Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 434/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 434/A/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul I. V. împotriva sentinței penale nr. 197/2014 pronunțată de T. Hunedora în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 iunie 2014, care fac parte din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 197/05.03.2014, pronunțată de T. H. a fost respinsă cererea inculpatului I. V., de schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 C.pen. anterior raportat la art. 174, 175 lit.i) C.pen. anterior – al cărei conținut se regăsește în art.32 al.1 C.pen. raportat la art.188 C.pen. – în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.194 al.1 lit.e) C.pen.
A fost condamnat inculpatul I. V., cetățean român, fiul lui I. și V., născut la data de 02.07.1987 în Petroșani, jud. H., CNP_, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Petroșani, neșcolarizat, necăsătorit, fără copii minori, drujbist la . Petroșani, fără antecedente penale, domiciliat în Petroșani, ., nr.143, jud. H., la:
- 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a) și b) C.pen., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor, prev. și ped. de art.32 al.1 C.pen. raportat la art.188 C.pen.
În temeiul art.65 al.1 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a) și lit.b) C.pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
A fost obligat inculpatul I. V. să plătească părții civile G. N. M., dom. în Petroșani, ., jud.H., suma de 1.000 lei – daune morale.
A fost obligat inculpatul I. V. să plătească părții civile S. de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, ., nr.137A, jud. H., suma de 2.774,02 lei – daune materiale.
A fost obligat același inculpat la plata sumei de 600 lei – cheltuieli judiciare către stat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 21.08.2011, în jurul orei 23.30, partea vătămată G. N.-M. și martorul G. B. R. au intrat în barul denumit Nișa 3, aflat în vecinătatea Exploatării Miniere Livezeni. În acest bar se aflau inculpatul I. V. și martorul T. A..
Pe fondul unui conflict mai vechi, actualizat de consumul de alcool, între partea vătămată G. N. M. și martorul T. A. s-au iscat noi certuri, injurii și îmbrânceli, aplanate de G. B. R..
Îmbrânceli au avut loc și înafara barului, între inculpatul I. și partea vătămată G. N. M., aplanate tot de G. B. R., dar și de personalul barului, care a refuzat să le mai vândă alcool și i-a determinat pe toți să părăsească localul, în jurul orei 4.00.
Partea vătămată G. N. M. și martorul G. B. R. au intrat în alt bar din apropiere, denumit Nișa 1, unde au comandat bere. În scurt timp, în acest bar a intrat T. A., care l-a lovit cu pumnul în față pe G. N. M., trântindu-l la pământ.
Speriat, martorul G. B. R. a părăsit barul, dar la ieșire aștepta inculpatul I. V., care avea asupra lui un par smuls din gardul de lângă barul Nișa 3, cu care l-a lovit de două ori, în cap, pe martor, oprindu-se la intervenția martorului T. A..
Imediat a ieșit din bar și partea vătămată G. N. M., inculpatul I. aplicându-i și acestuia o lovitură în cap, cu parul.
Astfel loviți, G. B. R. și G. N. M. au căzut la pământ, inculpatul I. a aruncat parul și, împreună cu martorul T. A., au încercat să fugă spre casă.
La locul faptei au ajuns, în scurt timp, un echipaj al poliției și ambulanța, anunțate telefonic de personalul barului.
Cele două victime au fost transportate la S. de Urgență Petroșani-Neurochirurgie, unde partea vătămată G. N. M. a fost spitalizat în perioada 22.08.2011 – 01.09.2011.
Conform concluziilor consemnate în certificatul medico-legal nr.1058/C/05.09.2011 și în Raportul de expertiză medico-legală nr.57.077/B/19.02.2013, ambele întocmite de S.J.M.L. H., în urma agresiunii exercitată asupra lui de inculpat, partea vătămată G. N. M. a suferit un traumatism cranio-facial cu hemoragie oculo-palpebrală dreaptă cu fractură de os zigomatic drept, os temporal drept, os sfenoidal pe dreapta, cu hemoragie subarahnoidiană, hemoragie subdurală și pneumocefalie. Prin gravitatea acestor leziuni – vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale – viața părții vătămate G. N. M. a fost pusă în primejdie (f.36-38 d.u.p.).
Fapta săvârșită de inculpatul I. V., astfel cum a fost prezentată, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art.32 al.1 C.pen. raportat la art.188 C.pen.
A solicitat inculpatul I. V., prin apărătorul ales, schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 C.pen. raportat la art.174, 175 al.1 lit.i) C.pen., al cărei conținut se regăsește în textele art.32 al.1 C.pen. raportat la art.188 C.pen., în cea de vătămare corporală, prev. și ped. de art.194 al.1 lit.e) C.pen., cu argumentul că nu a avut intenția comiterii faptei de care este acuzat, dar și cu argumentul că lipsei de probe în sensul primejduirii vieții părții vătămate.
A mai solicitat inculpatul achitarea, pentru temeiul reglementat de art.16 al.1 lit.d) C.pr.pen., susținând existența unei cauze de neimputabilitate – cea a excesului neimputabil, prev. de art.26 al.1 C.pen. –, motivând că a săvârșit fapta fiind nevoit să se apere de loviturile ce i-au fost aplicate de partea vătămată.
În fine, a mai invocat inculpatul și dispozițiile art.4 al.2 C.pr.pen., referitoare la îndoiala ce planează asupra săvârșirii faptei, îndoială ce trebuie interpretată în favoarea sa.
S-a apreciat că cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei, este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Este adevărat că actele de violență ale inculpatului i-au produs părții vătămate leziuni vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale, însă, având în vedere că inculpatul a aplicat lovitura asupra capului părții vătămate, adică asupra unei zone vitale, cu un obiect deosebit de vulnerant, apt să provoace moartea, concluzionăm că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
Starea de fapt nu poate fi circumscrisă nici excesului neimputabil, astfel cum este reglementată această cauză de neimputabilitate în textul art.26 al.1 C.pen., conform căruia nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.
S-a apreciat că, pentru existența excesului neimputabil sau scuzabil, este necesar ca inculpatul să se fi aflat în legitimă apărare, mai întâi, apoi să fi depășit limitele acestei apărări, însă această depășire să nu fi fost determinată de starea de tulburare sau temere, provocată de atac.
Conform art.19 al.2 C.pen., este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat, care pune în pericol grav persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
Pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie, conform textului menționat, un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori a unui interes general, pe care le pune n pericol grav.
Fapta săvârșită în legitimă apărare trebuie și ea să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.
În prezenta cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac, nici cele referitoare la apărare.
Astfel, din probațiunea testimonială, coroborată cu declarațiile inculpatului rezultă că partea vătămată G. N. M. nu a întreprins niciun atac asupra inculpatului sau asupra martorului T., ci aceștia au realimentat, întâi verbal, apoi, fizic, un vechi conflict. Dealtminteri, martorul G. B. R. a declarat, în ambele faze procesuale, că, în timp ce se aflau în primul bar – Nișa 3 – l-a auzit pe inculpat spunându-i martorului T. A. că îl va „aranja” pe partea vătămată (f.36 dosar fond, f.55-60 d.u.p.).
Intenția agresivă a inculpatului, exprimată verbal, s-a și materializat, după ce acesta a luat un par dintr-un gard, i-a așteptat pe partea vătămată și pe martorul G. B. R. la ieșirea din barul Nișa 1, unde văzuse că cei doi au intrat, apoi i-a lovit, pe rând, pe fiecare, cu parul în cap, „ca pe bou” – astfel cum inculpatul însuși s-a exprimat, în declarația inițială dată organelor judiciare de anchetă (f.124 d.u.p.).
Altfel spus, atacul părții vătămate nu numai că nu era în curs de executare, dar nici nu era pe punctul de a se declanșa. Lovitura inculpatului a fost una nejustificată, aplicată din dorința de a-și exprima ascendentul asupra părții vătămate.
Nefiind îndeplinite condițiile legitimei apărări privind atacul și apărarea, inculpatul nu avea cum să depășească limitele acesteia, pentru existența excesului neimputabil.
Regula invocată de inculpat, potrivit căreia îndoiala profită persoanei acuzate este, într-adevăr, o cerință a principiului prezumției de nevinovăție, dar aceasta cu condiția ca îndoiala să fie rațională cu privire la veridicitatea probelor, adică să se fi epuizat toate demersurile probatorii necesare pentru a se ajunge la certitudine, fie în sensul vinovăției, fie al nevinovăției.
În speță, probațiunea administrată conturează în mod cert vinovăția inculpatului în comiterea faptei infracționale.
În baza textelor de lege invocate, inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată s-au avut în vedere, în condițiile art.74 C.pen., următoarele: împrejurările și modul de comitere a faptei infracționale, natura și gravitatea rezultatului produs, împrejurarea că inculpatul nu deține antecedente penale, iar în cursul cercetării judecătorești a negat modalitatea comiterii faptei.
Pentru considerentele de fapt și de drept exprimate, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a) și b) C.pen.
În temeiul art.65 al.1 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a) și lit.b) C.pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În cauză s-au constituit părți civile partea vătămată G. N. M. – cu suma de 1.000 lei daune daune morale (f.23 dosar fond) – și S. de Urgență Petroșani – cu suma de 2.774,02 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei (f.64 d.u.p.).
Referitor la daunele morale pretinse de partea vătămată, s-a apreciat că acestea sunt justificate în cuantumul pretins. Urmare a vătămărilor fizice cauzate prin tentativa la infracțiunea de omor, partea vătămată a suferit și vătămări psihice, dar și alterarea condițiilor de viață. Partea vătămată a fost supusă unui tratament medical intraspitalicesc, iar leziunile suportate au fost de o însemnată gravitate. Toate aceste suferințe fizice și psihice presupun o compensație sub forma daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, cuantumul acestor daune fiind echitabil pentru suma de 1.000 lei.
Astfel fiind și în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art.19 al.1 și 5 C.pr.pen. raportat la art.1372 al.1 C.civ., a fost obligat inculpatul I. V. să plătească părții civile G. N. M. suma de 1.000 lei daune morale, iar părții civile S. de Urgență Petroșani suma de 2.774,02 lei – daune materiale.
În baza art.274 al.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei – cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. inculpatul I. V. care invocă greșita încadrare juridică atribuită faptei de care este acuzat, conform prevederilor art.6 C.pen. și apreciază că actele materiale exercitate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală.
În subsidiar, în baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen., solicită achitarea pentru infracțiunea de tentativă de omor pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu este săvârșită sub forma de vinovăție cerută de lege, respectiv fapta nu este săvârșită cu intenție. Dacă nu sunt împărtășite aceste puncte de vedere solicită redozarea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 91 C.pen.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., C. constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
C. relevă împrejurarea că solicitarea de schimbarea a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală a fost solicitată și în fața instanței de fond care, în considerentele hotărârii a analizat actele materiale și probele aflate la dosarul cauzei din perspectiva elementelor constitutive a infracțiunii pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală raportat la infracțiunea în care se solicită schimbarea încadrării juridice, aceea ce vătămate corporală. Analiza vizează toate elementele descrise de către legiuitor în conținutul infracțiunilor de tentativă la omor calificat și vătămate corporală și din perspectiva argumentelor expuse în considerentele hotărârii, intenția inculpatului de suprimare a vieții părții civile este evidentă pe fondul pe de o parte a exprimării verbale dar și al materializării acțiunii prin luarea unui par din gard și lovirea atât a persoanei vătămate cât și a martorului G. B. R. cu parul în cap „ca pe un bou”, expresie folosită de către inculpat în declarația dată în fața organelor de anchetă (fila 124 d.u.p.).
În calea de atac nu au fost aduse argumente suplimentar celor reținute de judecătorul fondului ori probe care să modifice contextul factual și evoluția acțiunilor derulate de către inculpat și reținute de către judecătorul fondului.
Din acest punct de vedere raportat la dis part. 417 alin . 2 paragraf final C. pr. pen. examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept constată critica neîntemeiată și o va respinge.
Hotărârea este criticabilă din perspectiva conținutului lămuritor adus de decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, deci la o dată ulterioară analizei efectuată de către judecătorul fondului incidenței art.5 C. pen. actual. La data pronunțării hotărârii jurisprudența instanțelor naționale erau în sensul aspectelor relevate de către judecătorul fondului.
În considerarea faptului că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul a fost săvârșită la data de 22.08.2011 când în vigoare erau dispozițiile codului penal adoptat în 1969 iar cu începere din 1.02.2014 normele codului penal au suferit modificări substanțiale se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile din perspectiva disp. art. 5 C. pen. actual.
În acord cu decizia Curții Constituționale anterior menționate coroborat cu art. 7 paragraf 1 din Convenție nu se permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea legii penale mai favorabile, instanța stabilind printr-o analiză comparativă in concreto că legea penală mai favorabilă în speță sunt dispozițiile Codului penal anterior.
Potrivit disp. în vigoare la data săvârșirii faptei și acelor în vigoare la data soluționării căii de atac, din perspectiva stabiliri lex mitior efect al confruntării legilor penale anterior menționate cu actele materiale exercitate de către inculpat, C. va reda în continuare dispozițiile legale ce permit stabilirea legii care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului.
Potrivit art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 – 175 lit. i C. pen. anterior:
„(1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
(2) Există tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.
(3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.”
Art. 174 - Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.
Art. 175 - Omorul calificat
(1) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:
i) în public,
se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.
Potrivit noilor dispoziții penale, intrate în vigoare în 01.02.2014 prin Legea 187/2012, din perspectiva actelor materiale exercitate de inculpat ne aflăm în situația tentativei la infracțiunea de
Art. 32 - Tentativa
(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Art. 33 - Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Art. 188 - Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.
Judecătorul fondului a stabilit că actele materiale exercitate de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, că din punct de vedere a legii penale mai favorabile pentru considerentele anterior invocate este mai favorabilă legea veche. Instanța menționează că recalificarea juridică atribuită actelor materiale exercitate de către inculpat nu echivalează cu o schimbare a încadrării juridice din perspectiva în care fapta există în materialitate sa, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni ce constituie cap de acuzare și a fost săvârșită de către inculpat sub forma intenției directe reținute corect de către judecătorul fondului, schimbarea operând exclusiv numai în privința numerotării articolelor.
În considerarea acestor împrejurări și potrivit disp. art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. se va admite apelul declarat de către inculpat, se va desființa sentința primei instanțe în limitele prev. de art. 423 C. pr.pen. și rejudecând cauza în limitele Deciziei C.C. nr. 265/2014 și a modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, precum și a laturii civile relativ la partea civilă G. N. M.:
Raportat la disp. art. 72 C. pen. anterior, reevaluând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită stabilește pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a –II-a și lit. b C.pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, recalificată juridic în art. 32 alin. 1 C.pen. actual raportat la art. 188C.pen. actual ( din art. 20 C.pen. anterior raportat la art. 174-175 lit. i C.pen. anterior ).
3.Constată că sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de legiuitor de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei și în consecință:
În baza art. 861 C. penal anterior dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani, compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un termen de 3 ani.
În baza art. 71 alin.5 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 863 din C. pen. obligă inculpatul ca pe perioada termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă T. H.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Desemnează cu supravegherea inculpatului Serviciul de probațiune de pe lângă T. H..
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.
4. Constată recuperat prejudiciul de către partea civilă G. N. M. conform declarației autentificate sub. Nr. 1289/21.05.2014 la Societatea profesională notarială N. G. și L. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile MJ.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
- Admite apelul declarat de inculpatul I. V. împotriva sentinței penale nr. 197/05.03.2014, pronunțată de T. H. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul aplicării art. 5 C.penal din perspectiva Deciziei C.C. nr. 265/2014, a modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului și a laturii civile relativ la partea civilă G. N. M. și rejudecând cauza în aceste limite:
1. Stabilește că dispozițiile Codului penal anterior reprezintă lege penală mai favorabilă.
2. Aplică inc. I. V. pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a –II-a și lit. b C.pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, recalificată juridic în art. 32 alin. 1 C.pen. actual raportat la art. 188C.pen. actual ( din art. 20 C.pen. anterior raportat la art. 174-175 lit. i C.pen. anterior )
3. În baza art. 861 C. penal anterior dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani, compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un termen de 3 ani.
În baza art. 71 alin.5 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 863 din C. pen. obligă inculpatul ca pe perioada termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă T. H.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Desemnează cu supravegherea inculpatului Serviciul de probațiune de pe lângă T. H..
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.
4. Constată recuperat prejudiciul de către partea civilă G. N. M. conform declarației autentificate sub. Nr. 1289/21.05.2014 la Societatea profesională notarială N. G. și L. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
- În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2014.
Președinte, Judecător, C. M. M. D. G.
Grefier
D. M.-CO
Semnează grefier-șef secția penală
F. I. B.
Red CM/01.07.2014
Tehn LB/01.07.2014/ 2 exp.
Jud fond D. V.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 443/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
