Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.172/2015
Sedința publică din 16 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. M.
Grefier: T. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de procuror I. N.
Pe rol se află soluționarea contestațiilor declarate de inculpații H. M. și H. P. împotriva încheierii penale din 11.11.2015 pronunțate de T. S. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații contestatori H. M. și H. P. în stare de arest preventiv, din Penitenciarul A., asistați de avocații Ș. A., P. I. și C. I., apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța solicită participanților să precizeze dacă mai au cereri de formulat.
Apărătorii inculpaților contestatori și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Ș. A., apărătorul ales al inculpaților contestatori H. M. și H. P. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecare, a se înlocui măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
În susținerea contestațiilor, învederează următoarele:
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații H. M. și H. P. de 6 luni, astfel că aceasta și-a atins scopul iar termenul rezonabil este împlinit.
Susține că la prima instanță probatoriul este aproape finalizat. Singura probă ce se află în curs de efectuare fiind expertiza medico-legală, pe care inculpații nu ar putea-o influența.
Cu referire la motivarea instanței de fond în sensul că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților întrucât s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, arată că aceasta este nesusținută, în raport de probatoriul existent la dosar. Relevă că față de inculpatul C. P. s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu din luna septembrie și nu a existat un sentiment de nesiguranță pentru ordinea publică.
Apreciază că arestul la domiciliu, cu toate restricțiile prevăzute, este suficient pentru buna desfășurare a procesului penal. Mai invocă faptul că motivarea instanței de fond este stereotipă și nu se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Cu referire la antecedența penală a inculpatului H. P. la care a făcut referire instanța de fond, învederează că aceasta nu există, întrucât față de inculpat s-au dispus anterior soluții de achitare și de clasare, ceea ce nu reprezintă antecedente penale care să fie avute în vedere la analizarea conduitei inculpatului. Arată că nu se poate reține culpabilitatea inculpatului și precizează că simpla formulare a unei plângeri împotriva unei persoane, nu denotă un comportament infracțional al acesteia și nu poate crea judecătorului convingerea că persoana are un comportament inadecvat.
Relevă că foarte rar se întâmplă ca parchetul să caute și să invoce ca temei al menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului, plângeri în care s-au dispus soluții de clasare.
Mai arată că perioada de 6 luni de arest preventiv este suficientă și se impune înlocuirea acestei măsuri cu arestul la domiciliu.
În ceea ce-l privește pe inculpatul H. M., invocă starea de sănătate, precizând că acesta suferă de diabet, fiind dependent de insulină. Inculpatul H. P. este căsătorit are familie și copii minori.
În continuare, susține că ambii inculpați au o conduită bună, muncesc în agricultură, dețin turme de oi și terenuri agricole, existând la dosar dovezi în acest sens și caracterizări formulate de persoane apropiate, inclusiv de vecini care nu se arată speriați și nu-i consideră pe inculpați ca fiind elemente negative, astfel că reacția negativă a societății nu poate fi avută în vedere.
Apreciază că 3 sau 4 luni de arestare preventivă era suficient pentru a se arăta opiniei publice vehemența în prevenirea, pe viitor, a săvârșirii unor astfel de infracțiuni, în sensul că nimeni nu trebuie să-și facă singur dreptate. Relevă că măsura arestării preventive nu este o pedeapsă.
Avocat P. I., apărătorul ales al inculpaților H. M. și H. P. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se înlocui măsura arestării preventive cu arestul la domiciliu întrucât, având în vedere că au trecut 6 luni de la instituirea măsurii, apreciază ca fiind împlinit termenul rezonabil prevăzut de CEDO.
Inculpații H. M. și H. P. sunt judecați în stare de arest preventiv, în timp ce, față de cel de al treilea inculpat din cauză, s-a dispus arestul la domiciliu, astfel că s-a aplicat față de inculpați un tratament discriminatoriu.
Mai arată că inculpații au comis o faptă pe care au recunoscut-o și aceștia vor răspunde, însă nu se impune a se crea un război cu inculpații întrucât, anterior, judecătorul de fond a dispus înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, iar în contestație s-a menținut măsura arestării preventive. Ulterior, judecătorul de fond a apreciat din nou că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Susține că inculpatul H. M. suferă de diabet sever, necesitând insulină și redozarea acesteia de către un specialist. Invocă în susținere, conduita anterioară impecabilă a inculpaților și că aceștia sunt gospodari, fapt ce reiese și din actele APIA depuse la dosar și că sunt întreținători de familii.
Arată că nu există elemente care ar putea influența bunul mers al procesului penal. Pe fondul cauzei se așteaptă finalizarea expertizei medico-legale care va clarifica aspectele și relevă că starea de fapt reținută în rechizitoriu nu este susținută de probatoriu, iar . a durat 5 minute și nu 3 ore. Mai invocă declarația persoanei vătămate prin care arată că niciunul dintre inculpați nu i-a aplicat lovitura care i-a pus viața în primejdie, ci o altă persoană.
Învederează că este inadmisibil să se invoce faptul că inculpații au fost cercetați în alte dosare penale, în care nu au fost trimiși în judecată și că astfel se înfrânge prezumția de nevinovăție.
Concluzionând, solicită admiterea contestației și a se înlocui măsura arestării preventive cu arestul la domiciliu.
Avocat C. I. apărătorul ales al inculpaților contestatori H. M. și H. P. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, a se înlocui arestul preventiv cu arestul la domiciliu.
În susținerea contestațiilor, învederează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, fiind îndeplinite în cauză cerințele art.218 Cod procedură penală. Precizează că măsura arestării preventive este una excepțională, starea de libertate fiind cea normală, astfel că este de neadmis menținerea stării de arest peste o limită rezonabilă. Cu referire la termenul rezonabil al arestării preventive, prevăzut de art. 239 Cod procedură penală, arată că detenția care precede judecata nu trebuie să dureze foarte mult, întrucât aceasta poate să prezintă mai multe inconveniente pentru cel deținut, respectiv, este separat de familie, nu-și poate exercita profesia și este supus disprețului social.
Cu toate că în ceea ce privește măsurile preventive există un control regulat din partea judecătorului, faptele și vina celui arestat nu sunt încă certificate definitiv printr-o judecată pe fond. Cel puțin din aceste motive există o incompatibilitate între detenția preventivă și principiul prezumției de nevinovăție.
Ținând cont de împrejurările privitoare la persoana inculpaților, lipsa antecedentelor penale, stadiul cercetărilor, în cauză fiind administrate probele solicitate de părți, apreciază că se impune înlocuirea măsurii preventive și cu măsura arestului la domiciliu, aceasta fiind suficientă pentru asigurarea desfășurării firești a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților H. M. și H. P..
Învederează că se raliază la concluziile judecătorului de la instanța de fond în sensul că se justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților întrucât nu este depășită detenția, astfel cum este definitivă de către CEDO, după criteriile de rezonabilitate. Menținerea măsurii arestării se impune în raport de periculozitatea faptei și de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, pericolul public fiind prezumat și actual.
Inculpatul H. M., având ultimul cuvânt solicită înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Precizează că deține fermă mare și este de lucru iar ei au stat toată vara în arest. Recunoaște că a greșit și o să tragă consecințele.
Inculpatul H. P., având ultimul cuvânt arată că are trei copii acasă și nu i-a văzut de 6 luni. Solicită schimbarea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
C. DE A.
Asupra contestațiilor de față:
În deliberare, constată:
Prin încheierea penală din 11.11.2015 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 15, s-a dispus:
În baza art. 362 alin.2 N.C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4C.pr.pen., s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpaților:
- H. M., fiul lui P. si L., născut la data de 23.06.1958 in . M., jud. S., domiciliat in corn. Sura M., sat Sura M., ., jud. S., posesor CI . nr._ eliberata la 20.09.2010 de SPC S., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul A. (mandat de arestare preventivă nr.30/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de T. S.)
- H. P., fiul lui M. si M., născut la data de 24.07.1983 in S., domiciliat in . Sura M., ., jud. S., posesor CI .._ eliberata la data de 08.02.2013 de SPC S., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul A.(mandat de arestare preventivă nr.32/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de T. S.), luată prin încheierea penală nr. 41/CC din 15.05.2015 pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpații H. M. și H. P..
În baza art. 362 alin.2 N.C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4 C.pr.pen., cu referire la art. 221 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului: C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in S., domiciliat in com. R., ., jud. S., posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC S., CNP_, precum și a obligațiilor instituite prin decizia penală 135/17.09.2015 a Curții de A. A. I. în dosarul nr._ 15/a6.
S-a admis în parte cererea formulată de inculpatul C. P. și în consecință:
În baza art. 221 alin. (6) C. proc. pen., a permis inculpatului C. P. ca pe durata măsurii arestului la domiciliu dispusă prin decizia penală 135/17.09.2015 a Curții de A. A. I. în dosarul nr._ 15/a6, să părăsească imobilul din com. R., ., jud. S., în ziua de sâmbătă 14.11.2015 între orele 14 și 18pentru a participa la căsătoria surorii sale C. E. care va avea loc la Biserica ortodoxă din ., jud. S. precum și deplasarea la domiciliul acesteia.
S-a respins cererea inculpatului C. P. de a participa în ziua de 14.11.2015 și 15.11.2015 la petrecerea organizată în sala de nunți Turnișor, din S., jud. S..
Pentru a pronunța această încheiere, T. S. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. S. emis în dosarul nr. 339/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:
- H. M., fiul lui P. si L., născut la data de 23.06.1958 in . M., jud. S., domiciliat in corn. Sura M., sat Sura M., ., jud. S., posesor CI . nr._ eliberata la 20.09.2010 de SPC S., CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S.,
- H. P., fiul lui M. si M., născut la data de 24.07.1983 in S., domiciliat in . Sura M., ., jud. S., posesor CI . nr._ eliberata la data de 08.02.2013 de SPC S., CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S.
- C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in S., domiciliat în ., jud. S., posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC S., CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. S. – trimiși în judecată prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă T. S. la data de 5.06.2015 în dosarul nr. 339/85/P/2015 pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2, comb. cu art. 189 alin. 1 lit. a și h Cod penal și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. 3 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt, că cei trei inculpați, însoțiți de alte persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită, s-au deplasat în noaptea de 12/13.05.2015 pe teritoriul comunei C. spre a căuta un cioban cu numele V., identificat ulterior ca fiind D. V.. Despre această persoană, inculpatul H. M. a susținut că, în urmă cu câteva luni, i-a sustras mai multe bunuri de la stână, printre care cojoace și un câine de întors oile. După ce au verificat în mai multe locuri, au găsit stâna numitului G. I., viceprimarul comunei C., însă nu au găsit acolo pe D. V., persoana căutată. Au găsit într-o bucșă, pe persoana vătămată C. I. D., care dormea. Atunci, cei trei inculpați au început să îl lovească cu sălbăticie, cerându-i să le spună unde este D. V.. Pentru că victima nu a putut oferi un răspuns, a fost luată cu forța și introdusă în autovehicul de teren condus de C. P., unde a fost lovit în continuare până a oferit inculpaților numerele de telefon ale viceprimarului comunei C. și ale numitului D. V.. Victima a fost transportată inițial pe raza comunei Ș. M., în zona stânelor lui H. M., unde a fost bătut până a dat inculpaților un bilet cu mai multe numere de telefon, printre care ale martorului D. V. și a viceprimarului comunei C.. În continuare, persoana vătămată a fost transportată cu aceeași mașină pe raza comunei Slimnic și aruncată pe șosea la circa 150 de metri de . jurul orelor 4 dimineața, martorul Ș. M., care conducea un vehicul pe șoseaua dintre Slimnic spre S., a observat în lumina farurilor victima pe șosea și a reușit să o evite, după care s-a întors și a apelat serviciul de urgență 112.
Victima C. I. D. a fost transportată la S. de Urgență S. și a fost consultată și la S. Județean de Medicină Legală S., unde, printre, alături de leziunile constatate care necesită 70-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, s-a constatat și că viața susnumitului a fost pusă în primejdie. Totodată, s-a apreciat că unele leziuni s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, unele de formă alungită. Aceasta confirmă declarația victimei care arată că a fost lovită cu bâtele și cu picioarele de către inculpați și reliefează lipsa de respect a acestora pentru viața umană.
În drept, procurorul a arătat în actul de trimitere în judecată că faptele inculpaților H. M., H. P., C. P. de a lua victima C. I. D., împotriva voinței sale, de la o stână din . o transporta tot împotriva voinței sale în . și de a exercita violențe asupra sa pe o perioadă îndelungată de timp, pe toată suprafața corpului, violențe care au cauzat multiple leziuni corporale, vindecabile în 70-80 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.205 al. 3 lit. a Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 al. 1, 2 combinat cu art. 189 al. 1 lit. a, h Cod penal.
La data de 27.07.2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății constatând legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, legalitatea administrării probelor și a actelor de urmărire penală. Totodată judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile formulate și a arătat că se va fixa termen de judecată după rămânerea definitivă a hotărârii. Dosarul în care s-au formulat contestații cu privire la constatarea legalității sesizării instanței cu rechizitoriu, a administrării actelor și a probelor de urmărire penală și prin care s-a dispus începerea judecății, se află pe rolul Curții de A. A. I., având termen de judecată la data de 27.08.2015.
La termenele din 09.06.2015, 3.07.2015, 27.07.2015 și 17.08.2015, judecătorul de cameră preliminară investit cu soluționarea cauzei a constatat în baza art. 348 al. 2 C.p.p. rap. la art. 207 al. 4, 6 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații H. M., H. P. și C. P., menținând această măsură. Această măsură a fost verificată din oficiu și menținută șli la termenul din 27.08.2015.
Încheierile penale au rămas definitive prin încheierile penale nr. 72/CP/11.06.2015, 84/CP/9.07.2015, 98/CP/30.07.2015 și 109/CP/24.08.2015 pronunțate de C. de A. A. I..
La termenul din 9.09.2015 instanța a constatat în baza art. 362 al. 2 C.p.p. rap. la art. 208 al. 2, 4 C.p.p., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații H. M., H. P. și C. P., menținând această măsură.
Prin decizia penală nr. 135/2015 din 17.09.2015 C. de A. A. I., s-a admis contestația formulată de inculpatul C. P. împotriva încheierii penale pronunțate la 9 Septembrie 2015 de către T. S., Secția penală în dosarul nr._ 15 și s-a desființat încheierea penală atacată doar în ce privește menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul C. P., iar în baza art. 206 rap. la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală și art. 218 rap. la art. 223 Cod procedură penală și art. 202 alin.1 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive față de inculpatul C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in S., domiciliat in com. R., ., jud. S., posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC S., CNP_, în prezent deținut în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 31/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de T. S.), luată prin încheierea penală nr. 41/CC din 15.05.2015 pronunțată de T. S. în dosarul nr._, cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.09.2015 și până la data de 16.10.2015, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Potrivit art. 221 alin. 1 și 2 Cod procedură penală pe durata arestului la domiciliu s-au stabilit inculpatului următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de cercetare penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată C. I. D. sau membrii de familie ai acestuia, cu coinculpații din prezenta cauză H. M. și H. P. sau membrii de familie ai acestora, cu martorii din rechizitoriu Ș. M., D. V., G. I., G. M., V. F. ori experții din prezenta cauză.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in S., domiciliat in com. R., ., jud. S., posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC S., CNP_, în prezent deținut în Arestul I.P.J. S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de T. S. în dosarul nr._, dacă inculpatul nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Prin aceeași decizie, au fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de inculpații H. M. și H. P. împotriva aceleiași încheierii penale, pronunțată la 9 Septembrie 2015 de către T. S. în dosarul nr._ 15.
La termenul din data de 9.10.2015, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații H. M. și H. P. cu măsura arestului la domiciliu.
Prin decizia penală nr. 156/2015 a Curții de A. A. I., a fost admisă contestația Parchetului de pe lângă T. S., a fost desființată încheierea din 9.10.2015 și procedând la o nouă judecată, au fost respinse cererile formulate de inculpații H. M. și H. P. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În temeiul art. 362 al.2 rap. la art. 208 al.2 și 4 C.p.p. a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpaților H. M. și H. P..
S-a depus de către inculpații H. M. și H. P. o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu cu motivarea că prin plasarea inculpaților sub măsura arestului la domiciliu se asigură în continuare buna desfășurare a procesului penal și că scopul măsurilor preventive reglementat de art. 202 al.1 C.p.p. poate fi atins și dacă măsura arestării preventive va fi înlocuită cu o altă măsură mai ușoară. S-a solicitat acest lucru avându-se în vedere împrejurările concrete ale cauzei, conduita procesuală a inculpaților și faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată.
Față de cererile formulate au fost audiați cei doi inculpați cu privire la cererea formulată și totodată din oficiu instanța a acordat cuvântul procurorului și părților cu referire la verificarea măsurilor preventive dispuse în dosar față de cei trei inculpați.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor inculpaților H. M. și H. P. și a măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. P., instanța a reținut următoarele:
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, dar și decizia Curții de A. A. I. nr. 156/2015, a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații H. M. și H. P. cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe baza probatoriului ce a fost administrat în faza de urmărire penală, fiind legală, temeinică și oportună.
În ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța a constatat că ele se mențin în continuare și nu s-au modificat esențial până la acest moment procesual, menținerea acestei măsuri este în continuare necesară și oportună cu atât mai mult cu cât, la termenul anterior, instanța a apreciat că o măsură mai ușoară luată față de inculpații H. M. și H. P. s-ar impune; prin decizia penală nr. 159/2015 a Curții de A. A. I. a fost admisă contestația Parchetului de pe lângă T. S. și măsura arestului preventiv față de inculpații H. M. și H. P. a fost menținută, iar de la momentul pronunțării deciziei definitive privitor la măsura arestului au trecut doar 20 de zile.
Așa fiind, chiar dacă această decizie nu impune cu nimic instanței de fond a nu putea lua o altă măsură mai puțin restrictivă, argumentele aduse de judecătorul contestației fiind convingătoare și pertinente, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpați pentru cele arătate în continuare:
La analiza stării de pericol pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere: natura și gravitatea faptelor prezumat a fi fost comise de inculpați (infracțiuni contra vieții dar și a libertății persoanei), relațiile sociale presupus a fi fost încălcate (drepturile fundamentale ale persoanei la libertate, la viață pentru care statul este garant), modalitatea și circumstanțele prezumate de comitere a faptelor (pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, prin acte de violență care au vizat zone vitale și au pus în primejdie viața victimei, victimă care ulterior agresării a fost abandonată), scopul presupus a fi fost urmărit ( realizarea unui act de justiție privată), urmarea gravă bănuit a fi fost cauzată (producerea victimei de leziuni traumatice, între care un traumatism toracic cu multiple fracturi costale și hemopneumotorax, care – dacă nu survin complicații – ar necesita 70-80 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus viața victimei în primejdie), dar și de consecințele mai grave care s-ar fi putut produce (moartea persoanei vătămate), pedepsele pe care le riscă făptuitorii (în sensul evidențiat de C. Europeană în cauza Tomasi contra Franței), elementele ce caracterizează persoana inculpaților (care nu prezintă antecedente penale, despre care se prezumă că au acționat cu intenția de a-și face singuri dreptate), toate acestea fiind temeiuri care impun menținerea arestării preventive a inculpaților.
În același timp, așa cum s-a stabilit și în doctrină, pericolul pentru ordinea publică constă și în sentimentul de nesiguranță, de oprobriu în rândul colectivității și de neîncredere în buna desfășurare a justiției, generate de rezonanța socială negativă a faptului că inculpații, asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni atât de grave, ar fi cercetați în stare de libertate. Faptele s-au petrecut pe raza județului S., în cadrul comunității crescătorilor de animale, aceștia cunoscându-se între ei, iar lăsarea în libertate a unor persoane despre care se bănuiește că au comis infracțiuni contra vieții și libertății persoanei, cu intenția de a-și face singuri dreptate, neurmată de o ripostă fermă, ar putea lăsa impresia că se poate încălca legea și ar putea fi un exemplu pentru alții în a-și rezolva singuri eventualele diferende. De aceea, instanța apreciază că reacția autorităților judiciare trebuie să fie exigentă, pentru a da un semnal societății civile în sensul că astfel de manifestări nu pot rămâne fără urmări, măsura preventivă impunându-se a fi luată și din rațiuni de asigurare a ordinii de drept și a unui climat de siguranță în comunitatea care a luat la cunoștință de încercarea de ucidere a unei persoane, precum și de restabilire a încrederii societății în organele judiciare ca mandatare ale statului în ceea ce privește respectarea unor drepturi fundamentale, la viață și la libertate.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Astfel, s-a constatat că în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații (tentativă de omor și lipsire de libertate) infracțiuni cu un impact social major asupra opiniei publice și având în vedere reacția publică recentă din societatea românească la comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva vieții, libertății și integrității sexuale a persoanelor (viol) și reacția fermă din partea societății civile la cercetarea inculpaților în stare de libertate se poate concluziona că pericolul pentru ordinea publică nu este un concept formal și de neluat în seamă.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel încât luarea și menținerea acesteia trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Ea este și în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și este necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter c/a Austriei), o eventuală punere în libertate a inculpaților putând tulbura în mod real opinia publică, față de natura și presupusa modalitate de comitere a faptelor, luarea unei măsuri mai puțin restrictive nefiind de natură a proteja societatea.
În cauză inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, tentativă de omor și lipsire de libertate. Circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite aceste fapte denotă o periculozitate sporită a inculpaților. Aceștia sunt acuzați că au exercitate agresiuni de o violență deosebită asupra persoanei vătămate fără nici un motiv, au privat-o de libertate și au abandonat-o în stare gravă înafara unei localități. Ulterior acestui moment inculpații au transmis amenințări martorului D. V. care se afla în sediul Postului de Poliție - dovedind perseverență și temeritate în conduita agresivă. Un astfel de comportament denotă lipsa oricărui respect față de integritatea, viața, libertatea și demnitatea altei persoane, valori sociale fundamentale.
Interpretând noțiunea de „suspiciuni rezonabile”, în jurisprudența sa constantă CEDO a precizat că această noțiune nu presupune necesitatea existenței unui probatoriu amplu, similar cu cel necesar pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. Nu este necesar, așadar, să fie probată vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul ulterior al cercetării judecătorești (cauza Brogan și alții c. Marii Britanii; cauza Murray c. Marii Britanii).
Distinct de aceasta s-a reținut că nu se poate afirma că inculpații au avut o conduită procesuală corespunzătoare, atâta vreme cât nici până în prezent nu au contribuit la stabilirea identității celorlalte persoane care au participat la săvârșirea faptei.
Pe de altă parte, din actele dosarului a rezultat că inculpații nu sunt pentru prima dată acuzați de exercitarea unor acte de agresiune împotriva altor persoane, aceștia fiind cercetați în 4 dosare penale vizând săvârșirea unor infracțiuni de lovire în anii 2013 -2014. Faptul că dosarele ar fi fost finalizate prin împăcarea părților nu exclude existența acuzațiilor și nici datele pe care acestea le oferă asupra conduitei generale a inculpaților.
În aceste condiții s-a reținut că situația personală a inculpaților nu oferă suficiente garanții în sensul că o măsură preventivă mai puțin restrictivă cum e aceea a arestului la domiciliu ar satisface nevoia protejării ordinii publice de riscul săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpați.
Situația inculpaților H. M. și H. P. nu este identică cu cea a inculpatului C. P., față de care s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura arestului la domiciliu. Astfel, acest din urmă inculpat nu a avut aceeași contribuție la pretinsa săvârșire a infracțiunilor - nu a avut inițiativa deplasării, persona vătămată susține că nu a participat activ la agresiune și, în primul rând, în privința sa nu au fost relevate nici un fel de antecedente de violență.
În raport de acestea apreciind și că durata detenției provizorii nu a depășit termenul rezonabil, instanța a considerat neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii preventive și necesară menținerea măsurii preventive a arestului față de inculpații H. M. și H. P..
În consecință, în temeiul art. 242 C.p.p. s-au respins cererile formulate de inculpați de revocare ori înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, ca neîntemeiate, iar în temeiul art. 362 alin.2 N.C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4 C.pr.pen s-a menținut ca legală, temeinică și oportună măsura arestării preventive față de inculpații H. M. și H. P..
Împotriva acestei încheieri, au declarat contestații în termenul legal inculpații H. M. și H. P., solicitând prin apărătorii aleși înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. În motivarea contestațiilor, s-au invocat următoarele:
- au trecut mai bine de 6 luni de la momentul luării măsurii arestării preventive
- probatoriul la instanța de fond este aproape finalizat
- s-a invocat prin comparație situația inculpatului C., în privința căruia instanța a dispus măsura preventivă a arestului la domiciliu
- nu există antecedență penală în ce-l privește pe inculpatul H. P.
- inculpatul H. M. este bolnav de diabet, inculpatul H. P. are copii minori în întreținere
- premergător comiterii acestor presupuse infracțiuni, inculpații au avut un comportament ireproșabil.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, C. de A. constată că prezentele contestații declarate de inculpații H. M. și H. P. nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Inculpații contestatori sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art. 188 alin. 1 și 2, art. 189 alin. 1 lit. a și h Cod penal și art. 205 alin. 3 lit. a Cod penal, fapte constând în aceea că în noaptea de 12/13.05.2015, inculpații contestatori împreună cu inculpatul C. P. și cu alte două persoane neidentificate, au aplicat multiple lovituri corporale victimei C. I. D., pe toată suprafața corpului, o perioadă îndelungată de timp, doar pentru ca victima să furnizeze informații despre o altă persoană pe care o căutau, după care au transportat victima împotriva voinței sale, în portbagajul mașinii, într-o altă localitate și au abandonat-o apoi, aruncând-o pe șoseaua dintre localitățile Slimnic și S.. În urma leziunilor multiple suferite, s-au cauzat victimei leziuni corporale numeroase, vindecabile în 70 – 80 zile termen de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
În prezent, dosarul se află în procedura judecății la instanța de fond, măsura preventivă contestată fiind pronunțată de instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei, subsecvent procedurii de cameră preliminară.
Inculpații au fost reținuți și arestați preventiv în cursul urmăririi penale, cu începere din 14.05.2015, măsură care a fost menținută în temeiul art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, în procedura de cameră preliminară și în faza de judecată.
2. În jurisprudența sa, C. Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru plasarea în arest preventiv a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei – 10.11.1969); riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, 27.06.1968), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10.11.1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26.06.1991 și Hendriks împotriva Olandei -dec. nr._/04, 5 iulie 2007).
C. reține că arestarea preventivă a inculpaților contestatori s-a întemeiat pe dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod Procedură Penală, în sensul că legea prevede pentru fapta săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Raportat la situația dedusă judecății, C. apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și în prezent.
Astfel, ținând seama de împrejurările comiterii presupuselor fapte, de modalitatea de săvârșire (acte de violență repetate, de o duritate extremă, de mai multe persoane împreună și în baza unei înțelegeri prealabile a acestora, urmate de abandonarea victimei pe șosea), de urmările produse (cauzarea de leziuni corporale victimei, vindecabile în 70 – 80 zile termen de îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții acestora), C. apreciază că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Această apreciere nu este contrară respectării principiului impus de dispozițiile art. 5 din CEDO care proclamă dreptul la libertate și la siguranță, instituind garanția că nici o persoană nu poate fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar, ci numai în cazurile prevăzute expres în acest text al Convenției.
Se reține astfel, asemenea instanței de fond, că gravitatea acuzațiilor aduse justifică în situația de față menținerea inculpaților în sub puterea celei mai restrictive măsuri preventive, cea a arestului preventiv.
3. În interpretarea art. 5 § 3 din Convenția Europeană și ținând seama de solicitarea expresă a inculpaților contestatori, C. a analizat și posibilitatea instituirii față de inculpați a unor măsuri alternative, respectiv a unor măsuri preventive mai puțin restrictive și care să fie în măsură să ducă la îndeplinirea scopului desfășurării optime a procesului penal. (Jablonski împotriva Poloniei, nr._/96, par. 83, 21 decembrie 2000 și Patsouria împotriva Georgiei, nr._/04, par. 75‑76, 6 noiembrie 2007).
În raport cu datele cauzei anterior expuse, la acest moment C. consideră că instituirea unor măsuri preventive mai puțin restrictive față de inculpați – arestul la domiciliu, așa cum se solicită - este insuficientă pentru a ocroti ordinea publică, apreciindu-se că lăsarea lor în libertate în această fază a procedurilor nu ar fi compatibilă cu imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept.
De la momentul luării măsurii arestării preventive, nu s-a împlinit un termen care să poată fi apreciat rezonabil, ținând seama de gradul de complexitate a cauzei și de diligența autorităților în desfășurarea procedurilor judiciare.
4. Aspectele invocate de apărare (în sensul că probațiunea este aproape finalizată, inculpatul H. M. este bolnav de diabet, inculpatul H. P. are copii minori în întreținere, iar premergător comiterii acestor presupuse infracțiuni, inculpații au avut un comportament ireproșabil) nu sunt de natură să infirme temeiurile care au justificat arestarea preventivă.
C. de A. nu a luat în considerare, în ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, datele relevate în rechizitoriu cu privire la plângeri penale formulate anterior prezentelor fapte și soluționate cu soluții de netrimitere în judecată.
Nu poate fi invocată prin comparație situația inculpatului C. P., de vreme ce în privința acestuia, aprecierea cu privire la oportunitatea felului măsurii preventive instituite s-a raportat la participarea sa efectivă la comiterea acțiunilor de violență asupra victimei și a avut în vedere o contribuție redusă a sa la producerea rezultatului infracțional.
În considerarea celor de mai sus, privarea în continuare de libertate a inculpaților contestatori apare ca o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, art. 206 Cod Procedură Penală, se vor respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații H. M. și H. P. împotriva încheierii penale din 11.11.2015 pronunțate de T. S. în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală, va fi obligat fiecare inculpat contestator la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în prezenta procedură.
În consecință,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații H. M. și H. P. împotriva încheierii penale din 11.11.2015 pronunțate de T. S. în dosarul nr._ 15.
Obligă pe fiecare inculpat contestator la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în prezenta procedură.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. M. T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT/MIS/ 2 ex/17.11.2015
J.F. P. C. M.
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1018/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
