Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-06-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 397/2014
Sedința publică din 19 iunie 2014
Judecător de drepturi și libertăți: A. D. B.
Grefier: T. C.
D.- S. T. A. I. reprezentat prin:
I. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpata S. O. R. împotriva încheierii penale nr.64/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata S. O. R., asistată de avocat P. A., apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat P. A. solicită judecătorului de drepturi și libertăți a proceda la ascultarea inculpatei contestatoare S. O. R., potrivit dispozițiilor din noul Cod de procedură penală.
Inculpata contestatoare S. O. R. învederează că dorește să fie ascultată în cauză pentru a face cunoscute motivele cererii sale de revocare a măsurii preventive.
Judecătorul de drepturi și libertăți arată că legea procesual penală, anume art. 204 din noul Cod de procedură penală, nu obligă la audierea inculpatei în această fază procesuală și, raportat la împrejurarea că la instanța de fond s-a procedat la ascultarea inculpatei iar prezenta contestație a fost motivată în scris, apreciază că nu este utilă ascultarea inculpatei.
Judecătorul de drepturi și libertăți solicită participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatei contestatoare și reprezentantul D.- S. T. A. I. învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care judecătorul de drepturi și libertăți acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Polovnicu A., apărătorul ales al inculpatei contestatoare S. O. R. solicită admiterea contestației, în temeiul dispozițiilor art. 204 raportat la art.425/1 alin.7 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, desființarea încheierii penale atacate și admiterea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar.
În susținerea contestației învederează următoarele:
Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond nu a motivat în concret soluția dispusă, raportat la cele două motive pe care s-a întemeiat contestația, respectiv:
- nu există temeiuri pentru menținerea măsurii controlului judiciar;
- există împrejurări noi care justifică revocarea măsurii controlului judiciar care a fost instituită față de inculpată la data de 12.02.2014.
Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond nu a făcut altceva decât să copieze ordonanța procurorului, fără a indica probele și fără a-și exprima propriul raționament juridic în sensul neîndeplinirii dispozițiilor art. 242 Cod procedură penală. S-a făcut doar afirmația că există probe și indicii că inculpata ar fi săvârșit faptele de care este acuzată. Susține că instanța nu a analizat întreg dosarul.
S-a mai motivat în încheierea atacată că măsura controlului judiciar trebuie luată pentru atingerea scopului privind buna desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica sustragerea inculpatei de la urmărire penală sau pentru împiedicarea zădărnicii de către aceasta a admiterii probațiunii.
Precizează că este greșit raționamentul judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța de fond întrucât inculpatei S. O. R. i s-a adus la cunoștință acuzația la data de 10.12.2013 iar față de aceasta s-a luat măsura controlului judiciar la data de 10.12. 2013 perioadă în care inculpata s-a prezentat la solicitările procurorului și a instanței, a dat declarație și a ajutat la administrarea probelor, astfel că nu se poate susține că ar zădărnicii buna desfășurare a procesului. Apreciază că scopul privind buna desfășurare a procesului penal a fost împlinit la acel moment și nu se impunea luarea față de inculpată a măsurii preventive.
Cu referire la perioada de timp scursă de la momentul de când i s-a adus la cunoștință inculpatei învinuirea au trecut peste 180 de zile, astfel că, prin analogie cu măsura preventivă, apreciază că s-a împlinit termenul rezonabil prevăzut de CEDO. Relevă că prin analogie termenul rezonabil este aplicabil asupra tuturor măsurilor preventive.
Mai susține că judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond nu a apreciat corect asupra proporționalității măsurii preventive în raport cu gravitatea faptei, în conformitate cu dispozițiile art. 5 CEDO și a două Protocoale și nu la motivul pentru care se impune a fi luată măsura preventivă precum și scopul acesteia.
Cu referire la prima ipoteză respectiv cea care prevede existența indiciilor temeinice privind existența suspiciunii rezonabile că inculpata a săvârșit faptele de care este acuzată:
- solicită a nu se lua în considerare, în analizarea cererii de revocare a măsurii preventive, gravitatea faptelor, numărul mare de volume al dosarului și numărul mare de inculpați, acest raționament fiind greșit, judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să se raporteze la persoana inculpatei și la motivele contestației, respectiv să analizeze dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea faptei.
Cu privire la cea de a doua ipoteză susține că dispozițiile art. 242 Cod procedură penală au fost eronat analizate de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond întrucât raportat la noua împrejurare intervenită, măsura controlului judiciar este nelegală.
Nu s-a luat în considerare expertiza tehnică extrajudiciară, respectiv nu s-a avut în vedere caracterul de noutate al acesteia.
Expertiza extrajudiciară efectuată în cauză îndeplinește condițiile Codului de procedură penală și este legal efectuată, de către un expert autorizat din cadrul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul V..
Arată că în faza de urmărire și inculpatul poate face probatorii, potrivit dispozițiilor art. 97 și următoarele Cod procedură penală, fiind posibilă administrarea oricărui mijloc de probă care nu este interzis de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 100 Cod procedură penală instanța și organele de urmărire penală trebuie să culeagă probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului.
Susține că expertiza tehnică extrajudiciară prezintă un caracter de noutate, raportat la împrejurarea că prin aceasta s-a dovedit că bijuteriile asupra cărora s-a instituit sechestru aparținând societății la care inculpata este administrator au acte de proveniență legală, astfel că acestea nu reprezintă un produs al infracțiunii.
Concluzionând, susține că ambele condiții prevăzute pentru revocarea măsurii preventive sunt îndeplinite.
Reprezentantul D. - S. T. A. I. solicită respingerea contestației ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Susține, contrar afirmațiilor apărătorului ales al inculpatei, că judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a făcut o evaluare corectă a măsurii preventive în raport cu natura infracțiunii, stadiul procedurilor, actele ce urmează a fi efectuate și actele ce nu au fost întocmite.
Cu privire la expertiza extrajudiciară efectuată, din concluziile căreia reiese faptul că se conturează inexistența elementelor infracțiunii, precizează că aceasta este nefondată și nelegală raportat la stadiul dosarului, aflat în faza de urmărire penală unde sarcina administrării probelor revine procurorului.
Expertiza contabilă se efectuează la cererea persoanei sau din oficiu, dispusă de organul judiciar. Relevă că inculpata are posibilitatea, cu referire la rapoartele de constatare, să solicite procurorului efectuarea unei expertize sau judecătorului, conform dispozițiilor art.100 Cod procedură penală aceasta fiind modalitatea concretă de administrare a probelor ce cântăresc mult sau ignoră suspiciunea rezonabilă și convingerea că au fost săvârșite fapte penale.
Cât privește gravitatea faptelor arată că există suficiente elemente de identificare a necesității măsurii preventive adaptate la stadiul cauzei.
Susține că este necesară în continuare măsura controlului judiciar instituită față de inculpată. Încercarea de către inculpată de a obține revocarea măsurii preventive prin indicarea unei probe administrată într-o manieră atipică, respectiv pe lângă cadrul procesual, reprezintă doar un comportament, o conduită a inculpatei în scopul ca aceasta să-i fie favorabilă.
Apărătorul ales al inculpatei S. O. R., în replică, arată că inculpata nu este ținută de a nu putea administra probe la dosar. Precizează că inculpata a formulat cereri și a depus memoriu, în faza de urmărire penală.
Expertiza extrajudiciară efectuată a fost comunicată și D.- S. T. A. I. pentru a fi analizată.
Inculpata S. O. R., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Susține că a aflat din concluziile procurorului, expuse în fața judecătorului de la instanța de fond, că se solicită respingerea cererii de revocare a măsurii preventive întrucât nu a fost efectuat calculul, urmare efectuării perchezițiilor.
Precizează că s-a susținut de organele judiciare că acestea au fost îngăduitoare în sensul că i-au lăsat serverul dar, în realitate, mai deține doar o carcasă de la calculator și a fost nevoită să-și facă toate actele de mână. Mai arată că și contabilul i-a fost dat afară când s-a făcut percheziția la Bîrlad și a plătit anumite persoanele pentru a face actele de mână, fără sursă informatică. Arată că dorește să se efectueze percheziția informatică.
Mai relevă că are trei copii minori și nu prezintă antecedente penale. Prin măsura preventivă se exercită asupra sa efecte negative și simte greutatea acuzațiilor care atârnă greu asupra sa. Concluzionând, susține că nu se va sustrage urmăririi penale.
Asupra contestației de față
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
DIN C. CURȚII DE APEL
Constată:
Prin încheierea penală nr.64/12.06.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpata Șenchiu O. R., fiind obligată acesta să plătească suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a constatat următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la această Tribunalul A., la data de 06.06.2014, sub dosar penal nr._ inculpata Șenchiu O. R., prin apărătorul ales, a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse în dosarul de urmărire penală nr. 23D/P/2013 al D. – S. T. A. I..
În susținerea cererii, în esență, inculpata a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât în cauză nu există probe sau indici care să ateste vinovăția inculpatei; în ordonanța procurorului prin care s-a luat această măsură, nu există și nu au fost evidențiate niciun fel de probe sau indicii care să-i dovedească vinovăția, fiind prezentată doar o stare de fapt generală. Singurele probe ipotetic vorbind, care arată că ar fi implicată în această activitate infracțională, sunt două convorbiri telefonice, însă nici din acestea nu rezultă cu certitudine că ar fi vinovată; din procesele verbale de interceptare a acestor convorbiri, organele de cercetare penală au reținut „că este posibil” să fie numita Șenchiu O. R., iar în procesele verbale de redare a acestor convorbiri, s-a reținut că acestea au fost purtate de „o doamnă”, aflată la postul telefonic care este înregistrat pe societatea comercială Principesa SRL. Atâta timp cât asupra implicării sale în grupul infracțional planează incertitudinea și nu există probe care să-i dovedească vinovăția acesteia, consideră că măsura controlului judiciar este una nelegală.
Analizând cererea de față conform art. 242 NCPP prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a reținut următoarele reține următoarele:
Inculpata este cercetată în dosarul nr. 23D/P/2013 al D. – S. T. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 Cp,
-complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. 2 lit. a rap. la art. 274 teza II (două sau mai multe persoane împreună) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp,
-contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (colectarea, deținerea, transportul, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bijuteriilor din aur de proveniență turcească),
-comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, prev. de art. 296/1 lit. l teza II din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp, referitor la elementul material al infracțiunii de contrabandă,
-totul cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.,
constând în aceea că în ultimii ani și în cursul anului 2013, pe raza jud. C. s-a constituit o grupare infracțională organizată, având ca scop săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă cu bijuterii din aur aduse din Turcia. Această grupare a fost constituită la inițiativa numitului Balkan Sedat, cetățean turc, care deținea o firmă de transport internațional de persoane, pe ruta Turcia – România și România către alte țări din Europa (ex. Germania), respectiv . C.. Prin această grupare au fost aduse în România ilegal, cantități foarte mari de bijuterii din aur, iar legăturile infracționale cu clienții din România erau păstrate prin C. G., C. D., O. Victoraș, P. D. sau alți clienți care s-au transformat și ei în distribuitori/colectori pentru astfel de mărfuri, ca: Senel Sertac, Niazi Mert, D. G. ș.a. Prejudiciile stabilite până în prezent în cauză și cauzate bugetului statului sunt foarte mari, depășesc 2,4 milioane de lei și există indicii că vor crește foarte mult.
Inculpata a sprijinit în cunoștință de cauză gruparea infracțională, care aducea aurul prin contrabandă, comandând direct sau prin membrii rețelei (distribuitori) marfa (bijuterii) în Turcia și colecta bijuterii declasate, tot pentru a fi duse în Turcia, pe aceeași filieră. Aceste operațiuni se desfășurau ,,la negru”, deși conducea o societate comercială având ca obiect comerțul cu bijuterii, întrucât această marfă era achiziționată fără documente justificative de proveniență, la fel cum era cazul și bijuteriilor declasate trimise în Turcia, în același mod.
Prin ordonanța din 10.02.2014 s-a luat față de inculpată măsura controlului judiciar pe durata urmăririi penale, reținându-se că în cauză există probe/indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile susmenționate, că măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal/al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală/al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, că nu există nici o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, precum și că această măsură este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatei.
Ordonanța procurorului din 10.02.2014, dată în dosarul nr. 23D/P/2013 al D. – S. T. A. I., a rămas definitivă prin încheierea nr. 8/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului A., prin care s-a respins plângerea inculpatei.
Potrivit art. 242 alin. 1 NCPP măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Din analizarea actelor dosarului de urmărire penală se poate constata că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată, iar măsura controlului judiciar este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, obligațiile impuse fiind în măsură să asigure garantarea prezenței inculpatei la organul de urmărire penală și buna administrare a probațiunii raportat la complexitatea cauzei și a procedurilor, generată de numărul mare de părți, inculpați, fapte și martori, astfel că măsura este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea scopului urmărit.
Cu referire la motivele invocate de petentă prin apărători, se constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
- motivele de natură medicală, socială, familială și cele vizând stresul provocat de măsura controlului judiciar nu sunt în măsură să înlăture necesitatea menținerii acesteia față de gravitatea faptelor pentru care inculpata este cercetată, orice măsură restrictivă implicând un grad de suferință în caz contrar fiind lipsită de eficiență;
- în cazul în care inculpata are nevoie de deplasări în străinătate pentru tratament medical ori pentru derularea activităților comerciale, are posibilitatea să solicite procurorului de caz încuviințarea părăsirii temporare a țării ori modificarea obligațiilor stabilite pe durata controlului judiciar;
- cu privire la prima ipoteză a art. 242 Cod procedură penală privind solicitarea revocării măsurii preventive și anume legalitatea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți nu exclude posibilitatea invocării în cadrul acestei cereri de revocare a legalității ordonanței de instituire a măsurii chiar dacă aceasta a fost analizată inițial prin plângerea prev. de art. 213 Cod procedură penală, întrucât, principiul legalității este primordial și esențial în cadrul procesului penal, existând situații cu efect asupra legalității ce pot fi observate și după etapa respingerii plângerii inițiale împotriva măsurii:
- insă în speța de față nu se constată nelegalități ale măsurii luate ori ale ordonanței prin care s-a instituit măsura controlului judiciar;
- este firesc ca în cauzele complexe cu sute de persoane care sunt cercetate pentru infracțiuni presupuse a fi comise în grup organizat, starea de fapt să coincidă în felul în care este expusă în ordonanțele ori încheierile de luare măsurilor preventive, câtă vreme probele relevă indicii că infracțiunile au fost comise de aceștia;
- cu referire la a doua ipoteză a art. 242 Cod procedură penală, cea legată de împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii se reține, de asemenea în speță că nu există o asemenea situație;
- expertiza extrajudiciară, întocmită înaintea celei judiciare pe care este obligat să o întocmească organul de urmărire penală, nu poate avea valoarea de noutate de nivel procedural și procesual care să conducă la ridicarea controlului judiciar;
- inculpații au posibilitatea să conteste expertiza judiciară ce va fi întocmită sau să solicite participarea unui expert parte, expertiza extrajudiciară putând fi eventual valorificată în contextul analizării ansamblului probator prin raportare la restul expertizelor din cauză;
- se reține totodată, că nu se poate constata culpa organelor de urmărire penală în neefectuarea expertizei până la acest moment, dată fiind amploarea activității infracționale cercetată în acest dosar, și pe cale de consecință a complexității în sinea cauzei generată de numărul mare de părți, inculpați, volume și probațiune de administrat;
- profilul moral și educațional al inculpatei poate fi o împrejurare de care să se țină cont la alegerea măsurii preventive, însă în speța de față nu poate prima interesul bunei desfășurări a procesului penal in raport de gravitatea deosebită a faptelor pentru care aceasta este cercetată cel puțin la acest moment procesual;
- durata măsurii nu a depășit un termen rezonabil în raport de complexitatea sporită a cauzei;
- în ce privește comportamentul cooperant al inculpatei de la data declanșării anchetei și până la luarea măsurii controlului judiciar nu poate constitui un argument că măsura nu ar mai fi necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal și asigurarea prezenței inculpaților la urmărire penală, putând constitui un element de individualizare a unei eventuale pedepse;
În consecință, judecătorul de drepturi și libertăți din cdrul tribunalului consideră că nu sunt elemente care să conducă la revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luat față de inculpată, măsura fiind legală iar menținerea sa este oportună în continuare pentru buna administrare a probațiunii în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen, contestație inculpata, solicitând desființare ei și, în rejudecare, a se admite cererea și a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
În motivarea contestației inculpata a susținut, în esență:
- că nu există probe sau indicii în ceea ce privește vinovăția sa în raport de acuzațiile aduse;
- că a intervenit un element de noutate, constând în concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară;
- că perioada de timp de 6 luni de când a fost luată măsura a depășit durat rezonabilă;
- că este discriminat în raport de alți inculpați, care sunt acuzați că au săvârșit fapte mult mai grave și cărora li s-a revocat măsura arestării.
Reprezentanta D. și-a exprimat poziția în sensul respingerii contestației.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și a textelor legale pertinente, pe baza materialului probatoriu al dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel reține:
Conform art. 242 alin. 1 din noul Cod de procedură penală măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în două cazuri:
- în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori
- în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
În prezenta speță nici unul din cele două cazuri care să atragă revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luate împotriva inculpatei nu sunt incidente.
Este adevărat că inexistența unor probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele de care este acuzată reprezintă chiar mai mult decât o încetare a temeiurilor care au de terminat luarea măsurii, dar, în speță, există astfel de probe, anume:
La fila 21 din vol. 3 de urmărire penală există un proces verbal de sinteză a interceptărilor telefonice autorizate în cauză, proces verbal în care, la poziția 26, se face vorbire despre convorbirile purtate de Șenchiu O. R. cu inculpatul P. I. D., acesta din urmă fiind unul dintre inculpații, membrii ai grupului infracțional organizat, care avea ca atribuție livrarea produselor din aur comandate din clienții rețelei infracționale.
La fila 345 verso din vol. 15 de urmărire penală este redată convorbirea dintre inculpatul P. cu o doamnă care folosea un abonament înregistrat pe denumirea ., administrată de inculpații Șenchiu, doamnă cu care își dă întâlnire într-un limbaj evaziv. La fel, la fila 351 verso din același volum, când se stabilește o întâlnire la o benzinărie din V.. Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel remarcă faptul că inculpata, deși nu confirmă că ea era acea doamnă, lasă să se înțeleagă, în mod indirect, că nu ea ar fi respectiva femeie dar acest aspect este contrazis de coroborarea declarației inculpatului P. cu bijuteriile descoperite la percheziția de la magazinele de desfacere ale inculpatei.
La aceste convorbiri P. folosea numele conspirativ „Lori”. La acest nume inculpatul face referire în declarația de la fila 14 din vol. 5 de urmărire penală, arătând: „… la indicația lui Balkan, când contactam clienții mă prezentam Lori”, de unde rezultă că inculpații Șenchiu avea statutul de clienți ai grupării, cunoscând chiar apelativele conspirative ale membrilor grupării.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel nu poate acorda valența de element de noutate, apt să ducă la revocarea măsurii controlului judiciar, concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cadrul extrajudiciar de către un expert autorizat la cererea inculpatei. În acord cu procurorul de ședință judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel reține și el că în faza de urmărire penală conducătorul procedurii este procurorul, la dispoziția căruia se administrează, din oficiu sau la cerere, probele considerate pertinente. Atâta timp cât procurorul nu a putut cenzura obiectivele expertizei (care conțin inclusiv stabiliri ale unor situații de fapt ce intră strict în atribuțiile organelor de urmărire penală în etapa procesuală omonimă) și în condițiile în care expertiza a fost efectuată pe baza actelor contabile puse la dispoziție de inculpații Șenchiu, concludența concluziilor expertului este, în mod serios, pusă la îndoială.
Deși noțiunea de termen rezonabil în materie de măsuri preventive se folosește, atât în legea procesual penală română cât și în practica CEDO, în special cu referire la măsurile preventive privative de libertate (arestarea preventivă și arestul la domiciliu), nu se poate nega că nici durata măsurilor preventive restrictive de drepturi, cum este cea a controlului judiciar instituit în cauză, nu trebuie să fie una nerezonabilă. Diferența esențială între aprecierile care se fac din această perspectivă asupra celor două categorii de măsuri este dată de specificul diferit al categoriilor în discuție. Astfel, o durată care nu mai poate fi apreciată ca rezonabilă în cazul unei măsuri de arest preventiv poate să fie apreciată ca rezonabilă în cazul unei măsuri de control judiciar.
În prezenta speță, dată fiind complexitatea cauzei, necontestată nici chiar de inculpată și care trebuie apreciată cu referire la ansamblul speței și nu numai cu privire la persoana și participația inculpatei, durata de 6 luni a măsurii controlului judiciar nu poate fi caracterizată ca depășind limitele a ceea ce este rezonabil.
În ceea ce privește pretinsa discriminare între inculpata contestatoare și alți inculpați din cauză, care au fost, o perioadă destul de însemnată, în stare de arest preventiv, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel observă cu ușurință că nu poate fi vorba de un tratament discriminatoriu atâta timp cât acei inculpați s-au aflat chiar în stare de arest și atâta timp cât cu privire la ei subzistă încă măsuri procesuale precum controlul judiciar pe cauțiune.
Reținând cele de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel apreciază că măsura controlului judiciar dispusă față de inculpata contestatoare este încă necesară pentru asigurarea scopurilor prevăzute de art. 202 alin, 1 din noul Cod de procedură penală, și numai dacă se are în vedere că această măsură instituie un control pertinent asupra deplasărilor inculpatei și îi impune să răspundă la chemările organelor judiciare, fiind, în același timp, și proporțională cu scopul urmărit, în acord cu dispozițiile alin. 3 din același articol mai sus indicat.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata ȘENCHIU O. R. împotriva încheierii penale nr. 64/12.06.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. în dosarul nr._, iar în baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, o va obliga pe inculpata contestatoare să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
PENTRU ACESTE MORIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata ȘENCHIU O. R. împotriva încheierii penale nr. 64/12.06.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpata contestatoare să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
Judecător de drepturi și libertăți
A. D. B.
Grefier
T. C.
Red./Tehnored.
B.A./C.T.
27.06.2014, 2 ex.
J.F. D. M. S.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 435/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 369/2014.... → |
|---|
