Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-03-2015
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 333/A/2015
Sedința publică din 23 martie 2015
Președinte: A. P. - judecător
A. D. B. - judecător
T. C. - grefier
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
I. N. -procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. J. MEDIAȘ și de inculpații B. M. și B. A. împotriva sentinței penale nr. 19/02.02.2015, pronunțată de J. Mediaș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații apelanți:
- B. M., în stare de arest din Penitenciarul A., asistat de avocat P. C., apărătorul desemnat din oficiu;
- B. A., în stare de arest din Penitenciarul A., asistat de avocat C. T., apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat precizări formulate de părțile civile intimate Z. I. și P. G.. Totodată, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Întrebați fiind de către instanță, inculpații apelanți B. M. și B. A. învederează că sunt de acord cu asistarea lor de către apărătorii desemnați din oficiu.
Inculpatul B. M. arată că a formulat prezentul apel pentru o reducere de pedeapsă.
Inculpatul B. A., în motivarea apelului arată că solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare și a i se acorda o nouă șansă.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului B. M., motivele de apel formulate de P. de pe lângă J. Mediaș, respectiv faptul că se solicită reducerea de la 8 luni la 4 luni a sporului de pedeapsă aplicat potrivit art. 39 lit. b din noul Cod penal.
Instanța solicită participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii inculpaților apelanți învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri, cu solicitarea ca participanții să-și exprime poziția procesuală și în ceea ce privește posibila înlăturarea, ca urmare aplicabilității art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, a stării de recidivă reținute în sarcina inculpatului B. M. .
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare:
- a se admite motivul invocat de instanță din oficiu și a se înlătura starea de recidivă a inculpatului B. M.,
- a se reduce sporul de pedeapsă și a se stabili în sarcina inculpatului B. M. o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
Avocat P. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. M., solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare:
- a se se înlătura starea de recidivă,
- a se reduce pedeapsa și
- a se dispune suspendarea executării acesteia.
În susținerea apelului arată că se impune în cauză a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante întrucât inculpatul a recunoscut și regretat faptele și a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Cu referire la apelul parchetului, solicită a fi admis, având în vedere că acesta a fost formulat în favoarea inculpatului.
Avocat C. T., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. A., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare, a se dispune amânarea aplicării pedepsei.
În susținere, relevă că în cauză sunt întrunite condițiile pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, respectiv inculpatul:
- nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoare mai mare de 2 ani;
- și-a manifestat acordul privind prestarea muncii în folosul comunității;
- a recunoscut și a regretat faptele comise, acesta uzând de dispozițiile procedurii simplificate și nu este recidivist.
Solicită a se avea în vedere împrejurările în care s-a comis fapta de ultraj întrucât inculpatul a fost băut, acesta consumând alcool înainte de incident.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului inculpatului B. M. în limitele apelului formulat de parchet și ale motivului invocat de instanță din oficiu și a se respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul B. A..
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și nu se va mai întâmpla altă dată.
Inculpatul B. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și nu va mai comite fapte similare.
C. DE A.,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința penală nr. 19/02.02.2015, pronunțată de J. Mediaș în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
I.1. În baza art. 257 alin. 1, 4 rap .la art. 206 C. penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin.1, 2 C. pr. penală, art. 41 alin.1 C. penal, a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare ptr. săvârșirea infracțiunii de ultraj față de p. văt. Z. I..
2. În baza art. 257 alin.1,4 rap. la art.206 C. penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 C. pr. penală, art. 41 alin.1 C. penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare ptr. săvârșirea infracțiunii de ultraj față de p. văt. P. G..
În baza art. 38 alin.1 cu art. 39 alin.1 lit. b C. penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 15 alin.2 din Legea 187/2012, art. 83 C. penal din anul 1968, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B., din care s-a dedus perioada arestului din 14.05.2010- 6.09.2010, pe care inculpatul s-a dispus să o execute pe lângă pedeapsa nou aplicată.
A fost menținută starea de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestului preventiv din 23 noiembrie 2014 și până la dat pronunțării sentinței.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. M. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
II.1. În baza art. 257 alin.1,4 rap. la art. 206 C. penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 C. pr. penală, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare ptr. săvârșirea infracțiunii de ultraj față de p. văt. Z. I..
2. În baza art. 257 alin.1,4 rap. la art.206 C. penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 C. pr. penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare ptr. săvârșirea infracțiunii de ultraj față de p. văt. P. G..
În baza art. 38 alin.1 cu art. 39 alin.1 lit. b C. penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, pedeapsa de 1 an închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, cu deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestului preventiv din 23 noiembrie 2014 până în prezent.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. A. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Au fost obligați inculpați în solidar să plătească părții civile P. G. suma de 2.000 lei, daune morale și părții civile Z. I. suma de 2.000 lei, cu același titlu de daune morale.
S-a dispus confiscarea în folosul Statului Român a celor două topoare corpuri delicte în cauză.
Au fost obligați inculpați să plătească statului fiecare suma de câte 400 lei, cheltuieli judiciare, onorariile avocaților din oficiu urmând dispunându-se a fi suportate din fondurile anume alocate de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Mediaș, din data de 15 decembrie 2014, au fost trimiși în judecată inculpații B. M. și B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj - 2 fapte, în încadrarea juridică prev. de art. 257 alin.1 și 4 C. penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 41 alin. 1 C. penal - în ceea ce-l privește pe inc. B. M., arătându-se că, în data de 23.11.2014, inculpații, fiind înarmați fiecare cu câte un topor, au amenințat cu acte de violență pe agenții de poliție Z. I. și P. G., aceștia fiind nevoiți să-i someze, uzând de armele din dotare pentru a-i putea liniști pe inculpați.
Cu privire la aceste fapte inculpații au fost audiați în cursul urmăririi penale, cu respectarea procedurilor legale, din declarațiile date, rezultând că nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
În faza procesuală a camerei preliminare nu s-au constat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește actul de sesizare al instanței, a actelor de urmărire penală sau a probelor administrate, potrivit încheierii de la fila 168 dosar.
În fața instanței, atât inculpatul B. M., cât și inculpatul B. A. au recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând judecarea pe baza declarației de vinovăție în condițiile art. 375 C. pr. penală.
Dispozițiile legale amintite se referă la posibilitatea acordată inculpatului de a beneficia de judecata procesului pe baza recunoașterii vinovăției sale și a însușirii probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care, inculpatul beneficiază de reducerea limitelor legale ale pedepsei cu o treime.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în data de 23 noiembrie 2014, în intervalul orar 14:00-18:00, agenții de poliție Z. I. și P. G. au fost planificați de serviciu, iar în jurul orelor 13:41 au fost anunțați telefonic prin dispeceratul 112 despre faptul că un cetățean din localitatea Velț, numitul C. M., a reclamat furtul a 2 oi. Echipa operativă formată din cei doi agenți s-au deplasat în localitatea respectivă pentru efectuarea de investigații în vederea depistării autorilor acestei fapte. După audierea părții vătămate, s-au deplasat în cartierul de romi din satul Velț, unde au fost interpelate mai multe persoane, la scurt timp făcându-și apariția inculpații B. M. și B. A., aceștia venind cu o căruță și având fiecare în mână câte un topor. Inculpații au coborât din căruță, îndreptându-se amenințător cu topoarele spre cei doi polițiști, ținându-le și învârtindu-le deasupra capului, reproșându-le că nu au ce să caute pe . pe ei. Inculpații au amenințat pe polițiști că îi omoară pe motiv că i-ar fi învinuit pe nedrept de furtul animalelor, inculpatul B. M. cerându-i agentului de poliție Z. I. să îngenuncheze în fața lui, altfel, va da cu toporul.
Ambii inculpați au dat mai multe lovituri cu lama toporului în pământ și inculpatul B. M. chiar a aruncat cu toporul înspre agentul Z., motiv pentru care polițiștii au scos atunci pistoalele din toc, somându-i pe cei doi să înceteze. Inculpații au continuat să amenințe cu moartea pe cei doi polițiști, iar la un moment dat, inculpatul B. A. a fugit, ajungând la locuința numitului C. M., luându-se de acesta. La fața locului au ajuns și cei doi polițiști care l-au somat pe inculpatul B. A. să lase toporul din mână, acesta nu s-a conformat însă agentul Z. a reușit să-l dezarmeze pe inculpat; între timp a sosit cu căruța și inculpatul B. M., având în continuare toporul în mână. Agentul Z. l-a somat pe inculpatul B. M. să lase toporul din mâini, la care acesta a replicat că numai dacă și polițistul lasă pistolul. Polițiștii nu s-au lăsat intimidați și în final inculpații au cedat, plecând de acolo, timp în care inculpatul B. M. comenta zicând că el nu discută decât cu mascații și că mai bine l-ar fi lovit și omorât pe agentul Z..
Starea de fapt rezultă din plângerea și declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu rapoartele de serviciu depuse de cei doi agenți de poliție – filele 2,3 dosar și cu declarațiile martorilor C. O. - filele 31,52 dosar, C. M. - filele 33 ,54 dosar, C. A. A. - fila 35 dosar, C. P. M. – filele 37,61 dosar, B. C. - filele 39,57 dosar, Z. M. - filele 41, 45 dosar, L. A. - filele 43, 49 dosar. Astfel, martora C. O. amintește despre faptul că cei doi inculpați, în scop de amenințare și intimidare, au lovit de mai multe ori, în mod sistematic, cu topoarele în pământ foarte aproape de cei doi polițiști, aproximativ 1 metru, că i-au amenințat și le-au cerut socoteală pentru că se aflau acolo, în același sens declarând și martorii Z. M. și L. A.. Martorul C. M., în relatarea episodului ce s-a consumat la locuința sa, afirmă că atât inculpatul B. A. cât și B. M. aveau topoare atunci când veniseră la el să-l amenințe și că, la somația agentului Z., inculpatul B. A. a refuzat să lase toporul din mâini, însă, în final polițistul a reușit să-l dezarmeze pe inculpat, aceleași împrejurări fiind declarate și de martorii C. A. A., C. P. M. și B. C..
Inculpații și-au asumat vinovăția deplină pentru faptele de care au fost acuzați și trimiși în judecată și-au însușit probele din faza de urmărire penală, neavând alte probe de solicitat .
În drept, prima instanță a reținut că faptele inculpaților B. M. și B. A. care, în data de 23.11.2014, au amenințat pe cei doi agenți de poliție, Z. I. și P. G., aflați în exercițiul funcțiunii, întrunesc elementele constitutive a 2 infracțiuni de ultraj, în încadrarea juridică prev. de art. 257 alin.1, 4 C .penal.
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune a ambilor inculpați de amenințare a celor doi polițiști, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar sub aspectul laturii subiective, adică a vinovăției, împrejurările de fapt dezvoltate mai sus denunță că inculpații au acționat cu intenție directă, aceștia cunoscând faptul că părțile vătămate se aflau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și ca agenți ai autorității de stat pe care o reprezentau, a mai reținut prima instanță.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea amintită este cea a închisorii situată între 3 luni – 1 an închisoare sau amenda, prin raportare la limitele prev. de art. 206 C. penal, majorate cu jumătate, ceea ce înseamnă o pedeapsă aplicabilă situată între 4 luni și 15 zile închisoare – 1 an și 6 luni închisoare, a reținut prima instanță.
Având beneficiul procedurii recunoașterii vinovăției, prima instanță a constatat că limitele legale ale pedepselor aplicabile se reduc pe temeiul legii cu o treime în ceea ce privește pedeapsa închisorii și cu o pătrime în privința amenzii, conform art.396 alin.10 N. C. pr. penală.
Faptele în concret prezintă gravitate deosebită, atât datorită împrejurărilor în care s-au săvârșit cât și a activităților în concret întreprinse, așa încât, prima instanță a apreciat că gravitatea acestor fapte impune aplicarea pedepsei închisorii, amenda fiind neîndestulătoare.
Inculpatul B. M. este recidivist, a mai reținut prima instanță, în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 41 alin.1 C. penal. Astfel, potrivit fișei cazierului judiciar – fila 75 dosar, prima instanță reține că prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o durată de 4 ani, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat. Sentința a rămas definitivă la data de 27.10.2011 prin decizia Curții de A. A.-I., nr. 1153/2011, iar inculpatul a comis aceste noi infracțiuni sub durata termenului de încercare stabilit.
Inculpatul B. A. nu posedă antecedente penale, dar împrejurările comiterii faptelor denunță un comportament periculos în societate, a apreciat prima instanță.
Așadar, având în vedere toate aceste circumstanțe, inculpatul B. M. a fost condamnat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiunile de ultraj privind pe părțile vătămate Z. I. și P. G..
Infracțiunile săvârșite se află în concurs real, conform art.38 alin. 1 lit. a N.C. penal, a reținut prima instanță, fiind săvârșite mai multe astfel de fapte înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. În consecință, devin incidente prev. de art. 39 alin.1 lit. b C. penal, așa încât din cumularea pedepselor, inculpatul B. M. s-a dispus a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care prima instanță a adăugat un spor de 8 luni închisoare, rezultând în final pedeapsa de 1 ani și 8 luni închisoare .
Față de același inculpat prima instanță a reținut că sunt incidente și dispozițiile art. 83 C. penal. vechi, prin rap. la art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 care prevede că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior intrării în vigoare a noului cod penal, este cel prevăzut de Codul penal din anul 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării ei.
În consecință, în baza art. 83 C. penal din anul 1969, prima instanță a dispus revocarea beneficiului acordat al suspendării condiționate privind pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, pe care inculpatul s-a dispus să o execute pe lângă pedeapsa nou aplicată, din care se va deduce perioada de arest preventiv efectiv executat din 14.05._10, conform mențiunilor din cazier - fila 75 dosar.
În ceea ce privește pe inculpatul B. A., participarea sa la comiterea infracțiunilor amintite s-a realizat în forma coautoratului, efectiv a participat la ambele acțiuni de ultragiere a celor doi polițiști, însă, în concret, actele sale nu au fost de aceeași duritate cu cele ale coinculpatului, a reținut prima instanță.
În consecință, pentru infracțiunile comise, inculpatul B. A. a fost condamnat la 2 pedepse de câte 9 luni închisoare .
Infracțiunile săvârșite sunt concurente, în condițiile aceleiași forme de concurs real, așa încât prin aplicarea art. 38 alin.1 lit. a și art. 39 alin.1 lit. b C. penal, prima instanță a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care se a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, adică 3 luni închisoare, în total urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1an închisoare.
Asupra măsurilor procesual preventive se reține de către prima instanță că față de ambii inculpați au fost luate astfel de măsuri încă din faza de urmărire penală. Inculpații au fost reținuți și arestați în data de 23 noiembrie 2014. În cursul procedurilor de judecată a fost menținută starea de arest a inculpaților, conform încheierilor – filele 104 și 130 dosar.
Faptele reținute în sarcina inculpaților susțin gradul de pericol social pe care-l prezintă pentru ordinea publică ca și riscul mare de a recidiva pe aceeași cale, în situația în care ar fi în libertate, a reținut prima instanță, drept urmare, în baza art. 399 rap. la art.223 alin.2 N. C. pr. penală, fiind menținută starea de arest a inculpaților, cu deducerea, potrivit art. 72 N. C. penal, din pedeapsa aplicată, a perioadei reținerii și arestului preventiv din 23 noiembrie 2014 până în prezent.
Cât privește latura civilă, prima instanță a reținut că părțile vătămate au pretins daune morale în sumă de câte 1.000 lei de la fiecare inculpat.
Inculpații nu au contestat aceste valori exprimându-și acordul pentru plata lor.
În consecință, în baza art. 397 rap. la art. 23 alin.3 N. C. pr. penală, inculpații au fost obligați în solidar să plătească părților civile suma de câte 2.000 lei daune morale.
Față de ambii inculpați sunt aplicabile și art. 7 din Legea 78/2006, a mai reținut prima instanță, având în vedere faptul că se regăsesc în situația de a fi condamnați pentru infracțiunea de ultraj, înscrisă pe lista din anexa legii.
În final prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și la plata onorarilor apărătorilor desemnați din oficiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel P. DE PE L. J. MEDIAȘ și inculpații.
Prin apelul său parchetul a solicitat desființarea sentinței doar în ceea ce-l privește pe inculpatul B. M. și, în rejudecare, a se reduce sporul de pedeapsă aplicat ca urmare a concursului de infracțiuni și a se stabili în sarcina inculpatului B. M. o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunile din cauză, cu motivarea că prima instanță a aplicat un spor de contopire de 2/3 în loc de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută, în dezacord cu dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal.
Prin apelul său inculpatul B. M. a solicitat a se reduce pedeapsa și a se dispune suspendarea executării acesteia, cu motivarea că se impune în cauză a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante întrucât a recunoscut și regretat faptele și a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin apelul său inculpatul B. A. a solicitat a se dispune amânarea aplicării pedepsei, cu motivarea că în cauză sunt întrunite condițiile pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, respectiv inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoare mai mare de 2 ani, și-a manifestat acordul privind prestarea muncii în folosul comunității, a recunoscut și a regretat faptele comise, acesta uzând de dispozițiile procedurii simplificate, nefiind recidivist. A mai solicitat a se avea în vedere împrejurările în care s-au comis faptele de ultraj întrucât a fost băut, consumând alcool înainte de incident.
La momentul acordării cuvântului în dezbaterea apelurilor, curtea a pus în discuție, din oficiu și posibila înlăturarea, ca urmare aplicabilității art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, a stării de recidivă reținute în sarcina inculpatului B. M..
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în cele trei apeluri și prin prisma motivului invocat din oficiu dar și, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, curtea reține următoarele:
Prima instanță, dând o justă interpretare și apreciere probelor dosarului, în acord cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală, a reținut o corectă stare de fapt, recunoscută, de altfel, de inculpați în fața primei instanțe, când au solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate.
Din probele dosarului, mai ales din declarațiile martorilor, care se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate, rezultă, mai presus de orice dubiu, că, în data de 23.11.2014, inculpații i-au amenințat cu topoarele pe agenții de poliție Z. I. și P. G., aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, astfel încât aceștia au fost nevoiți să uzeze de armamentul din dotare pentru a se apăra.
Această stare de fapt a fost în mod corect încadrată în drept de către prima instanță, ea întrunind toate elementele constitutive a două infracțiuni concurente de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 din noul Cod penal.
În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului B. M. pentru infracțiunile din prezenta cauză prima instanță a stabilit pedepse just individualizate ca natură și durată prin raportare la gravitatea concretă a faptelor (amenințarea cu un obiect vulnerant deosebit de periculos, topor, a unor agenți de poliție aflați în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu, în stradă, în văzul mai multor martori), însă nu a dat o aplicare corectă dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie și la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, astfel:
Atunci când a reținut că faptele au fost comise de inculpatul B. M. în stare de recidivă postcondamnatorie, mai exact în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B., prima instanță a omis să observe că prin respectiva sentință a fost anulată o altă suspendare condiționată a unei pedepse de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 255/2010 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 19.10.2010 (astfel cum rezultă din cazierul judiciar aflat la fila 75 a dosarului de urmărire penală). Pedepsele aplicate prin cele două sentințe au fost constatate ca fiind concurente între ele și, în urma contopirii lor într-o pedeapsă rezultantă de 2 ani, s-a dispus, potrivit art. 85 alin. 3 teza I din Codul penal din 1969, din nou suspendare condiționată pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Acest termen de încercare de 4 ani a început, însă, să curgă, în acord cu dispozițiile art. 85 alin. 3 teza finală din Codul penal din 1969, nu de la data rămânerii definitive a ultimei sentințe, ci de la data rămânerii definitive a celei dintâi sentințe, prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, adică de la data de 19.10.2010. În aceste împrejurări, termenul de încercare de 4 ani de zile, termen substanțial, s-a împlinit la data de 19.10.2014, când inculpatul a fost reabilitat de drept, potrivit dispozițiilor art. 86 din Codul penal din 1969.
În acest context, la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză de către inculpatul B. M., adică 23.11.2014, aceste era reabilitat de drept, context în care, potrivit art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, nu mai sunt întrunite condițiile reținerii stării de recidivă.
Dar, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor inculpatului B. M., prima instanță a aplicat greșit și dispozițiile referitoare la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, în sensul că, deși art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal prevede că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni concurente, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, prima instanță a aplicat un spor de două treimi din pedeapsa care nu se execută.
Deși a constatat că inculpatul B. M. era reabilitat de drept la data comiterii faptelor din prezenta cauză și că sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente trebuie să fie redus, curtea nu poate primi solicitarea inculpatului de reținere de circumstanțe atenuante ca urmare a recunoașterii faptelor și de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, deoarece:
- inculpatul a beneficiat deja de pe urma recunoașterii faptelor în faza de judecată, prin reținerea de către prima instanță a limitelor speciale reduse cu o treime, în conformitate cu art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, iar potrivit noului cod penal atitudinea sinceră nu mai reprezintă și o circumstanță atenuantă;
- gravitatea faptelor, pentru argumentele mai sus arătate, impun executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, numai astfel putându-i-se atrage în mod eficient atenția inculpatului, dar și celorlalți membri ai comunității, asupra necesității de a nu mai săvârși, pe viitor, astfel de fapte, care atentează la o valoare socială extrem de importantă în societatea modernă, anume autoritatea și respectul de care trebuie să se bucure organele de poliție.
În esență, pentru aceleași considerente legate de gravitatea faptelor și de necesitatea asigurării prevenției speciale și a celei generale, curtea consideră că pedepsele aplicate inculpatului B. A. sunt temeinice și nu poate reține nici solicitările inculpatului în sensul pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei. Cât despre împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele fiind sub influența băuturilor alcoolice, aceasta, atâta vreme cât s-a datorat consumului voluntar de alcool, nu poate fi reținută ca un element de individualizare favorabil inculpatului.
Verificând cauza și sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu a descoperit alte fine de nelegalitate sau fine de netemeinicie.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelul declarat de P. DE PE L. J. MEDIAȘ și de inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 19/02.02.2015, pronunțată de J. Mediaș în dosarul nr._, pe care o va desființa numai sub aspectul reținerii stării de recidivă în sarcina inculpatului B. M. și al duratei sporului de pedeapsă aplicat aceluiași inculpat în baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal și, rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă finală aplicată inculpatului B. M. în elementele ei componente:
- pedeapsa rezultantă inițială de 1 an și 8 luni închisoare, alcătuită din:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj asupra unui polițist (persoana vătămată Z. I.), prev. de art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 206 din noul Cod penal, în condițiile art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (infracțiune comisă la data de 23.11.2014);
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj asupra unui polițist (persoana vătămată P. G.), prev. de art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 206 din noul Cod penal, în condițiile art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (infracțiune comisă la data de 23.11.2014);
- 8 luni închisoare spor de contopire aplicat în baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal;
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B..
Va constata că termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului B. M. prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B. s-a împlinit, potrivit art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, la data de 19.10.2014, când, potrivit art. 86 din Codul penal din 1969, inculpatul s-a reabilitat de drept.
Va înlătura starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului B. M..
Va înlătura dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. M. prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B..
Va înlătura dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal și pe cele ale art. 83 alin. 1 teza ultimă din Codul penal din 1969 referitoare la adăugarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. M. prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B., precum și dispoziția de deducere a perioadei arestului preventiv din perioada 14.05._10.
Va menține cele două pedepse de câte 1 an închisoare aplicate inculpatului B. M. pentru săvârșirea, în concurs real prev. de art. 38 alin. 1 din noul Cod penal, a două infracțiuni de ultraj asupra unor polițiști, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 206 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, va contopi pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare în pedeapsa de 1 an închisoare la care va adăuga un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. M. să execute, în final, o pedeapsă rezultantă principală de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului B. M. perioada reținerii și a arestului preventiv în cauză, respectiv perioada 23.11._15.
Va menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Pentru considerente pertinente mai sus expuse, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva aceleiași sentințe penale nr. 19/02.02.2015, pronunțată de J. Mediaș în dosarul nr._ .
În temeiul art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului B. A. perioada reținerii și a arestului preventiv în cauză, respectiv perioada 23.11._15.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant B. A. va fi obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
C. va acorda onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților în apel, în sumă de câte 300 lei, stabilite conform art. 5 lit. b din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. J. MEDIAȘ și de inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 19/02.02.2015, pronunțată de J. Mediaș în dosarul nr._, pe care o desființează numai sub aspectul reținerii stării de recidivă în sarcina inculpatului B. M. și al duratei sporului de pedeapsă aplicat aceluiași inculpat în baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal și, rejudecând în aceste limite:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă finală aplicată inculpatului B. M. în elementele ei componente:
- pedeapsa rezultantă inițială de 1 an și 8 luni închisoare, alcătuită din:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj asupra unui polițist (persoana vătămată Z. I.), prev. de art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 206 din noul Cod penal, în condițiile art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (infracțiune comisă la data de 23.11.2014);
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj asupra unui polițist (persoana vătămată P. G.), prev. de art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 206 din noul Cod penal, în condițiile art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (infracțiune comisă la data de 23.11.2014);
- 8 luni închisoare spor de contopire aplicat în baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal;
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B..
Constată că termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului B. M. prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B. s-a împlinit, potrivit art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, la data de 19.10.2014, când, potrivit art. 86 din Codul penal din 1969, inculpatul s-a reabilitat de drept.
Înlătură starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului B. M..
Înlătură dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. M. prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B..
Înlătură dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal și pe cele ale art. 83 alin. 1 teza ultimă din Codul penal din 1969 referitoare la adăugarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. M. prin sentința penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei B., precum și dispoziția de deducere a perioadei arestului preventiv din perioada 14.05._10.
Menține cele două pedepse de câte 1 an închisoare aplicate inculpatului B. M. pentru săvârșirea, în concurs real prev. de art. 38 alin. 1 din noul Cod penal, a două infracțiuni de ultraj asupra unor polițiști, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 206 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, contopește pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare în pedeapsa de 1 an închisoare la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. M. să execute, în final, o pedeapsă rezultantă principală de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate inculpatului B. M. perioada reținerii și a arestului preventiv în cauză, respectiv perioada 23.11._15.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva aceleiași sentințe penale nr. 19/02.02.2015, pronunțată de J. Mediaș în dosarul nr._ .
În temeiul art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate inculpatului B. A. perioada reținerii și a arestului preventiv în cauză, respectiv perioada 23.11._15.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul apelant B. A. să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților în apel, în sumă de câte 300 lei, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. P. A. D. B.
GREFIER
T. C.
Red. ADB/Tehnored. CT
20.05.2015, 2 ex.
J.F. D. O.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 345/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 336/2015. Curtea... → |
|---|
