Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 932/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 932/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-09-2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.932/2013
Sedința publică din 30 septembrie 2013
Președinte: A. P. -judecător
S. I. M. -judecător
A. B. - judecător
D. M. H. -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.59/2013 pronunțată de J. S. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat C. G., asistat de avocat T. D., apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul intimat C. G. întrebat fiind de către instanță învederează că nu dorește să dea declarație în cauză, precizând că își menține declarațiile date anterior.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune condamnarea inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor:
- de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prev. și ped. de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002,
- de conducere de drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002
- de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Susține motivele de recurs formulate în scris și arată că în mod eronat instanța de fond a apreciat concludente declarații inculpatului și ale soției acesteia. Relevă că în cauză poliția a fost sesizată prin apelul format la serviciu de urgență 112, altfel nu s-ar fi instrumentat cazul. Cert este că fapta a existat inculpatul fiind surprins în flagrant, acesta semnând procesul verbal însă, ulterior schimbându-și poziția, arătând că a împins autoturismul Dacia împreună cu soția sa, pe timp de noapte, apărare care nu poate fi luată în considerare.
Concluzionând, susține că raportat la probele administrate în cauză se impune condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată. Relevă că declarația polițistului audiat în fața instanței de fond este pertinentă, acesta relatând adevărata stare de fapt.
Avocat T. D., apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului intimat C. G. solicită respingerea recursului Parchetului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Învederează că se impunea în cauză a se dispune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.10 lit. a Cod procedură penală. Chiar dacă s-a reținut temeiul prevăzut de art.10 lit. d Cod procedură penală nu există la dosar probe din care să rezulte vinovăția inculpatului.
Precizează că inculpatul a efectuat manevre cu autoturismul pentru a-l deplasa la fier vechi, însă fără a se urca la volan.
Susține că declarația martorului B. M. S. este verosimilă având în vedere că acesta este singurul martor care cunoaște exact împrejurările, respectiv faptul că soția inculpatului se afla la volanul autoturismului, inculpatul doar împingând mașina, restul martorilor nefiind prezenți.
Mai relevă că în mod eronat au consemnat organele de urmărire penală faptul că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului și susține că în cauză există dubii cu privire la faptele inculpatului.
Inculpatul C. G., având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr. 59/2013 pronunțată de J. S. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prev. și ped. de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, de conducere de drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S., dat în dosarul nr.927/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin.1, art.86 alin.1 si art.87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cp.
Expunând situația de fapt, P. a reținut că, în data de 10.07.2011, fără a poseda permis de conducere și, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C. G. s-a urcat la volanul autoturismului neînmatriculat, marca Dacia 1300, cu nr. de identificare UU1R11700F0898388, culoare albastră, pe care l-a condus pe străzile Teilor, Principala si Fumari din localitatea Cut.
În jurul orei 02.04 inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliție, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere și că autoturismul condus nu este înmatriculat.
Deoarece inculpatul emana miros de băuturi alcoolice, organele de politie l-au testat cu aparatul etilotest marca Drager, rezultatul fiind de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, organele de poliție l-au invitat pe inculpat la spital pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar acesta a refuzat de fiecare dată fără niciun temei, deși i s-a atras atenția că aceasta împotrivire sau sustragere constituie infracțiune.
În drept, fapta inculpatului C. G. de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prev. de art. 85 alin.1 din OUG 195/2002 rep.
Fapta învinuitului C. G. de a conduce pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep.
Față de împrejurarea că condamnat anterior prin Sentința Penală nr.100/25.05.2011 a Judecătoriei S. la 2 ani închisoare cu suspendare pe 4 ani pentru aceleași infracțiuni la regimul circulației, s-a apreciat că inculpatul C. G., se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
Fapta inculpatului C. G. de a refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a fost oprit în trafic pentru control de către organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prev. de ari 87 alin.5 din OUG 195/2002 rep.
Instanța a reținut că în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat de către organele de politie din care rezultă că inculpatul a oprit în trafic pentru control și ulterior a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; adresa nr._/PI din 26.08.2011 SPCPCIV A., din care rezultă că autoturismul condus de inculpat figurează radiat din data de 19.11.2009; Adresa nr._ din 05.09.2011 SPCPCIV A. din care rezulta că inculpatul nu poseda permis de conducere; declarația inculpatului, care nu recunoaște comiterea faptei, motivând fără temei că autoturismul nu avea motorul pornit și că era împins prin localitatea Cut; declarația martorului Racean M. E. (fost agent de politie) care a fost de față când inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliție; declarația martorului B. S. care a declarat că în seara respectivă, inculpatul a venit la domiciliul său împreună cu soția acestuia și cu autoturismul marca Dacia de culoare albastră si neînmatriculat, pe care l-a parcat în fața casei, iar ulterior au consumat băuturi alcoolice, respectiv vin și bere. De asemenea martorul a mai declarat ca în jurul orei 02,00, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului menționat și a plecat spre domiciliul său.
În faza de cercetare judecătorească s-a luat declarație inculpatului, au fost audiați martorii C. A., B. M. S., B. S., R. E. M., M. C., U. I. M.. De asemenea s-au cerut informații de la STS Direcția pentru Apelul Unic de Urgență, care a comunicat instanței numărul de telefon de pe care a fost apelat 112.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal încheiat la data de 10.07.2011, în mun. A. I., județul A. de Agenții de poliție H. H. și R. E., ambii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A. - Serviciul Rutier, au reținut că „în data de 10.07.2011, ora 02:04" în timp ce executau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe . Cut, corn. Cut, jud. A., au observat un autoturism marca Dacia 1310, de culoare albastru, care nu avea montate plăcuțe cu numere de înmatriculare, deplasându-se pe . . apoi pe . Cut și dat fiind acest fapt, au procedat la oprirea regulamentară a autoturismului mai sus menționat.
După oprirea autoturismului, au solicitat conducătorului auto să prezinte documentele personale și cele ale autoturismului, acesta comunicând că nu are niciun un document asupra sa, motiv pentru care a fost identificat, stabilind că se numește C. G., fiul lui G. și A., născut la data de 30.03.1967, cu domiciliul în corn. Cut, ., jud. A., posesor al C.I., ., nr._, C.N.P..-_, având ocupația de muncitor, tel:_ și a condus autoturismul marca Dacia 1310, de culoare albastru, cu numărul de identificare: UU1R11700F0898388, în prezența martorilor asistenți: M. A. F. și B. B..
Instanța a constatat că prin procesul verbal încheiat la22.11.2011 în Municipiul A. I., jud. A., comisarul de poliție O. R. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. a constat în urma discuțiilor avute cu agentul de poliție H. H. că, la data de 10.07.2011, în jurul orei 01,30 în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza localității V. de Jos, împreună cu agentul de poliție R. E., au fost sesizați prin stația radio emisie recepție de către dispecerul de serviciu din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., despre faptul că o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice și care nu posedă permis de conducere intenționează să conducă un autoturism neînmatriculat marca Dacia 1310 pe raza localității Cut. În acest sens s-au deplasat cu echipajul de poliție pe . Cut, unde s-au întâlnit cu persoana care a făcut sesizarea, acesta confirmându-le aspectele sesizate prin apelul de urgență 112, indicându-le locul unde se afla autoturismul respectiv în apropierea Școlii Generale din localitate, precizând numele persoanei în cauză respectiv a inculpatului C. G.. S-au postat cu echipajul pe . Scolii menționate și după circa 30 minute au observat că autoturismul menționat marca Dacia 1310 de culoare albastră, care nu avea tăblițe cu număr de înmatriculare s-a pus în mișcare și se deplasează pe . au intrat pe . pe . în urmărirea autoturismului, și au pus în funcțiune semnalele acustice și luminoase totodată solicitându-i prin port-a-voce persoanei care conducea autoturismul, să oprească.
Deoarece inculpatul nu a oprit autoturismul, echipajul de poliție l-a depășit oprind în fața acestuia când se aflau în vârful rampei procedând la blocarea autoturismului.
Audiat fiind fostul agent de poliție R. E. M. a declarat că s-au întâlnit cu persoana care a făcut reclamația prin apelul de urgență 112, însă el personal nu i-a luat datele întrucât persoana respectivă a discutat cu colegul său mai mult (cu agentul de poliție H. H.).
Instanța a reținut de asemenea că, martorii asistenți nominalizați în procesul verbal de sesizare, anterior amintit, M. A. F. și B. B., respectiv U. I. M. și M. C. audiați fiind primii doi în cursul urmăririi penale, iar cei din urmă doi și în cursul cercetării judecătorești nu au fost prezenți în momentul în care inculpatul ar fi fost surprins conducând auto DACIA pe drumurile publice din satul CUT, ci așa cum susține R. E. M., prezenți au fost doar agenții de poliție și acea persoană care a sesizat viitoarea infracțiune la legea circulației prin apelul la 112, neidentificată și nenominalizată în procesul verbal de sesizare întocmit de organul de cercetare penală.
Așa fiind, instanța a apreciat față de probele administrate în cauză că exclusiv procesul verbal întocmit de agenții de poliție, fără a fi confirmate de vreun martor care să ateste că inculpatul ar fi condus autoturismul DACIA, neînmatriculat pe străzile satului Cut, jud. A., cu toate că așa cum s-a reținut anterior exista un martor, persoana care a efectuat sesizarea telefonică (de pe nu număr de cartelă de telefon neidentificabilă) și care s-a întâlnit cu agenții de poliție, dar care a rămas necunoscut instanței de judecată, din culpa organului de cercetare penală.
Mai mult s-a apreciat că și cele consemnate în Procesul verbal de constatare a infracțiunii apar ca fiind neconforme cu realitatea, în condițiile în care ambii agenți, ulterior își modifică aprecierile (inițial au descris că se aflau în patrulare pe raza localității Cut, ulterior dovedindu-se că erau în zona V. de Jos și în urma apelului telefonic s-au deplasat la Cut), iar martorii nominalizați au fost asistenți la verificarea în baza de date, în legătură cu aspectele necontestate de inculpat, că nu posedă permis de conducere și că autoturismul este radiat din evidențe, respectiv la refuzul inculpatului când, a fost condus în parcarea din zona K., în S. și nu la sediul celui mai apropiat serviciu de urgențe medicale, pentru a constata că refuză recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Este adevărat că există probe certe că auto marca Dacia 1310 de culoare albastră numărul de identificare UU1R11700F0898388 este neînmatriculat, respectiv radiat din circulație din data de 19.11.2009 (f.10 DUP) și că inculpatul C. G. nu posedă permis de conducere (f.12DUP) și, de asemenea că la momentul întâlnirii și testării cu aparatul etilotest, inculpatul consumase băuturi alcoolice, împrejurări recunoscute de inculpat, însă instanța a constatat că există probe insuficiente pentru a demonstra indubitabil că inculpatul a circulat pe drumurile publice conducând auto DACIA, menționat anterior, la data și locul indicat în procesul verbal încheiat la 10.07.2011, în condițiile în care concubina sa a declarat în cursul urmăririi penale că ea a fost cea care s-a aflat la volanul autoturismului, care a fost pus în mișcare prin împingere, poziție menținută și în cursul cercetării judecătorești, iar martorul B. M. S. a confirmat varianta susținută de inculpat.
Instanța a apreciat că în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Astfel, orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Instanța a reținut că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că:”principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu”. (H nr.6/1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Instanța de judecata pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc in mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispună trimiterea in judecată”
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecata de către instanța, în ședință publică în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate retine motivat, ca exprimă adevărul, fie probele de la urmărire penală, fie cele administrate în cursul judecății.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 62, 63 Cod procedură penală, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod procedură penală, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Or, în cauza, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum si probele administrate în faza judecății, nu dovedesc, în mod cert, că autorul infracțiunii de conducere a unui autovehicul radiat pe drumurile publice fără permis este inculpatul C. G. și că fapta a existat în realitate.
Dispozițiile art.63 alin.2 Cod procedură penală exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Cum, potrivit art.64 Cod procedură penală nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că procesul verbal de constatare întocmit de agenții de poliție din data de 10.07.2011, este singurul mijloc de probă relativ la infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prev. și ped. de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 și de conducere de drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, fără să poată fi coroborat cu vreo altă probă administrată.
În ceea ce privește infracțiunea de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, ca fiind săvârșită în concurs real cu infracțiunile prevăzute de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, planează același dubiu, în raport cu fapta activitatea de conducere pe drumurile publice pe care inculpatul că ar fi comis-o.
Concluzionând, instanța de fond a apreciat că numai pe baza unor probe certe în acuzare poate fi răsturnată prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art.52 și art.66 Cod procedură penală, în favoarea oricărui inculpat, în caz contrar ea operând pe deplin, în virtutea principiului „in dubio pro reo”, motiv pentru care, a constatat incidența art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală și a dispus achitarea inculpatului C. G..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. S., apreciind că instanța a dispus nelegal achitarea inculpatului, bazându-se pe o interpretare greșită a probelor administrate în cauză. Recurentul a învederat că în mod eronat instanța de fond a concluzionat că în cauză este aplicabil principiul „in dubio pro reo”, deoarece din întregul material probator rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată. S-a făcut referire în acest sens la conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunilor, care a fost semnat de inculpat fără obiecțiuni, la declarația martorului B. S. care a declarat că în data de 09 iulie 2011, inculpatul a venit la domiciliul său cu autoturismul marca Dacia, au consumat împreună băuturi alcoolice și în jurul orelor 02.00 s-a urcat la volanul autoturismului plecând spre casă. Recurentul a menționat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat declarația martorului R. M. E., fost polițist în cadrul Poliției Mun. S., audiat în ambele faze procesuale, care a arătat că inculpatul a condus pe drumurile publice respectivul autoturism. Recurentul a apreciat ca neverosimilă și apărarea inculpatului care a susținut că în data de 10.07.2011, în jurul orelor 02.40, nu a condus autoturismul, ci l-a împins de acasă spre centrul localității pentru a se întâlni cu o persoană necunoscută și neidentificată pentru a-l vinde la fier vechi. Referitor la declarația soției inculpatului, martora C. A., recurentul a arătat că aceasta se impune a fi înlăturată deoarece conține explicații puerile, confirmând apărarea inculpatului. În concluzie s-a apreciat că aspectele menționate anterior, cele reținute în rechizitoriul parchetului au o continuitate firească și logică a celor întâmplate și constatate de organele de urmărire penală, fiind în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Curtea verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu în raport de exigențele impuse de art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul C. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin.1 din OUG nr. 195/2002, art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 si art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt, în actul de sesizare, în sarcina inculpatului C. G. s-a reținut în esență că, în data de 10.07.2011, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice și fără a poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului neînmatriculat, marca Dacia 1300, cu număr de identificare UU1R11700F0898388, de culoare albastră, pe care l-a condus pe străzile Teilor, Principală și Fumari din localitatea Cut, fiind surprins de organele de poliție în jurul orelor 02.04.
În urma aprecierii mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța de fond a reținut incidența în cauză a principiului „in dubio pro reo”, dispunând achitarea inculpatului C. G. pentru săvârșirea celor trei infracțiuni, cu motivația că nu s-a stabilit cu certitudine că în data de 10 iulie 2011 acesta a condus autoturismul marca Dacia pe drumurile publice.
Procedând la propria interpretare a mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale, Curtea de Apel apreciază că vinovăția inculpatului rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond dispunând în mod greșit achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În acest sens, Curtea are în vedere procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție care a fost semnat de inculpatul C. G., fără ca acesta să formuleze obiecțiuni. În cuprinsul acestui proces verbal s-a consemnat faptul că în data de 10 iulie 2011 în timp ce executau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe . Cut, organele de poliție au observat un autoturism marca Dacia 1310, care nu avea montate plăcuțe de înmatriculare, deplasându-se pe . . pe . Cut. De asemenea s-a consemnat faptul că inculpatul a declarat verbal că nu posedă permis de conducere și înainte de a se urca la volanul autovehiculului a consumat băuturi alcoolice. S-a constatat că în autoturismul sus-menționat, ocupând locul din dreapta față se afla numita M. A., concubina inculpatului C. G..
Cu privire la forța probantă a acestui înscris, instanța de fond a reținut pe de o parte că vinovăția inculpatului nu poate fi reținută exclusiv în baza procesului verbal, iar pe de altă parte a reținut că cele consemnate nu corespund realității, deoarece agenții de poliție și-au modificat aprecierile, inițial descriind că se aflau în patrulare pe raza localității Cut, ulterior dovedindu-se că erau în zona V. de Jos și în urma apelului telefonic s-au deplasat la Cut.
Curtea apreciază că omisiunea lucrătorilor de poliție de a consemna în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante modul în care au fost sesizați, respectiv motivul pentru care au executat serviciul de supraveghere și control a traficului în localitatea Cut, nu este de natură a infirma realitatea celor consemnate cu privire la deplasarea autoturismului marca Dacia 1310 pe drumurile publice și la faptul că acesta era condus de inculpatul C. G., care era însoțit de concubina lui M. A., aflată pe locul din dreapta față.
Așa cum s-a menționat anterior, inculpatul nu a avut obiecțiuni cu privire la cele consemnate și în măsura în care susținerea sa în sensul că nu a condus autoturismul era reală, avea tot interesul să solicite organelor de poliție să consemneze acest aspect, care putea fi confirmat imediat și de martora M. A..
Realitatea celor consemnate în procesul verbal de constatare referitoare la conducerea pe drumurile publice a autoturismului marca Dacia de către inculpat în seara zilei de 10.07.2011, este confirmată și de transcrierea convorbirii telefonice purtate în data de 10.07.2011, ora 00.59, între persoana care a apelat Serviciul de Urgență 112 și dispecerul de serviciu, care ulterior a direcționat echipajul de poliție pe raza localității Cut.
Din procesul verbal depus la fila 44 rezultă că persoana care a apelat serviciul de urgență a reclamat faptul că „este unu aici în Cut, jud. A., cu mașina neînscrisă și fără carnet care se plimbă cu ea prin . este băut”, după care persoana oferă detalii cu privire la autoturism, menționând că este marca Dacia, de culoare albastră și cu privire la conducătorul auto, spunând că acesta se numește C. G..
Curtea constată de asemenea că în ambele faze procesuale a fost audiat în calitate de martor lucrătorul de poliție R. M. E., care a declarat că împreună cu colegul său Hendra H., a fost direcționat de către dispecerul de serviciu pe raza localității Cut, unde li s-a comunicat că o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice conduce un autoturism marca Dacia neînmatriculat. Martorul a arătat că a luat legătura telefonic cu persoana care a sesizat poliția, care i-a comunicat că șoferul se numește C. G. și ulterior s-a întâlnit cu aceasta și au așteptat în dreptul școlii generale situată pe . 30 minute au observat autoturismul marca Dacia care s-a pus în mișcare de pe un drum lateral, iar când a ajuns pe . în urmărirea acestuia. Martorul a menționat că, văzând că șoferul nu oprește, a trecut cu mașina în fața lui, i-a blocat calea și a constatat că la volan se afla un bărbat, iar pe locul din dreapta față o femeie. După ce au procedat la legitimarea acestuia, au constatat că se numește C. G., iar femeia a declarat că se numește C. A. și că este soția acestuia. Martorul a arătat că a sesizat că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice și că acesta le-a spus polițiștilor că mai are un dosar pentru fapte similare, rugându-i să nu-i facă rău pentru că-l vor închide. Sesizând fermitatea organelor de poliție, inculpatul le-a spus polițiștilor cu acea ocazie că nu va recunoaște că a condus autoturismul pe drumurile publice, ci va declara că soția lui a condus. Martorul a învederat că s-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar pentru că în zonă nu era nicio persoană colegul său s-a deplasat spre centrul satului pentru a găsi doi martori asistenți, după care l-a condus pe inculpat și soția sa în locul respectiv, acesta refuzând în prezența martorilor să-i însoțească pentru recoltarea de probe biologice (fila 17-18 dosar urmărire penală, fila 33 dosar instanță).
Un alt mijloc de probă relevant care confirmă faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice în seara respectivă este declarația martorului B. S. din faza de urmărire penală, care a declarat că, în seara zilei de 09 iulie 2011, inculpatul a venit la domiciliul său împreună cu soția sa, parcând autoturismul marca Dacia 1310 lângă casă. Martorul a învederat că a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul până în jurul orelor 02.00, când inculpatul a plecat de la locuința sa, s-a urcat la volanul autoturismului menționat și a plecat spre casă. Martorul a menționat că a doua zi s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că în momentul în care a ajuns la podul de lângă școală a fost prins de organele de poliție (fila 19).
Deși în cursul judecății martorul B. S. a revenit asupra declarației, Curtea constată că această din urmă declarație se impune a fi înlăturată, raportat la restul mijloacelor de probă expuse anterior. Martorul nu a justificat în mod plauzibil schimbarea declarației, invocând faptul că în realitate inculpatul l-a vizitat în data de 10 mai 2011, de ziua lui, și nu în data de 10 iulie 2011. Martorul a recunoscut că a semnat declarația aflată la dosarul de urmărire penală, învederând că aceasta a fost scrisă de lucrătorul de poliție. Martorul a menționat că i s-a citit de către polițist declarația înainte de a o semna, dar a susținut în mod total nejustificat că el nu a înțeles ce a spus polițistul. Martorul a relatat de asemenea că a aflat de la copiii de pe stradă că inculpatul a fost oprit de poliție, revenind asupra celor declarate inițial în sensul că s-a întâlnit a doua zi cu inculpatul care i-a relatat personal că a fost oprit în trafic. Această din urmă susținere a martorului nu poate fi luată în considerare având în vedere că inculpatul a fost surprins în trafic noaptea, când pe stradă nu se afla nicio persoană, cu atât mai puțin copii care ar fi putut observa cele întâmplate.
Referitor la apărarea formulată de inculpatul C. G., Curtea constată că în declarația din faza de urmărire penală, acesta a declarat că, în seara zilei de 09 iulie 2011, după ce s-a întors de la serviciu a consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat soția sa a vorbit cu o persoană căreia urma să-i vând autoturismul marca Dacia 1310, care nu era înmatriculat, cu suma de 300 lei. Inculpatul a menționat că a întrebat-o pe soția lui cine este persoana, aceasta spunându-i că nu o cunoaște și că li s-a cerut să ducă autoturismul pe . susținut că, în jurul orelor 01.30, a plecat să ducă autoturismul la volanul căruia s-a urcat soția lui, iar el l-a împins fără a-l porni, întâlnindu-se la un moment dat cu martorul B. M. S. care se deplasa spre domiciliul său. Inculpatul a relatat că, în timp ce stăteau pe . agenții de poliție cărora le-a spus că așteaptă o persoană căreia urmează să-i vândă autoturismul pentru a-l preda la fier vechi. Acesta a menționat că unul dintre agenți s-a deplasat cu mașina în . martori, după care a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea 0,88 mg/l. Inculpatul a recunoscut să i s-a solicitat recoltarea de probe biologice însă el a refuzat deoarece nu a condus autoturismul pe drumurile publice (fila 13-14).
Martora C. A. a confirmat în parte apărarea inculpatului, arătând însă că întâlnirea cu persoana respectivă a fost fixată la ora 04.00-05.00 dimineața, fără a oferi o explicație pentru care a plecat împreună cu inculpatul spre locul de întâlnire la ora 01.30-02.00.
În cursul urmăririi penale, ulterior datei la care s-a procedat la audierea inculpatului și a martorei C. A., respectiv în data de 22 noiembrie 2011, s-a efectuat o cercetare în teren de către organele de poliție, în prezența inculpatului, a soției acestuia și a apărătorului ales al inculpatului. În procesul verbal întocmit, s-a consemnat faptul că autoturismul condus de inculpat a fost depășit de echipajul de poliție care s-a oprit în fața acestuia când se aflau în vârful rampei, procedând la blocarea sa. În același act, s-a consemnat faptul că agentul de poliție și inculpatul au confirmat faptul că la sosirea martorilor asistenți autoturismul era orientat cu fața înspre domiciliul inculpatului (fila 32).
Având în vedere că aceste constatări, referitoare la faptul că . fost oprit autoturismul de către organele de poliție era în rampă și că autoturismul era orientat cu fața înspre locuința inculpatului demonta susținerea acestuia și a martorei C. A., în sensul că în noaptea respectivă au împins autoturismul, în condițiile menționate anterior, cei doi și-au modificat poziția. Inculpatul și martora au învederat că odată ajunși pe . persoana care urma să le cumpere autoturismul nu a mai venit, au întors autoturismul tot prin împingere și când intenționau să se întoarcă cu acesta spre domiciliu au fost surprinși de organele de poliție, aspecte consemnate în procesul verbal respectiv.
În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul C. G. a făcut precizări suplimentare, arătând că el locuiește într-o vale și că în realitate mașina se afla în partea de sus a străzii, astfel că nu a fost nevoit să o împingă la deal. Inculpatul a mai susținut de asemenea că autoturismul nu era echipat cu electromotor, nici cu rezervor și că a doua zi l-a predat persoanei cu care a discutat soția sa să-l achiziționeze (fila 13).
Curtea apreciază că apărările formulate de inculpat, susținute de martora C. A. și de martorul B. M. S. (care a declarat că l-ar fi văzut pe inculpat în noaptea respectivă împingând autoturismul) nu pot fi apreciate ca verosimile, atâta timp cât aceștia au susținut că și-au dat întâlnire în cursul nopții, cu o persoană necunoscută care urma să le cumpere autoturismul și mai mult atâta timp cât s-a constatat că . rampă și în mod obiectiv cei doi nu aveau cum să procedeze la împingerea autoturismului. Deși inculpatul a susținut că a doua zi autoturismul a fost vândut acelei persoane nu a indicat numele acesteia, nu a prezentat vreun înscris cu privire la vânzarea mașinii, cu toate că ar fi trebuit să fie preocupat de acest aspect în condițiile în care știa că a fost oprit de organele de poliție și că urma a fi cercetat penal, având tot interesul să-și probeze afirmațiile dacă acestea corespundeau realității. De asemenea un alt aspect care relevă nesinceritatea inculpatului, este cel legat de refuzul acestuia de a se supune testului poligraf; cu toate că în declarația dată în prezența apărătorului ales în faza de urmărire penală inculpatul a învederat că este de acord să fie testat, în data de 17 noiembrie 2011 apărătorul inculpatului a comunicat telefonic organelor de poliție că inculpatul nu este de acord să se supună testării, programate pentru data de 18 noiembrie 2011 (proces verbal aflat la fila 47 din dosar).
Declarațiile inculpatului C. G., ale martorilor C. A. și B. M. S. se impun a fi înlăturate și raportat la restul mijloacelor de probă administrate în cauză, expuse anterior, respectiv: procesul – verbal de constatare întocmit în data de 10 iulie 2011, declarațiile martorului R. M. E., declarația martorului B. S. din faza de urmărire penală, procesul verbal întocmit cu ocazia deplasării în teren, procesul verbal de redare a conținutului convorbirii telefonice purtate între dispecerul de serviciu și persoana care a apelat serviciul de urgență 112.
Concluzionând, Curtea de Apel apreciază că din mijloacele de probă expuse anterior rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că, în data de 10 iulie 2011, în jurul orelor 02.00, inculpatul C. G. a condus pe drumurile publice din localitatea Cut autoturismul marca Dacia 1310, fiind surprins în trafic de organele de poliție.
Faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere rezultă din adresa nr._ emisă în data de 05.09.2011 SPCPCIV A. (fila 12). În privința autoturismului marca Dacia 1310, având . UU1R11700F0898388, din adresa nr._/PI emisă în data de 26.08.2011 SPCPCIV A., rezultă că acesta figurează radiat din data de 19.11.2009.
Referitor la infracțiunea de refuz de recoltare de probe biologice, Curtea constată că inculpatul a recunoscut în ambele faze procesuale atât faptul că a consumat băuturi alcoolice, cât și faptul că a refuzat să se deplaseze pentru recoltarea probelor. Declarația inculpatului este confirmată de declarația soției sale C. A., precum și de declarațiile martorilor asistenți M. C., U. I. M., refuzul inculpatului fiind consemnat și în procesul verbal întocmit de organele de poliție.
Din aceste motive, Curtea de Apel apreciază ca fiind dovedită vinovăția inculpatului C. G. în săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prevăzută de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, de conducere de drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002, urmând a pronunța o hotărâre de condamnare a acestuia.
Sub aspectul încadrării juridice, Curtea constată că, în drept:
Fapta inculpatului C. G., care în data de 10 iulie 2011, în jurul orelor 02.00, a condus pe drumurile publice din localitatea Cut autoturismul marca Dacia 1310, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere de drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Fapta inculpatului C. G., care în data de 10 iulie 2011, în jurul orelor 02.00, a condus pe drumurile publice din localitatea Cut autoturismul marca Dacia 1310, neînmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prevăzută de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002,
Fapta inculpatului C. G., care în data de 10 iulie 2011, în jurul orelor 02.00, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus pe drumurile publice din localitatea Cut autoturismul marca Dacia 1310 și la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002.
Curtea constată că inculpatul a săvârșit infracțiunile menționate anterior în perioada suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/25.05.2011 pronunțată de J. S., definitivă prin nerecurare, fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.
La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în OUG nr. 195/2002, împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, gradul de pericol social al acestora, persoana inculpatului. Cu toate că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea unor infracțiuni de același gen, raportat la condamnarea anterioară aplicată tot pentru infracțiuni la regimul circulației autoturismelor pe drumurile publice și că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, Curtea apreciază că, raportat la condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, respectiv conducerea autoturismului pe drumurile publice în timpul nopții, când traficul nu este foarte intens, precum și faptul că nu s-a produs nici un eveniment rutier, stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită, cu executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, este suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal.
Din aceste motive, Curtea va dispune condamnarea inculpatului C. G., astfel: la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prevăzută de art. 85 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, b Cod penal se va constata că infracțiunile au fost comise în forma concursului ideal și real de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b Cod penal se va dispune contopirea pedepselor de 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite de inculpatul C. G. în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 83 Cod penal și va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/25.05.2011 pronunțată de J. S., definitivă prin nerecurare și va dispune executarea în întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a, b Cod penal. Instanța nu va interzice inculpatului exercițiul dreptului de a alege, ci doar pe cel al dreptului de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și Pîrcalab împotriva României, că nu se impune interzicerea „ope legis” a drepturilor electorale, acest lucru trebuind să fie dispus în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Exercițiul dreptului de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat se impune a fi interzis deoarece inculpatul, care a dat dovadă de perseverență infracțională, nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni și nu ar fi demn să fie ales în autoritățile publice, să ocupe funcții publice sau să ocupe funcții implicând exercițiul autorității de stat.
Raportat la cele de mai sus, în baza art._ pct. 2 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 172 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de P. DE PE L. J. S., pe care o va casa în întregime și rejudecând:
În baza art. 85 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal va dispune condamnarea inculpatului C. G., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat.
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal va dispune condamnarea inculpatului C. G., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere.
În baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului C. G., la o pedeapsă de
2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 33 lit. a, b Cod penal se va constata că infracțiunile au fost comise în forma concursului ideal și real de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/25.05.2011 pronunțată de J. S., definitivă prin nerecurare și dispune executarea în întregime a pedepsei la care se va adauga pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a, b Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în primă instanță în sumă de 1050 lei.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Se va acorda onorariul parțial în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 59/23 aprilie 2013 pronunțată de J. S., pe care o casează în întregime și rejudecând:
În baza art. 85 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal condamnă inculpatul C. G., fiul lui G. și A., născut la data de 30.03.1967 în Dolhești, jud. Iași, domiciliat în Cut, ., jud. A., cetățean roman, muncitor la . R., cunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de
1 an închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat.
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal condamnă inculpatul C. G., la o pedeapsă de
1 an închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere.
În baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, condamnă inculpatul C. G., la o pedeapsă de
2 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 33 lit. a, b Cod penal constată că infracțiunile au fost comise în forma concursului ideal și real de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/25.05.2011 pronunțată de J. S., definitivă prin nerecurare și dispune executarea în întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a, b Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în primă instanță în sumă de 1050 lei.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul parțial în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M. A. B.
GREFIER,
D. M. H.
Red. PA
Tehnored. DMH 2ex/09.10.2013
J.F. L. R.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 787/2013. Curtea... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
