Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 206/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 206/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-12-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 206/A/2013

Ședința publică de la 12 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător G. L. O.

Grefier A. B.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-S. Teritorial A. - I. reprezentat prin procuror: I. F.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de DIICOT S. Teritorial A. I. și inculpații M. P. O., M. P. și M. A. împotriva sentinței penale nr. 32/06.02.2013 pronunțate de T. A. în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost cosemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 11 decembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din data de 06.02.2013, pronunțată de T. A., Secția Penală în dosarul nr._, instanța a hotărât următoarele:

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la 323 C.pen., rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe inculpatul M. P. O., fiul lui P. și A., născut la data de 10.09.1978, în mun. B., jud. A., domiciliat în ..340, jud. A., CNP_, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, doi copii minori, fără ocupație și loc de muncă, recidivist, la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen.

În baza art. 13 al.1 și 3 teza I-a din Legea nr.678/2001 rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art.2 al.1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.pen. rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art. 25 C.pen. rap. la art. 3 al.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.pen. rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 10 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art.271 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art. 279 al.3 lit.a C.pen. rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 37 lit. b C.pen. și la art. 320/1 Cpp a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen.

În baza art. 33, 34 C.pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07.08.2012 la zi.

În baza art. 350 Cpp a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condițiile legii și în conformitate cu art. 5 din aceeași lege.

În baza art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la 323 C.pen. rap. la art. 320/1 Cpp a condamnat pe inculpații:

- M. P., fiul lui O. și C., născut la data de 4.03.1959, în comuna Bucerdea Grânoasă, .. A., domiciliat în . Bucerdea Grânoasă, ., jud. A., CNP_, cetățean român, 7 clase, căsătorit, fără copii minori, muncitor necalificat la .. Teiuș, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale și

- M. A., fiica lui G. și A., născută la data de 28.08.1962, în mun. Aiud, jud. A., domiciliată în ., jud. A., CNP_, cetățean român, 8 clase, căsătorită, fără copii minori, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, la câte o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen.

În baza art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. rap. la art. 320/1 Cpp a condamnat pe aceeași inculpați la câte o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art. 33, 34 C.pen. a contopit pedepsele aplicate celor doi inculpați în pedepsele cele mai grele de câte 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata prev. de art. 71 C.pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.

În baza art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate fiecăruia din cei doi inculpați pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.

În baza art. 83 C.pen. a atras atenția inculpaților asupra revocării suspendării condiționate.

În baza art. 118 lit. e și f C.pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpații M. P. O., M. P. și M. A. următoarele:

- sumele de 6700 euro și_ lei RON ridicate de la locuința inculpaților M. P. și M. A. și a sumei de 800 euro ridicate din coletul expediat din Franța;

- pistol marca Zoraki, model 914, calibru 9mm (aflat la Camera de Corpuri Delicte a IPJ A.);

- 10 cartușe fără glonț, din care cinci sunt cu efect sonor marca RWS și calibru 9mm P.A.Knal iar cinci cu gaze iritant lacrimogene – marca PTS și calibru 9mm P.A.PV (aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ A.);

- 9 cartușe cu glonț de calibru 7,65 mm (aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ A.);

- cantitatea de 1 gram cocaină, care a rămas în urma testelor de laborator, aflată în custodia IPJ A..

Conform art. 17 alin. 3 Cpp. a obligat din oficiu pe inculpatul M. P. O. la plata sumei de_ lei, cu titlul de daune morale în favoarea persoanei vătămate minore T. A., victimă a traficului de minori.

În baza art. 353 Cpp. a menținut, în vederea reparării pagubei, sechestrul asigurător asupra celor două autoturisme instituit prin ordonanța din 9.08.2012 a DIICOT – S. Teritorial A. I. în dosarul de urmărire penală nr. 88D/P/2011.

În baza art. 191 Cpp. a obligat pe fiecare din cei trei inculpați la câte 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății, iar pe inculpatul M. P. O. și la plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru victima minoră în cursul urmăririi penale și al judecății.

Pentru a pronunța această sentință a reținut T. A., Secția Penală că prin rechizitoriul nr. 88D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial A. I. au fost trimiși în judecată inculpații M. P. O., M. P. și M. A., alături de inculpații O. I. M., S. A., Susac A. E., astfel:

1. M. P. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la 323 C.pen.,

- trafic de minori prev. de art.13 al.1 și 3 teza a-I-a din Legea nr.678/2001,

- proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( 11 acte materiale),

- transport, procurare, cumpărare, deținere de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.pen. (2 acte materiale),

- instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 3 al.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.pen. (2 acte materiale),

- contrabandă calificată cu arme și muniții prev. de art.271 din Legea nr. 86/2006,

- deținere de muniție pentru arme militare fără drept prev. de art.279 al.3 lit.a C.pen.

- deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept” prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004. Totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

2. M. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la 323 C.pen.,

- proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (3 acte materiale). Totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

3. M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la 323 C.pen.,

- proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (3 acte materiale). Totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

S-a reținut în motivarea actului de sesizare, pe baza probelor administrate, că:

1. Fapta inculpaților M. P. O., M. P. și M. A., alături de cea a inculpaților O. I. M., S. A., Susac A. E., care în ultimii ani, au constituit un grup infracțional nestructurat în scopul obținerii de foloase materiale din săvârșirea unor infracțiuni de proxenetism și prostituție în țară și străinătate, activitatea infracțională întinzându-se pe mai mulți ani, în activitățile infracționale fiind implicate mai multe persoane, susnumiții obținând din aceste activăți sume mari de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la 323 C.pen..

2. a) Fapta inculpatului M. P. O., care în cursul anului 2011, împreună cu inculpatul S. A., a desfășurat activități de recrutare, în scopul exploatării sexuale, cu privire la minora T. A., născută la data de 31.01.1994, și care în acea perioadă era internată într-un centru de protecție a victimelor traficului de minori,(cărei i-a propus să să o transporte cu acte false în Franța pentru ca minora să se prostitueze în folosul său, i-a găsit minorei clienți în România) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 și 3 teza a-I-a din Legea nr.678/2001.

b) Faptele inculpatului M. P. O., care, în cursul anilor 2006- 2012, a desfășurat activități de îndemn, înlesnire a practicării prostituției și tragere de foloase de pe urma practicării prostituție cu privire la învinuitele O. I. M., C. A. A., Susac A. E., A. E., G. A. N., Ioo A. Imola, P. L. D., P. N. D., N. A. V., O. M. P. și numita P. Delenke R., care s-au prostituat atât în România cât și în țări ca Spania, Italia și Franța, mai precis le-a propus să practice prostituția pentru el în Occident, le-a transportat în străinătate, le-a cazat în străinătate, le-a găsit loc la stradă, le-a supravegheat la stradă, a primit sume de bani de pe urma activităților fetelor, etc. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( 11 acte materiale).

c) Faptele inculpatului M. P. O., care în cursul anului 2012, în două rânduri a procurat, cumpărat din Franța droguri de mare risc, respectiv cocaină, a transportat și deținut respectivele droguri, cu ocazia celui de al doilea transport de droguri, la data de 7.08.2012, fiind prins în flagrant pe raza mun. A. I., în timp ce a primit un colet din Franța, în care se afla 6 doze conținând cantitatea netă de 1,8 grame cocaină, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de transport, procurare, cumpărare, deținere de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.pen. (2 acte materiale).

d) Faptele inculpatului M. P. O., care în cursul anului 2012, prima dată în cursul lunii iulie i-a solicitat inculpatei O. I. M. să introducă în țară droguri de mare risc respectiv cocaină, pe care să o ascundă în bagaje cu ocazia trecerii frontierei, ceea ce aceasta a și făcut, iar apoi în cursul lunii august i-a solicitat inc. Susac A. E. să-i trimită în țară prin intermediul unui șofer al unei curse aparținând S.C. O. Travel S.R.L. droguri de mare risc respectiv cocaină, ceea ce aceasta a și făcut, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 3 al.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.pen. (2 acte materiale).

e) Fapta inculpatului M. P. O., care în cursul anului 2011, a introdus în țară, fără drept, un nr. de 9 cartușe cu glonț de calibru 7,65 mm, care sunt folosite ca muniție pentru armele de foc letale (militare), cu țeavă ghintuită, prin ascunderea acestei muniții la controlul vamal, muniție pe care a procurat-o din Franța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată cu arme și muniții prev. de art.271 din Legea nr. 86/2006.

f) Fapta inculpatului M. P. O., care a deținut fără drept un nr. de 9 cartușe cu glonț de calibru 7,65 mm, care sunt folosite ca muniție pentru armele de foc letale (militare), cu țeavă ghintuită, și care au fost apoi identificate cu ocazia percheziției domiciliare la locuința sa din Bucerdea Grînoasă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de muniție pentru arme militare fără drept prev. de art.279 al.3 lit.a C.pen..

g) Fapta inculpatului M. P. O., care a deținut, fără drept un pistol marca Zoraki, model 914, calibru 9 mm (o armă de foc scurtă ce folosește muniție neletală, în stare de funcționare) acesta fiind identificat cu muniție, la locuința sa din Bucerdea Grînoasă cu ocazia percheziției domiciliare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

Faptele inculpatului M. P. O. au fost comise în concurs real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.a C.pen..

Inculpatul M. P. O. a comis faptele în stare de recidivă mare post condamnatorie prev. de art. 37 lit.b C.pen. Astfel susnumitul a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoare, fiind eliberat din penitenciar la data de 31.03.2004 cu un rest neexecutat de 360 zile ( sentințele 102/23.04.2001, 103/2001 și 122/21.04.2003 a Judecătoriei B.).

Faptele comise de inculpatul M. P. O. intră în concurs cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 61/06.04.2009 a Judecătoriei B..

3. Faptele inculpatului M. P., care în cursul anilor 2006- 2012, a desfășurat activități de îndemn, înlesnire a practicării prostituției și tragere de foloase de pe urma practicării prostituție cu privire la învinuitele O. I. M., C. A. A., Susac A. E., care s-au prostituat atât în România cât și în țări ca Spania, Italia și Franța, mai precis le-a încurajat să practice prostituția în folosul fiului său M. P. O. și implicit al lui, le-a transportat pe fete la stradă în România pentru a practica prostituția, le-a cazat la locuința sa din Bucerdea Grînoasă, a primit sume de bani de pe urma activităților fetelor, etc. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (3 acte materiale).

4. Faptele inculpatului M. A., care în cursul anilor 2006- 2012, a desfășurat activități de îndemn, înlesnire a practicării prostituției și tragere de foloase de pe urma practicării prostituție cu privire la învinuitele O. I. M., C. A. A., Susac A. E., care s-au prostituat atât în România cât și în țări ca Spania, Italia și Franța, mai precis le-a încurajat să practice prostituția în folosul fiului său M. P. O. și implicit al ei, le-a cazat la locuința sa din Bucerdea Grînoasă, a primit sume de bani de pe urma activităților fetelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (3 acte materiale).

În fața judecătorului cauzei, inculpații M. P. O., M. P. și M. A., au arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320/1 Cpp, recunoscând comiterea faptelor, încadrarea juridică, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc și le însușesc. Totodată, au precizat că înțeleg să conteste confiscarea sumei de 6300 euro, susținând că aceasta nu provine din săvârșirea infracțiunilor, ci din munca familiei, sens în care au solicitat încuviințarea de probe testimoniale.

Analizând solicitarea inculpaților, T. A., Secția penală, a reținut că potrivit art. 320/1 Cpp modificat prin O.U.G. nr. 121/22.12.2011 ,,Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului T. A. a constatat că este competent și legal sesizat să judece cauza de față, inculpații nu sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpații au declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunosc săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanța a mai reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, starea de fapt fiind corect fundamentată pe acestea, iar probele reflectă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În consecință, reținând vinovăția inculpaților în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului de lege mai sus menționat, prima instanță a dispus condamnarea celor trei inculpați la pedepsele menționate la începutul expunerii noastre.

La individualizarea pedepsei în ce-l privește pe inculpatul M. P. O., T. A. a avut în vedere următoarele aspecte:

- în primul rând persistența infracțională a inculpatului reliefată de antecedența sa penală, el fiind recidivist postexecutoriu, iar comiterea noilor fapte demonstrează că scopul pedepselor anterioare nu a fost atins;

- apoi, numărul mare și gravitatea faptelor – constituire de grup infracțional nestructurat, trafic de minori, proxenetism, trafic de droguri de mare risc, contrabandă calificată cu arme și muniții, deținere de muniție pentru arme militare fără drept, deținere de alte arme fără drept, unele comise în forma continuată, aspect ce le potențează gravitatea;

- gravitatea faptelor este augmentată de elementele transfrontaliere ale infracțiunilor de trafic de minori, trafic de droguri, contrabandă calificată, aspect care a determinat instanța să se orienteze spre pedepse mari cu executare în regim de detenție, având în vedere și contextul necesității stopării criminalității transfrontaliere prin reacții ferme a autorităților;

- de asemenea, s-a avut în vedere și urmările produse asupra victimelor infracțiunii și contribuția majoră a inculpatului în cadrul grupului nestructurat.

Toate aceste elemente au determinat instanța să se orienteze, sigur în contextul procedural și substanțial al art. 320/1 Cpp, la aplicarea unor pedepse mari, fără reținerea de circumstanțe atenuante, recunoașterea faptelor fiind făcută în cadrul procedurii simplificate, precum și la o rezultantă consistentă, 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție, în vederea atingerii scopului aflictiv și moralizator al pedepsei penale.

De asemenea, instanța a apreciat că pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, inculpatului să-i fie interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), drepturi care se impun a fi interzise în raport de gravitatea faptelor comise.

În ce-i privește pe inculpații M. P. și M. A., T. A. a avut în vedere, tot în contextul procedural și substanțial al procedurii abreviate prev. de art. 320/1 Cpp, faptul că inculpații au recunoscut faptele, că nu au avut antecedente penale fiind la o vârstă înaintată la care au luat contact cu legea penală, precum și contribuția lor mai redusă la săvârșirea faptelor în raport de ceilalți inculpați.

Aceste aspecte au condus instanța de primă jurisdicție la concluzia că în privința acestor doi inculpați aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării ar fi de natură să atingă scopul pedepsei penale și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.

În ce privește confiscarea specială, în primul rând T. a reținut că dispozițiile privind confiscarea prev. de art. 118 C.pen. sunt aspecte de natură penală și nu civilă, fiind o instituție pur penală, mai exact o măsură de siguranță, aspect ce a determinat probațiune chiar în contextul procedurii abreviate prev. de a art. 320/1 Cpp, fiind indisolubil legată de latura penală și nefiind permisă disjungerea decât pe latura civilă.

Ca atare, conform art. 118 lit. f C.pen. a confiscat de la inculpatul M. P. O. armele și munițiile deținute nelegal, precum și cantitatea de cocaină rămasă în urma testelor de laborator, așa cum aceste bunuri au fost menționate expres în prezentele considerente și minuta sentinței de față.

Apoi, în conformitate cu art. 118 lit. e C.pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2011, T. a confiscat de la inculpații M. P. O., M. P. și M. A. sumele de bani de 6700 euro și_ lei ron, ridicate de la locuința inculpaților M. P. și M. A., și a sumei de 800 euro, ridicate din coletul expediat din Franța.

T. A. a considerat, în pofida celor susținute de apărare că sumele de bani provin din câștigurile obținute de fetele inculpaților M. P. și M. A. (și respectiv surorile inculpatului M. P. O.), care au muncit în anii anteriori în Germania la cules de căpșuni, că aceste sume de bani provin din activitățile infracționale de trafic de minori și proxenetism ale celor 3 inculpați. Martorele audiate au fost evident subiective și nu au putut indica dacă aceste sume au fost strânse an de an, de aceste fete în comun cu părinții și fratele lor și nu au fost cheltuite individual, în contextul în care toți membrii familiei nu aveau locuri de muncă și venituri licite.

În plus, instanța a mai constatat că art. 118 C.pen. se poate reține potrivit noilor modificări ale Codului de procedură penală, republicat prin Legea nr. 63/2012, și în contextul art. 118/1 C.pen. privind confiscarea extinsă condiții ce sunt îndeplinite în cauză și anume: infracțiunile sunt dintre cele la care această confiscare se aplică (art. 118/1 lit. a, c C.pen. - trafic de persoane), iar sumele de bani sunt incluse în noțiunea de ,,bunuri” (art. 118 alin. 4 C.pen.).

De asemenea, instanța a apreciat că sunt întrunite și condițiile art. 118 alin. 3 lit. a și b C.pen., respectiv valoarea acestor bunuri, obținute conform declarațiilor inculpaților într-o perioadă de 5 ani anterioară, după momentul săvârșirii infracțiunii și data emiterii actului de sesizare, depășește în mod vădit veniturile inculpaților, mai exact aceștia nu au avut venituri licite, iar convingerea instanței este că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism, conform motivelor anterior arătate, inclusiv în urma analizării declarațiilor martorilor apărării audiați privind provenința banilor găsiți în casa inculpaților, declarații care au fost înlăturate, motivat, ca neconcludente în contextul lipsei veniturilor inculpaților și a familiei lor (fiind puțin probabil să poată strânge bani) în condițiile în care nu aveau venituri pentru a-și asigura traiul zilnic.

De asemenea, cu toate că măsurile de siguranță sunt de natură personală, în situația de față instanța nu a avut posibilitatea să defalce pentru fiecare inculpat sumele de bani confiscate, pe de o parte atât datorită comiterii acestor infracțiuni în grup nestructurat, în forma continuată prin acțiuni succesive și concomitente a fiecărui inculpat, iar pe de altă parte datorită relațiilor speciale de familie a celor trei inculpați, fiind tată, mamă și fiu, care locuiau și gospodăreau împreună, așa încât aceste sume urmează a fi confiscate în solidar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial A. I. și cei trei inculpați, M. P. O., M. P. și M. A..

Prin apelul formulat P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial A. I. a solicitat desființarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie înlăturate următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:

1. instanța de judecată în mod nelegal a aplicat inculpatului M. P. O. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

Prin sentința primei instanțe s-a hotărât condamnarea inculpatului M. P. O. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. 3 lit. a Cpen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și a art. 320¹ alin. 7 Cpp. Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pentru această infracțiune și o pedeapsă complementară pe o durată de 1 an.

Infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor este sancționată, în toate variantele, doar prin aplicarea de pedepse principale, astfel încât instanța de fond a procedat ilegal când a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-ași b Cpen. pe durata unui an, ca pedeapsă complementară.

2. instanța de judecată a aplicat greșit dispozițiile legale privind confiscarea specială.

Confiscarea unor sume de bani exclusiv în monedă europeană, fără stabilirea alternativei confiscării echivalentului sumei în moneda națională la data plății efective și confiscarea în solidar a sumelor de bani, sunt dispoziții nelegale.

3. instanța de judecată a indicat greșit temeiul juridic al confiscării cantității de drog rămase în urma testelor de laborator.

Confiscarea specială a cantităților de cocaină rămase după epuizarea analizelor specifice se poate întemeia exclusiv pe dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu raportare la norma generală de drept substanțial și nu pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2013 raportat la art. 118 Cpen.

4. pedepsele aplicate celor trei inculpați sunt netemeinice.

Gravitatea și numărul mare al infracțiunilor pentru care au fost cercetați și judecați inculpații, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, durata în timp a activității infracționale, numărul mare de persoane de sex feminin implicate în activitatea inculpaților, consistența și exclusivitatea veniturilor obținute de inculpați din activitatea infracțională, starea de recidivă a inculpatului M. P. O., justifică aprecierea că se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni(în cazul inculpatului M. P. O.), respectiv aplicarea unor pedepse cu executarea lor în regim de detenție(pentru inculpații M. P. și M. A.).

Inculpatul M. P. O. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și respectiv trafic de minore. Afirmă inculpatul că drogurile erau exclusiv pentru consumul propriu iar minorele practicau singure prostituția, fără nici un sprijin din partea sa și fără să primească vreo sumă de bani de la acestea. Încheie inculpatul prin a arăta că deși a uzat de procedura prev. de art. 320¹ Cpp. în fața primei instanțe, nu a înțeles conținutul juridic al acestui text de lege, deși a înțeles infracțiunile pentru care este trimis în judecată și limitele de pedeapsă. Apreciază el că pedeapsa rezultantă aplicată este mult prea aspră raportat la circumstanțele sale personale.

Inculpații M. P. și M. A. nu au motivat în scris apelul declarat. Au susținut oral, în fața instanței de apel, că pedepsele aplicate sunt prea aspre.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.83/A/30.04.2013, a admis apelurile declarate în cauză, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași prime instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, a reținut în esență Curtea că în cauză prima instanță a încălcat dispozițiile privitoare la compunerea instanței, împrejurare care atrage nulitatea absolută a sentinței apelate, conform art. 197 alin. 2 Cpp.

Recursul declarat împotriva acestei decizii de Ministerul Public a fost admis de Î. C. de Casație și Justiție care, prin decizia penală nr. 3006 din data de 04.10.2013, a casat decizia Curții de Apel A. I. și a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor, reținând în esență că în cauză nu este incident cazul de nulitate absolută referitor la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu conform art. 371 alin. 2 Cpp., Curtea de Apel Alba Iulia constată următoarele:

I. Starea de fapt, analiza mijloacelor de probă și dreptul intern aplicabil

Din coroborarea probatorului administrat în cauză, respectiv convorbirile telefonice interceptate în cauză, declarații de martori, procese verbale de percheziție domiciliară, înscrisuri diverse și declarațiile inculpaților rezultă că T. A. a reținut o starea de fapt corectă.

Curtea de Apel Alba Iulia reține că faptele inculpaților M. P. O. și respectiv M. P. și M. A. întrunesc, după caz, elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat, trafic de minori, proxenetism, trafic de droguri de mare risc, instigare la trafic internațional de droguri de mare risc, contrabandă cu arme și muniții, deținere de muniție pentru arme militare, fără drept, deținerea de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, fără drept și respectiv ale infracțiunilor de constituire de grup infracțional nestructurat și proxenetism, conform distincțiilor ce mai jos le vom efectua.

În baza propriei sale analize Curtea de Apel Alba Iulia reține că inculpații din prezenta cauză, M. P. O., M. P. și M. A., alături de inculpații față de care cauza a fost disjunsă, O. I. M., S. A., Susac A. E., în ultimii ani(cu începere chiar din anul 2006 și până în anul 2012), au constituit un grup infracțional nestructurat în scopul obținerii de foloase materiale din săvârșirea unor infracțiuni de proxenetism și prostituție în țară și străinătate, activitatea infracțională întinzându-se pe mai mulți ani, în activitățile infracționale fiind implicate mai multe persoane, susnumiții obținând din aceste activități sume mari de bani.

Pentru transpunerea în practică a rezoluției sale infracționale, inculpatul M. P. O., în cursul anului 2011, împreună cu inculpatul S. A., au desfășurat activități de recrutare, în scopul exploatării sexuale, cu privire la minora T. A., născută la data de 31.01.1994 și care în acea perioadă era internată într-un centru de protecție a victimelor traficului de minori(căreia i-au propus să o transporte cu acte false în Franța pentru ca minora să se prostitueze în folosul lor și i-au găsit minorei clienți în România).

Inculpatul M. P. O., în cursul anilor 2006- 2012, a desfășurat activități de îndemn, înlesnire a practicării prostituției și tragere de foloase de pe urma practicării prostituție cu privire la învinuitele O. I. M., C. A. A., Susac A. E., A. E., G. A. N., Ioo A. Imola, P. L. D., P. N. D., N. A. V., O. M. P. și numita P. Delenke R., care s-au prostituat atât în România cât și în țări ca Spania, Italia și Franța, mai precis le-a propus să practice prostituția pentru el în Occident, le-a transportat în străinătate, le-a cazat în străinătate, le-a găsit loc la stradă, le-a supravegheat la stradă, a primit sume de bani de pe urma activităților fetelor.

Același inculpat, M. P. O., în cursul anului 2012, în două rânduri a procurat, cumpărat din Franța droguri de mare risc, respectiv cocaină, a transportat și deținut respectivele droguri, cu ocazia celui de al doilea transport de droguri, la data de 7.08.2012, fiind prins în flagrant pe raza mun. A. I., în timp ce a primit un colet din Franța, în care se afla 6 doze conținând cantitatea netă de 1,8 grame cocaină.

Inculpatul M. P. O., în cursul anului 2012, prima dată în cursul lunii iulie i-a solicitat inculpatei O. I. M. să introducă în țară droguri de mare risc respectiv cocaină, pe care să o ascundă în bagaje cu ocazia trecerii frontierei, ceea ce aceasta a și făcut, iar apoi în cursul lunii august i-a solicitat inculpatei Susac A. E. să-i trimită în țară prin intermediul unui șofer al unei curse aparținând S.C. O. Travel S.R.L. droguri de mare risc respectiv cocaină, ceea ce aceasta a și făcut.

Inculpatul, în cursul anului 2011, a introdus în țară și a deținut, fără drept, un nr. de 9 cartușe cu glonț de calibru 7,65 mm, care sunt folosite ca muniție pentru armele de foc letale (militare), cu țeavă ghintuită, prin ascunderea acestei muniții la controlul vamal, muniție pe care a procurat-o din Franța. Acestea au fost identificate cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului din Bucerdea Grînoasă. În fine, cu ocazia percheziției domiciliare de la aceeași adresă s-a mai constat că inculpatul a deținut, fără drept, un pistol marca Zoraki, model 914, calibru 9 mm (o armă de foc scurtă ce folosește muniție neletală, în stare de funcționare)

Inculpatul M. P., în cursul anilor 2006- 2012, a desfășurat activități de îndemn, înlesnire a practicării prostituției și tragere de foloase de pe urma practicării prostituție cu privire la învinuitele O. I. M., C. A. A., Susac A. E., care s-au prostituat atât în România cât și în țări ca Spania, Italia și Franța, mai precis le-a încurajat să practice prostituția în folosul fiului său M. P. O. și implicit al lui, le-a transportat pe fete la stradă în România pentru a practica prostituția, le-a cazat la locuința sa din Bucerdea Grînoasă și a primit sume de bani de pe urma activităților fetelor.

Inculpata M. A., în cursul anilor 2006- 2012, a desfășurat activități de îndemn, înlesnire a practicării prostituției și tragere de foloase de pe urma practicării prostituție cu privire la învinuitele O. I. M., C. A. A., Susac A. E., care s-au prostituat atât în România cât și în țări ca Spania, Italia și Franța, mai precis le-a încurajat să practice prostituția în folosul fiului său M. P. O. și implicit al ei, le-a cazat la locuința sa din Bucerdea Grînoasă și a primit sume de bani de pe urma activităților fetelor.

Curtea de Apel Alba Iulia a reținut starea de fapt mai sus expusă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe. În fața instanței de apel inculpații apelanți nu au dorit să dea declarații, înțelegând să uzeze de dreptul lor de a nu da declarații în cauză.

Astfel, starea de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor probe: convorbirile telefonice interceptate în cauză, declarații de martori, procese verbale de percheziție domiciliară, înscrisuri diverse și declarațiile inculpaților.

Referitor la declarațiile inculpaților, instanța de apel observă faptul că aceștia, în fața primei instanțe, au înțeles să uzeze de dispozițiile referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Concluzionând, instanța de apel constată că probele administrate în cauză dovedesc starea de fapt, astfel cum ea mai sus a fost reținută, faptele săvârșite de inculpați întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și ulterior condamnați de T. A..

II. Analiza motivelor de apel invocate de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial A. I. și de inculpați.

II.1. Critica Ministerului Public referitoare la nelegalitatea aplicării față de inculpatul M. P. O. a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor este neîntemeiată.

Prin sentința primei instanțe s-a hotărât condamnarea inculpatului M. P. O. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. 3 lit. a Cpen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și a art. 320¹ alin. 7 Cpp. Pe lângă pedeapsa principală a închisorii de 2 ani, inculpatului i-a fost aplicată pentru această infracțiune și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen. pe o durată de 1 an.

Infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 Cpen. este sancționată, în toate variantele, doar prin aplicarea de pedepse principale; aplicarea pedepsei complementare nu este obligatorie.

Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală. Pedepsele complementare sunt prevăzute de lege și aplicate de instanța judecătorească numai pe lângă o pedeapsă principală. Ca sancțiune penală și pedepsele complementare îndeplinesc alături de pedepsele principale funcții de constrângere, de reeducare și de exemplaritate. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni ca scop al pedepsei se realizează și prin aplicarea pedepselor complementare.

După obiectul asupra căruia poartă constrângerea ce o instituie, pedepsele complementare sunt privative de drepturi și sunt de două feluri: interzicerea unor drepturi și degradarea militară.

Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară ce constă în interzicerea pe o perioadă de timp a exercițiului unor drepturi ale condamnatului. Interzicerea unor drepturi se pronunță de instanța de judecată, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, dacă sunt îndeplinite condițiile ce privesc durata pedepsei pronunțate, aprecierea necesității aplicării acesteia de instanță și prevederea ei în legea penală.

Potrivit art. 53 pct. 2 lit. a Cpen. și a art. 64 Cpen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea pe o perioadă cuprinsă între unu și zece ani a unuia sau a mai multor drepturi din cele prevăzute de lege.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică de instanța de judecată pe lângă pedeapsa închisorii de cel puțin 2 ani(art. 65 alin. 1 Cpen.). Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie ori de câte ori este prevăzută de lege, cu condiția ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani.

În ipoteza în care nu este obligatoriu prevăzută de lege, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Revenind la cauza de față, constatăm noi că prima instanță a stabilit în sarcina inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. 3 lit. a Cpen. pedeapsa principală de 2 ani închisoare(fiind îndeplinită astfel prima condiție impusă de art. 65 alin. 1 Cpen.). Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, prima instanță a aplicat inculpatului, pentru această infracțiune, și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pentru argumente legate de persistența infracțională a inculpatului reliefată de antecedența sa penală, el fiind recidivist postexecutoriu, de numărul mare și gravitatea faptelor săvârșite – constituire de grup infracțional nestructurat, trafic de minori, proxenetism, trafic de droguri de mare risc, contrabandă calificată cu arme și muniții, deținere de muniție pentru arme militare fără drept, deținere de alte arme fără drept-, de elementele transfrontaliere ale infracțiunilor de trafic de minori, trafic de droguri, contrabandă calificată, și de necesitatea stopării criminalității transfrontaliere prin reacții ferme ale autorităților. Raportându-se la aceste criterii, prima instanță a analizat practic la momentul individualizării judiciare a pedepselor și criteriile enunțate de legiuitor în cuprinsul art. 65 alin. 1 Cpen., criterii referitoare la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, la împrejurările cauzei și la persoana infractorului.

Pentru a concluziona cu privire la acest aspect, Curtea de Apel Alba Iulia apreciază ca fiind nefondată critica de nelegalitate formulată de Ministerul Public.

II.2. Critica Ministerului Public referitoare la aplicarea greșită a dispozițiile legale privind confiscarea specială este întemeiată doar în partea ce privește confiscarea în solidar a sumelor de bani obținute de inculpați. Confiscarea unor sume de bani exclusiv în monedă europeană, fără stabilirea alternativei confiscării echivalentului sumei în moneda națională la data plății efective, este legală și temeinică în prezenta cauză.

Confiscarea specială este o măsură de siguranță reglementată de legiuitor în cuprinsul art. 118 Cpen. Ca și sancțiune de drept penal menită să lărgească gama de sancțiuni necesare prevenirii fenomenului infracțional, confiscarea specială nu poate fi luată decât față de persoana care a săvârșit fapta de natură penală(art. 111 alin. 2 Cpen.). Această din urmă dispoziție legală nu reprezintă altceva decât reflectarea în cuprinsul Codului penal a principiului personalității sancțiunilor de drept penal, principiu potrivit căruia sancțiunile de drept penal(confiscarea specială fiind o astfel de sancțiune) se aplică numai celor care au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Personalitatea răspunderii penale se răsfrânge și presupune personalitatea sancțiunilor de drept penal. Cu alte cuvinte, principiul personalității sancțiunilor de drept penal presupune că sancțiunea se răsfrânge numai asupra aceluia care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nu și asupra altor persoane.

Or în prezenta cauză, în măsura în care prima instanță nu putea stabili suma exactă ce trebuia confiscată de la fiecare inculpat, trebuia să dispună confiscarea întregii sume prin defalcarea ei în părți egale pentru fiecare inculpat și nu să dispună confiscarea în solidar a întregii sume. Procedând în acest din urmă fel, prima instanță a încălcat principiul răspunderii penale personale.

Critica referitoare la confiscarea sumelor de bani doar în monedă europeană nu este întemeiată atâta vreme cât prin cele ordonanțele de sechestru emise la data de 09 august 2012 de Ministerul Public, au fost indisponibilizate sumele de bani exact în moneda în care au fost găsite și ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, respectiv leu și eur. Nu există nici un motiv pentru care instanța să confiște sumele de bani ridicate faptic în moneda europeană și indisponibilizate în această monedă, prin stabilirea echivalentului lor în moneda națională.

II.3. Critica Ministerului Public referitoare la temeiul juridic greșit al confiscării cantității de drog rămase în urma testelor de laborator, este întemeiată.

Confiscarea specială a cantităților de cocaină rămase după epuizarea analizelor specifice de laborator se întemeiază exclusiv pe dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 și nu pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2013 raportat la art. 118 Cpen.

Dispozițiile art.19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane fac referire exclusiv la confiscarea sumelor de bani, a bunurilor și a altor valori provenite din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane. În schimb, dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri sunt cele care instituie obligația de confiscare a drogurilor și a altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor sancționate de textele art. 2-10 din lege.

II.4. Critica Ministerului Public referitoare la individualizarea greșită a pedepsei rezultante aplicate inculpatului M. P. O. și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților M. P. și M. A., este nefondată.

Curtea de Apel Alba Iulia în baza propriei sale analize reține că inculpatul M. P. O. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea a 8 infracțiuni. Activitatea infracțională a inculpatului a început încă din anul 2006 și s-a întins până în anul 2012 cu mențiunea că în mare parte activitatea infracțională a fost concentrată pe parcursul anilor 2011-2012. Apreciem noi că aplicarea unui spor, urmare a contopirii pedepselor, nu se impune.

Potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b Cpen. în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Cu toate că din textul legii rezultă existența celor două trepte în agravarea pedepsei, nerespectarea ordinii lor nu afectează legalitatea sentinței. Împrejurarea că instanța, fără a epuiza posibilitatea ridicării pedepsei până la maximul special, a trecut direct la cea de-a doua etapă, adăugând un spor determinat la pedeapsa cea mai grea, nu atrage nulitatea sentinței atâta vreme cât, prin aplicarea sporului, nu s-a depășit nici maximul special al pedepsei cele mai grele și nici nu s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă care să depășească totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente. Cele două trepte ale sporirii sunt doar rezultatul unei aparențe, în realitate fiind vorba de o sporire unică, facultativă a pedepsei celei mai grele, până la o limită care să nu depășească maximul ei special plus sporul prevăzut de lege. De aceea, nimic nu se opune la adăugarea unui spor la pedeapsa cea mai grea, chiar dacă nu s-a atins în prealabil maximul special al acesteia.

Sporul nu este fix, instanța putându-l individualiza în funcție de datele speței, fără a depăși însă 5 ani. La aprecierea necesității aplicării sporului și la individualizarea acestuia trebuie să se țină seama nu atât de numărul infracțiunilor cât de legăturile existente între ele și de faptul că aceste legături denotă o perseverență infracțională sau, dimpotrivă, caracterul întâmplător al activității făptuitorului. Cu toate acestea însă trebuie acceptat că stabilirea existenței unei perseverențe în conduita infracțională a făptuitorului este de maximă importanță în individualizarea sancțiunii pentru concursul de infracțiuni.

Pe de altă parte la dozarea sporului un factor determinant trebuie să fie gravitatea infracțiunilor. Dacă faptele concurente prezintă fiecare în parte un pericol social scăzut, este indicat ca pedepsei de bază să i se adauge un spor care să nu ducă la un cuantum de pedeapsă excesiv, apropiat de suma acestora. Dacă însă toate faptele aflate în concurs sunt caracterizate de un pericol social accentuat, este indicat ca sporul să fie astfel dozat, încât pedeapsa rezultantă să se ridice cât mai aproape sau chiar să atingă suma pedepselor stabilite pentru faptele concurente. Ar fi inechitabil să se ajungă în situația în care autorul unei pluralități de fapte ce prezintă fiecare în parte un pericol social redus să i se aplice o pedeapsă rezultantă apropiată de cea aplicată persoanei ce a comis același număr de infracțiuni, dar care prezintă fiecare un pericol social accentuat. Atunci când în concurs se află infracțiuni cu un grad de pericol social redus este indicat un spor minim sau chiar renunțarea la aplicarea lui.

Revenind la cauza de față constatăm noi că inculpatul a fost condamnat pentru fapte concurente, la pedepse orientate în fiecare caz spre minimul special prevăzut de legiuitor. De fiecare dată, cu ocazia fiecărei pedepse stabilite, în sarcina inculpatului a fost reținută cauza de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cpp., cauză de natură a atenua răspunderea penală. Chiar și în aceste condiții pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului s-a ajuns a fi una al cărei cuantum este extrem de ridicat(10 ani închisoare).

Actualul inculpat a mai fost anterior condamnat pentru fapte săvârșite în anii 1997 și 2008. Între fapte nu există nici o legătură, inculpatul fiind sancționat pentru infracțiuni de furt calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port fără drept de arme albe. Inculpatului(la momentul condamnărilor anterioare) i-au fost aplicate pedepse situate de fiecare dată la limita minimă prevăzută de legiuitor.

În aceste condiții și, raportat la criteriile teoretice mai sus enunțate, apreciem noi că aplicarea unui spor, după momentul contopirii pedepselor, nu se impune.

Inculpații M. P. și M. A. au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni: constituire grup infracțional nestructurat și proxenetism. Ambii inculpați au înțeles să uzeze în fața primei instanțe de dispozițiile privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 72 alin. 1 Cpen. a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

T. A. într-o amplă motivare a analizat fiecare dintre criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei și a avut în vedere elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat. De asemenea T. A. a dat eficiență și cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 320¹ alin. 7 Cpp. ca și împrejurare de natură a atenua răspunderea penală.

Raportat la toate criteriile de individualizare enunțate și raportat la faptul că nici unul dintre inculpați nu are antecedente penale, că activitatea infracțională a acestora s-a întins pe o perioadă relativ scurtă de timp, raportat la faptul că aceștia nu numai că s-au prezentat în fața instanței dar au înțeles să uzeze și de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției(împrejurare de natură a arăta că inculpații nu numai că au înțeles consecințele faptelor lor infracționale dar au înțeles și că urmează a fi sancționați penal pentru acestea), Curtea de Apel Alba Iulia apreciază la rândul său că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora.

Pedepse mai severe aplicate inculpaților( sau o modalitate mai severă de executare a acestora), așa cum solicită Ministerul Public, ar fi excesiv de intransigente și nu ar fi în măsură să-i determine pe aceștia ca pe viitor să nu mai comită astfel de infracțiuni.

O precizare se mai impune a fi făcută.

Deși art. 71 alin. 2 Cpen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b și c Cpen. în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Î. C. de casație și Justiție în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 414² alin .3 Cpp., dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cpen. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie, este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii .

Ca atare, în prezenta cauză, prima instanță în mod corect a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, și lit. b Cpen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat– activități ce presupun responsabilitatea sa civică și personală, încrederea publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei . Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, prima instanță corect a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cpen., a drepturilor părintești prev. de art. 64 lit. d Cpen., a dreptului de a fi tutore sau curator și a drepturile prev. de art. 64 lit. c Cpen.

II.5. Criticile inculpatului M. P. O. prin care încearcă să acrediteze ideea nevinovăției sale și prin care încearcă a susține asprimea pedepsei rezultante aplicate sunt nefondate.

Curtea de Apel Alba Iulia,în baza propriei sale analize, reține că la termenul de judecată din data de 15.10.2012, T. A. a adus la cunoștință tuturor inculpaților din cauză dispozițiile art. 320¹ Cpp. precum și consecințele invocării acestui text de lege. Mai mult, instanța acordă un nou termen de judecată inculpaților, termen până la care să mediteze asupra poziției ce urmează a o adopta(judecata în cazul recunoașterii vinovăției sau judecata după procedura de drept comun). La termenul de judecată din data de 29.10.2012 inculpatul(alături de ceilalți inculpați) este audiat de instanța de judecată și, textual arată că înțelege să solicite judecarea în baza art. 320¹ Cpp., că nu solicită administrarea de noi probe, că se limitează a contesta doar confiscarea unei sume de bani și că nu mai are nimic de adăugat(cu privire la fapte) și că recunoaște cele de care este acuzat(fila 126 dosarul Tribunalului A.). După consemnarea manifestării de voință a inculpatului în chiar cuprinsul declarației sale, instanța a procedat la audierea acestuia. După acest moment, T. A. apreciază că raportat la declarația dată de inculpat și la probele administrate în faza de urmărire penală, cererea acestuia de judecată după procedura instituită de art. 320¹ Cpp. este admisibilă iar judecata inculpatului poate fi desfășurată după procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției. În final instanța procedează la condamnarea inculpatului cu reținerea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art.320¹ alin. 7 Cpp.

În aceste condiții, revenirea inculpatului M. P. O. din fața instanței de apel, revenire prin care încearcă să susțină nevinovăția sa cu privire la unele dintre faptele pentru care a fost condamnat de prima instanță nu mai poate fi luată în considerare.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 320¹ Cpp., introdusă prin Legea nr. 202/2010, reprezintă în fapt o procedură ce are la bază o „pledoarie de vinovăție” a inculpatului și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: instanța să fie competentă să judece cauza și să fie legal sesizată, inculpatul să fie acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea nu prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, inculpatul să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Dacă instanța în fața căreia inculpatul înțelege să uzeze de „pledoaria de vinovăție” constată că sunt îndeplinite aceste condiții admite cererea de judecată potrivit procedurii simplificate, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere(dacă se solicită) iar apoi acordă cuvântul în dezbateri procurorului și părților, potrivit regulilor generale de desfășurare a dezbaterilor.

Dacă instanța constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege(mai sus sintetizate) și respinge cererea inculpatului de judecare după procedura recunoașterii vinovăției, trece la judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, urmând a fi administrate probe în cursul cercetării judecătorești. Orice revenire ulterioară, după începerea cercetării judecătorești, la procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției nu mai este posibilă.

În prezenta cauză prima instanță după ce a luat act și a consemnat manifestarea de voință a inculpatului cu privire la „pledoaria de vinovăție” a acestuia, a constatat că este admisibilă cererea inculpatului întrucât acesta a recunoscut faptele așa cum ele erau descrise în rechizitoriu și a procedat la judecarea cauzei după procedura simplificată. Revenirea în fața instanței de apel la procedura de drept comun(procedură ce presupune administrarea de probe pentru dovedirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului) nu mai este posibilă.

Neîntemeiată este și critica inculpatului legată de cuantumul pedepsei principale rezultante. Așa după cum mai sus arătam( la momentul la care am analizat critica Ministerului Public legată de neaplicarea unui spor de pedeapsă), prima instanță s-a orientat spre aplicarea unor pedepse îndreptate în principal spre minimul special prevăzut de legiuitor. A avut în vedere prima instanță criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cpen. precum și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului(inclusiv cauza de reducere a pedepsei, reținută ca și împrejurare de natură a atenua răspunderea penală). În aceste condiții pedepsele stabilite și pedeapsa rezultantă aplicată ulterior sunt în măsură a asigura atât scopul preventiv enunțat de legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. 1 Cpen. cât și funcția educativă.

II.6. Criticile inculpaților M. P. și M. A. cu privire la cuantumul pedepsei și cu privire la sumele de bani confiscate sunt neîntemeiate.

Susțineam mai sus că nu împărtășim solicitarea Ministerului Public de agravare a modalității de executare a pedepsei rezultante aplicată fiecărui inculpat(fie prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, fie prin dispunerea executării lor efective). În aceeași măsură însă, raportându-ne la considerațiile de ordin teoretic mai sus enunțate și la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cpen. ajungem la concluzia că scopul pedepsei și funcția ei educativă nu ar mai fi atinse dacă cuantumul pedepselor ar fi diminuat.

Referitor la suma de bani confiscată de prima instanță apreciem noi că în mod corect a ajuns T. A. la concluzia că probele administrate n cauză nu confirmă susținerile inculpaților cu privire la caracterul licit al dobândirii sumei de bani. Temeinic a argumentat T. A. că aceste sume de bani provin din activitățile infracționale de trafic de minori și proxenetism ale celor 3 inculpați. Martorele audiate și care au încercat să acrediteze ideea dobândirii licite a sumelor de bani, au fost subiective și nu au putut indica dacă aceste sume au fost strânse an de an, de aceste fete în comun cu părinții și fratele lor și nu au fost cheltuite individual, în contextul în care toți membrii familiei nu aveau locuri de muncă și venituri licite.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, Curtea de apel constată că celelalte dispoziții ale primei instanțe sunt legale și temeinice.

Pentru toate considerentele ce preced și văzând și dispozițiile art. 379 pct.2 lit. a Cpp., Curtea de Apel Alba Iulia va admite apelul declarat de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial A. I. împotriva sentinței penale nr. 32 din 6 februarie 2013 pronunțată de T. A., secția penală în ds. nr_ și în consecință:

Va desființa în parte sentința penală atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor privind confiscarea specială și a temeiului juridic al confiscării speciale privind cantitatea de droguri și va proceda la o nouă judecată în aceste limite.

În baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 118 lit. e ) Cod penal va dispune confiscarea de la inculpații M. P. O. și M. A. a sumelor de câte 3.350 EURO și de câte 16.250 lei indisponibilizate prin ordonanța de sechestru din 9 august 2012.

În baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 118 lit. e ) Cod penal va dispune confiscarea de la inculpatul M. P. O. a sumei de 800 EURO indisponibilizat prin ordonanța de sechestru din 9 august 2012.

Va reține dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 ca temei juridic al confiscării cantității de 1 gram cocaină, care a rămas în urma testelor de laborator, aflată în custodia I.P.J. A..

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza dispozițiilor art. 383 alin. 1 ind. 1, comb. cu art. 350 alin. 1 din Cod pr.p. va menține măsura arestării preventive a inculpatului M. P. O..

Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul dispozițiilor art.148 lit. f Cpp., prin încheierea penală nr. 23 din data de 08.08.2012 a Tribunalului A..

S-a reținut, în esență, că există date și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunea că inculpatul a săvârșit, în principal în perioada anilor 2011-2012 dar cu începere încă din 2006, infracțiunile pentru care era cercetat și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis o paletă largă de infracțiuni(constituire de grup infracțional nestructurat, proxenetism, trafic de persoane, trafic de droguri, deținere de arme), sunt cercetate în stare de libertate.

Măsura arestării preventive a fost menținută pe parcursul judecării cauzei, în condițiile art.300 ind.1 și ale art.300 ind.2 C.proc.pen.

Curtea de Apel Alba Iulia constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.

Astfel, probele administrate până în prezent nu au înlăturat indiciile reținute de către judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului și care au legitimat luarea acestei măsuri, indicii care au determinat presupunerea rezonabilă că acesta ar fi săvârșit faptele deduse judecății, iar pentru infracțiunile deduse judecății legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Curtea apreciază că subzistă și cealaltă condiție prevăzută de art.148 lit. f Cpp., respectiv lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă și din natura și gravitatea faptelor comise de inculpat, din modalitatea și circumstanțele concrete de săvârșire a faptei și din valoarea socială lezată.

Lăsarea în libertate a unei persoane cu privire la care se presupune în mod rezonabil că ar fi săvârșit fapte penale de o asemenea gravitate ar avea ca efect nerealizarea scopului măsurii arestării preventive, între care buna desfășurare a procesului penal, pentru aceasta fiind absolut necesar a se prezerva starea de siguranță și ordine publică.

De asemenea, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, existența unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii ( menținută de instanța de apel), pronunțată de un tribunal competent, constituie un temei pentru menținerea detenției preventive.

În baza dispozițiilor art. 383 alin. 2 Cod pr.p. și art. 88 Cod penal va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului M. P. O. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07 august 2012 până la data de 12 decembrie 2013.

Va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații M. P., M. A. și M. P. O. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod pr.p. va obliga pe inculpații apelanți M. P., M. A. și M. P. O. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare câtre stat în apel, din care suma de câte 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului de Justiției.

În baza dispozițiilor art. 191 alin.1 Cod pr.p. onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 150 lei, pentru partea vătămată T. A. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial A. I. împotriva sentinței penale nr. 32 din 6 februarie 2013 pronunțată de T. A., secția penală în ds. nr_ și în consecință:

Desființează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor privind confiscarea specială și a temeiului juridic al confiscării speciale privind cantitatea de droguri și, procedând la o nouă judecată în aceste limite,

În baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2013, rap. la art. 118 lit. e ) Cod penal dispune confiscarea de la inculpații M. P. O. și M. A. a sumelor de câte 3.350 EURO și de câte 16.250 lei indisponibilizate prin ordonanța de sechestru din 9 august 2012.

În baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2013, rap. la art. 118 lit. e ) Cod penal dispune confiscarea de la inculpatul M. P. O. a sumei de 800 EURO indisponibilizat prin ordonanța de sechestru din 9 august 2012.

Reține dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 ca temei juridic al confiscării cantității de 1 gram cocaină, care a rămas în urma testelor de laborator, aflată în custodia I.P.J. A..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza dispozițiilor art. 383 alin. 1 ind. 1, comb. cu art. 350 alin. 1 din Cod pr.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului M. P. O..

În baza dispozițiilor art. 383 alin. 2 Cod pr.p. și art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului M. P. O. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07 august 2012 până la data de 12 decembrie 2013.

Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații M. P., M. A. și M. P. O. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod pr.p. obligă pe inculpații apelanți M. P., M. A. și M. P. O. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare câtre stat în apel, din care suma de câte 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului de Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare toate părțile.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2013.

Președinte, Judecător,

S. T. G. L. O.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored.G.L.O.

3ex/10.01.2014

J.F.D.M.S.

ROMÂNIA A.-I.,13.01.2014

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DOSAR NR ._

CĂTRE,

PENITENCIARUL AIUD

Pentru inculpatul M. P. O.

(fiul lui P. și A., născut la 10.09.1978)

Având în vedere disp. art. 360 alin.3 C.pr.penală, alăturat vă comunicăm, în extenso, copia deciziei penale nr. 206/A/2013 pronunțată de Curtea de Apel A.-I. în dosarul nr. _ .

Grefier,

A. B.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... →

Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 206/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 206/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA