Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 428/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 428/A/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de asiguratorul . și partea civilă I. L. S. împotriva sentinței penale nr. 1677/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- consilier juridic D. A. pentru Asigurator U. A. SA
Au lipsit:
- Apelant parte civilă I. L. S. pentru care se prezintă apărătorii aleși, avocat T. I. și avocat F. Ș.;
- Intimatul inculpat R. C.;
- Intimat Parte civilă - S. de Urgență T. M.;
- Intimat Parte civilă - S. Județean de Urgență A. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că procedura de citare cu inculpatul intimat R. C. procedura de citare este îndeplinită prin afișare la ușa instanței.
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. Ș., apărătorul ales pentru partea civilă apelantă I. L. S., depune la dosar practică judiciară.
Consilier Juridic D. A. pentru Asigurator U. A. SA, arată procedura de citare cu inculpatul intimat R. C. a fost viciată în fața instanței de fond raportat la adresa depusă de avocat ( fila 41) prin care apărătorul inculpatului menționează că nu îl reprezintă în cauză și raportat la faptul că s-a depus la fiecare dosar în faza de cercetare penală, împuterniciri avocațiale, citarea făcută la cabinetul de avocat este viciată.
În cazul în care instanța apreciază că procedura de citare nu a fost viciată, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și diminuarea la 35.000 lei a cuantumului daunelor morale și la 6384,37 lei daunele materiale.
Arată că raportat la practica instanțelor de judecată, această sumă de 35.000 lei este corect menționată față de vătămările suferite și mai ales față de probatoriul administrat în cauză. Instanța de fond reține ca și probe actele medicale, declarațiile martorilor și declarațiile părții civile. Învederează că declarațiile martorilor vizează daunele materiale și nu daunele morale, cu toate că aceștia sunt membrii de familie ai părții civile. În ceea ce privește declarațiile părții civile aceste sunt în faza de urmărire penală vizează daunele morale iar în faza de judecată se referă la constituirile de parte civilă. Apreciează că un minim de probațiune în ce privește daunele morale, doar pe baza actelor medicale, nu justifică acordarea despăgubirilor. Invocă Ghidul de Soluționare a Daunelor Morale prin care se stabilește un punctaj, raportat la salariul mediu pe economie care la nivelul anului 2010 a fost de aproximativ de 25.000 lei, în funcție de vătămările corporale suferite, iar la nivelul anului 2013 a fost de aproximativ 35.000 lei.
Arată că aceste valori rămân la aprecierea instanței, ele pot fi modificate însă majorarea lor trebuie temeinic justificată. Mai arată că urmările pe care inculpatul le-a produs nu sunt atât de mari încât să justifice un cuantum al despăgubirilor în limitele care au fost acordate.
Consideră că daunele materiale acordate de instanța de fond, în cuantum de 5000 lei, pentru medicamente, deplasări și alte cheltuieli, nu se justifică, în condițiile în care documentele justificative depuse la dosar sunt în cuantum de aproximativ 230 lei și având în vedere că fratele părții vătămate, audiat în calitate de martor, nu vorbește de aceste cheltuieli.
Depune la dosar concluzii scrise și extras din de Soluționare a Daunelor Morale.
Avocat T. I., apărătorul ales pentru partea civilă apelantă I. L. S., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să fie sporit cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat părții civile.
Arată că părții civile, prin sentința pronunțată de către instanța de fond, i-au fost acordate despăgubiri pentru daune materiale în cuantum de_ lei și despăgubiri pentru daune morale în cuantum de_ lei.
Arată că cheltuielile materiale efectuate de partea civilă au fost mult mai mari decât s-au acordat, însă problemele de sănătate suferite în urma accidentului nu a făcut-o să se preocupe de obținerea înscrisurilor pentru a putea dovedi prejudiciul material.
În ceea ce privește daunele morale, întrucât nu există un criteriu legal pentru determinarea lor, solicită să se aibă în vedere criteriile stabilite de către Înalta Curte de Justiție și Casație prin decizia 4458/2005. Arată că în situația de față, ca urmare a faptei inculpatului, părții civile i-au fost aduse grave vătămări corporale, cu supunerea acestea la suferințe fizice și psihice cu afectarea situației profesionale și familiale. Mai arată că prin accidentul produs, părții vătămate i.au fost fracturate ambele picioare și mâna dreaptă, iar în prezent acuză diminuarea mobilității având nevoie de un obiect de sprijin pentru a se deplasa, nu poate scrie cursiv cu mâna dreaptă la tablă fiindu-i afectată activitatea profesională, în condițiile în care este profesor de matematică, prin atribuțiunile de serviciu fiind obligată să stea mult timp în picioare și să scrie la tablă. Nefiind recuperată, partea civilă trebuie să urmeze tratamente de recuperare care sunt costisitoare și care presupune inclusiv renunțarea la activitatea profesională. Arată că părții civile i-au fost restrânse posibilitățile de viață, sociale și familiale, aspect care nu a fost a fost avut în vedere de către instanța de fond atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale.
În urma traumatismelor suferite, după cum rezultă din probele administrate, i-a fost diminuată capacitatea de muncă cu aproximativ 15%, fără ca acest aspect să determine încadrarea într-un grad de handicap. Critică instanța de fond că nu a avut în vedere acest aspect atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului ca fiind întemeiat și sporirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat părții civile.
În ceea ce privește excepția invocată de reprezentantul asiguratorului ., apreciază că nu este justificată deoarece aceasta trebuia invocată la acel moment, mai ales că acesta a fost prezent la toate termenele iar adresa depusă la care s-a făcut referire privește faza procesuală din apel și nu cea din fața instanței de fond, care de altfel a apreciat că procedura de citare a fost îndeplinită.
Solicită respingerea apelului declarat de asiguratorul . pentru toate motivele arătate în susținerea apelului.
Avocat F. Ș., apărătorul ales pentru partea civilă apelantă I. L. S., solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare să fie majorate atât daunele morale cât și daunele materiale.
Arată că față de numărul de zile de îngrijiri medicale, de suferințele cauzate părții civile și urmările acestora, se justifică majorarea cuantumului acestor despăgubiri.
Partea civilă este încă tânără, este profesoară și a refuzat să fie încadrată într-un grad de handicap, dar adevărul este că și la acest moment schioapătă și se deplasează folosindu-se de o cârjă și apreciază că daunele acordate sunt prea mici. Invocă practica judiciară a Curții de A. A. I. în ce privește acordarea daunelor morale.
Solicită respingerea apelului declarat de asiguratorul . pentru toate motivele arătate în susținerea apelului apreciind că nu consideră relevant punctajul avut în vedere de asigurător când se stabilește un prejudiciu material sau moral. Consideră că prejudiciul are condițiile lui, iar instanța le apreciază ca atare.
Consilier Juridic D. A. pentru Asigurator U. A. SA, respingerea apelului declarat de partea civilă I. L. S.. Arată că contestă faptul că au existat cheltuieli mult mai mari efectuate de partea civilă, dar față de declarațiile martorului că au mai fost cheltuieli, nici atunci nu s-au depus documente justificative, având în vedere că la deschiderea dosarului i s-a comunicat părții civile să depună la dosar documente pentru dovedirea prejudiciului și apreciază că cel puțin de la acel moment trebuia să existe un document fiscal justificativ. Apreciază că acele cheltuieli se încadrează în limita a 50000lei.
Cu privire la urmările suferite, arată âcă partea civilă a fost prezentă la termenul anterior și nu folosea niciun baston pentru sprijin.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de asiguratorul . ca nefondat pentru motivul de casare invocat deoarece asigurătorul nu justifică un interes în această cauză.
În ceea ce privește lipsa de procedura, apreciază că singurul care avea dreptul să invoce acest lucru era inculpatul sau instanța din oficiu iar asigurătorului nu i-au fost încălcate drepturile.
În ceea ce privește latura civilă, consideră că apelul asigurătorului este nefondat și solicită admiterea apelului părții civile, majorarea cuantumului daunelor morale la o sumă apreciată de instanță ca fiind rezonabilă față de natura lezuiunilor pe care le-a suferit partea civilă ca urmare a accidentului dar și față de împrejurarea concretă în care s-a produs acest accident, raportat la neglijența gravă a inculpatului și la data producerii accidentului respectiv anul 2011 și la faptul că partea civilă nu a avut parte de nicio satisfacție materială, din contră, a avut parte doar de cheltuieli așa cum a fost invocat de către apărători.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 1677/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud, în baza art. 14 Cpp raportat la art. 346 Cpp, coroborat cu art. 998 – 999 C. civ. A admis în parte acțiunea formulată de partea civilă I. (C.) L. S., cu domiciliul în loc. Sîncel, .. 2, jud. A. și a obligat inculpatul R. C., domiciliat în Gostenhofer Haptsr. 48,_, Nurnberg, G. la plata către partea civilă a sumei de 11.056,37 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 Cpp raportat la art. 346 Cpp, coroborat cu art. 998 – 999 C. civ. A admis acțiunea formulată de partea civilă S. Județean de Urgență A. I., cu sediul în A. I., .. 23, jud. A. și a obligat inculpatul la plata sumei de 482,23 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data externării părții civile I. L. S. până la plata efectivă a acestor despăgubiri.
În baza art. 14 Cpp raportat la art. 346 Cpp, coroborat cu art. 998 – 999 C. civ. A admis acțiunea formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Târgu M., cu sediul în Târgu M., .. 50, jud. M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 4756,77 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data externării părții civile I. L. S. până la plata efectivă a acestor despăgubiri.
A fost respinsă în rest acțiunea civilă, ca nefondată.
S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă a S.C. U. A. SA, cu sediul în București, ., sector 1, București, reprezentant în România a Societății de A. H. – C., G..
În baza art.191 al.1 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 350 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză și suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă I. L. S. (onorariu avocat).
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.09.2011, inculpatul R. C., cetățean german, circula pe DN 1 din direcția Aiud – Teiuș și, în timp ce conducea autoturismul marca KIA PICANTO, nr. de înmatriculare N - VQ676, a intrat în depășirea unui camion. Datorită faptului că inculpatul nu a apreciat corect viteza de deplasare necesară efectuării depășirii în condiții de siguranță, acesta a intrat pe contrasens și s-a izbit frontal cu autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, condus regulamentar din direcție opusă de către martorul C. L., la Km 399+489 metri, în afara orașului Teiuș.
În urma coliziunii, s-a produs avarierea autoturismului Dacia, iar partea civilă C. L. S., aflată pe locul din dreapta față în autoturismul marca Dacia, a suferit leziuni corporale, fiind transportată la S. Județean A. pentru îngrijiri medicale. D. certificatul medico-legal nr. 2583/IF/785 eliberat de către SML A. la data de 21.09.2011, completat la data de 21.10.2011, depus în copie la dosarul cauzei, rezultă că partea vătămată a suferit multiple leziuni la nivelul membrelor (fracturi ale ambelor picioare și fractură cominutivă în regiunea humerală dreaptă), pentru care au fost necesare 80-90 zile de îngrijire medicală.
Prin sentința penală nr. 1400/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 3201 Cod proc.pen. în dauna părții vătămate C. L. S., interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II –a și b Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal și, în baza art.71 alin.5 Cod penal și a art. 81 alin.1, art. 82 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța penală a reținut culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, întrucât, cauza declanșatoare a accidentului rutier a fost nerespectarea regulilor de circulație de către acesta.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin.1 C.pr. pen., sentința penală nr. 1400/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește existența faptei ilicite, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În ceea ce privește celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în baza art. 998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar în temeiul art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta constă în accidentul rutier produs de către inculpatul R. C. urmare a nerespectării regulilor de circulație și din care au rezultat avarierea autoturismului și vătămarea corporală a părții civile, deci prejudiciul. D. raportul de expertiză medico – legală efectuat în cauză (f. 170), a actelor medicale depuse la filele 156-158, respectiv f. 134 - 135 din dosarul instanței și la filele 21 - 24 din dosarul de urmărire penală, rezultă că partea civilă a fost internată în S. Clinic Județean Târgu M. în perioada 05.09.2010 – 19.09.2010 și în S. Județean de Urgență A. I. în perioada 14.03.2012 – 23.03.2012 cu diagnosticul „Fractură cominutivă supra – intercondiliană humerus drept, fracturi multiple tarso – metatarsiene bilateral, luxație os navicular stâng”. A suferit două intervenții chirurgicale, iar leziunile suferite au necesitat 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale, necesitând mai multe perioade de recuperare fizică.
Raportul de cauzalitate a fost dovedit prin certificatul medico-legal coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate.
Vinovăția inculpatului a fost, de asemenea, probată. Așadar, instanța reține că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială și o componentă morală – care constă în suferințele pricinuite părții civile de respectivul accident.
Componenta materială a prejudiciului rezultat în urma infracțiunii este alcătuită, la rândul ei din două laturi:
- prejudiciul material produs părții civile
- prejudiciul material produs unităților spitalicești în cadrul cărora a fost internată partea civilă.
1. Conform celor arătate de către partea civilă în constituirea de parte civilă (f. 73), prejudiciul material produs în dauna sa urmare a accidentului rutier este alcătuit din:
a) Valoarea bunului distrus – autoturismul Dacia 1310, proprietate a părții civile C. L. S. (f. 163). Suma solicitată cu titlu de despăgubire pentru este în cuantum de 2000 euro. D. probele existente la dosar rezultă că dauna produsă asupra autoturismului în cauză este totală (f. 165), că acesta avea o vechime de 11 ani la data producerii accidentului, iar din documentele existente la dosar asiguratorul a întocmit dosar de daune (f. 129 - 131) și din calculul estimativ realizat potrivit normelor metodologice în domeniu (Ordinul CSA nr. 5/2010) a rezultat o valoare a prejudiciului de 2664,37 lei. Aceasta din urmă este valoarea pe care instanța o apreciază ca fiind justă și, prin urmare, în acest cuantum urmează a fi acordat prejudiciul în cauză.
b) Cheltuielile materiale efectuate cu ocazia tratamentelor medicale, deplasărilor la spitale, proceselor de recuperare fizică. Suma solicitată cu titlu de despăgubire este în cuantum de 2800 euro. D. probele existente la dosar a rezultat că partea civilă a efectuat consultații medicale contra cost în valoarea de 210 lei, (f. 152 – 153), iar deplasările la diverse spitale au fost estimate de către fratele acesteia, cel care a sprijinit-o în acest sens, la suma de 3000 – 4000 lei. (f. 172). Față de acest prejudiciu, instanță reține, pe de o parte că se impune dovedirea acestuia, pe de altă parte că, în situații limită, cum a fost pentru partea civilă experiența accidentului rutier, multe dintre cheltuieli se efectuează efectiv fără păstrarea dovezilor scriptice. Pentru aceste considerente, analizând în echitate, instanța va acorda un cuantum de 5000 lei cu titlu de despăgubire față de acest aspect. Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de îngrijire a părții civile și a copiilor părții civile de către mama acesteia din urmă, instanța apreciază că aceste cheltuieli nu au fost dovedite. În plus, este vorba despre raporturile de rudenie și afectivitate care leagă cele două persoane și care au constituit sursa acestui sprijin. În cauză nu s-a dovedit nici faptul că mama părții vătămate ar fi fost plătită pentru serviciile prestate, nici faptul că ar fi renunțat la un loc de muncă pentru a putea presta serviciile invocate, condiții în care, sub acest aspect, pretențiile urmează a fi respinse.
c) Veniturile nerealizate (damnum emergens) de către partea civilă în urma multiplelor concedii medicale necesare vindecării, acestea din urmă determinând o diferență dintre veniturile obținute ca salariu la locul de muncă al părții civile în mod uzual și veniturile furnizate de către sistemul de asigurări de sănătate pentru intervalele respective. Suma solicitată în cauză este de 1200 de euro. D. adeverința de salariu depusă la dosar (f. 151) rezultă o diferență de 3392 lei, sumă pe care instanța o apreciază ca fiind justă.
d) Prestația periodică până la refacerea completă a capacității de muncă a părții civile - solicitată în cuantum de 500 euro/lună. Concluziile expertizei medico – legale efectuate în cauză au arătat că, în urma traumatismelor suferite, partea civilă are, la data efectuării expertizei, diminuată capacitatea de muncă cu aproximativ 15%, fără ca acest aspect să determine încadrarea în gradul de handicap. Față de aceste considerente, dar și prin raportare la profesia părții civile (profesor) și la faptul că activitatea profesională a fost reluată integral de către aceasta, instanța apreciază că o astfel de prestație nu se impune. Față de consecințele traumatismelor fizice rămase încă în urma accidentului rutier, cel mai probabil, orice activitate fizică presupune pentru partea civilă un efort suplimentar și anumite deficiențe, aspecte care au fost luate în considerare la stabilirea prejudiciului de ordin moral care se cuvine acesteia.
- Prejudiciul material produs unităților spitalicești în cadrul cărora a fost internată partea civilă.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de S. Clinic Județean Târgu M., respectiv S. Județean de Urgență A. I., în conformitate cu dispozițiile art. 310 alin.1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.
Față de înscrisurile depuse la filele 26 și 192-193, instanța a apreciat dovedite despăgubirile civile solicitate de S. Clinic Județean Târgu M. în cuantum de 4756,77 lei, respectiv S. Județean de Urgență A. I. în cuantum de 482,23 lei, reprezentând totalul cheltuielilor de spitalizare efectuate de fiecare unitate, plus dobânda aferentă acestor cheltuieli de la data efectuării lor în totalitate, adică de la data externării părții civile.
Componenta morală a prejudiciului.
Estimarea daunelor morale a fost încadrată de către partea civilă la suma de 500.000 euro.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale la plata cărora va fi obligat inculpatul către partea civilă C. L. S., instanța a avut în vedere actele medicale coroborate cu depozițiile martorilor și declarațiile părții civile.
Prin urmare, prin săvârșirea infracțiunii, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferințele majore cauzate de leziunile traumatice provocate prin respectivul accident rutier. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit dezvoltarea echilibrată și armonioasă a persoanei căreia accidentul i-a provocat nu numai leziuni fizice, cât mai ales tulburări psihice și emoționale datorate șocului posttraumatic. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanța reține că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinței părții civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, au fost percepute consecințele, dar și măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a apreciat că - în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, și statuând în echitate - suma de 50.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Acordarea integrală a sumei solicitate de partea civilă – 500.000 de Euro - este apreciată ca fiind exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
Instanța a constatat că, pe parcursul procesului penal, partea civilă și-a schimbat numele din C. în I..
În concluzie, pentru toate considerentele enunțate, în baza art. 14 Cpp raportat la art. 346 Cpp, coroborat cu art. 998 – 999 C. civ. instanța a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă I. (C.) L. S. și a obligat inculpatul R. C., la plata către partea civilă a sumei de 11.056,37 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins în rest pretențiile civile formulate de către partea civilă ca nefondate.
A admis acțiunea formulată de partea civilă S. Județean de Urgență A. I., cu sediul în A. I., .. 23, jud. A. și a obligat inculpatul la plata sumei de 482,23 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data externării părții civile I. L. S. până la plata efectivă a acestor despăgubiri.
A admis acțiunea formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Târgu M., cu sediul în Târgu M., .. 50, jud. M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 4756,77 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data externării părții civile I. L. S. până la plata efectivă a acestor despăgubiri.
Instanța a constat calitatea de asigurător de răspundere civilă a S.C. U. A. SA, cu sediul în București, ., sector 1, București, reprezentant în România a Societății de A. H. – C., G., societate cu care inculpatul avea încheiată polița de asigurare valabilă la data producerii accidentului rutier.
În baza art.191 al.1 Cod pr.penală, instanța a obligat inculpatul să plătească suma de 350 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză și suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă I. L. S. (onorariu avocat).
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. asiguratorul . și partea civilă I. L. S..
II. 1 Asiguratorul . critică cuantumul despăgubirilor acordate pe latură civilă și solicită limitarea daunelor morale la cuantumului de 35.000 lei din perspectiva jurisprudenței în materiale și a criteriilor enumerate în ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de protecție a victimelor străzii, la care face referire efectiv la fila 20, pentru a demonstra raționamentul și criteriile în baza cărora apreciază că suma de 35.000 lei reprezintă o despăgubire justă și corect dimensionată în raport de probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale critică dispoziția instanței de fond care a acordat părții civile suma de 11.056, 37 lei cu titlu de daune materiale. În speță critica vizează cuantumul de 5.000 lei reprezentând consultații medicale și deplasări la diferite spitale, sume estimate de către fratele victimei la cuantumului total de 3-4.000 lei.
II. 2 Partea civilă I. L. S. critică cuantumul despăgubirilor materiale și a daunelor morale acordate în considerarea prejudiciului cauzat părții civile. Invocă aspecte ce țin de deteriorarea stării sănătății părții civile efect al acțiunii culpabile a inculpatului care au determinat pierderea capacității de muncă cu 15 % fără încadrarea în vre-un grad de handicap, traume de natură afectivă pe fondul consecințelor accidentului coroborate cu jurisprudența în materie. De asemenea, critică neluarea în considerare a tuturor probelor administrate în dovedirea despăgubirilor materiale solicitate.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., C. constată apelurile fondate pentru următoarele considerente:
Prezenta cauză vizează soluționarea laturilor civile efect al disjungerii acestora din dosarul nr._ al Judecătoriei Aiud, prin încheierea din 26.02.2012.
C. reține că prin sentința penală nr. 1400/9.11.2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 377/2.04.2013 a fost condamnat inculpatul R. C. la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate C. (actualmente I.) L. S..
D. perspectiva criticilor formulate de apelanți și în raport de disp. art. 417 C. pr. pen., C. examinând cauza din toate aspectele de fapt și de drept reține corecta menționare a autorității de lucru judecat în ceea ce privește existența faptei ilicite, a persoanei care a săvârșit această faptă și a vinovăției acesteia raportat la disp. art. 22 alin. 1 C. pr. pen.
Constată că în mod explicit judecătorul fondului a motivat întrunirea cumulativă a condițiilor ce justifică admisibilitatea laturilor civile, precum și criteriile obiective analizate în stabilirea valorii despăgubirilor materiale, pe de o parte, și a despăgubirilor morale pe de altă parte.
Cu referire explicită la criticile apelanților C. reține justificată critica asiguratorului în ceea ce privește acordarea despăgubirii de 5.000 lei reprezentând cheltuieli materiale efectuate cu ocazia tratamentelor medicale a deplasărilor la spitale și proceselor de recuperare fizică în contextul în care valoarea cea mai mare din conținutul acesteia este stabilită în baza probei testimoniale cu indicarea lipsei dovezilor scriptice ce este justificată de lipsa de experiență și situația limită cauzată părții civile de accidentul rutier și acceptarea tezei potrivit căreia „multe dintre cheltuieli se efectuează efectiv fără păstrarea dovezilor scriptice” ( pag. 234- pct. b motivare fond).
O atare justificare este inacceptabilă deoarece creează celeilalte părți o situație inechitabilă, situată înafara capacității de verificare a acesteia de analiză și stabilirea a oportunității cheltuielii invocate, împrejurare care nu poate fi acceptată deoarece orice proces trebuie să se bucure de previzibilitate, de analiză în echitate a tuturor mijloacelor de probă administrate ce sunt apreciate de către instanță în urma evaluării întregului ansamblu probator administrat.
Exclusiv declarația fratelui victimei nesusținută de înscrisuri, nu este suficientă pentru a putea aprecia în mod rezonabil și efectiv cheltuielile pretinse de către acesta.
D. acest motiv, în baza art.421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. C. va admite apelul asiguratorului și va înlătura această probă ca insuficientă și recalculând despăgubirile materiale prin înlăturarea sumei de 5.000 lei și reevaluarea celorlalte probe restrânge daunele materiale la care este obligat inculpatul R. C. la suma de 6266,37 lei.
Celelalte critici sunt neîntemeiate pentru considerentele ce justifică admiterea apelului părții civile.
În speță, critica acestei părți referitoare la cuantumul daunelor morale este pertinentă din perspectiva nr. de zile de îngrijiri medicale suportate de partea civilă victima accidentului rutier; suferința fizică și morală încercat de această parte prin deteriorarea sănătății sale în urma accidentului rutier; sechelele post-traumatice care au produs modificări în viata socială și profesională a acestei persoane împrejurări ce justifică din perspectiva practicii judiciare în materie acordarea sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale.
Argumentele judecătorului fondului ce stau la baza acordării daunelor morale sunt pertinente dar se impune a fi reevaluat cuantumul acestora în raport de evoluția stării sănătății victimei numărul tratamentelor la care a fost supusă, respectiv a intervențiilor chirurgicale coroborat cu modificarea vieții sociale și aspectele de natură psihică inevitabile într-o astfel de situație.
În consecință, pentru considerentele anterior menționate și argumentele de drept invocate C. va admite apelurile declarate de asiguratorul . și partea civilă I. L. S. împotriva sentinței penale nr. 1677/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud și în consecință:
Va desființa sentința penală atacată sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile și rejudecând în aceste limite:
Va reduce cuantumul daunelor materiale acordate părții civile de la 11.056,37 lei la suma de 6.266,37 lei și va obliga inculpatul la plata acestei sume.
Va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la 50.000 lei la 70.000 lei și va obliga pe inculpat la plata acestei sume.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza disp. art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de asiguratorul . și partea civilă I. L. S. împotriva sentinței penale nr. 1677/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud și în consecință:
Desființează sentința penală atacată sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile și rejudecând în aceste limite:
Reduce cuantumul daunelor materiale acordate părții civile de la 11.056,37 lei la suma de 6.266,37 lei și obligă inculpatul la plata acestei sume.
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la 50.000 lei la 70.000 lei și obligă pe inculpat la plata acestei sume.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.06.2014.
Președinte, Judecător, C. M. M. D. G.
Grefier
D. M.- CO
Semnează grefier-șef secția penală
F. I. B.
Red CM/01.07.2014
Tehn LB/01.07.2014/2 exp.
Jud fond E. A. F.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 434/2014. Curtea de... → |
|---|
