Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 907/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-09-2012 în dosarul nr. 907/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 907/2012
Ședința publică de la 06 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Judecător M. E. C.
Grefier O. D. D.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror I. N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. Hațeg împotriva sentinței penale nr. 46/2012 pronunțată de J. Hațeg în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat S. I. G. V. apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. I., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul parchetului și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat S. I. arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu rectificarea pct.2 din motivare privitor la temeiul juridic.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat S. I. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr. 46/2012 s-a dispus, în baza art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului S. I. G. V., fiul lui I. și M., născut la data de 02.05.1977, în localitatea Sîntămăria-O., județul Hunedoara, cetățean român, studii 13 clase, fără antecedente penale, căsătorit, un copil minor, CNP –_, domiciliat în comuna Sîntămăria-O., ., județul Hunedoara, legitimat cu C.Id. . nr._, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.și ped.de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
În baza art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul S. I. G. V., cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Hațeg, inculpatul S. I. G. V., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev.și ped.de art. 180 alin.2 din Codul penal și respectiv furt calificat, prev.și ped.de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e și g din Codul penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 11.08.2010, în jurul orelor 23,00, a agresat-o fizic pe partea vătămată A. D.-C., lovindu-l cu pumnul în arcada ochiului stâng și cu capul în gură, cauzându-i acestuia leziuni pentru care a avut nevoie de un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.1046 din 16.08.2010 eliberat de SJML Hunedoara.
Tot în sarcina inculpatului s-a mai reținut și faptul că la aceeași dată, a sustras de pe masa din bar telefonul mobil al părții vătămate A. D.-C..
Pe faza de urmărire penală partea vătămată A. D.-C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei.
În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați partea vătămată A. D.-C. (filele 71, 105, 107 ), inculpatul S. I.-G.-V. (filele 101, 106, 108) și martorii A. A. (fila 72) și Șaucă S.-V. (fila 77).
Din actele și lucrările dosarului precum și din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la fapta de lovire, instanța va dispune încetarea procesului penal, întrucât părțile s-au împăcat.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, instanța a dispus o soluție de achiatre, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, reținând că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii și anume „intenția”, având în vedere că din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a luat telefonul părții vătămate A. D. C., nu cu intenția de a-l sustrage ci cu intenția de a verifica apelurile date de pe acest telefon, întrucât suspecta faptul că între soția lui și partea vătămată ar exista o relație.
Că așa au stat lucrurile o confirmă și faptul că de pe telefonul părții vătămate a fost apelată soția inculpatului, precum și faptul că însăși partea vătămată, precum și mama acestuia au recunoscut existența relației cu soția inculpatului.
De altfel, de la prima declarație și până la ultima inculpatul a susținut varianta luării telefonului, nu cu intenția de a și-l însuși, ci pentru a verifica apelurile.
Inculpatul nu a negat în nici un moment că a luat telefonul și nici nu a refuzat să-l predea organelor de poliție.
S-a arătat că susținerile inculpatului sunt confirmate și declarația părții vătămate (fila 8) dată în fața organelor de poliție, unde afirmă că în acea noapte inculpatul S. I.-G.-V. a sunat-o pe mama lui și i-a spus că dacă „suntem tari să mergem la el acasă după telefon”.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de pe lângă J. Hațeg solicitând casarea hotărârii, și în rejudecare pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod nelegal instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare în cauză deși s-a dovedit fără dubiu că inculpatul și-a însușit telefonul părții vătămate.
În subsidiar P. a susținut că temeiul achitării inculpatului; art. 11 pct. 2 lit.b rap. la art. 10 lit.d,este greșit aceasta trebuind să rețină art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.d.
Deliberând asupra recursului, prin prisma motivelor invocate, și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 din codul de procedură penală Curtea reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
În speță este necontestat că inculpatul a luat telefonul pe care partea vătămată îl lăsase pe masa din bar, fără consimțământul acesteia și a refuzat să i-l dea numitului Șaucă S. V., persoana trimisă de partea vătămată pentru a-i aduce telefonul.
Acțiunea ilicită a inculpatului de însușire fătr drept a bunului părții vătămate întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de furtcalificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g din codul penal. susținerile ulterioare ale inculpatului în sensul că nu a intenționat să-și însușească bunul sustras ci doar să verifice agenda telefonică a acestuia nu pot fi primite. Astfel inculpatul a declarat expres martorului Șaucă S. V. că nu va înapoia telefonul părții vătămate, fila 12 dos. u.p. Faptul că inculpatul a folosit telefonul sustras pentru a purta convorbiri cu membrii familiei părții vătămate, ori că a violat conținutul agendei telefonice, nu are relevanță sub aspectul săvârșii infracțiunii de furt și de asemenea nici faptul că ulterior l-a predat organelor de poliție la solicitarea acestora.
În raport de acestea soluția de achitare pronunțată de instanța de fond pentru lipsa unui a dintre elementele constitutive ale infracțiunii este netemeinică.
Curtea reține însă că în raport de valoarea prejudiciului, de faptul că acesta a fost imediat recuperat, de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și de circumstanțele cauzei, fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni atingerea adusă valorilor sociale lezate fiind minimă, astfel că se impune adoptarea unei soluții de achitare pentru acest temei.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 38515 alin.1 pct.2 lit.d din codul de procedură penală Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Hațeg împotriva sentinței penale nr. 46/20 03 2012 pronunțată de J. Hațeg în dosar penal nr._ .
Va casa sentința penală atacată numai sub aspectul temeiului juridic al achitării inculpatului S. I. G. V. și procedând la rejudecare:
Schimbă temeiul juridic al achitării inculpatului S. I. G. din art. 11 pct.2 lit. „b” raportat la art. 10 lit.”d” C.pr.penală în art. 11 pct.2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „b1” C.pr.penală coroborat cu art. 181 C.penal.
În baza art. 91 C.penal va aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate vor fi menținute.
În baza art. 192(3) C.pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Hațeg împotriva sentinței penale nr. 46/20 03 2012 pronunțată de J. Hațeg în dosar penal nr._ .
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul temeiului juridic al achitării inculpatului S. I. G. V. și procedând la rejudecare:
Schimbă temeiul juridic al achitării inculpatului S. I. G. din art. 11 pct.2 lit. „b” raportat la art. 10 lit.”d” C.pr.penală în art. 11 pct.2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „b1” C.pr.penală coroborat cu art. 181 C.penal.
În baza art. 91 C.penal aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192(3) C.pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. C. A. L. M. E. C.
Grefier,
O. D. D.
Red.AL
D./ex.2/14 09 2012
Jud.fond.S. O.M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 900/2012. Curtea de... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 27/2012. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
