Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 48/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-03-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 48/A/2013

Ședința publică de la 08 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. A. M.

Judecător S. T.

Grefier A. B.

D. – ST. A.- I. reprezentat de procuror A. R.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de D. - S. T. A. – I. și inculpatul P. T. împotriva sentinței penale numărul 315/17.10.2012 pronunțate de Tribunalul A. în dosar penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 05 Martie 2013 și care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.315/2012 pronunțată de Tribunalul A. - secția penală în dosar nr._:

A fost respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror formulată de inculpatul P. T. prin apărătorul său ales.

A fost admisă cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice și

În baza art.334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzute la pct.2 în rechizitoriu din infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată prev.de art.198 al.3 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen. în trei infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată, prev.de art.198 al.3 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

În baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzute la pct.3 în rechizitoriu, din infracțiunea de proxenetism în formă continuată prev.de art.329 al.1 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen. în 2 infracțiuni de proxenetism în formă continuată prev.de art. 329 al.1 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. a fost achitat inculpatul P. T. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată, prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

A fost condamnat inculpatul P. T. la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev.de art. 198 al.3 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen. (p.văt.D. C.);

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev.de art.329 al.1 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen.;

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 al.3 C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P. T. în cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art.71 al.1 C.pen. a fost aplicată inculpatului P. T. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe durata prev.de art.71 al.2 C.pen.

În baza art.88 al.1 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa pe care o va executa inculpatul durata reținerii și arestării preventive începând din data de 24.04.2012 – la zi.

În baza art.350 al.1 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P. T. luată de Tribunalul A. prin Încheierea nr.15/25.aprilie 2012 și menținută ulterior în condițiile legii.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. domiciliată în Cricău, nr.283, jud.A. și în baza art.346 al.1 C.pr.pen. și a fost obligat inculpatul P. T. la plata în favoarea acesteia a sumei de 5.000 RON daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor civile .

În baza art.348 rap.la art.17 al.3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul P. T. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu daune morale în favoarea părții vătămate K. A. D. și la plata sumei de 5.000 RON cu același titlu în favoarea persoanei vătămate D. C..

În baza art.7 al.1 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpatul P. T., în condițiile art.7 al.2 de probe biologice și în baza art,5 al.5 din aceiași lege, a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art.191 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.050 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în care au fost incluse cele din faza de urmărire penală în sumă de 3.600 lei precum și onorariul avocatului desemnat celor 3 părți vătămate minore în sumă de 450 lei ce va fi virată în contul Baroului de Avocați A..

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.18/A/P/05.05.2012 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. A. I. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în forma continuată, prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și act sexual cu minor prev. de art. 198 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a arătat, în esență, că inculpatul deține și administrează Pensiunea Terra din A. I. care are 10 camere pentru cazare și un club privat și începând cu anul 2010 când le-a cunoscut pe minorele D. C., K. A. D. și S. I., a început să întrețină relații sexuale, contra cost, cu acestea și totodată le-a propus acestora să întrețină relații sexuale și cu diverși clienți cazați la Pensiunea Terra, de cele mai multe ori cetățeni străini.

De asemenea, din anul 2011 când le-a cunoscut pe numitele U. D. A. și P. M. – persoane majore, inculpatul le-a propus și apoi le-a facilitat întreținerea de raporturi sexuale cu diverși clienți ai Pensiunii Terra.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul P. T. deține Pensiunea Terra din A. I.. În cursul anului 2010 le-a cunoscut întâmplător la petreceri diferite pe minorele D. C., născută la 11 decembrie 1994, K. A. D., născută la 25 ianuarie 1995 și S. I., născută la 22 iunie 1996. Atât datorită experienței sale de viață cât și atitudinii frivole a celor trei minore susmenționate, inculpatului i-a fost ușor să le abordeze pe acestea și să le propună să întrețină relații sexuale cu el.

Fiind vorba de relații contra cost, minorele au acceptat să aibă raporturi sexuale cu inculpatul în repetate rânduri iar la propunerea acestuia și cu diverși clienți ai pensiunii, de cele mai multe ori cetățeni străini, care, de asemenea, plăteau minorelor diverse sume de bani.

În cursul anului 2011 inculpatul le-a cunoscut pe numitele U. D. A. – acostată într-un local public și P. M. – prin intermediul numitului S. D..

Inculpatul s-a oferit să le dea de lucru celor două femei, propunându-le inițial să danseze în clubul de la subsolul pensiunii, apoi, după ce au început să lucreze le-a sugerat că între clienții pensiunii sunt persoane dornice să întrețină raporturi sexuale contra cost. În acest sens inculpatul P. T. le-a găsit clienți în repetate rânduri celor două femei, numita U. fiind contactată direct de către inculpat iar numita P. prin intermediul primei.

Starea de fapt expusă rezultă din următoarele probe:

- declarațiile părților vătămate D. C., K. A. D. și S. I.;

- declarațiile martorilor S. D., Roos E. Martine Odiel, C. C., P. M. și U. D., ultimele două fiind inițial puse sub învinuire pentru prostituție și ulterior scoase de sub urmărire penală și audiate ca martor;

- procesele – verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice avute de inculpat cu părțile vătămate și cu numita U. D.;

- declarațiile inculpatului P. T. care recunoaște săvârșirea infracțiunii de act sexual cu minori raportat la cele trei părți vătămate, recunoaște că le-a cunoscut pe numitele U. și P., cărora însă nu le-a facilitat întâlniri cu diferiți clienți pentru raporturi sexuale contra cost.

Prin rechizitoriu, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. T. au fost încadrate ca fiind: infracțiunea de trafic de minori în forma continuată, prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., infracțiunea de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și infracțiunea de act sexual cu minor în formă continuată prev. de art. 198 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

La ultimul termen de judecată procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de act sexual cu minor în formă continuată în 3 infracțiuni de act sexual cu minor în formă continuată și din infracțiunea de proxenetism în formă continuată în 2 infracțiuni de proxenetism în formă continuată.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, textul legal încriminează recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia.

La art.2 pct.2 lit a din aceiași Lege nr.678/2001 se prevede că prin exploatarea unei persoane se înțelege:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare și securitate;

b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale;

e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului;

În rechizitoriu se menționează că infracțiunea de trafic de minori săvârșită de inculpatul P. T. ar consta în recrutarea celor trei minore: D. C., K. A. D. și S. I. pentru a întreține relații sexuale contra cost cu clienții Pensiunii Terra, însă potrivit Legii 678/2001 recrutarea minorului trebuie să fie în scopul exploatării acestuia, exploatare care să îmbrace una din formele prevăzute la art.2 pct.2 lit.a din lege, iar în cauză nu există în concret niciuna dintre formele de exploatare susmenționate.

În consecință pentru infracțiunea de trafic de minori, nefiind realizată latura obiectivă instanța a reținut că s-ar impune adoptarea unei soluții de achitare raportat la art.10 lit.d C.pr.pen.

În ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu minori prev.de art.198 al.3 C.pen. Tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a întreține cu cele trei minore, în mai multe rânduri raporturi sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, în formă continuată dar fiind vorba de trei părți vătămate a reținut în sarcina inculpatului trei infracțiuni prev.de art.198 al.3 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen. și a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens de către reprezentantul Ministerului Public.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, art.329 al.1 C.pen. încriminează îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

Inculpatul P. T. s-a apărat susținând că nu a tras nici un folos de pe urma numitelor P. M. și U. D. A. dar din probele aflate la dosar rezultă fără dubiu că le-a înlesnit acestora practicarea prostituției deoarece le-a facilitat contactul cu diverși clienți ai Pensiunii Terra în scopul întreținerii de raporturi sexuale contra cost.

Fiind vorba de două persoane cărora inculpatul le-a înlesnit în mai multe rânduri întâlniri cu clienți amatori de sex contra cost instanța a reținut două infracțiuni de proxenetism prev.de art.329 al.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. și a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public în acest sens.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpat prin apărătorul său ales, pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale Tribunalul a constatat că aceasta nu a fost motivată. Potrivit art.332 al.1 C.pr.pen. instanța se desesizează și restituie cauza procurorului dacă se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent.

Pe parcursul audierii martorei U. D., în instanță, apărătorul inculpatului a încercat să acrediteze ideea că, audierea acesteia ca învinuită precum și a altor persoane care au avut legătură cu cauza și ancheta în general, s-a făcut de către polițiști din cadrul D.I.I.C.O.T. și nu de către procuror dar această susținere este contrazisă de actele dosarului de urmărire penală care poartă semnătura procurorului.

Întrucât în cauză nu există niciunul dintre motivele prevăzute de art.332 al.1 și 2 C.pr.pen. cererea de restituire la procuror în vederea refacerii urmăririi penale este neîntemeiată și a fost respinsă.

În raport de prevederile art.345 al.2 C.pr.pen. Tribunalul a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului P. T. pentru infracțiunile prev.de art.198 al.3 C.pen. și 329 al.1 C.pen. urmare a schimbării încadrării juridice, astfel:

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 al.3 C.pen. Tribunalul a contopit pedepsele susmenționate în cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art.71 al.1 C.pen. a aplicat inculpatului P. T. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe durata prev.de art.71 al.2 C.pen.

La individualizarea pedepsei Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală dar în ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la infracțiunile săvârșite, nu se justifică suspendarea executării pedepsei nici conform art.81 C.pen. nici conform art.86¹C.pen.

În baza art.88 al.1 C.pen. instanța a dedus din pedeapsa pe care o va executa inculpatul, durata reținerii și arestării preventive începând din data de 24.04.2012 – la zi iar în baza art.350 al.1 C.pr.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei Tribunalul reține că dintre cele 3 părți vătămate minore, doar S. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON daune morale.

Potrivit art.17 al.1, 3 C.pr.pen. acțiunea civilă se exercită și din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă iar instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în cazul celor două părți vătămate cu capacitate de exercițiu restrânsă K. A. D. și D. C. care nu s-au constituit părți civile.

A apreciat instanța de fond că celor trei părți vătămate minore nu le-a fost cauzat un prejudiciu material prin săvârșirea infracțiunii prev.de art.198 al.3 C.pen. de către inculpatul P. T..

În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta există. Chiar dacă cele trei părți vătămate porniseră deja pe un drum greșit în viață la momentul când l-au cunoscut pe inculpat, întâlnirea cu acesta și legătura ulterioară a fost de natură să le împingă și mai mult pe calea greșită. Chiar dacă părțile vătămate au declarat că n-au avut nimic de suferit și au perceput relația cu inculpatul ca pe un ajutor, în plan psihologic și la nivelul subconștientului caracterul nociv al faptei inculpatului și-a pus amprenta, accentuând dezordinea morală și dezechilibrul din viața celor 3 minore. Prin urmare în baza art.348 raportat la art.17 al.3 C.pr.pen. Tribunalul a obligat pe inculpatul P. T. la câte 5.000 lei daune morale în favoarea părților vătămate K. A. D. și D. C. și în baza art.346 al.1 raportat la art. 14 C.pr.pen. la plata tot a 5.000 lei, cu același titlu, în favoarea părții civile S. I. iar restul pretențiilor acesteia au fost respinse.

În baza art.7 al.1 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice aducându-i acestuia la cunoștință conform art.5 al.5 din aceiași lege că probele biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea profilului său genetic în S.N.D.G.J.

În baza art.191 al.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 5.050 lei în care au fost incluse cele din faza de urmărire penală, din faza de judecată și onorariul avocatului desemnat celor 3 părți vătămate minore.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel D. – ST A. I. și inculpatul P. T..

Prin apelul formulat, P. a criticat sentința penală atacată sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art . 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.

Se susține că în raport de materialul probator administrat care dovedește că inculpatul a avut inițiativa plasării minorelor Kozak A. D., S. I. și D. C. pe piața prostituției făcând demersuri concrete în vederea identificării clienților, contactării victimelor și convingerii acestora, dar și a punerii la dispoziție contra cost a camerelor pensiunii.

Nu se poate reține că activitatea sa nu se circumscrie pe deplin dispozițiilor art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001. Este astfel de observat că inculpatul a cunoscut și profitat de situația materială precară a minorelor, de faptul că sunt vulnerabile și tentate prin prisma imaturității și lipsei unor raporturi familiale adecvate, de obținerea grabnică a unor sume de bani.

Conform doctrinei și practicii în materie, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, găzduire, primire exercitate în raport de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani în scopul exploatării, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se de către legiuitor că astfel de persoane nu pot exprima un astfel de consimțământ valabil.

Pentru argumentele expuse, s-a considerat că instanța de fond trebuia să rețină săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și să dispună condamnarea acestuia.

Prin apelul formulat, inculpatul P. T. a solicitat desființarea hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepselor aplicate precum și a modalității de executare și în rejudecare, reducerea acestora până la limita care să permită punerea sa în libertate.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că inculpatul a avut o bună conduită anterioară, a fost bine integrat social, iar menținerea în stare de arest preventiv a avut efectul unei veritabile pedepse, înțelegând importanța evitării pe viitor a unor situații și persoane cu influențe nefaste.

Au fost invocate totodată argumente de ordine medical privind starea de sănătate a apelantului și influența detenției asupra acesteia, precum și de ordin familial.

Analizând hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 378 C.pr.penală, Curtea constată următoarele:

Traficul de minori, așa cum este reglementat în art. 13 din Legea nr. 678/2001 poate fi comis printr-o modalitate simplă (forma tip sau de bază) prevăzută la art. 13 alin.1 din lege constând în recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia și prin mai multe modalități agravante prevăzute la art. 13 alin.2 - 4 din lege.

Referitor la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 ali.1 din Legea nr. 678/2001 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, Curtea realizând propriul examen al probelor administrate în cauză reține următoarele:

În ceea ce o privește pe minora S. I., din declarațiile acesteia (f. 41-46 urmărire penală, f. 91-92 dosar fond), declarațiile martorilor C. C. (f. 103-104, 112- 113 dosar urmărire penală, f. 133 doar fond) și S. V. D. (f. 98-99 urmărire penală, f. 134 dosar fond) coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate (f. 186,187,195-196,206-207,215-218,229-231,237-240,241-245,248-249,264-268,277-278,281-286,309,322-328 urmărire penală) și declarațiile inculpatului (f.63-68 doar urmărire penală, f. 95-96 dosar fond), rezultă că la începutul anului 2012, cunoscând vârsta minorei dar și greutățile materiale pe care le avea, inculpatul, după ce a întreținut raporturi sexuale contra cost cu aceasta, a intermediat întreținerea de raporturi sexuale contra cost de către minoră și cu diferite alte persoane, raporturi derulate în incinta pensiunii „Terra” la subsol, sau în alte locații. Conform declarației minorei a întreținut la pensiunea Terra relații sexuale cu bărbați prezentați de inculpat de 3- 4 ori, însă a întreținut relații sexuale cu alți clienți prezentați de inculpat și în afara pensiunii (f. 91 dosar fond). Intermedierea de către inculpat a unor atari relații și insistența cu care a căutat-o pe minoră în acest scop în cursul lunii martie 2012, rezultă cu prisosință din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Urmează așadar că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2011, activitățile inculpatului de recrutare și găzduire a minorei în incinta pensiunii pe care în fapt o administra sunt dovedite în cauză.

Instanța de fond a concluzionat în mod greșit că existența scopului special al exploatării victimei astfel cum este definit prin art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 nu a fost probată în cauză.

Astfel, este de observat sub un prim aspect că serviciile sexuale pe care inculpatul le intermedia erau menite să sporească beneficiile acestuia prin creșterea clientelei pensiunii pe care în fapt o administra, împrejurare demonstrată și de probele administrate cu referire la activitățile de proxenetism privind pe părțile vătămate majore U. D. A. și P. M..

Obligarea la practicarea prostituției în înțelesul art. 2 pct. 2 lit.c din Legea nr. 168/2001 nu impune cu necesitate utilizarea constrângerii, în cazul traficului de minori această formă de acțiune atrăgând incidența formei agravate a infracțiunii, pentru forma simplă fiind suficient ca inculpatul să determine minora, prin diferite mijloace să practice prostituția. Or, probele dosarului au relevat cu suficiență că știind situația materială deficitară a minorei, prin insistență și persuasiune inculpatul a urmărit exploatarea sexuală a acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că acțiunile inculpatului care cunoscând vârsta de 16 ani a minorei a profitat de starea de nevoie a acesteia și prin activități de recrutare și găzduire a urmărit exploatarea sexuală a acesteia, realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori prev. de art . 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, criticile parchetului sub acest aspect fiind întemeiate.

Din probele administrate în cauză rezultă că o activitate similară a desfășurat inculpatul și în privința victimelor minore D. C. și Kozak A. D..

Astfel, din declarațiile părții vătămate D. A. C. născută la 11.12.1994 (f.48-50 urmărire penală, f. 323 dosar fond) coroborate cu procesul verbal de redare a discuției purtate de aceasta la 19.04.2012 cu organele de cercetare penală (f.194-197 u.p.), procesul verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice (f. 184-185 up) declarația părții vătămate Kozak A. D. (f.58-59 up) și declarațiile inculpatului (f. 64 up, f. 95,96 fond) rezultă că, inculpatul cunoscând starea de minoritate a victimei a recrutat-o și a intermediat în cursul anului 2011, întreținerea de raporturi sexuale contra cost de către minoră cu două persoane în incinta pensiunii Terra și cu o altă persoană la domiciliul acesteia, în scopul exploatării sexuale a minorei. Un nou demers în acest sens a fost inițiat de inculpat la 02.03.2012 (f.184-185 up).

În ceea ce privește pe minora Kozak A. D., născută la 25.1.1995, din declarațiile acesteia (f. 55-59 up, f.93,94 fond), declarațiile martorei Kozak I. (f. 12 up), coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate (f.172-178 up ) și declarațiile inculpatului (f. 95-96 fond) rezultă că după ce în vara anului 2010 a întreținut cu acesta relații sexuale contra cost, cunoscând faptul că este minoră, inculpatul a recrutat-o pentru a presta astfel de servicii și altor persoane în incinta pensiunii la solicitarea sa, fapt care s-a întâmplat în mai multe rânduri, atât în a doua jumătate a anului 2010 cât și la începutul anului 2011.

Sub aspect probator se impune a se face următoarea precizare:

Deși cu ocazia audierii în fața instanței de fond, victimele minore au revenit parțial asupra depozițiilor anterioare, Curtea constată că aceste modificări ale declarațiilor date nu au fost justificate pertinent, situație în care nu pot fi valorificate din punct de vedere probator decât în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.

Rezultând din ansamblul probator analizat existența infracțiunii de trafic de minori prev. de art . 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpat, Curtea în temeiul art. 379 pct. 2 lit.a C.pr.penală va admite ca fondat apelul Parchetului, va desființa sentința penală atacată în limitele arătate și procedând la o nouă judecată:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal în elementele componente.

În baza dispozițiilor art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. va condamna inculpatul P. T. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, corespunzător criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal a fost avută în vedere gravitatea faptei, vârsta părților vătămate, perioada în care au fost traficate, dar și elementele care țin de persoana inculpatului, lipsit de antecedente penale și integrat social în mod corespunzător până la începutul derulării activităților infracționale, cât și conduita sa procesuală, apreciindu-se că aplicarea minimului special legal este de natură a realiza scopul coercitiv și educativ al pedepsei.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 al.3 C.pen. va fi contopită pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală atacată în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art.71 al.1 C.pen. se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 al.2 C.pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza disp. art. 383 alin. 1/1, rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală Curtea, va menține măsura arestării preventive a inculpatului P. T. considerând că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și justifică privarea de libertate.

În accepțiunea art. 5 pct. 1 lit.a din CEDO, pronunțarea unei hotărâri de condamnare chiar nedefinitivă, constituie de altfel un temei legitim pentru menținerea arestului preventiv.

În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 al.1 C.pen. se va deduce din pedeapsa pe care o va executa inculpatul durata reținerii și arestării preventive începând din data de 24.04.2012 până la data de 08 martie 2013.

Referitor la apelul declarat de inculpatul P. T. care vizează individualizarea judiciară a pedepselor și modalitatea de executare, Curtea constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a dat o legală încadrare juridică faptelor de act sexual cu un minor prev. de art . 198 alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și proxenetism prev. de art . 329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal dispunând în mod corect în baza ansamblului probator administrat condamnarea inculpatului pentru infracțiunile menționate.

Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul a întreținut în repetate rânduri relații sexuale contra cost cu minorele D. C., Kozak Adreea D. și S. I. cunoscând vârsta acestora. Totodată, este dovedit faptul că inculpatul a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către numitele U. D. A. și P. M. cărora le-a găsit clienți, raporturile sexuale realizându-se cu cetățeni străini în camerele pensiunii. În acest sens sunt declarațiile date de martorele U. D. A. (f. 82-88 up, f. 348-349 fond) și P. M. (f.90-96 up, f. 135 fond), în cursul urmăririi penale asupra cărora parțial acestea au revenit nejustificat în cursul judecății (f. 135, 348-349 fond) care se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat și care nu au fost contestate de către acesta (f. 66 up., f. 251-252, 256-257, 262-263, 270 up.)

Dealtfel, prin apelul formulat, inculpatul nu și-a mai susținut nevinovăția, criticile sale vizând doar cuantumul pedepselor aplicate.

Referitor la modalitatea de individualizare a sancțiunilor aplicate de prima instanță, Curtea apreciază că s-a dat eficiență în mod just criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate inculpatului fiind corespunzător dozate.

Faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procedurilor, iar susținerile sale privind situația medicală și familială nu au fost de natură să determine convingerea instanței că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus ar fi de natură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.

În raport de dispozițiile art . 81 alin.1 lit.a și art. 86/1 alin.1 lit.a Cod penal, solicitarea de acordare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei sau a executării pedepsei sub supraveghe nu poate fi primită.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b C.pr.penală apelul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, conform art. 192 alin.2 C.pr.penală

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de D.I.I.C.O.T.-S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr. 315 din 17.10.2012 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind infracțiunea de trafic de minori și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite,

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal în elementele componente.

În baza dispozițiilor art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. condamnă pe inculpatul P. T. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 al.3 C.pen. contopește pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală atacată în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art.71 al.1 C.pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 al.2 C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza disp. art. 383 alin. 1/1, rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului P. T..

În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 al.1 C.pen. deduce din pedeapsa pe care o va executa inculpatul durata reținerii și arestării preventive începând din data de 24.04.2012 până la data de 08 martie 2013.

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul P. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul P. T. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Onorariul parțial în sumă de 50 lei, al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate în sumă de câte 150 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare .

Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2013.

Președinte, Judecător,

M. A. M. S. T.

Grefier,

A. B.

Red.M.A.M. la 09.04.2013

Tehnored. A.B.3ex/10.04.2013

J.F.G. I.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 203/2013. Curtea de...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 48/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 48/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA