Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 359/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 359/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 359/A/2015

Ședința nepublică din 30 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE S. I. M.

Judecător A. P.

Grefier D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpatul D. R. C. împotriva sentinței penale nr. 1751/19.11.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant D. R. C., aflat în stare de arest preventiv în altă cauză în Penitenciarul A., personal și asistat de avocat P. E., apărătorul desemnat din oficiu. Se prezintă avocat Pustai A. M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat D. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La interpelarea instanței, inculpatul apelant D. R. C. arată că nu înțelege de ce se află la acest termen și precizează că dorește să-și retragă apelul formulat.

Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii părților învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv legea penală nouă. Arată că se impune menținerea regimului de executare a pedepsei.

Avocat Pustai A. M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat D. C. solicită admiterea apelului formulat de parchet. Invocă prevederile art. 5 Cod penal și Decizia Curții Constituționale 265/2014, iar încadrarea juridică trebuia să se facă în baza dispozițiilor art. 250 alin. 1 Cod penal.

Avocat P. E., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant D. R. C. solicită a se lua act de retragerea apelului formulat de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de retragerea apelului formulat de inculpatul apelant D. R. C..

Inculpatul apelant D. R. C. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față,

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr. 1751/19.11.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 115 Cod penal raportat la art. 120 alin 1, 2 Cod penal și cu aplicarea art. 134 alin 1 Cod penal, s-a luat față de inculpatul D. C. fiul lui V. și D., ns. la data de 20.08.1994 în A. I. județul A., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în . județul A., CNP_, măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea în concurs real a 10 infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, a două infracțiuni prev de art. 27 alin 1 din lg 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 5 Cod penal și a două infracțiuni de distrugere prev. de art. 253 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, precum și unei infracțiuni de furt calificat prev de art. 228 – art. 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 120 alin. 2 Cod Penal, s-a hotărât că supravegherea inculpatului va fi coordonată de către S. de Probațiune de pe lângă T. A..

În baza art. 121 alin. 1 lit. a, d și e Cod Penal, instanța a stabilit următoarele obligații în sarcina inculpatului pe durata măsurii educative:

 de a urma un curs de pregătire școlară sau de formare profesională

 de a nu se apropia și a nu comunica cu inculpatul D. R. C.

 de a se prezenta la S. de Probațiune de pe lângă T. A. la datele fixate de acesta.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 alin. 1 lit c și alin 3 lit c Cod Penal privind posibilitatea înlocuirii măsurii educative neprivative de libertate cu internarea într-un centru educativ în cazul nerespectării cu rea-credință a condițiilor de executare sau a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În baza art. 511 C.pr.pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, s-a fixat termen pentru punerea în executare a măsurii educative.

În baza art. 70 alin. 5 din Legea nr. 253/2013, s-a stabilit că executarea obligațiilor impuse începe de la data aducerii la cunoștința inculpatului minor a conținutului concret al obligațiilor, stabilit de către consilierul de probațiune pentru obligațiile prev de art. 121 alin 1 lit. a și e și de la data rămânerii definitive a hotărârii pentru obligația prev de art. 121 alin 1 lit. d Cod penal.

În baza art. 407 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 70 alin. 1, alin 2 din Legea nr. 253/2013, s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentința rămasă definitivă către S. de Probațiune de pe lângă T. A., persoanelor și instituțiilor prev de art. 29 alin 1 lit. n din Legea nr. 253/2013 precum și către IPJ A..

În baza art. 115 Cod penal raportat la art. 120 alin 1, 2 Cod penal și cu aplicarea art. 134 alin 1 Cod penal, s-a luat față de inculpatul D. R. C. fiul lui E. și C. M., născut la data de 16.04.1993 în mun. A., jud. A., cetățean român, cu antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în mun. A., ., jud. A., având CNP_, deținut în Penitenciarul Târgu - M. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea în concurs real a unei infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 C. pen. și a unei infracțiuni de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M. definitivă la 07.05.2014 prin decizia penală nr. 20/A/07.05.2014 s Tribunalului M., la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M. au fost săvârșite după majorat.

S-a constatat că infracțiunile pentru care i s-a aplicat inculpatului prin prezenta hotărâre măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni prin sentința penală 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M. sunt concurente, fiind săvârșite mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre definitivă pentru vreuna dintre ele.

În baza art. 129 alin 2 lit a Cod penal, s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M..

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal din 1969.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M..

S-a constatat că inculpatul este încarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 62/14 emis de J. Târgu M. conform sentinței penale nr. 61/28.01.2014.

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata executată începând cu data de 16.08.2012 până la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului de către J. Târgu M. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei sentințe.

S-a constatat că persoanele vătămate: G. A., P. C., H. V. M., M. I. O., S. V., S. A. G., Kociș M., M. C. S., L. E., . nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art.998-999, 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. și a fost obligat inculpatul D. C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D. la plata sumei de 3630 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art.998-999, 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. și a fost obligat inculpatul D. C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D. la plata sumei de 3800 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art.998-999, 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Komuves K. Ș. și a fost obligat inculpatul D. C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D. la plata sumei de 1500 lei reprezentând daune materiale.

În baza art.112 alin.1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la fiecare dintre inculpați suma de 35 lei (suma de 70 lei sustrasă și împărțită de inculpați de la sediul persoanei vătămate .)

În baza art.112 alin.1 lit. e Cod penal, s-au confiscat de la inculpatul D. C. sumele de:

 170 lei – contravaloare telefon mobil sustras persoanei vătămate G. A.

 20 lei – suma primită în urma vânzării bunurilor sustrase persoanei vătămate H. V. M.

 15 și respectiv 50 lei – suma primită în urma vânzării bunurilor sustrase din autovehiculului persoanei vătămate M. I. O., respectiv CD player și stație emisie recepție

 150 lei – suma primită în urma vânzării sistemului supraveghere video sustras persoanei vătămate S. A. G.

 90 lei – suma sustrasă persoanei vătămate decedate Kociș Ș.

 30 lei – suma primită în urma vânzării telefonului mobil sustras persoanei vătămate L. E.

În baza art. 272 rap art. 274 alin 1, 3 Cod. pr. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați, în solidar fiecare cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D., respectiv D. M. C., la plata sumei de câte 506 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin 1 teza finală rap la art. 272 alin. 2 Cod pr. pen., suma 400 de lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală și de 600 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu în faza de judecată, s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. din data de 13.12.2012 dat în dos. nr. 2335/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C., fiul lui V. și D. ns. la data de 20.08.1994 în A. I. județul A., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în . nr. 171 județul A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 art. 209 al. 1 lit. a, e, g, i alin 2 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic art. 41 alin 2 și cu aplic. art. 99 și urm Cod penal din 1969, art. 27 alin 1 din lg 365/2002 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969, art. 217 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 și art. 208-209 alin 1 lit. e Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 și a inculpatului D. R. C., fiul lui E. și C. M., născut la data de 16.04.1993 în mun. A., jud. A., cetățean român, cu antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în mun. A., ., jud. A., având CNP_, deținut în Penitenciarul Târgu - M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a, e Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 și art 217 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969.

În fapt, s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că:

La data de 13.10.2009, pe timp de zi, inculpatul D. C. a sustras din autoturismul părții vătămate P. C. care era parcat în fața băncii Carpatica din A. o geantă de culoare neagră în care se aflau acte de identitate, autorizație CFR și un telefon mobil marca Nokia. Telefonul mobil a fost vândut ulterior de inculpat.

In noaptea de 29/30.01.2010 inculpatul D. C. a spart geamul portierei stânga față al autoturismului cu numărul de înmatriculare_ care era parcat pe . A. proprietatea numitului S. V., iar din interior a sustras un aparat detector radar.

La data de 04.02.2010 inculpatul D. C. a sustras dintr-o plasă lăsată pe bicicletă pe . un portmoneu în care se afla suma de 130 lei și un card bancar, aparținând părții vătămate B. M.. In aceeași zi acesta a ridicat suma de 3500 lei de pe card-ul respectiv întrucât codul PIN era împreună cu card-ul

In noaptea de 04/05.02.2010 D. C. a spart geamul autoturismului marca Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare_ proprietatea numitului H. V. M. care era parcat pe ., iar din interior a sustras un detector radar marca Cobra și două încărcătoare pentru telefoane mobile.

In aceeași noapte inculpatul D. C. a spart geamul autotractorului marca Scania cu numărul de înmatriculare_ aparținând numitului Komives K. A. iar din interior a sustras un aparat GPS marca Grems și un telefon mobil marca Nokia. Aparatul GPS acesta l-a vândut unei persoane în orașul Teiuș.

In noaptea de 24/25.02.2010 D. C. a sustras din autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare_ aparținând numitului M. I. O. un CD Player marca Sony și o stație emisie recepție marca „Midland" după ce în prealabil a demontat geamul portierei din partea stângă a acestuia.

In noaptea de 10/11.03.2010 D. C. a sustras de la casa de vacanță situată la ieșirea din A. înspre Miraslău un sistem de supraveghere video, articole de îmbrăcăminte, băuturi alcoolice și un câine. Sistemul de supraveghere video acesta declară că l-a vândut în piață în orașul Teiuș, iar câinele l-a lăsat liber prin A...

La data de 14.04.2010 D. C. a sustras dintr-o plasă aparținând părții vătămate Kociș Ș. în timp ce se deplasa cu autobuzul pe ruta A. - Ciumbrud actul de identitate și suma de 90 lei.

La data de 14.05.2010 în jurul orelor 12.00 inculpatul D. C. a pătruns într-o sală din grădinița din localitatea Ciumbrud, unde a văzut pe o masă o poșetă de culoare maro ce aparținea părții vătămate L. E., iar din interiorul acesteia a sustras un portmoneu și un telefon mobil.

Inculpatul a vândut telefonul mobil numitului Ș. A. din A. lulia contra sumei de 30 lei, iar apoi cu suma de 20 lei a cumpărat un telefon mobil marca Nokia de culoare albastră de la numitul A. A., care a observat că acesta avea asupra lui suma de 40 lei.

De la inculpat a fost ridicată cartea de identitate a părții vătămate, card-ul emis de Banca Transilvania și o cartelă telefonica, care au fost predate părții vătămate, telefonul mobil nefiind recuperat.

La data de 17.05.2010, în jurul orelor 19, 00, inculpatul D. C. însoțit de inculpatul D. R. C., după ce s-au asigurat că nu sunt observați și profitând de faptul că barmanul nu se afla în local, au pătruns în incinta localului aparținând . A.; inculpatul D. C. a sustras de sub tejgheaua barului suma de 70 lei, timp în care inculpatul D. R. C. se afla la poarta localului pentru a| supraveghea zona să nu fie alte persoane și pentru a-l anunța pe inculpatul D. C. dacă se apropie vreo persoană. Cei doi învinuiți s-au deplasat apoi la localul F. din mun. A. și au împărțit cei 70 lei sustrași, după care s-au deplasat la un bar din zona gării A., unde au cheltuitbanii la jocurile de noroc și și-au cumpărat suc, dulciuri și alimente. Fapta comisă de către cei doi învinuiți a fost înregistrată de camera de supraveghere din incinta localului.

In perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010 numitul D. C. a spart geamurile stânga față și stânga spate de la autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare 1 AB 2132 parcat pe . proprietatea numitului G. loan.

În noaptea de 27/28.03.2010 D. C. împreună cu D. R. C. au lovit cu picioarele și o bâtă autoturismul părții vătămate M. "C. din A. care era parcat pe . A..

La data de 06.10.2010 pe timp de zi inculpatul D. C. a sustras dintr-o sală de clasă din incinta Colegiului Tehnic A. un telefon mobil marca Nokia 1100 pe care colegul acestuia G. A. l-a lăsat în ghiozdan. Telefonul sustras a fost vândut ulterior de inculpat.

Prejudiciul total cauzat prin faptele sale se ridică la suma de_ lei.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, ambii inculpați au recunoscut faptele săvârșite, exprimându-și regretul pentru aceasta, însă nu au reparat prejudiciul cauzat.

Starea de fapt enunțată s-a arătat că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă:

 Procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto aferente

 Declarații parte vătămate G. A.

 Declarația părții vătămate P. C.

 Declarația părții vătămate B. M.

 Declarația părții vătămate N. viorel M.

 Declarația părții vătămate Komuveș K. A.

 Declarația părții vătămate M. I. O.

 Declarația părții vătămate S. V.

 Declarația părții vătămate S. A. G.

 Declarația părții vătămate G. loan

 Declarația părții vătămate Kociș Ș.

 Declarația părții vătămate M. C. S.

 Declarația părții vătămate L. E.

 Declarații martor Bârluțiu L. G.

 Declarație martor D. C. Niocoleta

 Declarație martor A. A.

 Declarație martor lancu C. C.

 Declarație martor loo M. Csina

 Planșă foto privind imaginile surprinse pe camerele de supraveghere ale Pensiunii M.

 Dovadă ridicare-predare bunurile sustrase către partea vătămată L. E.

 Procesul verbal de reconstituire și planșa foto

 Raport de expertiză medico-legală psihiatrică

 R. de evaluare inculpați

 Fișe de cazier judiciar

 Declarațiile inculpatului D. C.

 Declarațiile inculpatului D. R. C.

Desfășurarea cercetării judecătorești

La termenul de judecată din data de 27 martie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul D. R. C., prezent personal în fața instanței, a învederat că dorește să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii prev. de art. 320/1Cod. pr. pen. și că recunoaște săvârșirea faptei. Declarația sa expresă a fost consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 42 vol I), instanța încuviințând cererea inculpatului și dispunând ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii de recunoaștere a învinuirii în ce-l privește pe acesta.

Inculpatul nu a depus înscrisuri în circumstanțiere.

Având în vedere că în cauză nu a fost începută cercetarea judecătorească, iar cu privire la cel de-al doilea inculpat, respectiv D. C. nu s-a încuviințat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prev de art. 320/1 Cod. pr. pen. din 1968, față de dispozițiile art. 6 alin 2 din lg nr. 255/2013 de punere în aplicare a Cod. pr. pen., urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziții ale Cod. pr. pen. la data de 01.02.2014, a dispus instanța la termenul de judecată din 12 martie 2014 trimiterea dosarului judecătorului de cameră preliminară.

În cursul procedurii de cameră preliminară nu au fost contestate probele administrate sub aspectul legalității și nu au fost formulate excepții.

La termenul din data de 22 octombrie 2014 inculpatul D. R. C. a învederat că menține declarațiile date anterior privind recunoașterea faptei; instanța a constatat că, în ce-l privește pe acesta s-a încuviințat judecarea potrivit procedurii simplificate la termenul din 27.03.2013.

Având în vedere prevederile art. 374 alin 7 Cod. pr. pen. și susținerile inculpatului prezent, ale Reprezentantul Ministerului Public precum și ale apărătorului din oficiu al inculpatului D., care au învederat că nu contestă probele administrate în cursul urmărire penală și nu solicită să fie readministrate, reținând instanța poziția inculpatului D. din cursul urmăririi penale, când acesta a recunoscut integral faptele săvârșite în cuprinsul tuturor declarațiilor date atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața procurorului (filele 106-119 dos.u.p) și mai mult, a colaborat cu organele de cercetare penală (proces verbal reconstituire fila 35 dos.u.p instanța constatând că inculpatul D. C. a indicat organelor de cercetare penală, în prezența apărătorului desemnat din oficiu atât locațiile cât și modul în care a săvârșit faptele) instanța a dispus să nu fie readministrată proba testimonială cu martorii indicați în rechizitoriu, respectiv I. C. C., Ioo M. C., B. L. G. și A. A..

De altfel, a reținut instanța că în faza de urmărire penală au fost administrate probe cu caracter tehnico științific care confirmă vinovăția inculpaților; în ce privește declarațiile celor două martore, afirmațiile acestora sunt susținute integral de înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere, imagini care îi arată pe cei doi inculpați sustrăgând suma de bani de la . A..

De asemenea instanța față de conținutul declarațiilor martorului A. A. (fila 128 dos.u.p - acesta afirmând că a vândut un telefon inculpatului D. pentru suma de 20 lei, ulterior chemat la poliție fiind a restituit suma și a primit înapoi telefonul aflând de la organele de poliție că inculpatul ar fi furat un portmoneu) precum și ale martorului B. L. G. (martor asistent la reconstituire – fila 126 dos.u.p – care atestă că inculpatul D. C. a indicat organelor de poliție locul și modalitatea în care a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar), a apreciat că raportat la restul probelor administrate și la poziția celor doi inculpați nu se impune readministrarea lor în fața instanței.

În cursul urmăririi penale au fost întocmite referatele de evaluare pentru inculpați, referate întocmite de S. de Probațiune de pe lângă T. A.. (fila 155-162 dos.u.p)

Pentru stabilirea antecedenței penale a celor doi inculpați, s-au depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, fișele de cazier judiciar ale acestora (filele 86-88 dos inst vol II).

Au fost de asemenea comunicate sentințele penale nr. 530/2011 și nr. 1550/2012 pronunțate de J. A. (fila 70-76 dos inst vol I)

Starea de fapt reținută de către instanță

Analizând probele administrate în dosar a reținut instanța următoarea stare de fapt:

În perioada octombrie 2009 – octombrie 2010 inculpatul D. a săvârșit mai multe fapte de furt calificat, la două dintre acestea participând și inculpatul D.. Astfel:

La data de 13.10.2009 pe timp de zi inculpatul D. C. a sustras din autoturismul părții vătămate P. C. care era parcat în fața băncii Carpatica din A. o geantă de culoare neagră în care se aflau acte de identitate, autorizație CFR și un telefon mobil marca Nokia. Telefonul mobil a fost vândut ulterior de inculpat.

La data de 14.04.2010 D. C. a sustras dintr-o plasă aparținând părții vătămate Kociș Ș. în timp ce se deplasa cu autobuzul pe ruta A. - Ciumbrud actul de identitate și suma de 90 lei.

La data de 17.05.2010, în jurul orelor 19, 00, inculpatul D. C. însoțit de inculpatul D. R. C., după ce s-au asigurat că nu sunt observați și profitând de faptul că barmanul nu se afla în local, au pătruns în incinta localului aparținând . A.; inculpatul D. C. a sustras de sub tejgheaua barului suma de 70 lei, timpj în care inculpatul D. R. C. se afla la poarta localului pentru a| supraveghea zona să nu fie alte persoane și pentru a-l anunța pe inculpatul D. C. dacă se apropie vreo persoană. Cei doi învinuiți s-au deplasat apoi la localul F. din mun. A. și au împărțit cei 70 lei sustrași, după care s-au deplasat la un bar din zona gării A., unde au cheltuit¹banii la jocurile de noroc și și-au cumpărat suc, dulciuri și alimente.Fapta comisă de către cei doi învinuiți a fost înregistrată de camera de supraveghere din incinta localului.

În noaptea de 27/28.03.2010 D. C. împreună cu D. R. C. au lovit cu picioarele și o bâtă autoturismul părții vătămate M. "C. din A. care era parcat pe . A..

La data de 06.10.2010 pe timp de zi inculpatul D. C. a sustras dintr- o sală de clasă din incinta Colegiului Tehnic A. un telefon mobil marca Nokia 1100 pe care colegul acestuia G. A. l-a lăsat în ghiozdan. Telefonul sustras a fost vândut ulterior de inculpați.

Analiza mijloacelor de probă

Starea de fapt astfel cum mai sus a fost expusă s-a apreciat susținută de probele administrate în cauză.

Astfel, ambii inculpați au relatat amănunțit atât în cuprinsul declarațiilor date, dar și în ce-l privește pe inculpatul D. și la momentul efectuării reconstituirii modul de săvârșite al faptelor; în ce privește declarațiile inculpatului D., acestea se coroborează cu declarațiile persoanelor vătămate, precum și cu înregistrările video, dar și cu declarațiile inculpatului D. în ce privește faptele săvârșite împreună cu acesta; descrie astfel inculpatul D. amănunțit în cuprinsul declarațiilor date, atât bunurile pe care le-a sustras, dar și faptul că a aruncat toate actele de identitate, iar banii i-a cheltuit – fapt ce se coroborează cu declarația martorului A. A. care i-a vândut acestuia un telefon mobil în cursul lunii mai 2010 (ulterior săvârșirii de către inculpat a faptei de furt în dauna persoanei vătămate L. E., ocazie cu care inculpatul a vândut cu suma de 30 lei telefonul sustras) contra sumei de 20 lei, afirmând că a văzut că inculpatul avea asupra sa suma de 40 lei; ulterior predând martorul o parte a banilor organelor de poliție și luând înapoi telefonul mobil; descrie inculpatul și modalitatea în care a săvârșit fapta de furt în dauna persoanei vătămate S. A. G.; inculpatul a condus organele de cercetare la cabana aparținând acesteia și a indicat modul în care a pătruns și descriind bunurile sustrase, pe care le-a valorificat și recunoscând de asemenea și sustragerea unui câine „de mici dimensiuni” (fila 140 dos.u.p) pe care l-a lăsat ulterior pe stradă. În ce privește fapta de furt săvârșită în dauna persoanei vătămate L. E., o parte a bunurilor, inclusiv actul de identitate al acesteia au fost găsite asupra inculpatului, fiind restituite persoanei vătămate conform dovezii de restituire (fila 137 dos.u.p).

Furtul actelor și al cardului bancar, precum și retragerea banilor persoanei vătămate B. M. s-a reținut că rezultă atât din declarația acesteia din urmă, cât și a inculpatului care relatează modul în care a sustras bunurile din plasa persoanei vătămate, indicând și bancomatul de unde s-a dovedit potrivit extrasului bancar că au fost ridicați banii de pe cardul sustras, a arătat inculpatul că pe o hârtie lângă card era codul pin, fapt ce rezultă întocmai și din declarația persoanei vătămate.

În ce privește fapta de furt săvârșită împreună cu inculpatul D. în dauna persoanei vătămate . A. este dovedită atât din declarațiile concordante ale celor doi inculpați, cât și din imaginile surprinse de camerele de supraveghere; cu privire la distrugerea autoturismului aparținând persoanei vătămate M. C. ambii inculpați recunosc fapta, afirmând de altfel inculpatul D. că au făcut-o sub influența băuturilor alcoolice, pentru a se distra (fila 121-122 dos.u.p).

În ce privește fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate G. A., s-a descris inculpatul în cuprinsul declarațiilor atât locul unde se afla telefonul sustras, respectiv în buzunarul blugilor aflați în ghiozdanul persoanei vătămate, fapt ce se coroborează întocmai cu declarația persoanei vătămate, cât și faptul că a valorificat ulterior telefonul cheltuind banii dar și că, ulterior săvârșirii furtului în dauna persoanei vătămate L. E. i-ar fi restituit, susține inculpatul, o parte din bani persoanei vătămate. (fila 114, fila 118 dos.u.p)

În plus, aceeași stare de fapt s-a putut reține și din restul probelor, respectiv procesele verbale de cercetare a locului faptelor, cu planșele foto aferente, procesul verbal de reconstituire și planșe foto, declarația martorului Bârluțiu L. G., martor asistent care confirmă faptul că inculpatul D. a recunoscut că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și a condus organele de poliție cu ocazia efectuării reconstituirii la locul faptelor indicând modul de săvârșire al acestora.

Încadrarea juridică și legea penală mai favorabilă

S-a reținut că:

Faptele inculpatului D. C. care în perioada octombrie 2009- mai 2010 a sustras în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, prin efracție, în locuri publice, la una din fapte participând și învinuitul D., mai multe bunuri, a utilizat fără acordul deținătorului card-ul bancar sustras de la partea vătămată B. M., în noiembrie 2009 - ianuarie 2010 respectiv în luna martie 2010 a provocat distrugeri autoturismelor părților vătămate G. loan și M. C., iar în octombrie 2010 a sustras dintr-un rucsac aflat într-o sală de cursuri dintr-o școală un telefon mobil întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de prev si ped de art 208 al 1, art 209 al 1 lit a, e, g, al 2 lit b Cod penal din 1969 cu aplic an 41 al 2 Cod penal din 1969 cu aplic art 99 și urm Cod penal din 1969, art 27 al 1 din Legea 365/2002 cu aplic art 99 și urm Cod penal din 1969, două infracțiuni prev și ped de art 217 al 1 Cod penal din 1969 cu aplic art 99 și urm Cod penal din 1969, o infracțiune prev și ped de art 208 al 1 art 209 al 1 lit e Cod penal din 1969 cu aplic art 99 și urm Cod penal din 1969

Faptele inculpatului D. R. C. care în luna mai 2010 împreună cu învinuitul D. C. a sustras de sub tejgheaua barului aparținând . A. suma de 70 lei, iar în luna martie 2010 a provocat distrugeri autoturismului aparținând părții vătămate M. C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev și ped de art 208 al 1, art 209 al 1 lit a, e C pen cu aplic art 99 și urm Cod penal din 1969 și art 217 al 1 C pen cu aplic art 99 și urm Cod penal din 1969.

Având în vedere că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile dispoziții ale Codului penal, la termenul de judecată din data de 7 mai 2014 a acordat instanța cuvântul în dezbateri, punând în discuție în același timp și aplicarea legii mai favorabile conform dispozițiilor art. 5 Cod penal.

În vederea determinării legii penale mai favorabile, instanța a procedat la compararea reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri penale, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului și pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

Potrivit art. 5 al. (1) Cod penal, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea incidenței acestei dispoziții legale, având în vedere că: succesiunea de legi penale a intervenit între momentul comiterii faptei (octombrie 2009 – mai 2010) și momentul judecării definitive; fiecare dintre legile succesive incriminează faptele reținute în sarcina celor doi inculpați.

De asemenea, instanța a avut în vedere regimul de răspundere penală pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității potrivit noii legi penale. Astfel, potrivit art. 134 alin. (1), inculpatului i-a fost aplicat regimul sancționator destinat minorilor, chiar dacă la data pronunțării condamnării acesta împlinise vârsta de 18 ani, dacă fapta pentru care a fost condamnat a fost săvâșită cât timp era minor. Prin urmare, a apreciat instanța că legea mai favorabilă aplicată regimulului minorității este Cod penal actual, care permite aplicarea măsurii educative inculpatului care a săvârșit fapta în timpul minorității, deși la momentul pronunțării este major.

Față de prevederile legale anterior menționate, instanța a apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile Codului penal actual, prin urmare a recalificat faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. C. din infracțiunile prev. de art. 208 al. 1 art. 209 al. 1 lit. a, e, g, i alin 2 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic art. 41 alin 2 și cu aplic. art. 99 și urm Cod penal din 1969, art. 27 alin 1 din lg 365/2002 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969, art. 217 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 și art. 208-209 alin 1 lit. e Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 în 10 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, două infracțiuni prev de art. 27 alin 1 din lg 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 5 Cod penal și două infracțiuni de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal precum și unei infracțiuni de furt calificat prev de art. 228 – art. 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Pentru aceleași argumente, s-au recalificat faptele reținute în sarcina inculpatului D. R. C. din infracțiunile prev de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a, e Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 și art 217 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplic art. 99 și urm Cod penal din 1969 într-o infracțiune de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 C. pen. și o infracțiune de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta descrisă anterior există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpaților D. R. C. și D. C..

Individualizarea judiciară a măsurii educative

Conform art. 114 alin. 1 C.pen. 2009 față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, fiind modificată substanțial răspunderea penală a minorului.

Astfel, legea nouă renunță la posibilitatea aplicării pedepselor penale pentru faptele săvârșite în timpul minorității în favoarea măsurilor educative privative sau neprivative de libertate. Astfel cum reiese și din denumirea marginală a articolului, ambele tipuri de măsuri educative pot fi luate numai față de minorul care răspunde penal și numai dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune.

Răspunderea minorului este aplicabilă chiar dacă la momentul pronunțării sentinței inculpatul a împlinit vârsta majoratului, potrivit art. 134 C.pen.

În ceea ce privește măsura educativă care poate fi aplicată minorului, instanța a reținut că potrivit art. 115 alin. 2 C.pen. alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.

Instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Regula impusă de legiuitor este că minorului îi vor fi aplicate măsuri educative neprivative de liberate și numai în cazul în care sunt întrunite cele două situații de excepție prevăzute de alin. (2) lit. a) și b) pot fi luate față de minor măsurile educative privative de libertate.

Raportat la prevederile art. 114 alin 1 lit. a Cod penal, instanța a constatat că ambii inculpați au fost anterior condamnați dar nu ne aflăm în situația prevăzută de acest text de lege, întrucât executarea pedepselor (nu a măsurilor educative întrucât condamnarea inculpaților s-a făcut potrivit dispozițiilor Cod penal din 1969 în vigoare la data condamnări definitive, iar în ce-l privește pe inculpatul D. fiindu-i aplicate pedepse și pentru infracțiuni comise după împlinirea vârstei de 18 ani) nu a început anterior comiterii infracțiunilor pentru care ambii au fost trimiși în judecată în prezenta cauză.

În ce privește ipoteza prevăzută de litera b a aceluiași articol 114, instanța a reținut că nu se aplică în cazul inculpatului D., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză nu este de 7 ani sau mai mare; în cazul inculpatului D. însă, s-ar putea lua o măsură educativă privativă de libertate raportat la fapta de a fi retras fără drept sumele de bani cu ajutorul cardului bancar aparținând persoanei vătămate B. M..

Însă, instanța nu s-a orientat nici în cazul inculpatului D. C. către o măsură educativă privativă de libertate, apreciind că față de modalitatea de săvârșire a faptelor, față de atitudinea constant sinceră avută în cursul urmăririi penale, față de faptul că din anul 2012 nu există niciun fel de indicii că inculpatul ar fi perseverat în săvârșirea unor infracțiuni, și a afirmat instanța aceasta având în vedere fișa de cazier a inculpatului din Franța (fila 111-113 dos inst vol I) și adresa BNP Interpol (fila 181 dos inst vol I) din care a rezultat că acesta ar fi fost încarcerat în pe teritoriul acestui stat în perioada 23.02.2012 – 22.06.2012.

Din fișa de cazier a inculpatului D. (fila 86 dos inst vol II) a rezultat că acesta a fost condamnat anterior pentru o altă infracțiune săvârșită tot în stare de minoritate la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere pe 2 ani, prin sentința penală nr. 530/2011 a Judecătoriei A. definitivă prin nerecurare la data de 16.05.2011. A reținut instanța că acesta are evidențiate în cazierul judiciar și alte fapte de aceeași natură, respectiv furt calificat, săvârșite tot în stare de minoritate; toate faptele înscrise în cazierul judiciar al inculpatului însă, au fost săvârșite aproximativ în aceeași perioadă respectiv 2009 - 2010 și mai înainte de a se fi pronunțat vreo condamnare definitivă pentru vreuna.

Prin urmare instanța a apreciat că la acest moment este suficientă în cazul acestui inculpat, luarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni.

În ce-l privește pe inculpatul D. R. C., față de infracțiunile reținute în sarcina sa, pentru considerentele expuse mai sus, instanța nu s-a putut orienta decât spre o măsură educativă neprivativă de libertate, cu toate că, analizând per ansamblu activitatea infracțională a acestui inculpat este impresionantă – a avut instanța în vedere numeroasele condamnări ale acestuia evidențiate în fișa de cazier (fila 87 dos inst vol II). De altfel inculpatul se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate aplicată prin sentința penală nr. 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M. definitivă la 07.05.2014 prin decizia penală nr. 20/A/07.05.2014 s Tribunalului M..

Totodată, instanța a reținut din referatele de evaluare întocmite de către S. de Probațiune (fila 155-162 dos.u.p) că factorii direcți care au stat la baza manifestării comportamenului infracțional raportat la ambii inculpați, sunt reprezentați de frustrările de ordin financiar, intelectul limitat, insuficienta interiorizare a normelor etico – morale precum și de lipsa de supraveghere și de anturaj.

În ce-l privește pe inculpatul D., acesta ar urma să fie supravegheat îndeaproape pe o durată de șase luni de zile. A reținut instanța, chiar din referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. A. că, cel puțin în perioada în care s-a aflat sub stricta supraveghere a familiei, activitatea infracțională a inculpatului D. a fost stopată.

De asemenea, în vederea obținerii unei calificări profesionale, și ulterior a unui loc de muncă, ce să-i permită să-și câștige existența, instanța a stabilit obligația în sarcina inculpatului de a urma un curs de pregătire școlară sau profesională.

Pentru aceste motive, s-a luat față de inculpatul D. C., fiul lui V. și D. ns. la data de 20.08.1994 în A. I. județul A., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în . județul A., CNP_, măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea în concurs real a 10 infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, a două infracțiuni prev de art. 27 alin 1 din lg 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 5 Cod penal și a două infracțiuni de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal precum și unei infracțiuni de furt calificat prev de art. 228 – art. 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 120 alin. 2 Cod Penal, s-a dispus ca supravegherea inculpatului să fie coordonată de către S. de Probațiune de pe lângă T. A..

În baza art. 121 alin. 1 lit. a, d și e Cod Penal instanța a stabilit următoarele obligații în sarcina inculpatului pe durata măsurii educative:

 de a urma un curs de pregătire școlară sau de formare profesională

 de a nu se apropia și a nu comunica cu inculpatul D. R. C.

 de a se prezenta la S. de Probațiune de pe lângă T. A. la datele fixate de acesta.

În baza art. 511 C.pr.pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, s-a fixat termen pentru punerea în executare a măsurii educative.

În baza art. 70 alin. 5 din Legea nr. 253/2013, s-a stabilit că executarea obligațiilor impuse va începe de la data aducerii la cunoștința inculpatului minore a conținutului concret al obligațiilor, stabilit de către consilierul de probațiune pentru obligațiile prev de art. 121 alin 1 lit. a și e și de la data rămânerii definitive a hotărârii pentru obligația prev de art. 121 alin 1 lit. d Cod penal.

În baza art. 407 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 70 alin. 1, alin 2 din Legea nr. 253/2013 s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentința rămasă definitivă către S. de Probațiune de pe lângă T. A., persoanelor și instituțiilor prev de art. 29 alin 1 lit. n din Legea nr. 253/2013 precum și către IPJ A..

În baza art. 115 Cod penal raportat la art. 120 alin 1, 2 Cod penal și cu aplicarea art. 134 alin 1 Cod penal s-a luat față de inculpatul D. R. C. fiul lui E. și C. M., născut la data de 16.04.1993 în mun. A., jud. A., cetățean român, cu antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în mun. A., ., jud. A., având CNP_, deținut în Penitenciarul Târgu - M. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea în concurs real a unei infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 C. pen. și a unei infracțiuni de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M. au fost săvârșite după majorat.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal din 1969.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 61/28.01.2014 pronunțată de J. Târgu M..

S-a constatat că inculpatul este încarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 62/14 emis de J. Târgu M. conform sentinței penale nr. 61/28.01.2014.

În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata executată începând cu data de 16.08.2012 până la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului de către J. Târgu M. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei sentințe.

Latura civilă

Sub aspectul laturii civile, a constatat instanța că în cauză persoanele vătămate: G. A., P. C., H. V. M., M. I. O., S. V., S. A. G., Kociș M., M. C. S., L. E., . nu s-au constituit părți civile.

S-a constatat de asemenea că s-au constituit părți civile în cursul urmărire penală menținând această constituire și în fața instanței, persoanele vătămate B. M., G. I. și Komuves K. Ș.

Instanța a apreciat că în cauza sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta existând, fiind săvârșită de inculpatul D. C., prejudiciul cauzat părților civile fiind urmarea faptei inculpatului.

În consecință, în baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art.998-999, 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. și a fost obligat inculpatul D. C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D. la plata sumei de 3630 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art.998-999, 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. și a fost obligat inculpatul D. C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D., la plata sumei de 3800 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art.998-999, 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Komuves K. Ș. și a fost obligat inculpatul D. C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D. la plata sumei de 1500 lei reprezentând daune materiale.

Confiscarea specială

În baza art.112 alin.1 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpați suma de 35 lei (suma de 70 lei sustrasă și împărțită de inculpați de la sediul persoanei vătămate .)

În baza art.112 alin.1 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul D. C. sumele de:

 170 lei – contravaloare telefon mobil sustras persoanei vătămate G. A.

 20 lei – suma primită în urma vânzării bunurilor sustrase persoanei vătămate H. V. M.

 15 și respectiv 50 lei – suma primită în urma vânzării bunurilor sustrase din autovehiculului persoanei vătămate M. I. O., respectiv CD player și stație emisie recepție

 150 lei – suma primită în urma vânzării sistemului supraveghere video sustras persoanei vătămate S. A. G.

 90 lei – suma sustrasă persoanei vătămate decedate Kociș Ș.

 30 lei – suma primită în urma vânzării telefonului mobil sustras persoanei vătămate L. E.

Cheltuielile judiciare

Motivat de culpa infracțională exclusivă a inculpaților, în baza art. 272 rap art. 274 alin 1, 3 Cod. pr. pen. a obligat instanța pe fiecare dintre inculpați, în solidar fiecare cu părțile responsabile civilmente D. V. și D. D., respectiv D. M. C., la plata sumei de câte 506 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal inculpatul D. R. C. și P. de pe lângă J. A..

Inculpatul D. R. C. nu și-a motivat apelul, iar în fața instanței de apel, a declarat că își retrage apelul.

P. de pe lângă J. A. a criticat hotărârea apelată, invocând următoarele:

- în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului D. C., pentru comiterea a 10 infracțiuni de furt calificat, două infracțiuni de distrugere, o nouă infracțiune de furt calificat două operațiuni de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în condițiile în care s-a reținut încadrarea juridică prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d CP, art. 253 alin. 1 CP, art. 228 alin. 1, art. 229 lit. b CP, respectiv art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002. Acest ultim text de lege este în prezent abrogat, iar încriminarea se regăsește în art. 250 alin. 1 CP. Ca atare, s-a invocat că nu s-a ținut cont de principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, conform deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

- în mod netemeinic, instanța a optat pentru aplicarea unei singure măsuri educative neprivative de libertate față de inculpatul D., pe care l-a condamnat pentru o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, în care s-au reținut 15 infracțiuni, din care două pedepsibile cu 7 ani închisoare, ignorându-se și mențiunile din cazierul judiciar, potrivit cărora inculpatul fusese anterior condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru furt calificat concurent cu infracțiunile deduse judecății. S-a solicitat, pentru întreaga pluralitate de infracțiuni, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe durata de 3 ani.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, C. de A. constată că apelul declarat de P. de pe lângă J. A. este întemeiat, sub aspectul încadrării juridice a faptelor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în dispozițiile art. 27 alin 1 din Legea nr. 365/2002, astfel:

1. Într-o primă analiză, C. de A. constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptelor.

În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în perioada octombrie 2009- mai 2010, inculpatul D. C. a sustras în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, prin efracție, în locuri publice, la una din fapte participând și inculpatul D., mai multe bunuri, a utilizat fără acordul deținătorului card-ul bancar sustras de la partea vătămată B. M., în noiembrie 2009 - ianuarie 2010 respectiv în luna martie 2010 a provocat distrugeri autoturismelor părților vătămate G. loan și M. C., iar în octombrie 2010 a sustras dintr-un rucsac aflat într-o sală de cursuri dintr-o școală un telefon mobil.

În drept, s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, două infracțiuni prev. de art. 27 alin 1 din lg 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 5 Cod penal și două infracțiuni de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, precum și unei infracțiuni de furt calificat prev de art. 228 – art. 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

C. de A. reține că în mod întemeiat a reținut instanța de fond că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul CP, ținând seama de noul regim de răspundere penală pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității.

În aplicarea acestui raționament, s-a reținut însă în mod eronat încadrarea juridică în privința infracțiunilor privind comerțul electronic, prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, încadrare juridică în vigoare sub imperiul aplicabilității CP din 1969 și abrogată prin Legea nr. 187/2012.

Prin reținerea acestei încadrări juridice, în locul celei corespondente din noua reglementare, respectiv art. 250 alin. 1 noul CP, s-a încălcat principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, instituit prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Ca atare, în aplicarea art. 5 Cod penal, subsecvent admiterii apelului Parchetului, în interpretarea dată prin decizia nr. 265/2014 pronunțată de C. Constituțională, se va reține că faptele de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, se încadrează în dispozițiile art. 250 alin. 1 Cod penal.

2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că faptele imputate inculpatului D. C., în materialitatea lor, precum și în ce privește latura subiectivă, au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: Procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto aferente, declarațiile părților vătămate G. A., P. C., B. M., N. V. M., Komuveș K. A., M. I. O., S. V., S. A. G., G. loan, Kociș Ș., M. C. S., L. E., declarațiile martorilor Bârluțiu L. G., D. C. N., A. A., lancu C. C., loo M. Csina, planșă foto privind imaginile surprinse pe camerele de supraveghere ale Pensiunii M., dovadă ridicare-predare bunurile sustrase către partea vătămată L. E., procesul verbal de reconstituire și planșa foto, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, rapoarte de evaluare inculpați, fișe de cazier judiciar, declarațiile inculpatului D. C., declarațiile inculpatului D. R. C..

3. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a măsurii educative aplicate inculpatului D. C., cu referire la felul măsurii educative aplicate, la durata acesteia, conform art. 74 CP, C. de A. a reținut că măsura educativă stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptelor comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.

Măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptelor, la consecințele produse, la multitudinea de acte infracționale, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală.

Instanța de apel a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. A., în absența inculpatului minor, conform căruia minorul are un caracter influențabil, este insuficient maturizat, lipsit de valori etico – morale și manifestă tendință spre teribilism.

Este adevărat că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 2 ani, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat în timpul minorității, faptă concurentă cu cele pentru care a fost cercetat și condamnat în prezenta cauză. Însă, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza CP din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . noului CP.

Ca atare, un concurs efectiv între sancțiunile aplicate pentru faptele concurente nu este posibil, pe lângă măsura educativă aplicată prin sentința apelată și confirmată de instanța de apel urmând a ființa separat pedeapsa cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

Sentința anterioară de condamnare la pedeapsa închisorii, respectiv sentința penală nr. 530/27.04.2011 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a rămas definitivă în 16.05.2011, prin urmare termenul de încercare s-a împlinit încă din 16.05.2013.

În consecință, C. de A. apreciază că nu se justifică aplicarea față de inculpat a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare pe durata de 3 ani, sancțiunea aplicată, ca durată și modalitate de executare, fiind proporțională cu gravitatea faptelor comise și aptă să asigure conștientizarea faptelor antisociale comise și să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.

Ca atare, se va menține măsura educativă a asistării zilnice aplicată inculpatului D. C. pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea în concurs real a 10 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a două infracțiuni de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, precum și unei infracțiuni de furt calificat prev de art. 228 – art. 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În ce privește apelul inculpatului D. R. C., C. de A. va lua act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul retragerii apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1751/19 noiembrie 2014 pronunțată de J. A., în dosar nr._ . Acest fapt face imposibilă analiza situației juridice a acestui inculpat, de vreme ce nici motivele de apel ale Parchetului nu îl vizează.

Subsecvent, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul D. R. C. la plata parțială a cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 350 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va acorda onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acordarea asistenței juridice inculpatului D. C. în sumă de 300 lei, care se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 1751/19 noiembrie 2014 pronunțată de J. A., în dosar nr._, pe care o desființează în parte sub aspectul încadrării juridice a faptelor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în dispozițiile art. 27 alin 1 din Legea nr. 365/2002, și rejudecând în aceste limite:

Cu aplicarea art. 5 Cod penal, în interpretarea dată prin decizia nr. 265/2014 pronunțată de C. Constituțională, reține că faptele de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, se încadrează în dispozițiile art. 250 alin. 1 Cod penal.

Menține măsura educativă a asistării zilnice aplicată inculpatului D. C. pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea în concurs real a 10 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a două infracțiuni de distrugere prev de art. 253 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, precum și unei infracțiuni de furt calificat prev de art. 228 – art. 229 alin 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul D. R. C. împotriva sentinței penale nr. 1751/19 noiembrie 2014 pronunțată de J. A., în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul D. R. C. la plata parțială a cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 350 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Acordă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acordarea asistenței juridice inculpatului D. C. în sumă de 300 lei, care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. I. M. A. P.

Grefier,

D. M. H.

Red. M.I.S.

Tehnored. D.M.H./MIS

2 ex/14.05.2015

J. Fond V. M.

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 21/2015. Curtea de...		Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 316/2015.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 359/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 359/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA