Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 10/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-02-2012 în dosarul nr. 10/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 10/A/2012

Ședința publică de la 24 Februarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător M. F. F.

Grefier A. B.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat prin

procuror - A. M.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. S. și inculpații O. C., O. M., O. C. Ș., O. F. I., C. I. și H. D., împotriva sentinței penale nr. 204/07 noiembrie 2011 pronunțate de T. S. în dosar penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din 21 februarie 2012 și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelurilor penale de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 204/07 noiembrie 2011 pronunțate de T. S. în dosar penal nr._ s-a respins cererile formulate de Ministerul Public și de inculpații Ötvöș de schimbare a încadrării juridice a faptelor și s-a dispus condamnarea inculpaților:

1. Ötvöș C., fiul lui B. și L., născut la data de 27 martie 1957 în V. de Jos, jud. B.:

- 4 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 comb. cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p., cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.p., cu aplicarea art. 74 al. 2, 80 C.p., ;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în baza art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, c, cu aplicarea art. 74 al. 2, 80 C.p., ;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, în baza art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată (fostul articol 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991), cu aplicarea art. 74 al. 2, 76 C.p. .

În baza art. 33 lit. a, 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul Ötvöș C. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, lit. b C.p.

În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.p.s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând din data de 17 martie 2011 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, la data eliberării din penitenciar.

2. Ötvöș M., fiica lui V. Ș. și M., născută la data de 22.09.1962 în Cisnădie, jud. S., la pedeapsa de:

-4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și ped. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 combinat cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p., cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.p., cu aplicarea art. 74 al. 2 C.p., art. 80 C.p.,

- 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și ped. de art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.p., cu aplicarea art. 74 al. 2, 80 C.p.

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută și ped. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată (fostul articol 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991), cu aplicarea art. 74 al. 2, 76 C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară, sporită la 4 ani și 6 luni și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.p. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, lit. b C.p.

În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive începând din data de 17 martie 2011 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, la data eliberării din penitenciar.

3. Ötvöș C.- Ș., fiul lui C. și M., născut la data de 09.02.1994 în S., jud. S. la pedeapsa de:

-2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și ped. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 combinat cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p., cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., art. 74 al. 2, 80 C.p., cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și ped. de art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 74 al. 2, 80 C.p., cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.

-1 lună închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută și ped. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată (fostul articol 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991), cu aplicarea art. 74 al. 2, 76 C.p., art. 99 și urm. C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând din data de 17 martie 2011 și până la 10.10.2011 data punerii în libertate.

În baza art. 110/1, 86 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare.

În baza art. 110 ind. 1 C.p. raportat la art. 103 al. 3 C.p., s-au impus inculpatului pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani, obligația de a presta o activitate neremunerată la Primăria locului de domiciliu, cu o durată de 150 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță, precum și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații H. D., C. I..

În baza art. 110/1, 86 ind. 3 C.p. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 110 ind. 1 C.p. raportat la art. 86 ind. 3 C.p. s-a impus inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani să respecte obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații H. D., C. I..

În baza art. 86 ind. 3 al. 4 C.p. s-a dispus ca supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță, să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă T. S..

În baza art. 359 C.p.p. raportat la art. 1101 al. 3 C.p. atrage atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

4. Ötvöș F.-I., fiul lui C. și M., născut la data de 17.10.1995 în orașul Avrig, jud. S. la pedeapsa de:

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și ped. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 combinat cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p., cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., art. 74 al. 2, 80 C.p., cu aplicarea art. 99 și urm. C.p. ;

-5 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și ped. de art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, 74 al. 2, 80 C.p., cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.

- 1 lună închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută și ped. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată (fostul articol 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991), cu aplicarea art. 74 al. 2, 76 C.p., art. 99 și urm. C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, lit. b C.p., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 110/1, 86 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare.

În baza art. 110 ind. 1 C.p. raportat la art. 103 al. 3 C.p., s-a impus inculpatului pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani, obligația de a presta o activitate neremunerată la Primăria locului de domiciliu, cu o durată de 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță, precum și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații H. D., C. I..

În baza art. 110/1, 86 ind. 3 C.p. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență precum și obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații H. D., C. I..

În baza art. 86 ind. 3 al. 4 C.p. s-a încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă T. S. supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță.

În baza art. 359 C.p.p. raportat la art. 110/1 C.p. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

5. C. I., fiul lui C. și M., născut la 27.03.1990 în mun. S., jud. S. la pedeapsa de:

- 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de încăierare, prevăzută și ped. de art. 322 al. 1 C.p. .

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și ped. de art. 321 al. 1 C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită la 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p.

În baza art. 86 1, art. 86 2 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare.

În baza art. 86/3 C.p. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 ind. 3 C.p. s-a impus inculpatului să respecte obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații Ötvöș.

În baza art. 86/3 al. 4 C.p. s-a dispus ca supravegherea măsurilor stabilite de instanță să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă T. S..

În baza art. 359 C.p.p. raportat la art. 86 ind. 4 C.p. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

6. H. D., fiul lui D. și D., născut la data de 01.03.1988 în mun. S., jud. S., la pedeapsa de:

- 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de încăierare, prevăzută și ped. de art. 322 al. 1 C.p.

-1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și ped. de art. 321 al. 1 C.p. .

În baza art. 33 lit. a, 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită la 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. i s-au aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p.

În baza art. 86/1, art. 86/ 2 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare.

În baza art. 86/3 C.p. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 ind. 3 C.p. i s-au impus inculpatului să respecte obligația de a nu intra în legătură cu coinculpații Ötvöș..

În baza art. 86/3 al. 4 C.p. s-a dispus ca supravegherea măsurilor stabilite de instanță să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă T. S..

În baza art. 359 C.p.p. raportat la art. 86 ind. 4 C.p. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. c C.p.p. a fost achitat inculpatul P. C., fiul lui C. și V., născut la data de 11.06.1978 în orașul Avrig, jud. S. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.p., de încăierare prev. de art. 322 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.p., de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicat (fostul articol 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991).

În baza art. 118 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpații Ötvöș a cuțitului, a două furci (fără coadă), a cinci bucăți de lemn – corpuri delicte care au fost înaintate acestei instanțe împreună cu dosarul cauzei.

În baza art. 14, 346 C.p.p. s-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C. C., C. I., H. D. și în consecință au fost obligați în solidar inculpații Ötvöș la plata sumei de 20.000 de lei către partea civilă C. C. cu titlu de daune morale, la plata sumei de 10.000 de lei către partea civilă H. D. cu titlu de daune morale și la plata sumei de 8000 de lei către partea civilă C. I., fiind respinse celelalte pretenții civile formulate.

În baza art. 14, 346 C.p.p., au fost obligați în solidar inculpații Ötvöș la plata sumei de 7.521,04 lei cheltuieli ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale și spitalizare, plus dobânzi și penalități de întârziere până la stingerea debitului către partea civilă S. C. Județean de Urgență S..

S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă S. de Ambulanță Județean S..

În baza art. 191 al. 2 C.p.p. au fost obligați fiecare dintre inculpații Ötvöș la plata a câte 850 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 al. 2 C.p.p. au fost obligați inculpații H. D., C. I. la plata a câte 800 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 193 C.p.p. au fost obligați fiecare dintre inculpații Ötvöș la plata a câte 375 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C. C., la plata a câte 207,5 lei cheltuieli judiciare către partea civilă H. D. și la plata a câte 187,5 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C. I..

În baza art. 199 C.p.p. s-a admis cererea formulată de martorul A. M. și a fost scutit martorul de amenda aplicată.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, de către instanța de fond, în fapt, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. S. întocmit la data de 19.04.2011 și înregistrat la T. S. la data de 20.04.2011 sub dosar nr._ au fost trimiși în judecată:

- inculpații Ötvöș C. ( fiul lui B. și L., născut la data de 27 martie 1957 în V. de Jos, jud. B.), Ötvöș M. ( fiica lui V. Ș. și M., născută la data de 22.09.1962 în Cisnădie, jud. S. ), Ötvöș C.- Ș. ( fiul lui C. și M., născut la data de 09.02.1994 în S., jud. S. ) Ötvöș F.-I. ( fiul lui C. și M., născut la data de 17.10.1995 în orașul Avrig, jud. S. ) pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1 și 2, combinat cu art. 175 al. 1 lit. i și art. 176 al. 1 lit. b C.p., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al. 1 C.p. și infracțiunea prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., ultimii doi inculpați și cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. Cod penal privind minoritatea ;

- inculpații P. C. ( fiul lui C. și V., născut la data de 11.06.1978 în orașul Avrig, jud. S.), C. I. ( fiul lui C. și M., născut la 27.03.1990 în mun. S., jud. S. ), H. D. ( fiul lui D. și D., născut la data de 01.03.1988 în mun. S., jud. S. 9 pentru infracțiunile de încăierare prev. de art. 322 al. 1 C.p., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al. 1 C.p. și infracțiunea prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Examinând actele și lucrările dosarului s-a reținut de către judecătorul de fond că de mai mulți ani între familia Ötvöș și unii dintre sătenii localității Sărata, jud. S. exista o situație tensionată, susținut a fi fost generată de atitudinea agresivă și arogantă a membrilor familiei Ötvöș în relațiile cu ceilalți.

Pe acest fond, în data de 14 martie 2011 în jurul orelor 18,30 inculpații Ötvöș C.-Ș. și fratele său F. I. însoțiți fiind și de martorul R. D., s-au deplasat la magazinul alimentar din localitatea Sărata, magazin în fața căruia, într-un grup de mai mulți tineri se aflau și inculpații H. D. și C. I., amândoi fiind sub influența băuturilor alcoolice.

La un moment dat, între frații Ötvöș pe de o parte și H. D., C. I. pe de altă parte s-a produs o altercație astfel încât s-au adresat cuvinte injurioase, s-au schimbat și câteva lovituri cu pumnii, inculpații Ötvöș fiind alergați apoi, pe o scurtă distanță de ceilalți doi inculpați cu care au avut disputa. În timp ce fugeau de la magazin, frații Ötvöș au amenințat că în seara respectivă îi vor ataca, vor veni peste ei. Auzind amenințarea, C. I. i-a cerut martorului Paștea C. să meargă la el acasă și să cheme pe tatăl lui, partea vătămată C. C. (fila 198). Împrejurările exacte care au declanșat altercația nu au putut fi stabilite cu certitudine datorită variantelor contradictorii susținute de părți și de martorii prezenți.

Aparent altercația ce părea a fi minoră, lipsită de importanță, a degenerat însă prin desfășurarea ulterioară și urmări.

Astfel, după incidentul de la magazin, Ötvöș C.-Ș. l-a trimis pe martorul R. D. să îi aducă pe părinții lui pentru a vedea că a fost lovit.

D. urmare, la scurt timp pe „Podul N.” din localitate, s-a întâlnit pe de o parte inculpații Ötvöș C., Ötvöș M., Ötvöș F., sosiți la solicitarea minorului Ș., iar pe de altă parte H. I. și C. I.. Aceștia doi din urmă nu aveau obiecte asupra lor în schimb inculpații Ötvöș erau înarmați cu bâte, răngi, iar Ötvöș M. (astfel cum a reieșit ulterior) avea asupra ei un cuțit. Această împrejurare a rezultat fără dubiu din declarațiile inculpaților-părți vătămate, a martorilor - inclusiv a martorului R. D., declarații care au infirmat susținerile inculpaților Ötvöș.

Cele două grupuri și-au adresat injurii după care au început să se lovească reciproc. În timpul încăierării a apărut și C. C. care a încercat să aplaneze conflictul, cerându-le părților să se liniștească (aspect confirmat chiar de martorul R. D. I.– fila 291), însă a fost și el atacat și lovit de inculpații Ötvöș cu obiectele pe care le aveau asupra lor, violențe care au vizat și zona capului și în urma cărora a ajuns în stare de inconștiență. Consecința loviturilor primite, C. C. a suferit leziuni - traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, hemoragie meningocerebrală, hematom extradural parietal stâng, hematom epicranian parietal exterior stâng- care au necesitat intervenție chirurgicală și 80-90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Pe parcursul încăierării, inculpatul H. D. a fost lovit, înjunghiat (plagă înjunghiată latero-toracică stângă spațiu VII intercostal, pe linie axilară posterioară, cu interesarea diafragmului; hemoperitoneu; eviscerație gastrică transdiafragmatică; șoc hemoragic), suferind leziuni traumatice care au necesitat intervenție chirurgicală, 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au pus viața în primejdie. De asemenea și C. I. a fost agresat, suferind leziuni traumatice multiple, între care plăgi contuze epicraniene, plagă tăiată înțepată interscapulovertebrală stângă, fractură de rebord alveolar, hemosinus maxilar stâng, multiple echimoze la nivelul trunchiului, leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, care au generat o cicatrice cheloidă vicioasă constituind un minim prejudiciu estetic și pentru care va putea beneficia de o intervenție chirurgicală estetică după un an de la data producerii leziunilor, în două etape, de 14-16 zile de îngrijiri medicale, respectiv de încă 10-12 zile de îngrijiri medicale. La rândul său inculpatul Ötvöș C. a prezentat după încăierare leziuni produse prin lovire repetată cu corpuri dure, de formă alungită, cădere pe un plan dur care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Larma creată de cei încăierați, zgomotele produse pe parcursul incidentului, cuvintele injurioase pe care și le-au adresat părțile, manifestările la care s-au dedat au tulburat ordinea și liniștea publică în localitate, au făcut ca la locul incidentului să se strângă foarte mulți locuitori ai satului, în rândul cărora actele de violență au indus o stare de temere, neliniște, insecuritate, indignare. Activitățile desfășurate de cei implicați în încăierare au generat o stare de spirit nedorită în localitate, pentru restabilirea ordinii și asigurarea unui climat de siguranță fiind necesară intervenția unor forțare sporite de poliție, cu asigurarea prezenței acestora în . mai îndelungată de timp (a se vedea fila 17 d.u.p.).

Parte din obiectele cu care inculpații au venit și agresat persoanele, au fost abandonate la locul incidentului, fiind descoperite și ridicate de organele de urmărire penală.

În ceea ce privește comiterea faptelor imputate, inculpații Ötvöș nu s-au considerat niciun moment vinovați, pretinzând că leziunile părților vătămate nu le-au cauzat ei, ci înșiși victimele între ele, în timpul încăierării, însă din ansamblul probelor administrate rezultă fără nici un dubiu vinovăția acestora. Apărarea inculpaților că victimele s-au lovit reciproc între ele nu este susținută de niciuna dintre mijloacele de probă de la dosar.

În drept s-a reținut că faptele inculpaților Ötvöș cu privire la coinculpatul C. I. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav,

De asemenea și cu privire la infracțiunile de care au fost acuzați inculpații H. D., C. I., instanța apreciază că mijloacele de probă administrate în cauză au dovedit vinovăția acestora, astfel că T. nu poate primi ca întemeiată solicitarea acestor inculpați de aplicare a prevederilor art. 322 al. 4 C.p., considerând că nu sunt întrunite condițiile pretinse de legiuitor pentru incidența acestui text legal.

În ce-l privește pe inculpatul P. C., instanța constată că probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței nu a demonstrat cu certitudine că acesta a fost prezent la incident ori că a participat la încăierare.

În această situație, instanța a apreciat că în speța de față nu a fost înfrântă prezumția de nevinovăție a inculpatului P. C., că probele administrate nu au demonstrat fără urmă de dubiu că inculpatul P. a purtat în mod ilegal vreo armă, că a participat în mod activ la încăierare, că a comis infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. D. urmare, luând în considerare și principiul in dubio pro reo (orice dubiu profită inculpatului), principiu fundamental al procesului penal român, în conformitate și cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.p.p. tribunalul a dispus achitarea P. C. pentru cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Concluzionând, în raport de toate cele expuse anterior, tribunalul apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive imputate inculpaților Ötvöș, H. D., C. I..

În drept, faptele inculpaților Ötvöș C., Ötvöș M., Ötvöș C.-Ș. și Ötvöș F.-I. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, fapte prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 174 al. 1, 2, combinat cu art. 175 al. 1 lit. i și art. 176 al. 1 lit. b Cod penal.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpații Ötvöș de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 comb. cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 teza ultimă C.p., tribunalul a respins-o, întrucât faptele inculpaților de a fi aplicat cu intensitate lovituri cu bâte, cuțit în zona capului, toracelui, viața victimelor fiind salvate prin asistența medicală calificată și de urgență ce s-a acordat, constituie tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și nu de vătămare corporală gravă, inculpații având reprezentarea rezultatului – moartea – pe care chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat în mod conștient.

În sarcina inculpaților Ötvöș C., Ötvöș M., Ötvöș C.-Ș., Ötvöș F.-I. și coinculpaților C. I. și H. D., urmează a se reține și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 al. 1 Cod penal, întrucât la data menționată, pe parcursul încăierării la care au participat, prin cuvintele indecente și injurioase proferate, prin gesturile și manifestările avute public, au adus atingere bunelor moravuri și au tulburat liniștea publică, inducând totodată o stare de temere și insecuritate multora dintre consătenii lor, prezenți la incident.

Referitor la cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, tribunalul apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 334 C.p.p. întrucât după cum însuși reprezentantul Parchetului și-a motivat cererea, indicarea vechiului text legal a reprezentat doar o eroare în actul de sesizare iar îndreptarea acestei erori nu se poate realiza pe calea schimbării încadrării juridice (renumerotarea articolelor din legea republicată nu semnifică o schimbare de încadrare juridică în sensul textului legal).

Prin urmare inculpații Ötvöș C., Ötvöș M., Ötvöș C.-Ș., Ötvöș F.-I. se fac vinovați și de portul, fără drept, a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată (fostul art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată).

La rândul lor, inculpații C. I. și H. D. urmează să răspundă penal și pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 322 al. 1 Cod penal, întrucât la data și împrejurările prezentate, în localitatea Sărata, jud. S., în care domiciliază, alături de ceilalți inculpați, pe fondul alcoolului și a relațiilor anterioare tensionate, au participat la o încăierare.

Pentru faptele reținute în sarcina inculpaților instanța i-a condamnat, la stabilirea și aplicarea pedepsei fiind avute în vedere criteriile stabilite de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52 Cod penal.

Totodată tribunalul a luat în considerare nivelul scăzut de instruire și școlarizare sens în care a reținut în favoarea inculpaților Ötvöș circumstanțele atenuante reglementate de art. 74 al. 2 C.p.

În ce-l privește pe inculpatul minor Ötvöș C. Ș. s-a apreciat, raportat și la perioada în care acesta a fost arestat preventiv că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate motiv pentru care i s-au aplicat dispozițiile art. 86 ind. 1 și urm. C.p., respectiv art. 110 ind. 1 C.p.

Având în vedere că pretențiile formulate de partea civilă S. de Ambulanță Județean S. vizează doar cheltuieli efectuate cu transportul inculpatului Ötvöș C., care nu a avut calitatea de parte vătămată în cauza de față, tribunalul urmează să respingă pretențiile civile formulate de această parte civilă.

Față de pretențiile civile formulate de partea civilă S. C. Județean de Urgență S. și de înscrisurile doveditoare depuse la dosar, tribunalul urmează să admită iar în temeiul art. 14, 346 C.p.p., să îi oblige în solidar pe inculpații Ötvöș la plata sumei de 7.521,04 lei cheltuieli ocazionate cu spitalizarea și acordarea îngrijirilor medicale părților civile, plus dobânzi și penalități de întârziere până la stingerea debitului către partea civilă S. C. Județean de Urgență S..

În ceea ce privesc despăgubirile materiale pretinse de părțile civile C. C., C. I., H. D. prin cererile de constituiri de parte civilă complinite cu concluziile scrise și completările la concluziile depuse la dosar, instanța a constatat că mijloacele de probă administrate (martorii G. I., S. I., înscrisurile depuse) nu au dovedit pretențiile formulate în sensul prevederilor art. 1169, 1170 cod civil conform cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Referitor la prejudiciile morale suferite de părțile civile, în raport de suferințele fizice și psihice produse acestora, de numărul zilelor de îngrijiri medicale cauzate, de consecințele produse asupra părților civile astfel cum acestea au fost reliefate de actele medico-legale de la dosar, de martorii audiați, instanța urmează să acorde în parte, daune morale către aceste părți.

Prin urmare, sub aspectul laturii civile, în baza art. 14, 346 C.p.p. instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C. C., C. I., H. D. și în consecință a obligat în solidar pe inculpații Ötvöș la plata sumei de 20.000 de lei către partea civilă C. C. cu titlu de daune morale, la plata sumei de 10.000 de lei către partea civilă H. D. cu titlu de daune morale și la plata sumei de 8000 de lei către partea civilă C. I. și se vor respinge celelalte pretenții civile formulate.

În ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și cele efectuate de părțile vătămate instanța de fond a avut în vedere prevederile art.189, 191 și 193 Cod pr.penală.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul prevăzut de lege P. de pe lângă T. S. și inculpații O. C., O. M., O. C.- Ș. și O. F.- I., C. I. și H. D..

În dezvoltarea motivelor de apel parchetul critică, în esență, sentința penală atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului P. C., urmare a unei aprecieri greșite a probatoriului administrat cauzei, în condițiile în care prin coroborarea probelor existenta rezultă starea de fapt reținută în rechizitoriu, inculpatul aflându-se alături de ceilalți membrii ai familiei O. la locul comiterii faptelor, participând la încăierare și tulburând liniștea și ordinea publică.

O altă critică invocată de parchet se referă la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților O. C., O. M., susținându-se, în esență, că nu se impunea reținerea circumstanței atenuante judiciare cu consecința coborârii pedepsie sub minimul special prevăzut de lege, raportat, printre latele, la gravitatea faptelor comise.

O ultimă critică invocată în apelul P. de pe lângă T. S. privește aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 doar în cazul inculpaților O. C. și O. M., chiar în situația în care minorilor nu li s-au aplicat pedepse cu executare în regim de detenție.

S-a solicitat astfel, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se pronunța o soluție legală și temeinică, în raport de criticile formulate, respectiv: condamnarea inculpatului P. C. pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, majorarea pedepselor aplicate inculpaților O. C. și O. M., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, și aplicarea dispozițiilor art. art. 7 din Legea nr. 76/2008 și în cazul inculpaților minori O. C. – Ș. și O. F. I..

Prin memoriul depus la dosar inculpatul C. I. a solicitat admiterea apelului, iar pe latura penală, în principal, încetarea procesului penal pentru infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal, în baza dispozițiile art. 11 pct. 2, lit. b, rap. la art. 10 alin. 1, lit. i/1 Cod pr.penală, pentru existența cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 322 alin. 4 Cod penal; achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin. 1 Cod penal, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în baza dispozițiile art. 11 pct. 2, lit. a, rap. la art. 10 lit. c Cod pr.penală, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune, cu reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și să se constate îndeplinite cerințele art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. În ce privește latura civilă a cauzei se solicită majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond, la suma solicitată prin constituirea de parte civilă, de 63.000 lei.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că hotărârea penală atacată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată urmare a reținerii unei stări de fapt greșite, că inculpații C. I. și H. D. au fost atacați de familia O., astfel că cei doi numiți inculpați au fost victime ale acțiunilor agresive ale familiei O. ; că raportat la probațiune administrată trebuia să se rețină în favoarea inculpatului C. I. cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 322 alin. 4 Cod penal, inculpatul încercând să respingă atacul familiei O., nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare în ce-l privește pe inculpatul apelant ; se mai susține în motivele de apel că nu s-a dovedit cauzei că inculpatul C. I. a adresat cuvinte indecente sau injurioase, sau că a comis gesturi care să fi adus atingere bunelor moravuri sau ar fi tulburat liniștea publică; nu s-a produs rezultatul încriminat de art. 321 Cod penal pentru a se putea reține în sarcina inculpatului infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, de altfel, acțiunile inculpatului apelant au fost involuntare pentru a se apăra și nu au urmărit producerea de scandal public.

În ce privește cererea subsidiară de reducere a pedepselor aplicate, se motivează prin apelul formulat în cauză că, raporta la datele ce caracterizează persoana inculpatului pedepsele aplicate sunt prea mari, și modalitatea de executare este neîntemeiată, fiind îndeplinite cerințele art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În ce privește constituirea de parte civilă se susține că se impune majorarea daunelor morale, raportat la traumele fizice și psihice cauzate prin fapta comisă de inculpații O..

În susținerea orală a motivelor de apel inculpații O. C., O. M., O. C.- Ș. și O. F.- I., personal și prin apărătorul ales au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și rejudecând a se pronunța o hotărâre de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă în varianta punerii vieții în pericol, prin schimbarea încadrării juridice în art. 182 alin.2 teza ultimă cod penal, susținând că la reținerea stării de fapt instanța trebuia să aibă în vedere și împrejurarea că incidentul a pornit din cauza celorlalți inculpați și toate depozițiile martorilor converg spre ideea că scopul inculpaților O. nu a fost de a-i agresa sau omorî pe ceilalți, ci de a-și face o oarecare dreptate, mai ales că atât O. C. cât și O. M. au fost loviți.

Se mai solicită reindividualizarea pedepselor aplicate, apreciindu-se că acestea sunt prea mari raportat la împrejurările în care s-au petrecut faptele.

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul H. D., personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, a se constata că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 322 alin.4 cod penal și pe cale de consecință se impune încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit.i/1 C.pr.penală, dându-se eficiență principiului in dubio pro reo.

Curtea precizează că în apel niciuna dintre părți și nici parchetul nu a solicitat probe, iar inculpații, deși prezenți nu au dorit să fie ascultați prevalându-se de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma actele și lucrările dosarului, a criticilor invocate în apelurile formulate în cauză, precum și din oficiu, conf. art. 371 și 379 Cod proc. pen., Curtea de Apel constată că doar apelurile declarate P. de pe lângă T. S. și de inculpații C. I. și H. D. sunt fondate în limitele și pentru cele ce se vor arăta în continuare:

În ce privește apelul P. de pe lângă T. S.:

1.O primă critică invocată de parchet privește greșita achitare a inculpatului P. C., motivându-se că instanța de fond a procedat la o apreciere greșită a probatoriului administrat cauzei, în condițiile în care prin coroborarea probelor existenta rezultă starea de fapt reținută în rechizitoriu, inculpatul aflându-se alături de ceilalți membrii ai familiei O. la locul comiterii faptelor, participând la încăierare și tulburând liniștea și ordinea publică.

În raport de această critică, Curtea reține că probele administrate în cauză nu au fost de natură să conducă la concluzia existenței faptelor imputate în materialitatea lor, soluția adoptată de prima instanță fiind justificată.

Astfel, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul P. C. împreună cu inculpații Ötvöș C. și O. M., la solicitarea inculpaților minori O.-Ș. și Ötvöș F.-I., s-au înarmat cu cuțite, țeavă metalică, furci și bâte și au plecat în urmărirea coinculpaților C. I. și H. D., pentru a se răzbuna, iar în apropierea podului numit de localnici „Podul N.” din loc. Sărata, jud. S., cele două grupuri s-au întâlnit, loc în care, după ce și-au adresat injurii, trivialități și amenințări, s-au încăierat, părțile lovindu-se reciproc, iar pe parcursul încăierării ce s-a creat, au proferat cuvintele indecente și injurioase, iar prin gesturile și manifestările avute în public, au adus atingere bunelor moravuri și au tulburat liniștea publică, inducând totodată o stare de temere și insecuritate multora dintre consătenii lor, prezenți la incident..

În susținerea acestei acuzații au fost invocate mijloacele de probă indicate în cuprinsul rechizitoriului, precum și cele expuse în cadrul motivelor de apel formulate, respectiv, declarațiile părții vătămate C. C., declarațiile martorilor H. D., H. M. Caudia, declarația inculpatului O. C. și pârvu C., probe administrate în cursul anchetei penale, și declarațiile date de partea vătămată C. I., la urmărire penală și la instanța de fond.

Curtea constată că prima instanță a arătat pe larg motivele care au determinat reținerea unor probe în detrimentul altora, cu ocazia analizării punctuale a acestora, respectând întrutotul dispozițiile art. 63 al. 2 C.pr.pen., astfel că instanța de apel nu va proceda la o reanalizare a mijloacelor de probă în aceeași manieră, însușindu-și argumentele expuse de prima instanță.

Cu referire la modalitatea de interpretare a probelor de către prima instanță, Curtea consideră necesar a face referire și la decizia nr. 6827/22.11.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a statuat faptul că, din interpretarea textului art. 200 C.pr.pen., rezultă că probele strânse în faza de urmărire penală servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare. În faza procesuală a judecății, în acord cu dispozițiile art. 289 C.pr.pen., probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță, prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu, deoarece numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești, instanța poate ajunge motivat la o soluție temeinică și legală, ca rezultat ce exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal.

Având în vedere aceste considerații prealabile, fără a relua întreaga argumentație a primei instanțe, Curtea reține că declarațiile date de partea vătămată C. C. la data de 17 martie 2011 ( f. 20 ds. u.p. ) și declarațiilor martorei H. D. date la data de 18 martie 2011 ( f. 28-29 ds. u.p. ) invocate de acuzare, declarații în care partea vătămată și martora au arătat că în grupul familiei O. se afla și inculpatul P. C., în condițiile în care atât în declarațiile anterioare, cât și în cele ulterioare, partea vătămată și martora au negat constant participarea inculpatului la conflict, nu pot constitui probe certe de vinovăție, care să fundamenteze o soluție de condamnare a inculpatului P. C..

Relativ la aceasta este de preciza că partea civilă C. C. a susținut în fața instanței de fond că în mod cert inculpatul P. C. nu a fost prezent la locul încăierării (fila 146, 534 ds. trib. ), dând și o explicație plauzibilă asupra contradicțiile existente între declarațiile date. În mod similar a subliniat și martora H. D. (filele 147, 535), persoană care nu ar avea absolut niciun interes să declare în favoarea acestui inculpat și care a explicat convingător contradicțiile existente între declarațiile date.

Tot astfel, Curtea reține că în mod corect prima instanță a înlăturat de la aprecierea materialului probator și declarațiile date de martora H. M. C. din data de 16 martie 2011 și respectiv, 18 martie 2011 ( f. 31-33 ds. u.p. ), invocate de acuzare, declarații în care se arată, în adevăr, că inculpatul P. C. a făcut parte din grupul familiei O., aplicând lovituri celuilalt grup, în condițiile în care martora nu a fost audiată în mod nemijlocit de instanța de fond, iar declarația din faza de urmărire penală nu a fost scrisă de către aceasta, martora personal precizând că are doar 4 clase, că scrie încet și ilizibil (fila 32 ds.u.p.).

În aceeași ordine de idei, se apreciază că în mod just au fost înlăturate declarațiile date de inculpatul-parte vătămată C. I. din data de 17 martie 2011 ( f. 155-156 ds. u.p. ), declarații care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului P. C. și invocate în susținerea apelului formulat în cauză, atâta timp cât în declarațiile date ulterior organelor de anchetă penală, precum și instanței de fond, precizează referindu-se la acest inculpat că doar l-a văzut pe inculpatul P. C., care a sosit mai târziu la locul incidentului.

În ce privește depoziția dată procurorului anchetator de inculpatul O. C. la data de 17 martie 2011 ( f. 88 ds. u.p. ), invocată în susținerea acuzării, este de observat că acesta nu relevă în declarațiile date aspecte care să conducă la concluzia unei participări a inculpatului P. C. la evenimente.

Curtea nu neagă faptul că în declarația dată inculpatul O. C. l-a indicat ca martor în apărare pe ginerele său, inculpatul P. C., precizând că a fost prezent la evenimente, însă un atare fapt nu poate conduce automat la concluzia participării inculpatului P. C., așa cum greșit se susține în apelul parchetului.

Relativ la aceasta este de precizat că în cauză nu poate fi ignorat faptul că toți ceilalți participanți la conflict, precum și toți ceilalți martori oculari la eveniment, audiați atât în cursul anchetei penale, cât și nemijlocit și în contradictoriu de judecătorul de fond, au negat prezența inculpatului P. C. în grupul familiei O..

Curtea nu neagă faptul că în declarația inițială dată organelor de poliție la data de 15. 03.2011 ( f. 147- 148 ds. u.p. ) inculpatul a recunoscut că a venit până la locul incidentului, însă văzând conflictul ce era în desfășurare a plecat acasă, pentru ca ulterior în declarațiile date să nege acest aspect. Însă, faptul că inculpatul a fost inconsecvent în declarațiile date în cursul procesului penal, este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. 1 Cod pr.p. ,, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția’’.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului P. C., se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia ,, orice îndoială este în favoarea inculpatului ( in dubio pro reo ), așa cum just a procedat judecătorul de fond.

Față de considerentele ce preced, apelul procurorului sub acest aspect urmează a fi respins ca nefondat.

2. Fondat se privește apelul Parchetului sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților O. C. și O. M..

În adevăr judecătorul de fond în mod neîntemeiat a aplicat celor doi inculpați pedepse sub minimul special prevăzut de textul încriminator pentru fiecare infracțiune, urmare a reținerii în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 2, comb. cu art. 76 Cod penal, respectiv nivelul scăzut de instrucție .

Sub acest aspect, este de observat că instanța de fond nu a avut în vedere la individualizarea și aplicarea pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise și persoana fiecărui inculpat.

Mergând pe același raționament, se constată că, distinct de pericolul social generic sporit, în concret, infracțiunile comise de inculpații O. C. și O. M., prezintă un pericol deosebit de mare, date fiind împrejurările și modul în care au fost comise.

Astfel, faptele inculpaților Ötvöș C. și Ötvöș M. ( cei doi inculpați sunt soț și soție), care împreună cu cei doi fii minori, inculpații Ötvöș C.-Ș. și Ötvöș F.-I., au exercitat acte materiale de lovire concordante, aflate într-o unitate indivizibilă, de intensitate ridicată, cu obiecte contondente apte să producă moartea, asupra părții vătămate C. C. și a coinculpaților-părți vătămate H. D. și C. I., violențe care au vizat zone anatomice vitale, soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave, care au pus în primejdie viața celor două victime, C. C. și H. D., salvarea acestora datorându-se îngrijirilor medicale calificate, iar pe parcursul încăierării ce s-a creat, au proferat cuvintele indecente și injurioase, iar prin gesturile și manifestările avute în public, au adus atingere bunelor moravuri și au tulburat liniștea publică, inducând totodată o stare de temere și insecuritate multora dintre consătenii lor, prezenți la incident, constituie fapte deosebit de grave, ce necesită aplicare unui tratament sancționator adecvat.

Împrejurarea că cei doi inculpați Ötvöș C. și Ötvöș M. au un nivel de instruire scăzut, nu-și găsește aplicabilitatea, ca circumstanță atenuantă judiciară, întrucât, pe de o parte, o atare împrejurare nu are nicio legătură cu faptele comise, iar, pe de altă parte, împrejurările concrete în care au fost comise faptele și datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat – inculpații constant au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, au atras în câmpul infracționale și pe cei doi copii minori, au fost în permanență în conflict cu legea penală, denotă un grad de pericol social sporit și o atitudine de sfidare a valorilor sociale încălcate, necesitând aplicarea unui regim sancționator adecvat.

Distinct de gravitatea în sine a fiecărei infracțiuni, chiar numărul acestora și situația de concurs real în care se află, impune un tratament penal mai aspru.

Așa fiind, Curtea, potrivit art. 379 pct. 2, lit. a) Cod pr.p., va admite ca fondat apelul parchetului sub acest aspect și se va descontopii fiecare pedeapsă rezultantă aplicată inculpaților O. C. și O. M. în pedepsele componente.

Se va înlătură circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 2 C.pen. cu referire la art. 76 C.pen. reținută în sarcina acestora la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni.

Se va stabilii pedepsele pentru inculpatul O. C. după cum urmează:

- 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 comb. cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p., cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.p și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.pen.

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată (fostul articol 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991).

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b și art. 35 C.pen. se vor contopii pedepsele aplicate inculpatului O. C. în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani, la care adaugă un spor de 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Se va stabilii pedepsele pentru inculpatul O. M. după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.pen.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b și art. 35 C.pen. contopește pedepsele aplicate inculpatei O. M. în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani, la care adaugă un spor de 6 luni, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Curtea precizează că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate fiecărui inculpat pentru fiecare faptă comisă, cât și a pedepsei rezultante, cu executare în regim privativ de libertate, a avut în vedere criteriile obiective prevăzute de art. 72 C. pen., evaluate în mod plural, precum și prevederile art. 52 Cod pen.

Curtea apreciază că prin cuantumul pedepselor aplicate, urmând ca în urma operațiuni de contopire, inculpații O. C. și O. M. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, s-a asigurat realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-le acestora posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive ( art. 52 Cod penal).

3. Prin apelul formulat în cauză Ministerul Public mai critică sentința penală atacată sub aspectul greșitei neaplicări a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare ( denumită în continuare Legea nr. 76/2008) în cazul inculpaților minori Ötvöș C.-Ș. și Ötvöș F.-I..

Curtea în baza propriei evaluări a actelor și lucrărilor dosarului în raport de această critică apreciază că, în adevăr, în mod legal, urmare a condamnării celor doi minori la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, judecătorul de fond trebuia să dispună și aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în cazul inculpaților minori Ötvöș C.-Ș. și Ötvöș F.-I..

Astfel, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 prevede că ,, Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare.’’

Printre infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege sunt și infracțiunea de omor, prevăzută la art. 174 din Codul penal, infracțiunea de omor calificat, prevăzută la art. 175 din Codul penal și infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută la art. 176 din Codul penal ( pct. 1, 2 și 3 din Anexă).

Din economia acestor dispoziții legale, rezultă că instanța de judecată poate dispune prin hotărârea de condamnare prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în anexa la lege în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. indiferent de modalitatea de executare a pedepsei.

Este deosebit de important a se preciza că prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. este o facultatea a instanței de judecată și nu o obligație, cum greșit se susține prin apelul parchetului, însă Curtea apreciază că în cauză se impunea luarea unei atari măsuri raportat la elementele concrete ale cauzei .

Este adevărat că alin. 2 a art. 7 are în vedere executarea pedepsei în regim privativ de libertate, însă din economia dispozițiilor legii rezultă că actul normativ incident nu restrânge aplicarea dispozițiilor alin. 1 doar la persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii a cărei pedeapsă a fost executată în regim de penitenciar, ci prelevarea de probe biologice poate fi dispusă și în cazul persoanelor condamnate la o pedeapsă a închisorii cu suspendare, urmând a se face aplicarea măsurii la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare de către personalul Poliției Române instruit în acest sens, potrivit art. 6 .

Față de aceste considerente, Curtea, va admite apelul Parchetului de pe lângă T. S. și va desființa sentința penală atacată și sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în privința inculpaților minori O. C. Ș. și O. F. I..

Ca o consecință, în baza art. 7 al. 1 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații O. C. Ș. și O. F. I., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

II. În ce privește apelul inculpaților O. C., O. M., O. C. Ș. și O. F. I.:

1. O primă critică formulată de inculpații apelanți se referă la încadrarea juridică a faptelor, susținându-se că fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă și nu ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, așa cum greșit a reținut judecătorul de fond urmare a unei aprecieri greșite a probelor dosarului.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și motivat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 comb. cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p., cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.p în ce-i privește pe inculpații majorii și, respectiv, art. 99 și urm. C. pen. în ce-i privește pe inculpații minori, respingând cererile acestora de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal.

Curtea consideră că în cauză judecătorul de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod pr.p. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpaților Ötvöș C. și Ötvöș M., care împreună cu cei doi fii minori, inculpații Ötvöș C.-Ș. și Ötvöș F.-I., au exercitat acte materiale de lovire concordante, aflate într-o unitate indivizibilă, de intensitate ridicată, cu obiecte contondente apte să producă moartea, asupra părții vătămate C. C. și a coinculpaților-părți vătămate H. D. și C. I., violențe care au vizat și zone anatomice vitale, soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave, care au pus în primejdie viața celor două victime, C. C. și H. D., salvarea acestora datorându-se îngrijirilor medicale calificate, întrunește atât sub aspect obiect, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1, 2 comb. cu art. 175 al. 1 lit. i, art. 176 al. 1 lit. b C.p..

Rezoluția în baza căreia au acționat inculpații este dovedită cu elemente exterioare faptelor lor: inculpații s-au înarmat cu cuțite, țeavă metalică, furci și bâte, în mod concordant au aplicat victimelor lovituri repetate în zona capului, inculpata Ötvöș M. i-a aplicat victimei H. D. o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, iar după căderea acestei victime la pământ a fost aruncat de către cei doi minori Ötvöș C.-Ș. și Ötvöș F.-I. în apa răului deși era în stare de inconștiență, loviturile aplicate victimelor de către inculpați au fost de mare intensitate demonstrată de gravitatea leziunilor cauzate, cum rezultă din expertizele medico-legale: partea vătămată C. I. a suferit leziuni traumatice multiple între care plăgi contuze epicraniene, plagă tăiată înțepată interscapulovertebrală stângă, fractură de rebord alveolar, hemosinus maxilar stâng ( f. 353- 356 ds. fond), partea vătămată H. D. i s-a produs, printre altele, o plagă înjunghiată latero-toracică stângă, cu lezarea plămânului stâng, cu ruptură de diafragmă cu ascensionarea stomacului, pneumotorax și hemotorax stâng ( f. 357-359 ds. fond), iar partea vătămată C. C. a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană și hemoragie meningo-cerebrală ( f. 22-23 ds. u.p.).

Acționând în modul descris, inculpații au prevăzut fiecare neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieții victimelor, rezultat pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, l-a acceptat. Mijlocele folosite în agresiune - cuțite, țeavă metalică, furci și bâte, zonele vitale vizate - capul și abdomenul, intensitatea deosebită a loviturilor ducând la traumatisme deosebit de grave, constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide, numai intervenția în timp util, pe cale chirurgicală – extirparea hematomului și repunerea voletului osos prin practicarea unei suturi în cazul victimei C. C., practicarea laparatomiei exploratorie, sutura diafragmului și drenaj aspirativ toracic în cazul victimei H. D. și instituirea promptă a tratamentului medicamentos de specialitate în cazul victimei C. I. au împiedicat producerea decesului victimelor.

Se constată, așadar, că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea dată de prima instanță, tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, motiv pentru care apelul inculpaților se privește ca nefondat sub acest aspect.

2. Nefondate se privesc criticile apelanților inculpați O. C., O. M., O. C. Ș. și O. F. I. și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.

În primul rând este de observat că motivele de apel invocate inculpații O. C. și O. M. privesc aceleași motive ca cele invocată de parchet, respectiv individualizarea greșită a pedepsei, context în care, pentru considerentele de fapt și de drept pentru care s-a admis apelul Ministerului Public se vor respinge apelurile formulate de cei doi sus-numiți inculpați.

În plus Curtea mai are a preciza următoarele:

Din interpretarea dispozițiilor art. 72 Cod penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Reducerea pedepselor aplicate inculpaților O. C. și O. M. nu se justifică a se face în cauză în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, de împrejurarea că ei au avut inițiativa comiterii faptelor și au atras în câmpul infracțional și pe cei doi copii minori.

În ce-i privește pe inculpații minori O. C. Ș. și O. F. I., se reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele ce caracterizează persoana fiecărui minor s-a stabilit că luarea unei măsurii educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestora.

Potrivit art. 100 al. 1 din Codul penal față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit. În speță, se apreciază că raportat la gradul de pericol social al faptelor săvârșite de minori și ținând seama de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul acestora, de condițiile în care au fost crescuți și în care au trăit, că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea celor doi minori și se impune aplicarea unei pedepse.

În acest context, la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru faptă comisă de minori trebuie avute în vedere criteriile înserate în art. 72 din Codul Penal.

Astfel, potrivit art. 72 cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea de Apel constată că instanța de fond a aplicat fiecărui minor o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în condițiile concursului real de infracțiuni a tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire și împungere, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, argumentându-se că la stabilirea acestei pedepse s-a avut în vedere, printre altele, circumstanțele concrete în care s-au comis faptele și personalitatea fiecărui inculpat minor, precum și nivelul scăzut de instruire și școlarizare, împrejurarea care a fost reținută ca circumstanță atenuantă judiciară ( art. 74 alin. 2 C.pen.) .

Curtea, în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepselor aplicate minorilor pentru fiecare infracțiune comisă, cât și a pedepsei rezultante, cu suspendarea sub supraveghere, cât și față de cererile inculpaților minori de diminuare a pedepselor aplicate, consideră că în contextul cauzei nu se justifică o reindividualizare în sensul solicitat de apelanți, întrucât examinarea criteriilor obiective prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preemțiune vreuneia dintre acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpaților minori nu pot fi avute în vedere prioritar, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor, agravate prin modul de comitere, numărul valorilor sociale încălcate, precum și consecințele pe care le-au produs, atât sub aspectul sănătății și integrității fizice a părților vătămate, cât și sub aspectul unei puternice neliniști și indignare în rândul comunității față de un comportament extrem de agresiv, sfidător, față de valorile sociale .

Este adevărat că inculpații au o educație inadecvată, că modelul negativ oferit de comportamentul părinților, caracterizat prin lipsa acestora de respect, aroganță, agresivitate și violență în relația cu autoritățile și membrii comunității au influențat negativ conduita generală a celor doi minori, că nu au antecedente penale, că minorul O. O. F. I. prezintă un grad de inteligență liminar ( f. 140 ds. u.p.), însă în contextul în care inculpații la o vârstă atât de fragedă au comis pe fondul unei toleranțe scăzută de frustrare o infracțiune de o gravitate ridicată, se apreciază că pedepsele aplicate de judecătorul de fond pentru fiecare infracțiune comisă este adecvată pentru reeducarea fiecărui minor și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, neexistând motive pentru reducerea pedepselor într-un cuantum mai mic în condițiile reținerii, așa cum precizam a dispozițiilor art. 74 alin. 2, . C.pen. .

Curtea reamintește că scopul pedepsei este de prevenție generală și specială (art. 52 cod penal ).

Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unei pedepse adecvate, cum corect a apreciat și judecătorul de fond.

Curtea de Apel nu poate omite la individualizarea pedepsei, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost comise și scopul pentru care au fost comise faptele, respectiv, prin loviri repetate cu obiecte contondente, lovituri de o intensitate deosebită care au vizat zone vitale, comportamentul agresiv al inculpaților minori, care au aruncat una din victime în apa răului, în scop de răzbunare, elemente care dovedesc un comportament de o extremă violență a celor doi minori .

Prin săvârșirea infracțiunii s-a adus atingere nu doar integrității fizice și sănătății victimelor, dar în mod direct este afectată și familia victimelor.

Curtea nu poate omite în analiza sancțiunii penale aplicată minorilor concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză care converg la opinia că reechilibrarea și recuperarea socială a minorilor este posibilă doar în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpații apelanți trebuiau să știe că pe lângă drepturi au și o . obligații, datorii și răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în fața societății.

Fapta inculpaților este destul de gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea va ține seama că acțiunea inculpaților a avut impact major asupra psihicului uman, astfel încât resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicare unei pedepse ferme, care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 din Codul penal care prevăd că ,, legea penală apără …persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordinea de drept’’.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b) Cod pr.p. va respinge apelul formulat în cauză de inculpații O. C., O. M., O. C. Ș. și O. F. I. .

În baza art. art. 383 al. 1 ind. 1, rap. la art. 350 C.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpaților O. C. și O. M..

În baza dispozițiile art. 88 Cod penal se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților O. C. și O. M. durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 17.03.2011 până la data de 24.02.2012.

Se va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul O. C. Ș. prin decizia penală nr. 228/10.10.2011 a Curții de Apel A. I. – Secția pentru cauze cu minori și de familie, o atare măsură impunându-se în vederea desfășurării în bune condiții a procesului penal și pentru a se împiedeca sustragerea inculpatului minor de la executarea pedepsei.

III. În ce privește apelul inculpaților C. I. și H. D.:

Latura penală:

Sistematizând expunerea de motive, Curtea constată că inculpații C. I. și H. D. invocă motive de nelegalitate și netemeinicie comune sub aspectul laturii penale care se circumscriu aceleiași probleme de drept, respectiv, eroarea gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare; greșita condamnare pentru infracțiunea de ultraj, fapta nefiind comisă de inculpați; greșita individualizare a pedepselor aplicate.

Curtea precizează dintr-un început că prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond.

Instanța de apel constată că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu a fost omisă sau ignorată nicio probă de la dosar și nici nu s-a acordat preemțiune vreuneia din probe dosarului .

Curtea consideră că în cauză instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod pr.p. referitor la aprecierea probelor, stabilind că inculpații H. D. și C. I. au participat la o încăierare cu inculpații O., iar pe parcursul încăierării, prin cuvintele indecente și injurioase proferate, prin gesturile și manifestările avute public, au adus atingere bunelor moravuri și au tulburat liniștea publică, inducând totodată o stare de temere și insecuritate multora dintre consătenii lor, prezenți la incident, fapte care întrunesc atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal, aflată în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Din mijloacele de probă administrate în cauză ( declarațiile inculpaților O., acte medicale privind pe inculpații O. C., O. C. – Ș. și Ötvöș F.-I.. - f. 91, 127, 137 ds. u.p., declarațiile martorilor R. D. I. – f.43 ds. u. p., f. 290 ds. trib., V. C.-M.- 54. ds. u.p., f. 530 ds. trib., B. I.- f. 60 ds. u.p., f. 532 ds. trib., P. I. – f. 52 ds. u.p., f. 533 ds. trib., Paștea C. C. – f. 38 ds. u. p., f. 198 ds. trib. ), atât în cursul urmăririi penale, cât și faza cercetării judecătorești au rezultat împrejurările în care inculpații H. D. și C. I. s-au încăierat cu grupul format din inculpații O., participarea acestora fiind una activă, aplicând lovituri celuilalt grup atât cu pumnii, cât și cu obiectele contondente smulse din mâinile grupului inculpaților O., și nu de respingere a unui atac sau de apărare, așa cum cere cauza de impunitate prevăzută expres și imperativ de art. 322 alin. 4 Cod penal.

Tot astfel, instanța apreciază că mijloacele de probă administrate în cauză și mai sus evidențiate, au dovedit că în speță conflictul a avut două faze: în prima fază inculpații minori O. C. Ș. și O. F. I. au avut o altercație verbală cu inculpații-părți vătămate H. D. și C. I., în fața magazinului din localitate, prin adresarea reciprocă de cuvinte injurioase și amenințări, altercație care a degenerat, inculpatul C. I. aplicându-i o lovitură de pumn în față inculpatului O. C. Ș., iar în momentul în care frații O. au fugit, proferând amenințări cu moartea la adresa inculpaților H. D. și C. I., aceștia i-au urmărit, însă din cauza că erau sub influența băuturilor nu au reușit să-i prindă. În cea de-a doua fază după ce au fost amenințați de inculpații minorii Ötvöș că vor fi atacați, inculpații H. D. și C. I. i-au avertizat pe alți săteni despre viitorul conflict ce urma să se declanșeze (relevante sub acest aspect sunt declarațiile martorilor V. C.-M., B. I., P. I.), timp în care minorii au cerut ajutor părinților lor, inculpații O. C. și O. M., care s-au înarmat cu cuțite, țeavă metalică, furci și bâte și toți au plecat în urmărirea celor doi inculpați H. D. și C. I., cele două grupuri întâlnindu-se în apropierea podului numit de localnici ,, Podul N.’’, loc în care, după ce și-au adresat reciproc injurii, trivialității și amenințări, inclusiv cu moartea, s-au încăierat.

Aceste elemente ale stării de fapt demonstrează că inculpații-părți vătămate H. D. și C. I. au avut un rol major în declanșarea evenimentelor, anticipând producerea conflictului și consecințele acestuia, context în care nu se poate reține aspectul că apelanții inculpați au fost prinși în încăierare împotriva voinței .

Mai mult decât atât, s-a dovedit cauzei că în prima etapă a conflictului inculpatul C. I. l-a trimis pe martorul Paștea C. C. să îl cheme în ajutor pe tatăl său, partea vătămată C. C., împrejurare ce denotă dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul C. I. a anticipat ciocnirea violentă cu grupul familiei O., iar, ulterior, în a doua fază a conflictului a comis acte de violență, alături de inculpatul H. D. asupra inculpaților O..

Se constată așadar, că judecătorul de fond a procedat la o corectă încadrarea juridică a faptelor, încăierare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, motiv pentru care apelurile inculpaților H. D. și C. I. sub acest aspect se vor respinge ca nefondate.

Motivele de apel privind reindividualizarea pedepselor și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal formulate de cei doi inculpați apelanți se privesc fondate doar în parte sub aspectul schimbării modalități de executare a pedepsei.

Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaților de câte 3 luni închisoare pentru infracțiunea de încăierare, orientată spre minimul special prevăzut de textul încriminator și, respectiv, 1 an închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, egală cu minimul special prevăzut de textul încriminator, nu pot fi socotite ca excesive, raportat atât la gradul de pericol social destul de ridicat al faptelor comise, reflectat de modul în care inculpații au comis infracțiunile, astfel cum s-a descris sintetic dar în elementele esențiale mai sus, cât și raportat la persoane inculpaților care nu au recunoscut faptele și, deci, nu le regretă.

Prin urmare, se reține că instanța de fond a acordat suficientă eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, după cum în mod just a aplicat la pedeapsa cea mai grea un spor de pedeapsă de 2 luni închisoare, context în care nu se justifică modificarea pedepselor principale și nici înlăturarea sporului.

Nu este de neglijat a se preciza că în ce privește pedeapsa aplicată inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, de 1 an închisoare, reducerea acesteia nu poate avea loc numai în situația reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea, în conformitate cu disp. art.52 și 72 cod penal, dând eficiență criteriilor de individualizare a pedepselor și ținând seama de disp. art.81 cod penal constată că aplicarea unor pedepse cu suspendare condiționată a executării pedepsei și fixarea unui termen de încercare prin aplicarea intervalului prevăzut de art.82 cod penal este în măsură să asigure rolul preventiv și educativ .

Din economia dispozițiilor art. 52 Cod penal rezultă că măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate, în așa fel încât, inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

În speță, este real că inculpații apelanți au avut o poziție procesuală de negare a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de către judecătorul instanței de fond. Atitudinea lor reprezintă în realitate o încercare firească de minimalizare a gravității faptelor, de prezentare a acestora prin prisma unei apărări față de faptele comise de inculpații O.. Evident, că, față de probele administrate, dezvoltate anterior, care au dovedit vinovăția inculpaților, susținerile lor în apărare echivalează cu o atitudine nesinceră .

Dar, este de menționat că, deși infracțiunile de încăierare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prezintă un grad de pericol generic destul ridicat, nu este de neglijat că inculpații nu au antecedente penale, s-au prezentat în fața organelor judiciare ori de câte ori au fost chemați, unde au dat declarații ample și, deși nu au recunoscut faptele, declarațiile acestora au contribuit la stabilirea adevărului judiciar în cauză, astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei cu stabilirea termenului de încercare compus din durata pedepselor aplicate de judecătorul fondului și adăugarea intervalului de timp prev. de art.82 cod penal apare ca oportună.

Curtea de Apel consideră că nu se impune ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere, astfel cum a dispus judecătorul de fond, întrucât simpla condamnare a celor doi inculpați răspunde exigențelor legii penale și este de natură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 cod penal.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiile art. 379 pct. 2, lit. a Cod pr.penală va admite ca fondate și apelurile declarate de inculpații C. I. și H. D. și se va desființa sentința penală atacată sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpaților C. I. și H. D..

Se va schimba modalitatea de executare a pedepselor rezultante aplicate celor doi inculpați din suspendare sub supraveghere, prev. de art. 86 ind. 1 și urm. C.pen. în suspendare condiționată, prev. de art. 81 C.pen. și se va înlătura măsurile de supraveghere stabilite de prima instanță.

Se va stabilii la 3 ani și 2 luni durata termenului de încercare pentru fiecare inculpat, conform dispozițiilor art. 82 C.pen.

Se va atrage atenția inculpaților C. I. și H. D. asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepselor, prev. de art. 83 C.pen.

2. Latura civilă:

Prin apelul formulat în cauză numiții C. I. și H. D. în calitate de părți vătămate, critică sentința penală atacată și sub aspectul laturii civile a cauzei privind cuantumul daunelor morale pe care le apreciază ca fiind prea mici în raport de prejudiciile morale suferite, solicitând acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat la instanța de fond .

Părțile vătămate C. I. și H. D. s-au constituit părți civile la instanța de fond cu suma de 63.000 lei și, respectiv, 70.000 lei, reprezentând daune morale ( f. 59, 60 ds. trib.).

Prima instanță a stabilit pentru partea civilă C. I. despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de 8.000 lei, iar pentru partea civilă H. D. despăgubiri civile în sumă de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În adevăr cerințele legii impun ca inculpatul sau inculpații să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 din Vechiul Cod civil ( aplicabil speței de față în raport de data nașterii raportului juridic dedus judecății ), comb. cu art. 14 alin.3 Cod proc. penală.

În speță, s-a dovedit că urmare a infracțiunilor comise de inculpații O. partea civilă H. D. i s-a produs, printre altele, o plagă înjunghiată latero-toracică stângă, cu lezarea plămânului stâng, cu ruptură de diafragmă cu ascensionarea stomacului, pneumotorax și hemotorax stâng, fiind obligată să suporte o intervenție chirurgicală complexă și internări medicale pentru recuperare, iar partea civilă C. I. a suferit leziuni traumatice multiple între care plăgi contuze epicraniene, plagă tăiată înțepată interscapulovertebrală stângă, fractură de rebord alveolar, hemosinus maxilar stâng, fiind supus unui tratament de specialitate și internare medicală în vederea recuperării .

Prin urmare, părțile civile au dreptul la despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin faptele ilicite comise de inculpații O..

Fără a minimaliza gravitatea traumele fizice și psihice suferite de părțile civile, îndeosebi de partea civilă H. D., instanța de recurs nu poate ignora implicare activă a părților civile în conflictul dedus judecății, care are repercusiuni asupra modalități de evaluare în bani a traumelor morale suferite de acestea.

Se constată, așadar, că în raport cu gravitatea suferințelor morale produse fiecărei părți civile, obligarea în solidar a inculpaților O. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă H. D. și plata sumei de 8.000 lei, cu același titlu către partea civilă C. I. corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevederilor art. 14 Cod pr.p., și art. 998 și urm. din Vechiul Cod civil.

Așa fiind, Curtea constată că nu se impune majorarea daunelor morale acordate părților civile și urmează să se respingă apelul părților civile sub acest aspect, ca nefondat.

Față de soluția pronunțată în cauză, în baza dispoziților art. 192 alin. 2 Cod pr.p. vor fi obligați inculpații apelanți O. C., O. M., O. C. Ș. și O. F. I., inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de câte 200 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..

În baza dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod pr.p. restul cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpații H. D. și P. C., în cuantum de câte 400 lei pentru fiecare, precum și onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul C. I., în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

(continuarea deciziei penale nr.10/A/2012 pronunțate în dosar penal nr._ )

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și de inculpații C. I. și H. D. împotriva sentinței penale nr. 204/07.11.2011 pronunțate de T. S. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată doar sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților O. C. și O. M., a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în privința inculpaților minori O. C. Ș. și O. F. I., precum și sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpaților C. I. și H. D. și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților O. C. și O. M. în pedepsele componente.

Înlătură circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 2 C.pen. cu referire la art. 76 C.pen. reținută în sarcina inculpaților O. C. și O. M. la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni.

Stabilește pedepsele pentru inculpatul O. C. după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.pen.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b și art. 35 C.pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului O. C. în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani, la care adaugă un spor de 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Stabilește pedepsele pentru inculpatul O. M. după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, c C.pen.

În baza art. 7 al. 1 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații O. C. Ș. și O. F. I., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Schimbă modalitatea de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaților C. I. și H. D. din suspendare sub supraveghere, prev. de art. 86 ind. 1 și urm. C.pen. în suspendare condiționată, prev. de art. 81 C.pen. și înlătură măsurile de supraveghere stabilite de prima instanță.

Stabilește la 3 ani și 2 luni durata termenului de încercare pentru fiecare inculpat, conform dispozițiilor art. 82 C.pen.

Atrage atenția inculpaților C. I. și H. D. asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepselor, prev. de art. 83 C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații O. C., O. M., O. C. Ș. și O. F. I. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. art. 383 al. 1 ind. 1 C.pr.pen. rap. la art. 350 C.pr.pen. menține starea de arest a inculpaților O. C. și O. M..

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților O. C. și O. M. durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 17.03.2011 până la data de 24.02.2012.

Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul O. C. Ș. prin decizia penală nr. 228/10.10.2011 a Curții de Apel A. I. – Secția pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă inculpații apelanți O. C., O. M., O. C. Ș. și O. F. I., inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de câte 200 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpații O. C. și O. M. și de la pronunțare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 24.02.2012.

Președinte, Judecător,

S. T. M. F. F.

Grefier,

A. B.

Red/tehnored. S.T.

2 ex/22.03.2012

J.F.. A. B.

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 290/2012. Curtea... →

Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA