Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-03-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 266/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător D. Tițian
Judecător C. M. M.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. – procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de partea vătămată S. M. și inculpatul N. R. M. împotriva sentinței penale nr. 70/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă
- apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat M. L. și avocata Varmaga M. în substituirea avocatului desemnat din oficiu Varmaga M. pentru inculpatul recurent N. R. M.,
- partea vătămată S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocatul Varmaga M. în substituirea avocatului desemnat din oficiu Varmaga M. față de prezentarea apărătorului ales avocat M. L. solicită a se lua act de încetarea mandatului sau din oficiu.
Instanța față de prezența apărătorului ales al inculpatului ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu Varmaga M., pentru inculpatul N. R. M..
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Partea civilă S. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare, pe latură penală, solicită condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lui. Arată că inculpatul a fost achitat în mod greșit pentru infracțiunea de lipsire de libertate și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. Pe latură civilă, solicită majorarea despăgubirilor materiale și dobânda aferentă, având în vedere că a fost obligat că poarte gulerul cervical timp de 45 zile, în acest timp neputând îndeplini sarcinile gospodărești și de serviciu. Solicită, de asemenea cheltuieli de judecată, arătând că s-au acordat doar 600 lei, deși a fost depusă cerere pentru 1500 lei.
Apărătorul ales al inculpatului recurent N. R. M., avocat M. L. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate arătând că instanța de fond a reținut în mod greșit infracțiunea prev. de art. 180 alin 2 C. penal în sarcina inculpatului. În rejudecare solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de amenințare, iar pentru infracțiunea de lovire arată lipsa pericolului social și solicită amendarea maximă ca măsură administrativă, arătând că în afară de declarațiile părții civile care a acuzat lovituri, nu există nici o probă, nu a fost găsită nici o urmă că au existat acte de violență. Arată că partea civilă prezintă simptomatologia subiectivă, diagnosticul fiind stabilit doar pe baza afirmațiilor pacientului, neexistând leziuni care să confirme cele relatate. Arată că în expertiza medico-legală efectuată de Institutul de Medicină Legală Cluj-N. care a stabilit diagnosticul de TCC acut închis și contuzii toracice, abdominale și șold stâng nu aveau leziuni tegumentare la examinare și mecanismul de producere a leziunilor nu poate fi precizat, restul afecțiunilor descrise în actele medicale nu au legătură de cauzalitate cu evenimentele din 3.01.2011. În condițiile în care partea vătămată s-a prezentat după 10 zile în fața medicului legist cu simptomatologie subiectivă, acest lucru nu poate fi reținut, neexistând o altă probă, decât declarațiile inculpatului. Arată că evenimentul nu ar fi avut loc, dacă inculpatul ar fi fost în cunoștință de faptul că s-a procedat legal în legătură cu întreruperea curentului electric, crezând că această întrerupere s-a făcut abuziv. Cu privire la infracțiunea de amenințare, arată că amenințările formulate de inculpat nu au fost serioase, nu se poate intra în panică pentru asemenea amenințări și nu pot constitui o infracțiune. Cu privire la latura civilă, arată că toate actele depuse la dosar se referă la zona cervicală, dar expertiza medico-legală cu privire la afecțiunile și leziunile din această zonă arată că nu există legătură de cauzalitate cu infracțiunea dedusă judecății, sunt afecțiuni datorate vârstei, afecțiuni anterioare și sub acest aspect suma de 3000 lei daune materiale nu se justifică. Nu se justifică nici daunele solicitate de partea civilă S. de Ambulanță, partea civilă prezentându-se la medicul legist după 11 zile după incident.
Față de recursul declarat de partea vătămată S. M., apărătorul ales al inculpatului recurent N. R. M., avocat M. L. solicită respingerea acestuia, arătând că a existat un conflict care nu a inclus și problema lipsirii de libertate.
Partea civilă S. M., față de recursul declarat de inculpatul N. R. M., solicită respingerea acestuia ca urmare a admiterii recursului declarat.
Reprezentanta Ministerului Public, față de recursul declarat de partea civilă S. M.solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de lovire și alte violențe și infracțiunii de amenințare și achitând în mod corect inculpatul pentru infracțiunea de lipsire de libertate. Față de recursul declarat de inculpatul N. R. M., reprezentanta parchetului solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că instanța de fond a reținut corect în sarcina acestuia infracțiunea de lovire și alte violențe, având în vedere că partea civilă a necesitat spre vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, acestea fiind dovedite de medicul legist și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei dar și cu declarațiile martorilor care confirmă faptul că inculpatul fiind nemulțumit de modul cum s-a procedat din partea celor de la Electrica, a exercitat agresiuni asupra părții vătămate. În ceea ce privește infracțiunea de amenințare, în întreg contextul în care s-a desfășurat această faptă, consideră că subzistă și această infracțiune de amenințare, arătând că din declarația unui martor prezent la acest incident, care văzând starea de nervozitate a inculpatului a luat cuțitele care se aflau în zonă pentru că a intuit că se poate întâmpla ceva mai grav.
În ceea ce privește cererea inculpatului de achitare în baza art. 181 C. penal, reprezentanta parchetului solicită respingerea acesteia ca nefondată, arătând că deși inculpatul s-a simțit neîndreptățit, acest lucru nu îl îndreptățea să se comporte în acest fel față de partea vătămată, angajat al S.C. FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
I. Constată că prin sentința penale nr. 70/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul penal nr._ a fost condamnat inculpatul N. R.-M., fiul lui E. și P., născut la data de 06.05.1964 în Ș. M., jud. S., dom. în or. A., ..83, jud. S., cetățenia română, studii superioare, ocupația medic veterinar, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP A., CNP_, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.193 alin.1 C.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În baza art.11 pct.2 lit. a C.pr.pen. raportat la art.10 lit. d C.pr.pen. a fost achitat inculpatul N. R.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art.189 alin.1 C.pen.
În baza art.33 lit. a C.pen și art.34 alin.1 lit. b s-a contopit pedepsele aplicate inculpatului N. R.-M. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 alin.2 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni termen de încercare stabilit conform art.82 alin.1 C.pen.
În baza art.359 alin.1 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, art.84 C.pen., privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.14 și art.346 alin.1 C.pr.pen. raportat la art.998-999 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M., dom. în A., ., ., jud. S. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și 3.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.14 și art.346 alin.1 C.pr.pen. raportat la art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 560,83 lei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective, către partea civilă S. de Ambulanță Județean S., cu sediul în mun. S., ., jud. S. și la plata sumei de 47 lei plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective, către partea civilă S. C. Județean de Urgență S., cu sediul în mun. S., ..2-4, jud. S..
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.1 și 2 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. M. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În considerentele arătate, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza ordinului de serviciu nr._/25.11.2010 emis de S.C. FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A. (f.95), partea vătămată – parte civilă S. M. s-a deplasat la data de 25.11.2010 la locuința învecinată magazinului aparținând inculpatului N. R. M. și a întrerupt furnizarea curentului electric pentru neplata facturilor, situație ce a determinat nefuncționarea centralei termice în cele două imobile, precum și deprecierea unei cantități importante din produsele perisabile din incinta magazinului.
Partea vătămată – parte civilă S. M. este angajat ca electrician în cadrul S.C. FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A. și a efectuat această operațiune în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În aceeași calitate, partea vătămată – parte civilă S. M. s-a deplasat la data de 03.01.2011 dimineața la aceeași locație, respectiv la magazinul aparținând S.C. International High – Trade S.R.L. din orașul A., . a citi contorul de curent electric; în acel moment, în incinta magazinului se aflau administratorul societății – inculpatul N. R. M. și martorii N. D. (soția inculpatului), N. I. M. și N. Miluța (angajați ai societății).
Văzând partea vătămată, pe fondul nervos al stării inculpatului, creat urmare a întreruperii furnizării de curent electric din data de 25.11.2010, acesta i-a reproșat faptul că l-a debranșat de la rețeaua de furnizare a curentului electric, a început să împingă partea vătămată intrând amândoi într-o anexă a magazinului, strângându-l de gât și de piept, lovindu-l de perete, fapte a căror consumare a durat câteva minute; în același timp, inculpatul a adresat părții vătămate – parte civilă S. M. amenințări cu moartea.
Ulterior, partea vătămată a formulat plângere pe care a depus-o la Poliția orașului A., solicitând organelor competente luarea măsurilor legale.
Această stare de fapt a fost reținută de către instanță în baza declarațiilor părții vătămate – parte civilă S. M. (f.24-27, 28-29), care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, și de asemenea, cu declarația inculpatului, astfel cum au fost analizate mai jos:
Martorul N. I. M. (f.69-74 dos.urm.pen., f.98-99 dos.inst), angajat la momentul incidentului la .. (ai cărei administratori sunt inculpatul N. R. M. și soția sa - martora N. D.) se afla la data respectivă împreună cu inculpatul și martorele N. D. și N. Miluța (soția martorului) în incinta magazinului; martorul a văzut cum, după ce a intrat în magazin pentru a se deplasa la locul unde se află contorul electric pentru a fi citit, între partea vătămată și inculpat a început o certă, apoi partea vătămată a fost împinsă de către inculpat într-un spațiu din magazin, o anexă, ce era folosită pentru tranșat carne; la interpelarea inculpatului, partea vătămată i-a explicat că anterior, a întrerupt furnizarea curentului electric pentru că așa a primit dispoziție de serviciu; cu toate acestea, inculpatul a continuat să împingă partea vătămată în respectiva anexă, după care a închis ușa. Auzind „discuții aprinse” între părți, martorul a intrat în acea încăpere pentru a lua cuțitele și barda ce se aflau acolo, considerând astfel că ar evita un eventual conflict violent; cu acea ocazie, a văzut martorul personal, cum inculpatul împingea de piept pe partea vătămată în peretele din spatele acestuia, l-a prins cu mâinile de haine și de gât și îl strângea, spunându-i că va fi primul țigan pe care îl va omorî. Inculpatul și partea vătămată au stat în acea anexă, potrivit depoziției martorului, aproximativ 10 – 15 minute, timp în care inculpatul a agresat partea vătămată. Aceste împrejurări au fost relatate de martor la data de 05.04.2011 (f.69-70); ulterior, la 27.04.2012 martorul a declarat că evenimentele descrise mai sus s-au desfășurat pe parcursul a 5 minute (f.72 verso). În fața instanței, martorul a mai menționat că (f.98) partea vătămată a încercat să iasă din încăperea respectivă, însă inculpatul nu l-a lăsat, trăgându-l de haine înapoi.
Martora N. Miluța (declarație din 05.04.2011 – f.71), aflată în incinta magazinului la venirea părții vătămate pentru citirea contorului, a fost de față când inculpatul și partea vătămată au intrat în anexa respectivă, unde au stat aproximativ 10 – 15 minute, însă nu a văzut personal cele întâmplate între părți, în interiorul încăperii. A auzit doar că inculpatul certa partea vătămată, care a ieșit speriată din acea încăpere. Martora menționează din nou, cu ocazia ascultării acesteia de către organele de urmărire penală la data de 04.02.2011 (f.78-79), respectiv 27.04.2012 (f.77) că părțile au stat în anexă, de unde se auzea gălăgie, timp de aproximativ 10 – 15 minute. În fața instanței, martora a declarat că părțile au stat în anexă cca. 5 minute, fără a putea preciza dacă ușa anexei a fost sau nu închisă (declarația din 29.11.2012, f.97).
Martora N. D. a declarat organelor de urmărire penală că discuția purtată de inculpat cu partea vătămată în încăperea separată a durat aproximativ 8 minute (f.81), apoi 10 minute (f.82 verso) fiind o discuție mai aprinsă; în fața instanței (declarație din 29.11.2012 - f.96), martora a arătat că a auzit cum inculpatul l-a certat pe partea vătămată, și a văzut cum părțile s-au îmbrâncit.
Declarațiile părții vătămate, date atât în faza de urmărire penală, cât și la instanță, se coroborează cu declarațiile martorilor, reținându-se că acesta, după ce a intrat în magazin pentru a ajunge la contorul electric în vederea citirii, a fost agresat de inculpat – care era nervos datorită faptului că anterior partea vătămată (deși în exercitarea atribuțiilor de serviciu) a întrerupt furnizarea curentului electric (pentru neplata unei facturi). Ușa anexei unde au ajuns părțile îmbrâncindu-se, și ușa care dă spre curtea unde se află contorul electric, sunt apropiate, astfel că în drumul său, partea vătămată a fost împinsă de inculpat în acea încăpere, unde a fost amenințată și lovită. Nici un moment nu s-a dovedit că ușa încăperii ar fi fost încuiată de către inculpat.
Inculpatul N. R. M., ascultat fiind de organele de urmărire penală (f.87-91) a declarat că a avut o discuție mai aprinsă cu partea vătămată, timp de 5 - 7 minute în anexa magazinului, unde partea vătămată a intrat fără a fi agresat. La instanță, inculpatul a declarat (f.82-83) că a purtat discuții contradictorii cu partea vătămată, s-au îmbrâncit și au ajuns în anexa destinată tranșării cărnii; discuțiile purtate între părți au durat aproximativ 10 minute, însă în anexă discuțiile au durat doar 1 - 2 minute. De asemenea, inculpatul a declarat că i-a reproșat părții vătămate că a deconectat curentul electric, însă a precizat că nu l-a lovit, dar s-au tras de haine reciproc.
Față de toate aceste împrejurări, instanța a reținut că partea vătămată – parte civilă S. M., s-a deplasat la data de 03.01.2011 dimineața la magazinul aparținând S.C. International High – Trade S.R.L. din orașul A., . a citi contorul de curent electric; în acel moment, în incinta magazinului se aflau administratorul societății – inculpatul N. R. M. și martorii N. D. (soția inculpatului), N. I. M. și N. Miluța (angajați ai societății). Văzând partea vătămată, pe fondul nervos al stării inculpatului, creat urmare a întreruperii furnizării de curent electric din data de 25.11.2010, acesta i-a reproșat faptul că l-a debranșat de la rețeaua de furnizare a curentului electric; a început să îmbrâncească partea vătămată, intrând amândoi într-o încăpere anexă magazinului, destinată tranșării cărnii. Ușa de acces în această încăpere este foarte apropiată de ușa de acces în curtea imobilului – loc unde se află contorul electric spre care se îndrepta partea vătămată, pentru a-l citi. Inculpatul a strâns de gât și de piept partea vătămată S. M., lovindu-l de perete; în același timp, inculpatul a adresat părții vătămate – parte civilă S. M. amenințări cu moartea.
Faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 C.pen., și lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
Inculpatul a amenințat partea vătămată cu moartea, creând acesteia o stare de temere pentru viața sa, cu atât mai mult cu cât amenințarea sa de către inculpat a avut loc într-un spațiu închis (anexa magazinului), iar alături se aflau doar persoane cunoscute inculpatului (soția lui și ceilalți doi angajați) care nu au intervenit în nici un fel pentru a-l ajuta. D. reacția martorului N. I. M. a fost imediată, acesta intrând în anexă pentru a lua cuțitele care se aflau acolo (pentru tranșarea cărnii), și aceasta pentru că însuși martorul s-a temut de o reacție mult mai agresivă din partea inculpatului. Se reține astfel că, dacă martorul a anticipat o reacție violentă a inculpatului asupra părții vătămate, cu atât mai mult aceasta din urmă s-a temut pentru viața sa, inculpatul adresându-i chiar cuvântul țigan, toate aceste atingeri aduse demnității părții vătămate, aflate în acel loc în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lezând libertatea psihică a părții vătămate.
În ce privește fapta de lovire, s-a reținut că, potrivit certificatului medico-legal nr. 11/I/a/7 emis la data de 11.01.2011 de Cabinetul Medico-Legal Mediaș (f. 30), partea vătămată a prezentat simptomatologia subiectivă a unui politraumatism prin lovire directă; dacă aceasta se poate demonstra prin alte probe (martori) ar necesita 4 – 5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii; în urma reexaminării din data de 04.03.2011 s-a concluzionat că durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate se prelungește la un total de 44 – 45 de zile de la data producerii (f.31). Partea vătămată a efectuat un set de analize medicale, fiind emise în acest sens: adeverința medicală (f.32) din care rezultă diagnosticul spondiloză cervicală; lombosciatică; deviație de sept nazal; „Testarea stării de sănătate” (f.33), examen RMN coloana cervicală (f.34) prin care s-a stabilit minim prolaps C3 cu minimă atingere radiculară C4 dreapta; a fost recomandată purtarea de către partea vătămată a unui guler cervical (f.35); buletinul de examinare CT emis de S. C. Jud. S. (f.36) constatându-se existența unei minime atrofii corticale; chist de retenție sinus maxilar stâng; îngroșarea mucoasei sinusului maxilar drept; adeverința medicală (f.38) emisă de S. orașului A. prin care s-a constatat că partea vătămată este suferind de politraumatism contuzionat prin agresiune și rezultatul investigațiilor efectuate – f.40-41.
Potrivit certificatelor de concediu medical, partea vătămată a beneficiat de un număr de 5 zile (18.02.2011 – 22.02.2011, f.42), 6 zile (23.02.2011 – 28.02.2011, f.43), 10 zile (01.03.2011 – 10.03.2011, f.44), 5 zile (04.07.2011 – 08.07.2011, f.45) și 21 zile (09.07.2011 – 29.07.2011, f.46) de concediu medical.
În cursul urmăririi penale, s-a procedat la efectuarea de către S. de Medicină Legală Județean S. (f.53-57) a unei expertize medico-legale, și raportat la documentele medicale, s-a concluzionat că leziunile traumatice diagnosticate medical pe baza simptomatologiei subiective părții vătămate S. M. ar fi necesitat 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.
Procedându-se la efectuarea unei noi expertize medico-legale, s-a concluzionat, potrivit raportului nr. 9224/VI/a/44 din 27.02.2012 (f.64-67), că leziunile traumatice au necesitat 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.
Față de acestea, instanța a reținut că în mod corect a fost sesizată cu privire la comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., respectiv prev. de art. 193 alin. 1 C.pen., fiind întrunite elementele constitutive ale săvârșirii acestor infracțiuni, inculpatul acționând cu intenție directă împotriva părții vătămate, în accepțiunea prevederilor art. 19 alin. 1 lit. a) C.pen..
În ce privește sesizarea instanței cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 C.pen., instanța a constatat, nu numai că lipsește intenția inculpatului în acest sens – element constitutiv al infracțiunii, ci și faptul că lipsa posibilității de mișcare a părții vătămate a durat doar pe perioada cât a durat . asupra sa din partea inculpatului, fără a exista intenția de a îngrădi efectiv libertatea de mișcare a acesteia; timpul în care partea vătămată s-a aflat în acea anexă a fost scurt și necesar doar acțiunii agresive a inculpatului, motiv pentru care instanța apreciază că, în ce privește această faptă, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, făcându-se aplicarea prev. art.11 pct.2 lit. a C.pr.pen. raportat la art.10 lit. d C.pr.pen.
În consecință, față de cele ce preced, instanța, în baza art.180 alin.2 C.pen. a dispus condamnarea inculpatului N. R.-M., fiul lui E. și P., născut la data de 06.05.1964 în Ș. M., jud. S., dom. în or. A., ..83, jud. S., cetățenia română, studii superioare, ocupația medic veterinar, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP A., CNP_, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, și în baza art.193 alin.1 C.pen. s-a dispus condamnarea același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În baza art.11 pct.2 lit. a C.pr.pen. raportat la art.10 lit. d C.pr.pen. a achitat pe inculpatul N. R.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art.189 alin.1 C.pen.
Întrucât infracțiunile pentru comiterea cărora a fost condamnat inculpatul au fost comise înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a constatat existența concursului real de infracțiuni, astfel că în baza art.33 lit. a) C.pen și art.34 alin.1 lit. b), instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului N. R.-M. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
La aplicarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, și anume, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în art. 180 alin. 2 C.pen. și art. 193 alin. 1 C.pen.; în ce privește gradul de pericol social al faptelor comise de către inculpat, acesta este unul redus, raportat la valorile sociale protejate. Totodată, din copia fișei cazierului judiciar (f.56) privind pe inculpat s-a constatat că acesta nu a mai comis infracțiuni, neavând antecedente penale.
S-a avut în vedere că, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a) – c) din C.pen. operează de drept din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Însă, instanța a apreciat că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu i-a interzis acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C.pen.
Astfel, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, și ținând seama și de Decizia LXXI/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. cu privire la ambele infracțiuni, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Față de gradul redus de pericol social al infracțiunilor comise, instanța, fiind îndeplinite condițiile legale, a dispus, în conformitate cu prevederile art. 81 alin. 2 C.pen. și art. 71 al. 5 C.p., suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 C.pen., apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Potrivit art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată - parte civilă S. M., la termenul de judecată din data de 15.11.2012, s-a constituit parte civilă cu suma de_ euro reprezentând daune morale, și 7000 lei reprezentând daune materiale – cheltuieli cu spitalizarea, medicul legist și transportul la aceste unități medicale. În dovedirea acestei cereri, partea vătămată – parte civilă a depus la dosar un set de înscrisuri – filele 67-81.
Raportat la concluziile raportului de expertiză inițial, ale celui ulterior efectuat în cauză, având în vedere că partea vătămată – parte civilă a efectuat cheltuieli pentru ameliorarea stării sale de sănătate și cu privire la alte afecțiuni de care acesta suferă și care nu au legătură cu . exercitată de inculpat asupra sa, având în vedere înscrisurile depuse la dosar de partea vătămată, instanța, în baza art.14 și art.346 alin.1 C.pr.pen. raportat la art.998-999 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M., și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și 3.000 lei cu titlu de daune morale.
În ce privește despăgubirile materiale, instanța a luat în considerare, pe lângă actele medicale eliberate de unitățile sanitare cu privire la . efectiv suferită de partea vătămată – parte civilă în urma agresiunii comise de inculpat asupra sa (fiind necesare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale) și înscrisurile depuse la dosar (f.67-81 reprezentând bonuri benzină, contravaloare medicamente, etc.), și declarațiile martorilor R. I. (f.100) și T. S. D. (f.101); partea vătămată – parte civilă a fost nevoită să poarte un guler de protecție, prezentându-se deseori la medic pentru consultații medicale, a efectuat drumuri în alte localități la spital (I.M.L. Cluj N., S.J.U. S.). Însă, nu s-a putut reține că partea vătămată – parte civilă nu a putut presta muncă în gospodărie sau să se prezinte la locul de muncă, mai mult de cele 4-5 zile necesare vindecării, numărul total de zile de concediu de odihnă (47 de zile) astfel cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar, fiind alocat și afecțiunilor de care suferă partea vătămată – afecțiuni care nu au legătură cu consecința agresiunii suferite din partea inculpatului. Potrivit testării stării de sănătate a părții vătămate (f.33), s-a constatat că acesta are probleme și în ce privește circulația sângelui, imunitatea, spondiloză, toxine la ficat, glicemie, parazitoză intestinală, ș.a., astfel că, raportat la numărul de 4-5 zile necesare îngrijirii pentru vindecare, se apreciază că suma de 3.000 lei acoperă toate cheltuielile necesare, efectuate de partea vătămată – parte civilă.
Referitor la daunele morale, instanța a avut în vedere trăirile suferite de către partea vătămată – parte civilă, care, deși aflat în exercitarea corectă a atribuțiilor de serviciu, a fost supus de către inculpat unor traume care pot avea urmări negative în activitatea profesională și socială a acestuia; faptul că acesta a fost lovit și amenințat, numit „țigan” în prezența chiar a altor persoane, au adus atingere atât demnității acestuia, cât și libertății psihice și integrității corporale. Însă suma solicitată de partea vătămată – parte civilă (_ euro) este exagerată, astfel că, pentru o corectă reparație a suferințelor la care a fost supusă, suma de 3000 lei este apreciată de instanță ca fiind suficientă pentru compensarea suferinței părții vătămate, urmând ca daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul să nu constituie pentru partea vătămată – parte civilă o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, instanța nu a reținut că, urmare a agresiunii la care a fost supusă de către inculpat, partea vătămată – parte civilă S. M. nu a putut onora contractul de muncă pe care l-ar fi încheiat în străinătate, numărul mic de zile de îngrijiri medicale neputând fi considerat ca un impediment plecării acestuia din țară; pe de altă parte, în fața instanței partea vătămată – parte civilă avea posibilitatea legală de a fi reprezentat, și de altfel, nu s-a făcut dovada existenței unui astfel de contract.
Partea civilă S. C. Județean de Urgență S., cu sediul în mun. S., ..2-4, jud. S., s-a constituit parte civilă cu suma de 47 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale pentru partea vătămată S. M., plus dobânzi și penalități de întârziere până la stingerea totală a debitului (f.47). Partea civilă S. de Ambulanță Județean S., cu sediul în mun. S., ., jud. S., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 560,83 lei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective (f.48).
Constatând ca fiind dovedite pretențiile formulate, în baza art.14 și art.346 alin.1 C.pr.pen. raportat la art.313 din Legea nr.95/2006 instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 560,83 lei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective, către partea civilă S. de Ambulanță Județean S., cu sediul în mun. S., ., jud. S. și la plata sumei de 47 lei plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective, către partea civilă S. C. Județean de Urgență S., cu sediul în mun. S., ..2-4, jud. S.. În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, avându-se în vedere durata procedurilor desfășurate, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și fața instanței,.
În baza art.193 alin.1 și 2 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. M. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și transport la instanță.
- Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prev. de art. 385/3 C. pr. pen. partea civilă S. M. și inculpatul N. R. M., pentru următoarele motive:
II.1. Partea civilă S. M. invocă greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev de art. 189 C. penal și greșita soluționare a laturii civile din perspectiva acordării parțiale a despăgubirilor morale și materiale acordate în cauză( f 5). Solicită majorarea despăgubirilor materiale și dobânda aferentă, având în vedere că a fost obligat că poarte gulerul cervical timp de 45 zile, în acest timp neputând îndeplini sarcinile gospodărești și de serviciu. Solicită, de asemenea cheltuieli de judecată, arătând că s-au acordat doar 600 lei deși s-a depus cerere pentru 1500 lei.
II. 2. inculpatul N. R. M. invocă greșita condamnare pentru infracțiunea prev de art. 180 alin 2 C. penal în condițiile în care fapta este încadrată la forma simplă reglementată de alin. 1 a aceluiași articol cu privire la care se impune aplicarea unei amenzi administrative din perspectiva pericolului social redus.
Critică nelegalitatea condamnării pentru infracțiunea de amenințare în condițiile în care lipsesc laturile obiectivă și subiectivă.
Consideră în mod nejustificat s-au acordat despăgubiri civile în cuantum de 561 lei și dobânda legală părții civile S. de Ambulanță Județean S. și în cuantum de 3000 lei – despăgubiri materiale – acordate părții civile S. M..
Inculpatul apreciază că a avut o reacție exagerată când partea vătămată i-a debranșat curentul electric la magazin și locuința sa, dar această reacție a fost generată de împrejurarea că a considerat debranșarea abuzivă și efectuată în lipsa unor documente legale.
Cu privire la încadrarea juridică pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe apreciază că diagnosticul fiind stabilit prin prisma informațiilor precizate de pacient, numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate de medicul specialist, conținutul expertizei medicale efectuate de IML Cluj-N. coroborate cu declarația inculpatului care a indicat faptul că a prins și a scuturat partea vătămată context în care simptomatologia subiectivă indicată de partea vătămată trebuie înlăturată și apreciată fapta din perspectiva efectiv a suferințelor fizice probate în cursul procesului penal.
Consideră exagerată reținerea infracțiunii de amenințare în sarcina sa în raport de actele materiale exercitate care au constat în prinderea de haine și îmbrâncirea părții vătămate.
- Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de către recurenți și din oficiu sub toate aspectele în raport de exigențele impuse de art. 385/6 alin 3 C. pr. pen., constată recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Judecătorul fondului a stabilit stare de fapt în baza căreia a procedat la încadrarea juridică din perspectiva materialului probator administrat pe de o parte în faza urmăriri penale în dosar nr. 11/P/2011 al PJ A., iar pe de altă parte prin prisma probelor administrate ulterior admiterii în parte a plângerii formulate de partea vătămată S. M., împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală emise la data de 24.05.2012 în dosarul penal nr. 11/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., menținută prin Ordonanța prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. nr. 327/II/2/2012 din 19.07.2012, privind pe intimații N. R. M. și N. D..
Cauza a fost reținută spre rejudecare sub aspectul săvârșirii de către inculpatul N. R. M. a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 C.p., amenințare, prev. de art. 193 al. 1 C.p. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p..
Curtea reține că, în evaluarea materialului probator administrat în această cauză, au fost respectate exigențele art. 63 alin 2 C. pr. pen..
Reevaluând materialul probator administrat în cauză, Curtea reține că partea vătămată S. M., în calitate de electrician în cadrul S.C. FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A. și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întrerupt furnizarea curentului electric pentru neplata facturilor în data de 25.11.2010 la locuința învecinată magazinului aparținând inculpatului N. R. M., acțiune efectuată în baza ordinului de serviciu nr._/25.11.2010 emis de S.C. FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A. (f.95).
În data de 03.01.2011 partea vătămată s-a deplasat la aceeași locație, respectiv la magazinul aparținând S.C. International High – Trade S.R.L. din orașul A., . a citi contorul de curent electric moment în care în incinta magazinului se aflau administratorul societății – inculpatul N. R. M. și martorii N. D. (soția inculpatului), N. I. M. și N. Miluța (angajați ai societății).
Pe fondul operațiunii anterioare, inculpatul a reproșat părții vătămate faptul că l-a debranșat de la rețeaua de furnizare a curentului electric, a început să împingă angajatul S.C. FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A. până într-o anexă a magazinului unde au intrat, l-a strâns de gât și de piept, l-a lovit de perete, acțiunile derulându-se timp de câteva minute și în același timp, a adresat părții vătămate S. M. amenințări cu moartea.
Conform probelor testimoniale expuse în considerentele hotărârii criticare până la momentul intrării în anexa magazinului, partea vătămată a reușit să-i comunice inculpatului motivul prezenței sale în magazin și motivul întreruperii curentului electric anterior acestui incident.
Rezultă că spațiul în care a fost bruscată partea vătămată și din care se auzeau „discuții aprinse” nu era închis astfel încât partea vătămată să fie în imposibilitatea de a pleca din acel loc. Această concluzie rezidă din împrejurarea că martorul N. M. a pătruns în incinta respectivă, unde a și auzit expresiile cu care a fost amenințată partea vătămată. Acțiunea verbală exercitată de inculpat prin care amenința partea vătămată că îl va omorî se derula concomitent cu agresarea fizică constând în prinderea de haine și de gât și imobilizarea cu spatele de un perete.
Împrejurarea că partea vătămată ar fi încercat să iasă din încăpere dar a fost oprit de inculpat prin tragerea de haine nu reprezintă un criteriu suficient pentru a aprecia în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În fața instanței de recurs nu s-au adus elemente suplimentare celor existente deja în dosarul instanței de fond, iar din perspectiva Curții aprecierile recurenților referitor la criticile exprimate în recurs reprezintă interpretări subiective ale acestora, aprecieri care omit ansamblul probator administrat în cauză și alegații fără corespondent faptic privit în ansamblul aspectelor relatate pe de o parte de părțile implicate în proces, iar, pe de altă parte, de martorii audiați în cauză.
III. 1.Critica referitoare la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiune de lipsire de liberate în mod ilegal este nesustenabilă din perspectiva probelor administrate în cauză.
Acestea relevă împrejurarea că împingerea părții vătămate în anexă s-a realizat în vederea exercitării unor acte agresive asupra acestuia și nu pentru a lipsi de dreptul de a se mișca sau pentru a i se impune o anumită restricție în privința libertății de mișcare. Această împrejurare este evidentă din perspectiva aspectelor relevat în conținutul stării de fapt, respectiv împrejurarea că ușa nu era blocată făcând posibilă pătrunderea sau ieșirea din respectiva incintă, iar modalitatea prin care inculpatul încerca să oprească ieșirea din anexă este specifică actelor de agresiune fizică exercitată în intervalul cât aceștia se aflau în respectivul spațiu.
Este evident din modul în care s-au desfășurat actele materiale că scopul împingerii în anexă al părții vătămate a fost acela de a exercita acte de violență fizică asupra sa pe fondul neînțelegerii anterioare a motivului debranșării magazinului inculpatului de la rețeaua de curent.
III. 2. Critica aceleiași părți vătămate pe latură civilă dar și a inculpatului este nefondată în considerarea probelor administrate pentru a dovedi despăgubirile materiale solicitate, evaluate și din perspectiva echității, judecătorul fondului raportând numărul zilelor de concediu de odihnă la numărul zilelor de îngrijiri medicale stab8ilite de către medicul legist și la cauzele generale relevate în certificatele medicale care justifică acordarea celor 47 zile concediu pe fondul existenței unor afecțiuni ce nu au legătură cu actele de agresiune exercitate de către inculpat.
Aprecierile judecătorului fondului sunt echitabile și rezonabile atât în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale cât și în ceea ce privește cuantumul daunelor morale stabilite pentru cele două infracțiuni pentru care a condamnat inculpatul. Referitor la critica privind acordarea parțială a cheltuielilor judiciare către partea civilă de către instanța de fond este justificată atât de probele depuse de către acesta cât și de admiterea în parte a pretențiilor civile acordate în cauză.
III. 3. Critica inculpatului în privința încadrării juridice în ceea ce privește infracțiune de lovire sau alte violențe este nefondată raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale și la simptomatologia în baza căreia a fost acordat certificat medico legal victimei actelor agresiunii. Acest punct de vedere este susținut și de expertizele medico-legale efectuate în cauză, care mențin numărul zilelor de îngrijiri medicale și care justifică încadrarea juridică drept art. 180 alin 2 C. penal.
Competența stabilirii numărului de îngrijiri medicale aparține autorității medicale și nu instanței de judecată. Din perspectiva documentelor medicale prezentate de partea vătămată și a expertizelor judiciare efectuate la instanța de fond susținerile inculpatului în sensul greșitei încadrări pentru infracțiune a de lipsire de liberate sunt lipsite de probator. Din această perspectivă, nefiind incident cazul prev. de art. 180 alin 1 C. penal, nu este necesară analiza lipsei pericolului social invocată în conotație directă cu încadrarea juridică atribuită de către inculpat.
III.4. Critica referitoare la greșita condamnare la infracțiune de amenințare este nefondată din perspectiva în care susținerile părții vătămate sunt întărite de declarația martorului N. I. M., dar și a martorei N. Miluța, ultima văzând partea vătămată că a ieșit speriată din anexă și care nu a asistat în mod direct în calitate de martor ocular la actele desfășurate în interiorul anexei.
Astfel cum Curtea a expus în starea de fapt, inculpatul a amenințat partea vătămată că îl omoară concomitent cu exercitarea unor acte de agresiune fizică asupra acestuia, context în care părții vătămate i s-a provocat o stare de temere cu privire la integritatea ei fizică observată la ieșirea din anexă. În acest context este nejustificată susținerea inculpatului în sensul laturii obiective și subiectivă, existând o persoană care a auzit conținutul amenințării și alta care a văzut panica produsă părții vătămate pe fondul violențelor verbale și fizice exercitate.
III. 5. Critica relativ la soluționarea laturii civile către S. de Ambulanță Județean S. este nefondată din perspectiva pretențiilor formulate de către această parte încă din faza urmăriri penale prin adresa nr. 1169/22.08.2011 aflată la fila 48 d. u. p., pretenții care sunt detaliate în conținutul documentului comunicat autorității judiciare și dovedită cu fișa de urgență atașată adresei.
Inculpatul nu motivează în vreun fel critica generală formulată în recurs cu privire la aceste pretenții pentru ca instanța de recurs să poată analiza punctul său de vedere cu probele administrate pe latură civilă de către S. de Ambulanță Județean S.. Este justificată acordarea dobânzii legale în considerarea dispozițiilor regrementate în OG nr. 9/2000.
IV. Curtea în considerarea celor anterior expuse constată că în speță nu este incidentă nici unul din cazurile de casare enumerate de către inculpat, pe de o parte, și prevăzute de art. 385/9 C. pr. pen., context în care raportat la art. 385/15 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge recursurile declarate de partea vătămată S. M. și inculpatul N. R. M. împotriva sentinței penale nr. 70/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria A..
Fiind în culpă procesuală ambii recurenți vor fi obligați la cheltuieli judiciare către Statul Român, acordate în raport de art. 192 alin 2 C. pr. pen.
Respingerea recursurilor generează neacordarea cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă în recurs.
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă S. M. și inculpatul N. R. M. împotriva sentinței penale nr. 70/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă pe inculpatul N. R. M. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe partea civilă recurentă S. M. să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. D. Tițian C. M. M.
Grefier
L. B.
Red CM/13.03.2013
Tehn LB/13.03.2013/ 2 ex
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 268/2013. Curtea... → |
|---|
