Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 336/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 336/A/2015
Sedința publică din 23 martie 2015
Președinte: A. P. - judecător
A. D. B. - judecător
T. C. - grefier
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. H., împotriva sentinței penale nr. 6/13 ianuarie 2015 pronunțată de J. H., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Se prezintă avocat B. D., apărătorul ales al inculpatului intimat M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul ales al inculpatului intimat M. G. depune la dosar chitanța reprezentând dovada achitării cheltuielilor judiciare ocazionate la instanța de fond.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare:
- a se lua act de faptul că inculpatul intimat M. G. a achitat cheltuielile ocazionate la instanța de fond;
- a se indica temeiului de coborâre a pedepsei aplicate inculpatului M. G. sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969;
- a se constata că în mod eronat a fost obligată partea responsabilă civilmente . H. - prin lichidator H. Consult IPURL, în solidar cu inculpatul M. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și a se înlătura această dispoziție. Cu referire la celelalte motive de apel precizează că nu le mai susține.
Avocat B. D., apărătorul ales al inculpatului intimat M. G. solicită respingerea apelului Parchetului în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
În susținere arată, cu referire la calculul pedepsei, că instanța de fond a avut în vedere circumstanțele atenuante, dincolo de plata prejudiciului.
Mai învederează că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.74 alin.1 lit. b rap. la art.76 Cod penal vechi, iar scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins prin pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o consideră îndestulătoare raportat la împrejurarea că inculpatul a achitat integral prejudiciul. Sub un ultim aspect relevă că inculpatul este bolnav, are cancer, aflându-se în fază terminală.
C. DE A.
Asupra apelului de față
P. sentința penală nr. 6/13 ianuarie 2015 pronunțată de J. H., în dosar nr._ :
În temeiul art. 5 din Codul penal s-a constatat că în speță legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
A fost condamnat inculpatul M. G., fiul lui Luigi și M., născut la data de 10.12.1946 în Prato – Italia, domiciliat în Italia, .. 571 Prato, Italia și reședința în România, municipiul H., ., județul H., posesor al certificatului de înregistrare nr._ și al pașaportului . nr._, cetățenia italiană, fără obligații militare, studii tehnice, pensionar, la:
- pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (10 acte materiale), art. 74 al. 1 lit b, art. 76 al. 1 lit c din Codul penal din 1969 și art. 5 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal din anul 1969 rap la art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, se va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, respectiv de-a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de-a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului dispozițiilor art. 83 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
S-a constatat că prejudiciul de 73.177 lei (din care_ lei debite și_ lei accesorii) reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, cauzat prin infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință, a fost reparat integral de inculpat prin plată către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În temeiul art. 397 din Codul de procedură penală, s-a dispus ridicarea și radierea din cartea funciară, a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă J. H. din data de 09.07.2013 în dosar 1457/P/2012, asupra imobilului proprietatea inculpatului - apartament cu 4 camere de locuit înscris în CF nr_-C1-U6 H. (CF vechi 5569/3 H.), nr crt. A1 nr. cad/nr. top 3191/6/3, în suprafață de 74,69 mp situat în municipiul H., ., ., județul H..
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal și Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului H., pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . H. - prin lichidator H. Consult IPURL cu sediul în Orăștie, .. 4, jud. H., să plătească 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul din data de 30.06.2014 întocmit în dosar nr. 351/P/2014 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și a art. 5 Cod penal (10 acte materiale).
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că inculpatul M. G. este asociat la partea responsabilă civilmente . H. înființată în anul 2004, cu sediul social declarat în H., ., ., județul H., înregistrată la ORC cu numărul J_, CUI_, unde a deținut și funcția de administrator până la data de 24.04.2012, când față de societatea respectivă s-a deschis procedura generală de insolvență, fiind numit lichidator judiciar H. Consult IPURL.
. a avut ca principal obiect de activitate fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, desfășurând activitatea, potrivit documentelor puse la dispoziție de reprezentanții ITM H., cu mai mulți angajați, situația nominală a acestora, precum și perioada în care fiecare angajat a avut contract de muncă valabil, fiind prezentată în centralizatorul pus la dispoziție de această instituție.
Evidențele contabile ale societății au fost conduse pe întreaga perioadă a desfășurării activităților de către contabilul societății D. C. – audiată în calitate de martor (f. 356-357).
Din actele de urmărire penală s-a stabilit că la data de 06.06.2012 S.C. S. T. S.R.L. datora către bugetul de stat cu titlu de taxe și impozite cu reținere la sursă suma de 44.931 lei din care 15.864 lei impozit pe venit, 18.646 lei CAS asigurați, 872 lei contribuție individuală șomaj, 9.549 lei contribuții sănătate asigurați, la care au fost calculate majorări și penalități de întârziere pentru neplata la termen în valoare de 28.246 lei..
P. adresa cu numărul 25.911/27.12.2013, Administrația Finanțelor Publice H. a comunicat organelor de urmărire penală că obligațiile de plată susmenționate au avut scadența în perioada decembrie 2008 – aprilie 2012, fapt ce rezultă și din fotocopiile declarațiilor 100, 102 și 112 existente la dosarul cauzei cu referire la perioada analizată, precum și de fișa sintetică totală pusă la dispoziție de organul fiscal.
În actul de sesizare s-a menționat că sumele cu stopaj la sursă datorate de S.C. S. T. S.R.L. au fost reținute și nevărsate către bugetul de stat, în 30 de zile de la scadență, cu intenție, întrucât din analiza balanțelor pentru decembrie 2009-martie 2012, s-a stabilit că societatea a avut disponibilități bănești cu care putea plăti obligațiile cu titlu de stopaj la sursă către bugetul de stat, însă inculpatul le-a folosit pentru achitarea altor obligații în detrimentul bugetului de stat.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor invocând faptul că este nevinovat, cu toate că prin balanțele întocmite de contabila societății, acestuia i s-a adus la cunoștință sumele datorate. Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile, pentru stabilirea cu exactitate a sumelor datorate bugetului de stat, care prin ordonanța din data de 27.06.2014 a Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. i s-a respins întrucât sumele declarate de inculpat în balanțele societății sale pentru perioada decembrie 2008 – martie 2012, la care s-au adaugat sumele restante pentru luna aprilie 2012 rezultate din declarațiile 101 și 102 depuse de inculpat la AJFP H. sunt mai mici decât cele pe care le recunoaște inculpatul.
P. rechizitoriu s-a arătat că s-a dovedit cu certitudine și s-a constatat că în perioada de referință decembrie 2008 – aprilie 2012, societatea a avut la dispoziție sume de bani, indiferent de sursa acestora, cu care ar fi putut achita obligațiile de plată către buget, după cum rezultă din analiza principalelor operațiuni contabile atestate de societate prezentate în rechizitoriu.
Pentru dovedirea sării de fapt organele de urmărire penală au administrat următoarele mijloace de probă: actul de sesizare - proces verbal întocmit de organele de cercetare ale poliție judiciare, (f. 16); fișa de identificare a ., pusă la dispoziție de ORC H. (f. 17-28); adresele nr. 9.287/06.06.2012 și nr. 25.911/27.12.2013 ale AJFP H. cu privire la debitele datorate de societate, precum și actele contabile – declarații 100, 102, 112 și bilanțurile contabile și balanțele contabile depuse de . (f. 36, 37-45, f. 46-257, f 258-311); extrase de cont ale părții responsabile civilmente f 313-336; ordonanță de institure a măsurilor asigurătorii și proces verbal de aplicare a sechestrului asigurător (f. 348-355); declarație martor D. C. (f. 356-357); declarații inculpat M. G. și procese verbale de aducere la cunoștință a acuzațiilor (f. 367-378); documente privind starea de sănătate a inculpatului (f. 379-528); delegație apărător (f. 381, 529-531); autorizație translator C. Gladiola (f. 532-533); fișa de cazier a inculpatului M. G. (f. 534).
P. încheierea de cameră preliminară din data de 05.09.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., precum și legalitatea administrării probelor și actelor de urmărire penală susmenționate, dispunând începerea judecății pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Anterior începerii cercetării judecătorești, partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestora să plătească impozite și contribuții cu reținere la sursă de_ lei (debite + accesorii -f 549). Pe parcursul cercetării judecătorești n-au fost administrate probe, întrucât inculpatul având apărător ales, n-a contestat nicio probă din cele efectuate în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății nu a solicitat administrarea de probe. Instanța a avut în vedere împrejurarea că în speță mijloacele de probă relevante constau în înscrisuri (depuse la dosarul de urmărire penală) ținând seama de specificul infracțiunii deduse judecății.
Pe parcursul judecății, apărătorul inculpatului a solicitat mai multe termene de judecată în vederea plății prejudiciului, pe care instanța le-a acordat, iar la ultimul termen de judecată, inculpatul a dovedit plata totală a prejudiciului cu chitanțele depuse la dosar.
Analizând actele și probele administrate în cauză, instanța a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu se confirmă, în sensul că inculpatul M. G. în calitate de administrator al părții responsabile civilmente ., deși a stabilit si reținut sumele datorate de societatea respectivă cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă pentru perioada decembrie 2008 – aprilie 2012, nu a procedat la vărsarea acestora către bugetul de stat. Inculpatul, cu intenție, nu a procedat la vărsarea către bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de „stopaj la sursa", întrucât din balanțele întocmite de societate pentru perioada respectivă, rezultă așa cum s-a arătat și prin rechizitoriu, că societatea a avut venituri cu mult peste impozitele și contribuțiile datorate, însă inculpatul a plătit cu prioritate datoriile către alți creditori.
Procedând la încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului M. G. care în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de administrator la partea responsabilă civilmente ., a reținut și nu a vărsat, cu rea credință, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă datorate de angajații societății (în perioada decembrie 2008- aprilie 2012), cuantumul total al sumelor reținute fiind de 44.931 lei la care se adaugă majorări de întârziere de 28.246 lei, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și ale art. 5 Cod penal.
Reținând că infracțiunea există, că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, identificat ca lege mai favorabilă în speță prin prisma modalității de executare a pedepsei și a efectelor circumstanțelor atenuante, după cum se va arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal din 1969, instanța s-a raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
S-a constatat că limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea dedusă judecății sunt de la 1 an la 3 ani sau amendă (prin aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă, ținând seama de împrejurarea că infracțiunile deduse judecății se pedepsesc în prezent cu închisoare de la 1 an la 6 ani, dar la data săvârșirii infracțiunilor, se pedepseau cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă).
Având în vedere cuantumul prejudiciului, precum și numărul mare de acte materiale de stopaj la sursă, săvârșite de inculpat instanța a apreciat că în speță este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, nefiind suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda. S-a reținut că nu pot fi reținute apărările inculpatului că din pricina crizei economice a săvârșit fapta, întrucât s-a dovedit din balanțele existente la dosar, că partea responsabilă civilmente a avut disponibilități bănești pentru plata impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă.
Pentru individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurarea că din extrasul după cazierul judiciar, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, iar prejudiciul a fost integral plătit în cursul judecății, urmând a se reține astfel circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. b din Codul penal din 1969.
P. urmare, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. b, art. 76 din Codul penal din 1969, apreciind că această pedeapsă este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității, sau de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. d și e din Codul penal din 1969. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu i-a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal din 1969, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, conform art. 82 din Codul penal din 1969. Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969 este mai favorabilă față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Codul penal în vigoare, ținând seama de împrejurarea că în cadrul suspendării condiționate a executării pedepsei, condamnatul nu este supus niciunei măsuri de supraveghere și nu-i poate fi stabilită nicio obligație. În cazul amânării pedepsei, inculpatul ar trebui să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 85-86 din Codul penal.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prejudiciul de 73.177 lei (din care_ lei debite și_ lei accesorii) reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, cauzat prin infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință, a fost reparat integral de inculpat în cursul judecății, prin plată către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Având în vedere că prejudiciul a fost integral recuperat, în temeiul art. 397, art. 404 din Codul de procedură penală, s-a dispus ridicarea și radierea din cartea funciară, a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă J. H. din data de 09.07.2013 în dosar 1457/P/2012, asupra imobilului proprietatea inculpatului - apartament cu 4 camere de locuit înscris în CF nr_-C1-U6 H. (CF vechi 5569/3 H.), nr crt. A1 nr. cad/nr. top 3191/6/3, în suprafață de 74,69 mp situat în municipiul H., ., ., județul H.. Instanța a apreciat întemeiată apărarea inculpatului, că pentru asigurarea plății unor cheltuieli judiciare modice, nu se justifică menținerea sechestrului asigurător pe un apartament..
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, dispune comunicarea prezentei hotărâri Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului H., pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 al. 1 și 3 C.proc.pen inculpatul a fost obligat să plătească 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, în solidar cu partea responsabilă civilmente ..
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă J. H., invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: obligarea greșită la plata cheltuielilor către stat a părții responsabile civilmente ., având în vedere că nu a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile; indicarea greșită a temeiului de coborâre a pedepsei aplicate inculpatului M. G. sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile art. art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, în loc de 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969; aplicarea unei pedepse netemeinice, apreciindu-se că se impune majorarea acesteia, raportat la întinderea în timp a activității infracționale, respectiv decembrie 2008 – aprilie 2012, la poziția procesuală a inculpatului care a negat în mod constant săvârșirea faptelor, cu toate că înscrisurile de la dosarul cauzei făceau dovada disponibilităților bănești ale societății. În susținerea ultimului motiv de apel s-a invocat și faptul că atitudinea pozitivă a inculpatului constând în achitarea întregului prejudiciu nu s-a datorat nicidecum conștientizării și acceptării comiterii infracțiunii, ci doar măsurii asigurătorii instituite asupra apartamentului deținut de inculpat.
Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, C. de A. reține următoarele:
Inculpatul M. G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de stopaj la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
C. constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care nu au fost contestate de inculpat, asistat de apărător ales. Dimpotrivă în cursul judecății inculpatul M. G. a achitat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat, solicitând acordarea mai multor termene de judecată în acest sens.
Reevaluând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, C. reține sub aspectul stării de fapt în esență că, în perioada decembrie 2008- aprilie 2012, inculpatul M. G., în calitate de administrator al ., a reținut și nu a vărsat, cu rea credință, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă datorate de angajații societății, cuantumul total al sumelor reținute fiind de 44.931 lei la care se adaugă majorări de întârziere de 28.246 lei.
Instanța de fond a încadrat în mod legal faptele inculpatului în dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, determinând corect legea veche ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului M. G..
Hotărârea a fost criticată de apelant în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M. G.. C. de A. constată că prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, raportându-se la limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 241/2005 la momentul săvârșirii faptei, respectiv pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii. Instanța de fond nu s-a orientat asupra pedepsei amenzii penale, raportat la perioada infracțională și la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, alegând pedeapsa închisorii pentru sancționarea inculpatului M. G.. În mod întemeiat s-a procedat la valorificarea ca circumstanță atenuantă a împrejurării că inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege de 1 an închisoare. În cazul infracțiunilor de acest gen, interesul principal al statului trebuie să fie recuperarea prejudiciului, fiind necesară diferențierea sancțiunilor aplicate inculpaților care înțeleg să achite sumele datorate bugetului de stat și celor care nu depun niciun efort în acest sens. Nu se poate reține motivarea apelantului în sprijinul solicitării de majorare a pedepsei că inculpatul ar fi urmărit prin achitarea prejudiciului ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului respectiv. Ridicarea măsurii asigurătorii este consecința firească a achitării despăgubirilor civile, interesul manifestat de inculpat în acest sens neputând fi apreciat ca o împrejurare defavorabilă acestuia, articolul 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 acordând valență de circumstanță atenuantă stăruinței depuse de inculpat pentru a repara paguba pricinuită.
Concluzionând, C. de A. constată că pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, este de natură să atingă scopul sancționator și preventiv al pedepsei în sensul prevăzut de art. 52 Cod penal din 196, în această privință apelul fiind nefondat.
Referitor la menționarea temeiului în baza căruia s-a procedat la coborârea pedepsei sub minimul special, C. constată întemeiată critica formulată de apelant, în sensul că din eroare instanța de fond a indicat dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, în loc de dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, urmând a fi reformată hotărârea în această privință.
De asemenea, în urma admiterii apelului formulat de P. de pe lângă J. H. se va dispune și înlăturarea obligației stabilite în sarcina părții responsabile civilmente . H. - prin lichidator H. Consult IPURL de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat în solidar cu inculpatul M. G., având în vedere că nu s-a dispus obligarea acestei părți în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, pentru a fi incidente dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură penală, prejudiciul fiind reparat integral.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. de A. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. H., împotriva sentinței penale nr. 6/13 ianuarie 2015 pronunțată de J. H., în dosar nr._ , pe care o va desființa în parte, sub aspectul greșitei menționări a temeiului de coborâre a pedepsei aplicate inculpatului M. G. sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, al greșitei obligări a părții responsabile civilmente . H. - prin lichidator H. Consult IPURL în solidar cu inculpatul M. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și, rejudecând în aceste limite:
Pentru motivele arătate în cuprinsul considerentelor prezentei decizii, se va modifica temeiul de coborâre a pedepsei aplicate inculpatului M. G. sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, din dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, în dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969.
Va fi menținută pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 al. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal și dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei.
Se va înlătura obligația stabilită în sarcina părții responsabile civilmente . H. - prin lichidator H. Consult IPURL de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat în solidar cu inculpatul M. G., urmând ca această obligație să-i revină exclusiv inculpatului.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură vor rămâne în sarcina acestuia.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. H., împotriva sentinței penale nr. 6/13 ianuarie 2015 pronunțată de J. H., în dosar nr._, pe care o desființează în parte, sub aspectul greșitei menționări a temeiului de coborâre a pedepsei aplicate inculpatului M. G. sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, al greșitei obligări a părții responsabile civilmente . H. - prin lichidator H. Consult IPURL în solidar cu inculpatul M. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și, rejudecând în aceste limite:
Modifică temeiul de coborâre a pedepsei aplicate inculpatului M. G. sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, din dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, în dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969.
Menține pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 al. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal și dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei.
Înlătură obligația stabilită în sarcina părții responsabile civilmente . H. - prin lichidator H. Consult IPURL de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat în solidar cu inculpatul M. G., urmând ca această obligație să-i revină exclusiv inculpatului.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. A. D. B.
GREFIER
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex/16 aprilie 2015
J.F. N. I.
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel ALBA... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 317/2015.... → |
|---|
