Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 848/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-09-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 848/2013
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Președinte: S. I. M. - judecător
A. B. - judecător
A. P. - judecător
D. H. - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.365/12.06.2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat F. G., în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat D. H., în substituirea av. Conradi F., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului recurent învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, a se proceda la deducerea corectă a perioadei de arest preventiv executate de inculpatul F. G., respectiv din data de 03.05.2012 până în 22.06.2012.
Avocat D. H., în substituirea av. Conradi F., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul F. G. solicită admiterea recursului parchetului astfel cum a fost formulat.
Susține că recursul Parchetului îi profită inculpatului, întrucât s-a solicitat deducerea legală a perioadei de arest preventiv executate.
Inculpatul recurent F. G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului Parchetului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 365/12.06.2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b și c si alin.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. Cpen., a art. 3201 alin. 7 Cpp., a fost condamnat inculpatul F. F. G., CNP_, fiul lui P. și P., născut la data de 04.02.1995 în mun. S., județul S., cetățenia română, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu domiciliul în S., ., . și f.f.l. în S., ., jud. S., având C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP S., deținut în Penitenciarul Tg. M., la o pedeapsă de 2 ani si 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cpen., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, prin sent. pen. nr. 405/21.06.2012 a Judecătoriei S., definitivă prin dec. pen. nr. 148/11 sept. 2012 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 85 alin. 1 Cpen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 405/21.06.2012 a Judecătoriei S.,definitivă prin dec. pen. nr. 148/11 sept. 2012 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 85 alin. 1 Cpen., s-a făcut aplicarea art. 34 lit. b C.pen. și s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta sentință (2 ani si 4 luni închisoare) și pedeapsa anterior aplicată (2 ani închisoare) și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 4 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen., s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen.
S-a constatat că inculpatul este arestat in alta cauza.
In baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c și alin. 21 lit. a C.pen. și cu aplicarea art. 75 lit.c C.pen., a art. 3201 alin. 7 C.p.p., precum și a art. 74 lit. a și c C.pen., art. 76 C.pen., a fost condamnat inculpatul S. N. D., fiul lui N. I. și R., născut la data de 04.12.1990 în S., cetățenia română, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, cu dom. în ., jud. S.,, CNP_, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b C.pen.
În baza art. 861 alin. 1 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 alin. 1 C.pen.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a dispus ca persoana condamnatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a. se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;
b. va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c. va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă și
d. va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen.
În baza art. 863 alin.3 lit.d Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să respecte obligația de a nu intra în legătură cu inculpatul F. F. G..
În baza art. 359 Cpp., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cpen.
S-a constatat că partea vătămată BANATAN A. E. domiciliata in mun. S., ., . nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art 118 lit e C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 100 lei,cate 50 lei de la fiecare.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cpp.. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 725 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care câte 600 lei reprezentând onorariu avocați din oficiu în faza de judecată, s-a dispus să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul S..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria S., emis la data de 3.04.2013, in dosarul nr.6912/P/2011 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatilor:
F. F. G. - CNP_, fiul lui P. și P., născut la data de 04.02.1995 în mun. S., județul S., cetățenia română, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu domiciliul în S., ., . și f.f.l. în S., ., jud. S., având C.I. P. . nr._ eliberat, de SPCLEP S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b si c și alin. 21 lit. a Cp cu aplicarea art. 99 și urm. Cod pen. si
S. N. D. fiul lui N. I. și R., născut la data de 04.12.1990 în S., cetățenia română, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, cu domiciliul în ., jud. S., CNP_,pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b si c și alin. 21 lit. a Cp cu aplicarea art. 75 lit. c Cp.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței ca la data de 15.12.2011, în jurul orei 19:00, inculpații F. F. G. si S. N. D. se deplasau în apropierea Pasajului Scărilor din zona Sibiul Vechi a municipiului S., in zona văzând-o pe partea vătămată B. A. E., care se deplasa pe scări, înspre . la telefonul mobil.
Cei doi inculpați au convenit să-i sustragă telefonul parții vatamate, așa incat au venit în spatele acesteia și după ce au împins-o pe zidul din apropiere și au imobilizat-o, inculpatul S. N. i-a smuls de pe degete două inele din argint, iar inculpatul F. F. G. i-a sustras din buzunarul pantalonilor telefonul mobil.
Potrivit declarației părții vătămate, în timp ce cei doi o deposedau de bunuri și îi cereau să tacă și să nu ceară ajutorul persoanelor din jur, inculpatul S. N. D. s-a apropiat de ea și a mușcat-o de buza inferioară, după care a părăsit în grabă zona împreună cu F. F. G..
In urma examinării medico-legale s-a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur sau prin compresiune exercitată la nivelul buzei inferioare și respectiv prin acțiunea tangențială în cadrul smulgerii unui inel de pe deget, leziuni ce pot data din 5.12.2011 și care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
A doua zi după comiterea faptei, inculpații au vândut telefonul sustras martorului N. M. V. pentru suma de 100 lei, martor de la care bunul a fost recuperat și restituit părții vătămate .
In ceea ce privește inelele, inculpatul S. N., cu ocazia audierilor, a susținut că le-a aruncat.
Partea vătămată B. A. E. întrucât și-a recuperat telefonul mobil, a declarat ca nu se mai constituie parte civilă nici cu suma de 6o lei reprezentând contravaloarea inelelor nerecuperate.
S-a reținut ca învinuiții au recunoscut săvârșirea infracțiunii.
În faza judecății, inculpații au învederat instanței că înțeleg ca judecarea lor să aibă loc potrivit procedurii prev. de art. 3201 Cpp., au declarat că recunosc săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și și le însușesc (filele 72, 73 dosar) și nu mai doresc să dea alte declarații cu privire la faptă în afara celor date deja în faza de urmărire penală.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Starea de fapt mai sus enunțată a fost dovedita cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate (f. 5-8); certificatul medico-legal eliberat părții vătămate (f. 9); dovezi de ridicare-predare telefon (f. 12,13); proces - verbal întocmit cu ocazia recunoașterilor după planșe efectuate de partea vătămată B. A. E. și martorul F. M. V. (f. 48-51); proces verbal întocmit cu ocazia verificării datelor puse la dispoziție de operatorul de telefonie mobilă cu privire la telefonul părții vătămate B. A., telefon sustras de cei doi inculpați, (f. 47); declarațiile martorului F. M. V. care a declarat ca in cursul lunii decembrie a cumpărat de la cei doi inculpați telefonul sustras de la partea vătămată, cu suma de 100 lei (f. 48-51).
În cauză, s-a reținut că declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale prin care recunosc comiterea infracțiunii de tâlhărie se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestei fapte.
In drept, s-a reținut că fapta inculpaților care la de 15.12.2011, pe timp de noapte, în loc public prin exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate B. A. E., i-au sustras acesteia telefon mobil și două inele de pe degete, întrunește elementele constitutive infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și alin. 2 ind.1 lit. a Cod pen. aplicarea art. 99 și urm. Cpfață de inculpatul F. F. G. și art. 75 lit. c Cod pen. față de inculpatul S. N. D..
I. In ce-l privește pe inculpatul F. F. G., instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 99 Cp, întrucât la data săvârșirii faptei era minor, în vârstă de 17 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cpen. și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit art.100 C.p., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. De asemenea, alin.2 al aceluiași articol prevede că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
În raport de aceste dispoziții, instanța a reținut că, așa cum de altfel rezultă din cuprinsul Referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. S. (filele 82-84 dos.inst.), inculpatul nu este îndeajuns supravegheat de familie, relațiile din cadrul familiei fiind solidare si superficiale, tatăl manifestând o atitudine autoritara, impunându-si punctul de vedere prin manifestări violente verbal, iar uneori chiar fizic, inculpatul afiliindu-se unui grup de prieteni care manifestă o conduită antisocială de la vârsta de 9-10 ani.
Pe de altă parte, modul și mijloacele concrete de comitere a faptei (sustragerea bunului prin împingerea si imobilizarea parții vătămate), împrejurările comiterii lor (noaptea, in condițiile in care fapta s-a savarsit in luna dec., in jurul orei 19, într-un loc public fără teama că ar putea fi surprinși), scopul urmărit (obținerea de sume de bani necesare traiului cotidian din comercializarea ulterioară a bunurilor sustrase), urmările produse (prejudicii morale cauzate părții vătămate), existența cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 Cpp., persoana inculpatului (sincer, studii 7 clase, dar cercetat in mai multe dosare penale, având si o condamnare anterioara pentru fapte similare cu infracțiunea dedusa judecații), condițiile în care minorul a crescut și a trăit până în prezent (evidențiate în cuprinsul Referatului de evaluare menționat anterior), starea sa fizică bună,dezvoltarea sa morală și intelectuală atipica prezentând un retard mintal ușor, au format instanței convingerea că aplicarea față de inculpatul minor a pedepsei închisorii de 2 ani si 4 luni închisoare pentru tâlhărie este adecvată, măsurile educative nemaifiind suficiente pentru îndreptarea minorului, chiar dacă are încă 17 ani.
Pedeapsa pentru savarsirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b si c si alin.2 ind.1 lit.a Cod pen.este închisoarea de la 7 la 20 ani, limite care au fost reduse cu ½ fata de împrejurarea ca inculpatul era minor la data savarsirii infracțiunii si respectiv cu 1/3 fata de prevederile art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen.
Din cuprinsul cazierului judiciar al inculpatului (fila 20), rezulta ca acesta nu se afla la prima confruntare cu legea penala, prin sent. pen. nr. 405/21.06.2012 a Judecătoriei S., pronunțata in dosarul nr._ definitiva prin dec. pen. nr. 148/11 sept. 2012 a Curții de Apel A. I., a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționata pe o durată de 2 ani și 6 luni, pentru savarsirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art. 211 alin.1,2 lit.b, c Cod pen.
D. fiind faptul că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune mai înainte de fi fost condamnat definitiv pentru infracțiunea mai sus menționata, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, prin sent. pen. nr. 405/21.06.2012 a Judecătoriei S., dec. pen. nr. 148/11 sept. 2012 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 85 alin. 1 Cpen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 405/21.06.2012 a Judecătoriei S., dec. pen. nr. 148/11 sept. 2012 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 85 alin. 1 Cpen., s-a făcut aplicarea art. 34 lit. b Cpen. și s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta sentință (2 ani si 4 luni închisoare) și pedeapsa anterior aplicată (2 ani închisoare), aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 4 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că modalitatea de săvârșire a faptei care pune în pericol valori sociale importante, precum patrimoniul persoanelor fizice, și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b din C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 71 C.pen. și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la situațiile în care se admite îngrădirea unor drepturi ce țin de viața privată a persoanei, instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, și b C.pen., a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani.
II.In ceea ce-l privește pe inculpatul S. N. D., instanța a retinut ca sunt aplicabile dispozițiile art.75 lit.c Cod pen., respectiv savarsirea infracțiunii împreuna cu un minor.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cpen. și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială (închisoare de la 4 ani si 8 luni fata de aplicabilitatea disp.art.320 ind.1 Cod pr. pen.), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Buna comportare a inculpatului în societate, lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei, comportarea sinceră în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, precum și regretul manifestat au justificat în speță, în raport cu pericolul social concret al faptei, calificarea acestora drept circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, motiv pentru care au fost reținute ca atare în cauză, in conformitate cu disp.art.74 lit.a) si c) Cod pen., fără a omite însă cauza de agravare reprezentată de săvârșirea infracțiunii împreuna cu un minor prev.de art.75 lit.c Cod pen.
Modul și mijloacele concrete de comitere a faptei (sustragerea bunului prin împingerea si imobilizarea parții vătămate, împrejurările comiterii lor (noaptea, in condițiile in care fapta s-a savarsit in luna dec., in jurul orei 19, într-un loc public fără teama că ar putea fi surprinși), scopul urmărit (obținerea de sume de bani necesare traiului cotidian din comercializarea ulterioară a bunurilor sustrase), urmările produse (prejudicii morale cauzate părții vătămate), existența cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 Cpp., persoana inculpatului (sincer, fara antecedente penale) au format instanței convingerea in sensul că luarea față de inculpat a pedepsei închisorii de 2 ani închisoare pentru tâlhărie este adecvată.
Instanța a apreciat totodată, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, la atitudinea inculpatului după comiterea faptei, de recunoaștere și deci, de regret a faptei, de asumare a responsabilității pentru fapta comisă, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate prin dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cauză fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile prev. de art.86 ind.1 Cod penal .
Instanța a constatat în raport de toate elementele cauzei că aplicarea unei pedepse privative de libertate ar restrânge posibilitățile de recuperare socială a inculpatului, singura opțiune rămânând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile stabilirii unor măsuri și obligații stricte și a căror nerespectare atrage consecințe severe asupra condamnatului.
Pe de altă parte, protecția socială a comunității este asigurată tocmai de această condiționare a inculpatului de respectare a măsurilor și obligațiilor dispuse și de urmările ignorării lor.
Referitor la latura civilă, instanța a retinut ca partea vătămată B. A. E. a declarat ca nu se constituie parte civila cauză ( fila 25 dos.inst.)
Prin urmare, s-a constatat că partea vătămată BANATAN A. E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Impotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen P. de pe lângă J. S., solicitând ca în privința inculpatului F. F. G. să se facă aplicarea dispozițiilor art. 88 alin. 1 CP, în sensul deducerii din pedeapsa aplicată acestui inculpat, a perioadei deja executate în intervalul 3.05.2012 – 22.06.2012.
Aceasta, întrucât infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar prin acea hotărâre de condamnare, s-a dedus perioada executată în arest de inculpat.
Examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 385/6 alin. 3 CPP, Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă J. S. este fondat, doar pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale, dispunând în mod legal și temeinic soluția de condamnare a inculpatului intimat F. F. G..
Curtea găsește însă întemeiată critica hotărârii, formulată în motivele de recurs ale Parchetului.
Astfel, Curtea reține că prezenta faptă a fost comisă de inculpatul F. în stare de recidivă post – condamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea anterioară la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 405/21.06.2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin decizia penală nr. 148/11.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Dispunându-se în baza art. 85 alin. 1 CP anularea suspendării condiționate a executării acestei pedepse și apoi contopirea acesteia cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, se impunea și deducerea, în baza art. 88 CP, a duratei arestării preventive executate de inculpat cu ocazia primei condamnări, respectiv intervalul 3.05.2012 – 22.06.2012.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d CPP rap. la art. 385/9 alin. 1 pct. 17-2 CPP,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 365/12.06.2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, casează sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii deducerii din pedeapsa rezultantă a perioadei executate și, rejudecând în aceste limite:
Deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul F. F. G. următoarea perioadă: din data de 03 mai 2012 până în data de 22 iunie 2012.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în sumă de 200 lei, care va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. B. A. P.
GREFIER
D. H.
Red. MIS
Tehnored. DH 2 ex/3.10.2013
J.F. C. B.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 815/2013. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 884/2013. Curtea de... → |
|---|
