezinte în instanță după . Cod penal actual, instanța, urmare a lipsei acordului său cu privire la prestarea unei munci în folosul comunității condiție imperativ necesară prevăzută de art. 83 alin 1 lit c Cod penal respectiv art. 91 alin 1 lit. c Cod penal, nu ar putea dispune amânarea sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile în care ar reține aplicarea dispozițiilor Cod penal actual.
La individualizareajudiciară a pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal din 1969 și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptei, împrejurările concrete de loc și timp ale comiterii ei, scopul pretins urmărit (furturi comise ziua, în dauna mai multor persoane vătămate, în scopul de a obține cu ușurință sume de bani din vânzarea materialului de cupru), urmările produse dar îndeosebi cele ce s-ar fi putut produce (prejudiciul relativ mare, distrugerea transformatorului de la stația de pompare a apei care alimenta orașul O. M.), persoana inculpatului (fără antecedente penale, a adoptat o poziție nesinceră, nerecunoscând toate faptele săvârșite, ceea ce a format convingerea instanței că nu a realizat gravitatea faptei săvârșite, cu toate acestea însă tânăr, cu stare bună de sănătate, având loc de muncă), au determinat instanța să aprecieze că aplicarea unei pedepse 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată săvârșită, precum și a unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, este de natură a asigura atât scopul ei preventiv dar și funcția educativă și de asemenea au format instanței convingerea că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea pedepsei în penitenciar.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 al. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă. Totodată, vor fi avute în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV/2007, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii sub imperiul Codului penal din 1969 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst c. Marii Britanii), astfel că interzicerea drepturilor nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi supusă aprecierii instanței de judecată.
Așadar, conform textului legal anterior menționat, în prezenta cauză pedepsele accesorii și complementare se aplică în conformitate cu dispozițiile Cod penal din 1969.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 Cod. pr. pen. și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a –e C. pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C. pen., astfel:
S-a arătat că natura și gravitatea faptei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64, lit. a teza a doua și lit. b C. pen. întrucât aceste drepturi au ca scop asigurarea unei bune organizări a societății și presupun, deci, o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care, prin comiterea infracțiunii, inculpatul a dovedit că nu o are.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cauză acțiunea civilă a fost formulată atât împotriva inculpatului B. cât și a inculpaților L., Urzicaș și T., cu privire la aceștia acțiunea penală fiind soluționată prin sentința penală nr. 447/2013 pronunțată de J. A., sentință prin care s-a dispus condamnarea celor trei și disjungerea laturii civile dar și a laturii penale cu privire la inculpatul B..
Conform art. 99 alin. 1 C.pr.pen. sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă.
Instanța a reținut că părțile civile s-au limitat la a formula pretenții civile și a indica cuantumul acestora, fără a justifica în vreun fel sumele pretinse, motiv pentru care acțiunea civilă formulată în cauză de părțile civile . A. – S. O. M., ., ., M. I. a fost respinsă ca fiind nedovedită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 410 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul B. A. G. solicitând, prin apărătorul ales, desființarea sentinței penale în parte, în sensul condamnării inculpatului pentru faptele, respectiv actele materiale, recunoscute de inculpat la instanța de fond și dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În motivarea apelului s-a arătat că declarația dată în faza de urmărire penală este o declarație nereală. La punctul 3 din rechizitoriu se arată că sunt 3 persoane ce au participat la furt iar la punctul 3 lit.a a se menționează doar doi inculpați. Nu se arată cum a participat efectiv inculpatul la faptele de furt și nu se arată concret când au fost săvârșite actele materiale de furt.
Poziția procesuală a inculpatului la instanța de fond a fost una corectă, a recunoscut că a participat la furtul de la C., la aparatul de sudură de la . a arătat că a mers fără T., la A. C. a recunoscut furtul cablului, nu a recunoscut că a participat la demontarea transformatorului. Cu privire la bunurile sustrase de la . arătat că din probe rezultă că sunt bunuri abandonate, la urmărire penală M. I. a arătat că sunt proprietatea sa, iar la instanță spune că ar aparține societății . care rezultă că niciuna dintre părți nu reclamă proprietatea și că în privința cablului nu există furt.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a arătat că inculpatul are loc de muncă stabil iar prezentarea la Serviciul de Probațiune, în situația suspendării sub supraveghere, l-ar prejudicia.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, însă în limitele prevăzute de acest text de lege, C. de apel constată următoarele:
În primul rând, se observă că, sub aspectul stări de fapt, aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptelor de furt și distrugere este corectă.
Este dovedit în cauză că la sfârșitul lunii octombrie 2012, în două rânduri, numiții L. I. A., Urzicaș A. B. și T. T. A. împreună cu inculpatul B. A. G. s-au deplasat la tâmplăria aparținând . în satul Războieni, despre care cunoșteau că este nefolosită, de unde au sustras cablurile de la mai multe echipamente, piese metalice și mai multe unelte, respectiv o mașină de găurit, mașini de șlefuit și o mașină de filetat.
În seara zile de 02.11.2012, numiții L. I. A., Urzicaș A. B. și inculpatul B. A. G. au pătruns în incinta balastierei ., de unde au sustras un aparat de sudură, bobinajul din cupru și cablurile aferente aparatului de sudură, confecționate din cupru, ulterior au ars izolațiile cablurilor sustrase și au vândut cuprul rezultat la un preț de 16 lei/kg.
În seara zile de 02 noiembrie 2012, numiții L. I. A., Urzicaș A. B. și T. T. A. s-au deplasat în satul Războieni, în clădirea în care a funcționat clubul ., de unde au sustras mai multe țevi și bucăți de fier. După câteva zile au revenit însoțiți și de inculpatul B. A. G. și au sustras un cablu electric cu lungimea de 120-130 m, au ars izolațiile iar cuprul rezultat l-au vândut martorului T. I..
În ziua de 10.11.2012, înainte de ora 16, inculpatul B. A. G., împreună cu numiții L. I. A. și Urzicaș A. B., s-a deplasat la stația de pompare a apei, care aparține . –P. de lucru O. M. situată pe malul râului M. între localitățile O. - M. și Noșlac, unde au demontat și răsturnat un transformator montat pe peretele clădirii stației, după care au început să taie bobinajul cu un topor, dar constatând că acesta nu conține cupru, l-au abandonat după ce l-au deteriorat. Apoi au forțat ușa de la . din interior au sustras unelte, șuruburi, robineți pentru ventile de vane, piese de schimb pentru pompe și altele, pe care ulterior le-au valorificat la un centru de colectare fier vechi. De asemenea, în ziua următoare, inculpații au revenit la locul faptei, au forțat ușile de la intrare, după care au pătruns în încăperea transformatorului, de unde au sustras capacele izolatorilor, cablurile de la pământare, sârmele siguranțelor, cuțitele separatorilor și un cablu de alimentare al unei pompe scoase din uz, toate bunurile fiind duse la domiciliile făptuitorilor și ulterior valorificate, respectiv cuprul a fost vândut aceluiași martor T. I..
În dimineața zilei de 15.11.2012, în jurul orei 7.30, inculpatul B. A. G. și numiții L. I. A. și Urzicaș A. B. au pătruns din nou în interiorul stației de pompare, de unde au sustras un robinet de la un ventil de vană, un cârlig de macara, rulmenți, scule, șuruburi și altele, pe care le-au pus într-o geantă de material textil.
Deși inculpatul a recunoscut inițial săvârșirea tuturor faptelor, ulterior a revenit asupra acestor declarații, susținând că a declarațiile inițiale au fost date ca urmare a agresării sale de către organele de cercetare penală.
Starea de fapt anterior reținută și vinovăția inculpatului sunt dovedite însă prin coroborarea împrejurărilor rezultate din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv:
- procese verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice anexate
- procese verbale de căutare și prindere a inculpaților (filele 26-27 dup);
- declarațiile martorului R. A. paznic la stația de pompare apă, care a arătat că, fiind de serviciu în data de 15.11.2012 și auzind zgomote în incinta stației, a chemat în ajutor pe martorul C. ulterior fiind depistat și prins de organele de poliție inculpatul B. (pct.4 din actul de sesizare)
- declarațiile martorului C. I. care relatează aceleași aspecte privind furtul săvârșit de inculpatul B. și alți doi inculpați la stația de pompare apă
- declarația martorului B. B., cu privire la cele constatate în dimineața zilei de 3.11.2012 referitor la furtul aparatului de sudură din incinta balastierei aparținând .. (pct.2 din actul de sesizare)
- declarațiile martorului T. Ioszef C., care a cumpărat de la Urzicaș A. B., în mai multe rânduri, sârmă și cabluri de cupru, arătând că în una dintre ocazii acesta a venit la el împreună cu B. A.
- declarațiile martorului D. V. cu privire la cele constatate în dimineața zilei de 29.10.2012 referitor la furtul din incinta tâmplăriei aparținând . (pct.1 din actul de sesizare)
- declarațiile martorului H. S., care a cumpărat mai multe unelte electrice de la L. I. A. persoanei vătămate F. V. D. referitor la faptul că petele de culoare brun-roșcată nu au fost provocate de aceasta iar, cu o zi înainte, nu existau în acel loc.
- dovezi de ridicare – predare bunuri sustrase
- adeverințe de primire plată din care rezultă că în perioada octombrie – noiembrie 2012 inculpații au predat material feros obținând diverse sume de bani
- procese-verbale de reconstituire și planșele fotografice anexate
- declarațiile date de L. I. A., Urzicaș A. B. și T. T. A., prin care aceștia recunosc săvârșirea faptelor, atât în calitate de învinuiți, în cursul urmăririi penale, cât și în calitate de martori în fața instanței, după ce au uzat de procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art.320 ind.1 din Codul de procedură penală din 1968, declarații în care aceștia confirmă participarea inculpatului B. A. G. la săvârșirea faptelor
- declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, în datele de 15.11.2012 și 19.11.2012, în care a recunoscut săvârșirea faptelor
C. de apel constată așadar că, deși inculpatul a invocat, prin apelul declarat că nu a săvârșit fapta de furt calificat din 2.11.2012 din incinta clubului . și faptele din 10.11.2012 și 15.11.2015 la stația de pompare a apei, care aparține . –P. de lucru O. M. ( recunoscând însă că a fost la unitatea respectivă când numiții Urzicaș și L. au demontat transformatorul), prezumția de nevinovăție a acestuia este înlăturată în mod cert de probele administrate în acuzare.
C. Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în condițiile în care există o probațiune administrată împotriva persoanei acuzate, care a fost coroborată cu lipsa unei explicații plauzibile din partea acesteia, dreptul la tăcere nu a fost încălcat.
În acest sens, la pct.2.5 din Carta verde privind prezumția de nevinovăție se arată că probele în acuzare trebuie să fie suficient de solide pentru a necesita un răspuns din partea celui acuzat, iar nu vinovăția certă a acestuia”, caz în care absența unei justificări din partea acestuia poate duce la concluzia că nu există nicio altă explicație posibilă și că acuzatul este vinovat, având în vedere declarațiile celorlalte persoane acuzate, contradicțiile între declarațiile acuzatului sau introducerea în cauză de date sau informații false.
Astfel, potrivit art.103 alin.1 din Codul de procedură penală ( similar cu reglementarea anterioară din art. 63 alin. 2) ”probele nu au o valoare dinainte stabilită și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 99 alin. 2 - fost art.66 - din Codul de procedură penală ), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 3 alin.4 și art. 99 alin. 1 din Codul procedură penală). Este, însă, deopotrivă adevărat că, potrivit art. 99 alin.3 din Codul procedură penală, inculpatul, are dreptul de a propune administrarea de probe, drept procesual care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.
În ceea ce privește revenirea inculpatului asupra declarațiilor date, instanța reține că acesta nu are nicio altă justificare, în afara celei că primele declarații ar fi fost date ca urmare a agresării sale de către organele de cercetare penală.
Or, această revenire a inculpatului asupra declarațiilor date și susținerile acestuia, contrarii probatoriului administrat și stării de fapt nu au fost dovedite în niciun fel, apărările sale fundamentându-se în principal lipsa probelor privind săvârșirea faptei.
Concluzionând, raportat la mijloacele de probă administrate în cauză și analizate anterior, C. constată că este dovedită vinovăția inculpatului, starea de fapt reținută și încadrarea faptelor săvârșite de acesta dată de instanța de fond fiind corecte, fiind înlăturată prezumția de nevinovăție invocată de inculpat în cauză.
În ceea ce privește la faptul că din probe rezultă că bunurile sustrase de la . abandonate, întrucât inițial M. I. a arătat că sunt proprietatea sa, iar la instanță a spus că ar aparține societății . că această apărare este nejustificată, bunurile aflându-se în incinta societății și astfel nu se poate susține că nu ar aparține niciunei persoane..
De asemenea, se constată că în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului B. A. G. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 – art. 209 alin 1 lit. a, g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale) în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 – art. 209 alin 1 lit. a, g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 (7 acte materiale) și infracțiunea de distrugere prev de art. 217 alin 1, 3 Cod penal din 1969.
Contrar celor susținute de procuror în cadrul dezbaterilor, în cauză nu au fost descoperite fapte noi în sarcina inculpatului, ci doar încadrarea dată faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a fost eronată.
În privința judecării cauzelor penale funcționează principiul potrivit căruia, pe de o parte, instanța nu se sesizează din oficiu, aceasta procedând la exercitarea funcției de jurisdicție doar în măsura în care a fost sesizată potrivit legii iar, pe de altă parte, că în raport cu dispozițiile art.371 Cod procedură penală judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în rechizitoriul procurorului.
Ca atare, în condițiile în care procurorul învestește instanța prin rechizitoriu cu judecarea unor fapte prevăzute de legea penală, judecătorul este obligat sa le aibă ulterior în vedere, în deliberare și la rezolvarea acțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art.396 din Codul de procedură penală și să dea o încadrare corectă faptelor deduse judecății, încadrarea juridică a faptei presupunând realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia.
Aceasta deoarece încadrarea juridică a faptelor este atributul exclusiv al instanței de judecată, care prin hotărârea pe care urmează să o pronunțe, este obligată să dea o încadrare corectă faptelor deduse judecății, indiferent de cea dată de procuror, iar în cauza de față, constatând că încadrarea juridică dată faptelor reținute de procuror în sarcina inculpatului nu corespunde situației faptice expuse în actul de sesizare și rezultate din probele administrate, în mod corect instanța a urmat procedura prevăzută în dispozițiile art. 386 din Codul de procedură penală.
Fapta inculpatului care, în vederea sustragerii elementelor de cupru presupuse a exista în interiorul transformatorului aflat în stare de funcționare și nu a transformatorului în sine, împreună cu numiții L. I. A. și Urzicaș A. B., a distrus acest obiect, care nu a mai putut fi întrebuințat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite, în acord cu prima instanță, C. consideră că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969 .
La rândul său, instanța de apel, comparând dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale Noului Cod penal, având în vedere și decizia Curții Constituționale nr.265/2014 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, constată că mai favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, atât sub aspectul posibilității reținerii formei continuate a infracțiunii de furt calificat, cât și al aplicării pedepsei în cazul concursului de infracțiuni și al incidenței dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor în concret, instanța de apel consideră că în contextul cauzei, raportat la criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal din 1969, respectiv la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, la împrejurările concrete în care au fost comise faptele - de mai multe persoane împreună, unele fapte fiind săvârșite în timpul nopții -, la gradul de pericol social al acestora, la existența formei continuate a infracțiunii de furt calificat, precum și la persoana și atitudinii procesuală a inculpatului, care a recunoscut parțial faptele, pedepsele de 1 an și respectiv 3 ani închisoare au fost just stabilite, fiind în măsură să își atingă scopul preventiv și educativ.
Distinct de gravitatea în sine a fiecărei infracțiuni, chiar numărul faptelor și existența cauzei de agravare - forma continuată - impun un tratament penal mai aspru, iar, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, numărul acestora, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs, aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, ceea ce ar presupune reținerea de circumstanțe atenuante apare ca nejustificată în cauză.
Pe cale de consecință, raportat la actele dosarului și la împrejurările anterior reținute, ținând cont de faptele comise, de circumstanțele concrete ale săvârșirii acestora, de numărul actelor materiale, de urmarea produsă, de faptul că inculpatul a avut o atitudine parțial nesinceră pe parcursul procesului penal, instanța de apel consideră că reducerea pedepselor stabilite pentru infracțiunile săvârșite de inculpat și aplicarea distinctă de circumstanțe atenuante judiciare nu este justificată pentru atingerea scopului acestora, crearea premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor acestora.
De asemenea, C. mai are în vedere faptul că pedeapsa nu trebuie să constituie doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii.
Se constată așadar că pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. A. G. sunt în măsură, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, să-și atingă scopurile, respectiv de exemplaritate și educativ, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Referitor la individualizarea judiciara a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, C. retine ca potrivit dispozițiilor art.81 din Codul penal din 1969, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă pedeapsa rezultantă aplicată în cazul concursului de infracțiuni este închisoarea de cel mult 2 ani sau amenda, dacă inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni (cu excepția cazurilor prevăzute de art.38 Cod penal) și dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 861 din Codul penal din 1969, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Raportat la aceste dispoziții și la împrejurările cauzei, C. de A. consideră că în mod just prima instanță a reținut că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, acesta nu va mai comite alte infracțiuni și că modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este viabilă.
Instanța de apel, la rândul său, apreciază că avertismentul dat inculpatului prin condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare și impunerea unei forme de consiliere de specialitate desfășurată de o instituție abilitată pentru o perioadă de 5 ani, stabilită în condițiile art..86 ind.2 din Codul penal din 1969, vor putea fi în măsură să determine o reflectare mai profundă a acestuia asupra faptelor săvârșite și a urmărilor acestora și schimbarea atitudinii față de normele și valorile ocrotite de legea penală, pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracțiuni.
Instanța mai arată că, în condițiile în care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.81 din Codul penal.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 417 din Codul de procedură penală, C. de apel constată că și celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la concursul de infracțiuni, la aplicarea pedepselor accesorii, la dispunerea suspendării executării pedepselor sub supraveghere, la soluționarea acțiunii civile, precum și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.
Pe cale de consecință, față de toate motivele expuse anterior, C., în baza art.421pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. A. G. împotriva sentinței penale nr. 502/1.04.2015, pronunțată de J. A., în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. A. G. împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 01.04.2015, pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. I. PaștiuGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. P.A.I.
2 ex./24.06.2015
Jud. fond V. M.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 515/2015. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 567/2015. Curtea de... → |
|---|
